Fișă de documentare- Globalizarea

Procesul prin care economia ca activitate devine expresia participării la un sistem de

relații între unitățile economice s-a globalizat, cuprinzând în present toate economiile
naționale. Acest process, denumit globalizarea economiei, s-a accelerat în mod deosebit
după 1985, odată cu prăbușirea comunismului, și este adesea perceput ca expresie a
modernizării și viitorului bazat pe tehnologii de vârf, capitaluri și locuri de muncă bine
calificate. Multe guverne sunt acum preocupate să adopte strategii prin care economiile lor să
se înscrie în procesul modernizării prin intermediul globalizării. Această percepere are uneori
un caracter radical, dar a început să fie și puternic contestată din cauza dezavantajelor pe care
le induce mai ales pentru țările mai puțin dezvoltate.
Globalizarea, sau mondializarea cum i se mai spune în anumite țări, este pentru anumiți
analiști procesul prin care producția și schimbul se eliberează de constrângerile impuse de
frontier și de distanțe, piețele se globalizează (mondializează), iar reglarea se realizează prin
funcționarea piețelor și de către instanțe mondiale. Globalizarea pune capăt
internaționalizării, care este un process similar sub aspect tehnico-economic, dar care are loc
în contextual recunoașterii pertinenței frontierelor naționale și a controlului asupra circulației
mărfurilor, oamenilor și capitalurilor.
Factorii cei mai importanți care au acționat în favoarea globalizării sunt:
- liberalizarea circulației bunurilor și serviciilor între țări;
- diminuarea evidentă a costului transporturilor și telecomunicațiilor, dezvoltare și
modernizarea acestora;
- liberalizarea mai amplă a piețelor de capital naționale și internaționale.
Asemenea deschideri au simplificat investițiile societăților comerciale acolo unde ele
doreau și găseau cele mai mici costuri și riscuri, dar au contribuit în mod essential și la
generalizarea sau globalizarea concurenței.
Globalizarea economiei este un termen care relevă o realitate complex:
- intensificarea și diversificarea schimburilor economice dintre țări, grupuri de
țări și unități economice din toate țările lumii;
- dezvoltarea fără precedent a investițiilor străine directe;
- globalizarea piețelor de bunuri și de factori de producție;
- apariția și înmulțirea firmelor, îndeosebi industrial, care își desfășoară
activitatea simultan la scară mondială.
Din punct de vedere economic, scopul globalizării îl constituie profitul și menținerea în
activitate a firmelor, precum și dezvoltarea lor, în condițiile în care cresc foarte mult
cheltuielile cu cercetarea-dezvoltarea, durata de viață a produselor se diminuează simțitor, a
devenit necesară o rețea densă de parteneri, exigențele de calitate sunt foarte mari și viteza de
reactive la semnalele pieței se mărește.
Prin globalizare se captează numeroase avantaje ce decurg din diferențele care există
între economiile țărilor lumii, acestea constituind de fapt sursa profiturilor.
 Globalizarea se realizează atât prin internaționalizarea piețelor de bunuri, cât și prin
înmulțirea firmelor care acționează de la început la scară mondială.
Se consideră că globalizarea economiei va fi formal încheiată atunci când bunurile și
serviciile, capitalul și munca vor circula pe deplin liber, iar guvernele și autoritățile
locale din orice țară vor trata în mod egal toate firmele, fără deosebire de naționalitate
sau origine. Cu alte cuvinte, globalizarea se va încheia când diferențele dintre economiile
țărilor lumii vor ajunge la o asemenea situație încât nu vor mai fi generatoare de avantaje
suficiente pentru a întreține procesul în căutarea de profit pe meleaguri străine. O asemenea
situație este încă foarte îndepărtată, iar globalizarea va continua și, probabil, se va intensifica.
Un rol deosebit în procesul globalizării îl au firmele multinaționale și transnaționale, al
căror capital își are originea în mai multe țări și care acționează concomitant în diferite
țări. Cea mai mare parte a acestor firme provin din țările dezvoltate ( SUA, Uniunea
Europeană și Japonia). Ele pot contribui la dezvoltarea economiilor la care acționează, în
special prin aportul de capital, creșterea producției și distribuirea unor venituri ( salarii,
impozite și taxe). Există însă și aspect negative: investițiile și obiectul activității lor nu
corespund neapărat nevoilor țărilor în care acționează, aportul în tehnologii avansate este
foarte limitat pentru că cele mai complexe sunt rezervate țărilor de proveniență, pot să nu
primească producția, dar îi înlocuiesc pe producătorii locali, pot constitui obstacole
economice și politice pentru țările în care acționează.