Iertarea

Intr-o zi,al meu aproape Ce-a gresit fata de mine, Vrand trecutul sa-l ingroape Si cu raul sa termine, A venit sa-si recunoasca Fapta lui si-n umilinta Prin purtare crestineasca Mi-a vorbit plin de cainta: "Am gresit,te rog ma iarta Pentru fapta mea cea slaba Dacc-afla-am indurare, Iarta-ma dar frate draga!" Eu vazui cainta-i mare Si-auzii si-al lui oftat Dar cu inima-mi de piatra L-am respins,nu l-am iertat... Dar o veste-ngrozitoare Mi-a adus grea tulburare: Am aflat ca nu mai este Cel ce mi-a cerut iertare! Si de-atunci incoace-ntr-una Inima-mi cumplit se zbate, Mana lui,stiu,niciodata L-a mea usa n-o mai bate Si de-atunci fara-ncetare Pacea mea a disparut Caci aproapelui Iertare Nu i-am dat cand mi- a cerut! Tu crestine te fereste Cu-n frate sa fii certat, Caci stii bine ca iertare Vei primi,cum ai iertat! dec.29.2009 chicago