Nabucodonosor al II-lea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le
comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.

Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din iulie 2012.

Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din iulie 2012.

Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

Nabucodonosor al II-lea

Nabucodonosor al II-lea cel Mare

Nebukadnessar II.jpg

Date personale

Născut 630 î.Hr. Modificați la Wikidata

Decedat 7 octombrie 562 î.Hr. (68 de ani) Modificați la Wikidata

Babilon, Irak Modificați la Wikidata

Părinți Nabopolassar Modificați la Wikidata

Căsătorit cu Amytis din Media Modificați la Wikidata

Copii Amel-Marduk[*]

Eanna-szarra-usur[*] Modificați la Wikidata

Cetățenie Babilon Modificați la Wikidata

Etnie Bahrani people[*] Modificați la Wikidata

Religie religia babiloniană

Ocupație monarh Modificați la Wikidata

Apartenență nobiliară

Domnie

Domnie605 BC – 562 BC

Predecesor Nabopolassar

Succesor Amel-Marduk

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rege Babilonean-reconstituire

Nabucodonosor al II-lea, în aramaică: ‫ ;ܢܵܒܘܼ ܟܘܼܕܘܼܪܝܼ ܐܘܼܨܘܼܪ‬în ebraică ‫ נְבּוכַדְ נֶצַּר‬Nəḇūḵaḏneṣṣar

(Nebucadnețar); în greacă: Ναβουχοδονόσωρ (Nabucodonosor), fiul lui Nabopolassar, rege neo-
babilonian care a domnit între anii 605–562 î.Hr. I-a învins pe egipteni la Karkemish (605 î.Hr.) și la
Hamat și a anexat Siria la regatul Babilonului. A cucerit Iudeea în 587 î.Hr. În 586 î.Hr., a cucerit
capitala Iudeii, a distrus Templul, palatul regal și zidurile de apărare. Mulți evrei, în special meseriași
și oameni de cultură, au fost deportați în Babilon. A reconstruit regatul Babilonului, devenind un
mare imperiu prin cuceririle teritoriale: Asiria, Siria, Fenicia și Iudeea. Nabucodonosor al II-lea a fost
cel care a distrus Ierusalimul și i-a deportat pe evrei.

A fost căsătorit cu prințesa mediană Amytis din Media. A rămas în istorie pentru numeroasele sale
bătălii pe care le-a purtat de-a lungul domniei sale, dar și pentru faptul că este creditat drept
constructorul grădinilor suspendate ale Semiramidei.

A nu se confunda cu Nabucodonosor I, fost rege al Imperiului Babilonian în perioada 1125 î.Hr. până
în 1103 î.Hr..

Cuprins

1 Primii ani

2 Campaniile militare

3 Diplomația

4 Politicile interne

5 Locul în istorie

6 Daniel și Nabucodonosor

7 Înrobirea evreilor

8 Referințe

9 Legături externe

Primii ani

Nabucodonosor a fost fiul cel mai mare al regelui Nabopolassar, fondatorul imperiului neo-
babilonian, numit „caldeean” în Biblie, care a refăcut imperiul babilonean. El l-a sprijinit pe tatăl sau
în mai multe campanii militare și în 606 î.e.n. a condus o armată care a distrus armata egipteană la
Carchemiș. Astfel, Nabucodonosor al II-lea a asigurat controlul babilonean asupra Siriei.

