ATITUDINEA CREATOARE A ÎNVĂŢĂTORULUI

Dascălul trebuie să fie mereu preocupat de cultivarea creativităţii. În acest sens modul său de
lucru se caracterizează prin:
- claritate şi sistematizare în predare cu sprijin spre iniţiativa şi gândirea creatoare a elevilor,
susţinând fantezia, originalitatea şi supleţea în gândire, stimulând tendinţa elevilor de a cunoaşte, de a
întreba, de a ridica probleme;
- exigenţă şi înţelegere faţă de elevi;
- îmbinarea muncii în colectiv cu cea individuală.
Spiritul creator nu poate fi numai rezultatul educaţiei intelectuale, ci este efectul global al
personalităţii şi al educării sale multilaterale şi educarea sa implică accentuarea funcţiei formativ-
educative a şcolii.

A trăi în epoca actuală, dominată de schimbări radicale pe toate planurile, presupune un înalt
grad de adaptare şi de curaj care este legat în mare măsură de creativitate.
La copilul de vârstă şcolară, conceptul de creativitate are anumite particularităţi. Sensul curent
al creativităţii la elevi nu se manifestă ca act finalizat în produse de mare originalitate ci se referă la
potenţial, factori sau capacităţi aptitudinale predictive pentru performanţele de mai târziu, la
capacitatea elevului de a acţiona prin sine însuşi, independent, atât pe plan mintal cât şi pe plan practic.
Copiii încearcă în permanenţă lucruri noi. Dacă nu ştiu, vor încerca oricum. Nu le e teamă de greşeală.
Nu vreau să spun că a greşi este acelaşi lucru cu a fi creativ. Ceea ce ştim însă este că, dacă nu eşti
pregătit să greşeşti, nu vei veni niciodată cu ceva original. Până ajung adulţi, cei mai mulţi copii pierd
acea capacitate. Le e frică de greşeli.
Metodele de cultivare a creativităţii se structurează pe două categorii: metodele tradiţionale de
învăţământ, modernizate şi completate în funcţie de obiectivele propuse (regândirea şi metodologia
evaluării randamentului şcolar al elevului, metode active, învăţarea prin descoperire dirijată), şi
metode speciale (brainstormingul, sinectica, testele de potenţial creativ utilizate ca exerciţii, o serie de
alte tehnici speciale de descătuşare a originalităţii).
Condiţia împlinirii demersului creativ o constituie atitudinea creatoare a învăţătorului care se
transmite implicit elevilor. Un învăţător care nu începe niciodată la fel programul zilei, care aduce în
fiecare zi o noutate, un element –surpriză va imprima, fără voia sa, aceleaşi înclinaţii elevilor.
Cadrul didactic cu adevărat valoros este acela care inspiră elevul; îl pune pe gânduri; îl determină
să emită judecăţi de valoare prin propriul său efort, să realizeze creaţii de un nivel la care nu credea că
poate ajunge vreodată.
Putem fi creativi în proiectare, în adaptarea unor metode clasice la cerinţele moderne, în crearea
orarului, în găsirea şi aplicarea de forme şi tehnici de evaluare, proiectarea şi desfăşurarea activităţilor
extracurriculare, în construirea relaţiei învăţător-elev, în activităţile cu părinţii, etc. Atitudinea
creatoare a învăţătorului este garanţia constantă a sporirii creativităţii elevilor.
Formulări care nu trebuie să lipsească din vocabularul învăţătorului:
Cum se mai poate? Să folosim cât mai original foaia
Ce se întâmplă dacă faci aşa? caietului! (desene, scheme,
Încearcă să mai adaugi! nerespectarea spaţiului de scris – litere
Dacă ai începe din capătul celălalt? de dimensiuni foarte mari, caractere
Cum poate fi corectată o greşeală de neobişnuite, litere de tipar, etc.; (acest
scriere fără să ştergi? îndemn nu se adresează elevilor zilnic,
Cum poate deveni „operă de artă” o ci, doar atunci când lecţia permite un
pată survenită accidental? „altceva”.

