Astor Pantaleón Piazzolla (n. 11 martie 1921, Mar del Plata/Argentina - d.

4 iulie 1992, Buenos Aires)

a fost un muzician argentinian, compozitor și virtuoz instrumentist la bandonéon, a revoluționat
muzica de tango, creând ceea ce s-a numit "Tango Nuevo", replică a tradiționalului tango argentinian
(tango argentino).

Cuprins

1 Biografie și Opera

1.1 Reîntoarcerea în Argentina

1.2 Călătorie în Franța

1.3 Din nou în Argentina

2 Note

3 Legături externe

Biografie și Opera

Astor Piazzolla s-a născut la 11 martie 1921 la Mar del Plata, port pescăresc pe coasta Atlanticului,
care avea să devină în anii următori o vestită stațiune balneară. În 1924 familia se mută la New York,
oraș unde, începând din 1929, va începe să cânte la bandonéon (asemănător acordeonului, creat de
constructorul de instrumente muzicale german H. Band și devenit foarte popular în Argentina). În
1932 compune primul său tango, La catinga, și întâlnește pe compozitorul Carlos Gardel, care îi dă un
mic rol în filmul El dia que me quieras.

Reîntoarcerea în Argentina

Reîntors în Mar del Plata în 1936, face parte din mici grupuri muzicale locale, dintre care unul adoptă
stilul sextetului Vardaro, al cărui exponent, violonistul Elvino Vardaro, va continua și în viitor să cânte
împreună cu Piazzolla. În 1938 sosește la Buenos Aires și intră în ansamblul celebrului interpret la
bandonéon, Anibal Troilo. Piazzolla se dovedește și un bun pianist și ia contact cu stilul muzical
avangardist al epocii. Spiritul inovator al lui Piazzolla se dezvoltă în mod real începând din anul 1944,
când, după ce se desparte de Troilo, își formează propria orchestră cu care acompaniază pe popularul
cântăreț, Fracisco Fiorentino. Împreună lansează 24 de titluri, printre care faimoasele tangouri "Nos
encontramos al pasar", "Viejo ciego" și "Volvió una noche". În această perioadă înregistrează și
primele sale două tangouri instrumentale, "La chiflada" și "Color de rosa", compuse încă în stil
tradițional. Până în 1948 lansează peste 30 de tangouri imprimate pe discuri, dintre care unele au
deja valoare antologică: "Taconeando", "Tierra querida", "La rayuela", "Para lucirse" sau
"Contratiempo". Piazzolla se dovedește a fi un compozitor genial în genul muzicii de tango, plin de
originalitate și de inspirație neegalată. Compozițiile lui intră în repertoriul celor mai importante
orchestre din Argentina, ca Anibal Troilo, Osvaldo Fresedo și José Basso.

Călătorie în Franța
La începutul anilor '50, Astor Piazzolla oscilează încă între bandonéon și pian, intenționează chiar să
se dedice muzicii clasice. Cu aceste idei întreprinde o călătorie în Franța, cu o bursă a
Conservatoriului din Paris. Cunoscuta muzicologă și pedagogă, Nadia Boulanger îl convinge să-și
dezvolte capacitățile muzicale pornind de la ceea ce constuie adevărata sa chemare artistică,
bandonéon-ul și muzica de tango. La Paris, în 1955, în compania lui Martial Solal la pian și a
orchestrei de coarde a Operei din Paris, înregistrează o serie de tango-uri de mare succes, printre
care "Nonino" (precursor al celebrului "Adiós, Nonino", un emoționant adio la moartea tatălui său),
"Marrón y azul", "Chau, Paris", "Bandó".

Din nou în Argentina

Astor Piazzolla și Horacio Ferrer în 1970.

Întors în Argentina, Piazzolla organizează o orchestră compusă din bandonéon și instrumente de

coarde și un solist vocal, Jorge Sobral, cu care lansează noi tango-uri, ca "Tres minutos con la
realidad", "Tango del ángel", "Melancólico Buenos Aires".

În 1958, Piazzolla se duce la New York unde încearcă, fără prea mult succes, crearea unui nou gen:
Jazz-Tango. Pendulează între Buenos Aires și New York, dând nenumărate concerte, printre care, în
1965, neuitata apariție în Philarmonic Hall - New York, unde interpretează "Serie del Diabolo", "Serie
del ángel" și "La mufa". În același an compune "Verano porteno", primul din superbele tango-uri care
vor alcătui seria "Las Cuatro Estaciones" ("Cele patru anotimpuri"). Pe libretul poetului Horacio Ferrer
compune o scurtă operă, "Maria de Buenos Aires".

În anii următori întreprinde mai multe turnee în Europa. Cu prilejul campionatului mondial de foot-
ball din 1976 disputat în Argentina, compune și înregistrează o serie de bucăți dedicate acestui
eveniment. Începând din anul 1979, Piazzolla colaborează cu o serie de cântăreți și instrumentiști de
valoare, ca George Moustaki, Gerry Mulligan și Gary Burton, pentru care compune mai multe lucrări.
Prezentarea în 1986 a compoziției sale, "Suite for vibraphone and new Tango Quintet", de către Gary
Burton în cadrul festivalului de Jazz din Montreux îi aduce elogiile lui Keith Jarret și Chick Corea.

Astor Piazzolla a compus benzile sonore pentru mai mult de 50 de filme, printre care Sur (Sudul,
1988) în regia lui Fernando Solanas. În 1989, revista specializată în muzica de jazz, Down Beat, îl
situează printre cei mai mari muzicieni ai lumii. Celebrul vioncelist Mstislav Rostropovici
interpretează în 1990 la New Orleans piesa pentru violoncel și pian "Le Grand Tango", compusă de
Piazzolla special pentru el.

Bolnav de inimă, Astor Piazzolla încetează din viață la 4 iulie 1992 în Buenos Aires. Prin crearea
"noului tango" (tango nuevo), Piazzolla revoluționează acest gen muzical într-o formă colorată, cu un
limbaj ritmic original, spirit puternic dramatic și pasionat. Compozițiile sale au intrat în repertoriul
marilor orchestre cu participarea unor interepreți renumiți. El a demonstrat că Tango-ul poate fi
expresia eternă a spiritului uman.