Campaniile militare
După moartea tatălui său în 605 i.Hr., Nabucodonosor și-a asumat dreptul la tron. În scurt timp a avut
loc o nouă campanie militară pentru expansiunea imperiului. Inițial, a vrut să-și extindă imperiul în
est, dar a fost învins de sciți. Astfel, s-a hotărât să-și extindă imperiul spre vest, cucerind state mici,
precum Iudeea și Fenicia. Și-a continuat cuceririle militare până în 600 î.e.n., când a pierdut o bătălie
împotriva Egiptului. Profitând de dezordinea Babilonului, Iudeea și o serie de alte state s-au revoltat.
Nabucodonosor a avut nevoie de doi ani pentru a regrupa și a reorganiza armata, astfel, între luna
martie a anului 598 î.e.n. și 597 î.e.n., a ocupat Ierusalimul, pentru ca în anul 586 să ia în captivitate o
parte din evrei. El și-a continuat campaniile militare pentru restul domniei sale, în Mediterana de Est,
Asia Mică și Orientul Mijlociu. În 571 î.e.n., după un lung asediu, babilonienii aflați la comanda sa au
cucerit cetatea Tir din Fenicia.

Diplomația

Nu doar că a fost un despot militar, dar a activat și diplomatic. A trimis și primit ambasadori din
regatele vecine. El este cunoscut pentru că a trimis un ambasador să medieze un conflict între mezii
și lidienii din Asia Mică. Se spune că pentru a asigura pacea dintre babilonieni și mezi (care l-au
sprijinit pe tatăl sau să conducă revolta împotriva asirienilor), s-a căsătorit cu prințesa mediană
Amytis, ba chiar a fortificat și orașele cucerite, ca Damascul.

Grădinile suspendate, gravură din secolul al XVI-lea

Politicile interne

Când nu se afla în campanie, Nabucodonosor a petrecut o mare parte a domniei sale refăcând
Babilonul și îmbunătățindu-i fortificațiile. El este cunoscut pentru reconstruirea mai multor temple,
drumuri pavate, canale tăiate, dar și a unui șanț și unui zid în jurul orașului. El este, de asemenea,
cunoscut pentru construirea Grădinilor Suspendate din Babilon, pe care, conform legendei, le-a
construit pentru a-și înveseli soția, căreia îi era dor de priveliștile de acasă.

Poarta lui Ishtar

Locul în istorie

În ciuda distrugerii Ierusalimului și a deportării evreilor, Nabucodonosor apare într-o lumină

favorabilă, în cea mai mare parte din Biblie. Despre el, autorii Cărții lui Daniel credeau că l-a protejat
pe profetul evreu Daniel; proorocul Ieremia crede că Nabucodonosor a fost instrumentul răzbunării
lui Dumnezeu împotriva evreilor care au păcătuit înainte. Nabucodonosor al II-lea a murit în Babilon
în 562 î.Hr.. El este amintit ca un lider militar de succes, care a extins dimensiunea imperiului său și
care l-a consolidat și a îmbunătățit capitala imperiului, Babilonul. Prin toate acestea, și-a câștigat titlul
de „Nebucadnețar cel Mare”.

Daniel și Nabucodonosor
Conform Bibliei, după ce a cucerit Ierusalimul, i-a deportat pe evrei și l-a capturat pe regele Iudeei,
Ioachim, împăratul babilonian a dat poruncă să-i fie aduși vreo câțiva dintre copiii lui Israel de neam
împărătesc și de viță boierească, niște tineri fără vreun cusur trupesc, frumoși la chip, înzestrați cu
înțelepciune în orice ramură a științei, cu minte ageră și pricepere, în stare să slujească în casa
împăratului și pe care să-i învețe scrierea și limba haldeilor. Printre ei erau Daniel, Hanania, Mișael și
Azaria. Lui Daniel i-a pus numele Beltșațar, lui Hanania Șadrac, lui Misael Meșac, și lui Azaria Abed-
Nego. Cei patru au refuzat bucatele și vinul oferite de împărat, preferând să mănânce numai
zarzavaturi și apă și după 10 zile, fiind comparați cu ceilalți tineri, erau „mai bine la față și mai grași
decât toți tinerii care mâncau din bucatele împăratului”.