1
Modalităţi de stimulare a creativităţii de zi
cu zi
Provocarea activităţilor creative este
bine să fie o practică curentă, la orice
obiect, în orice situaţie, chiar şi în
pauze şi în timpul liber.
Ştiu că, pentru a putea crea ceva nou,
trebuie să ai o bază de date solidă
despre un domeniu; amploarea şi
calitatea cunoştinţelor permit corelaţii
din cele mai neobişnuite şi fructuoase.
Activităţile sau secvenţele didactice cu
caracter inter/transdisciplinar constituie
un teren favorabil cultivării creativităţii,
atât a elevilor cât şi a învăţătorului.
Ideile noi pot fi sugerate de învăţător
sau de colegi; se pot concepe lanţuri
creative de idei, soluţii etc.
Elevul trebuie să aibă libertate de
gândire, de alegere, de acţiune;
(materialele de lucru, subiectele,
tehnicile). Putem avea elevi creativi
dacă îi „creştem” în clase cu cât mai
puţine constrângeri.
Ideile creative nu trebuie „ameninţate”
cu evaluarea imediată.
Copilul trebuie să aibă timpul necesar
pentru a crea ceva nou; (dacă nu a reuşit
din prima încercare, el trebuie încurajat,
ajutat să reia demersul).
Cu cât sunt mai puţine reguli, cu atât
gândirea creatoare „se mişcă mai în
voie”.
Structura lecţiei nu trebuie să fie rigidă.
Conţinuturile din manuale, auxiliare şi
alte surse să fie supuse unui proces de
adaptare şi combinare.
Crearea de interferenţe între „planificat”
şi „neplanificat”.
Indiferent de vârsta elevilor, să lăsăm
loc pentru „elementul-surpriză”;
„Nici o zi fără provocare!”
Activităţi de stimulare a creativităţii de zi cu
zi:
Jocuri „trăsnite”: Desenaţi câte un
obiect la alegere pe fiecare jeton,
Aparent, folosirea cuvintelor „numai”, „un singur” produc un blocaj în mintea elevului şi-i
închid căile de manifestare a creativităţii. Practica mea la clasă a dovedit că cerinţele restrictive, dacă
sunt alese cu grijă şi propuse elevilor în momente propice din lecţie canalizează ideile pe un teren
2
ridicaţi două jetoane la întâmplare,
creaţi un enunţ cu cele două cuvinte,
creaţi o povestire care să aibă ca titlu
cele două cuvinte; ex.: tren – ochelari.
Să inventăm titluri de poveşti: „Copacul
cu fructe de cristal”, „Pantofii
veveriţei”, „Maimuţa de zăpadă”, etc.
Creaţi benzi desenate cu personaje
inventate de voi!
Alcătuiţi compuneri cu substantive
desenate (pictograme)!
Joc de recreaţie: „Am amestecat
basmele”.
Imaginaţi-vă mişcări pentru anumite
cântece!
Rebusuri de dezlegat şi rebusuri de
creat.
O călătorie în viitor (cum voi arăta, ce
meserie voi avea, cum va fi familia
mea, unde voi locui, ce voi mânca, ce
maşină voi avea, cum îmi voi petrece
timpul liber, cum îmi voi educa copiii,
cine vor fi prietenii mei, cum va arăta
oraşul).
Crearea de compuneri, versuri, ghicitori
pe baza unor imagini sau desenarea
unor planşe pe baza unor texte literare.
Folosirea unor materiale diverse,
aparent improprii ca suport didactic
(ziare, colecţii personale, obiecte foarte
cunoscute elevilor), în situaţii inedite.
Desene reprezentând diferite figuri
făcute doar din forme geometrice
(animale, pomi, păsări, oameni).
Compuneţi exerciţii în lanţ folosind o
singură cifră!
Creaţi enunţuri ale căror cuvinte să
înceapă cu aceeaşi literă!
Să facem o lecţie de matematică
utilizând un singur ziar!
Desenaţi diverse fiinţe, obiecte numai
din figuri geometrice!
Realizaţi un desen numai din linii,
(puncte)!
necunoscut, într-o direcţie în care nu credeau că pot merge, obligându-i să găsească mijloace de a
rezolva problema. În felul acesta se deschid căi nebănuite pentru găsirea de soluţii noi.
2. Creează pentru alţii („Eu sunt învăţătorul!”)
Crearea de şiruri cu reguli impuse de Formularea de întrebări.
elevi şi urmărirea felului în care colegii Formularea unor cerinţe la gramatică pe
îl rezolvă. baza unui text dat de învăţător sau creat
Crearea de probleme ( cu text obişnuit de elevi.
sau în versuri). Crearea de rebusuri şi ghicitori.
3. Cum se mai poate? („101 variante”)
Cum se mai poate scrie numărul 84? (ca sumă, diferenţă, cât, produs, etc.).
Ordonează în cât mai multe moduri Cum se mai por ordona literele
propoziţia „Mă trezeşte ceasul cuvântului „PLITA”?
dimineaţa.” Cum se mai poate aranja mobilierul din
Continuă povestirea „Norocul şi clasă?
Mintea”! Cum se mai poate tăia oul?
Cum se mai poate utiliza creionul? Cum se mai poate purta ghiozdanul?
Cum se mai poate numi girafa? Cum se mai pot scrie datele unei
Cum se mai poate intitula textul? probleme?

O lecţie nu este eficientă doar prin faptul că o serie de metode sau artificii procedurale sunt în
sine valoroase, ori că au fost impecabil transpuse didactic. Einstein spunea că ,,educaţia este ceea ce
rămâne după ce ai uitat tot ce ai învăţat”, iar ,,creativitatea este mai importantă decât cunoaşterea”. De
aceea, a fi creativ sau a educa în spiritul creativităţii devine in ziua de azi o necesitate. Inteligen ţa de
tip reproductiv trebuie schimbată cu cea de tip creativ – aplicativ - interpretativ.
Orice învăţător descoperă zi de zi, oră de oră noi şi noi forme de stimulare a elevilor pe tărâmul
creativităţii. Un loc important îl are creaţia învăţătorului în lecţie: un joc nou, un rebus, o ghicitoare pe
care n-o găseşti în nici o culegere, o poezie, o compunere pot avea rol stimulativ pentru elevi.
Creativitatea înseamnă neamestecul cu rutina, adaptabilitate din mers. Elevii noştri trebuie
educaţi în sensul acceptării ideilor neobişnuite.
Schiţa de portret a individului în viitorul apropiat va conţine, ca pe o calitate esenţială,
CREATIVITATEA.