Statuia din visul lui Nabucodonosor

Se povestește că într-o noapte, regele Babilonului, Nabucodonosor, a avut un vis ce l-a îngrozit așa de
tare încât nu a mai putut să doarmă până dimineață. A doua zi a cerut tuturor înțeleptilor din Babilon
să ghicească ce a visat și apoi să-i interpreteze visul. Fiind imposibil, regele a pus ca toți intelepții
Babilonului să fie executați. Numai că Daniel s-a dus la curtea regelui și, cu ajutorul lui Dumnezeu, a
reușit nu doar să și ghicească, ci să și interpreteze visul. Regele ar fi visat o statuie cu cap de aur,
pieptul și brațele de argint, pântecele și coapsele de aramă, pulpele de fier, iar picioarele o parte de
fier și o parte de lut, care a fost lovit de o piatră căzută din cer. Daniel a interpretat aceea statuie ca
fiind istoria imperiilor: Împăratul Nabocodonosor al II-lea a făcut un un idol cu chip de aur, înalt de 60
de coți și lat de 6 coți, l-a sfințit și a poruncit ca toate căpeteniile (dregători, cârmuitori, judecători,
legiuitori, vistiernici, căpetenii de oști) să se închine acestui chip la semnalul dat de trâmbițe și
celelalte instrumente muzicale. Cine nu făcea asta urma a fi aruncat în mijlocul unui cuptor aprins.
Cei trei prieteni ai lui Daniel au refuzat să venereze idolul și au fost aruncați în cuptorul aprins, dar au
fost salvați de la incinerare de către un înger.

„Nabucodonosor”, de William Blake

Împaratul a avut un al doilea vis cu un copac măreț care a fost doborât de către un înger. Daniel a
interpretat visul: era vorba de ceea ce se întâmplă cu un copac care-l simboliza pe însuși împăratul și
ceea ce urma să se petreacă cu el în următorii șapte ani. Daniel îl îndeamnă să se pocăiască pentru a
nu împlini toate acestea, însă el refuză. Peste un an, când se plimba pe acoperișul casei sale, are un
moment de trufie în care își arogă toate meritele pentru puterea și strălucirea de care se bucură. El a
fost îndepărtat de pe tron și a fost izgonit din mijlocul oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, a
locuit la un loc cu măgarii sălbatici, i s-a dat să mănânce iarbă ca la boi, trupul i-a fost udat de roua
cerului, i-a crescut părul ca penele vulturului și i-au crescut unghiile ca ghearele păsărilor; șapte ani
au trecut peste el, până când a recunoscut că Dumnezeu este cel care trăiește și are stăpânire
veșnică peste oastea cerurilor și împărăția oamenilor și o dă pe aceasta cui vrea; și atunci a fost
reașezat în scaunul de domnie și puterea sa a crescut. Nebucadnețar îl laudă și-l slăvește pe
Dumnezeu, convertindu-se la iudaism.
Copacul din cel de-al doilea vis al regelui Nabucodonosor

Asta e ce afirmă Biblia. Convertirea lui Nabucodonosor la iudaism este un eveniment imaginar.[1][2]
Perioada sa de nebunie este, de asemenea, fictivă, istoricii atribuind-o unor zvonuri referitoare la
șederea lui Nabonid la Teima, care au fost aplicate ulterior lui Nabucodonosor printr-o confuzie.[3]
Mai multe detalii din Cartea lui Daniel nu se potrivesc cu faptele istorice cunoscute.[4] Acest lucru
este tipic pentru genul literar al povestirii, în care potrivirea cu realitatea istorică nu este un element
esențial.[5] De exemplu, Belșațar este prezentat drept rege al Babilonului și drept fiu al lui
Nabucodonosor al II-lea, dar era de fapt fiul regelui Nabonid, unul din cei care i-au urmat la tron lui
Nabucodonosor, iar Belșațar nu a devenit rege niciodată.[4] Cercetătorii moderni sunt de acord că
Daniel este un personaj al unei legende,[6] fiind posibil ca numele său să fi fost ales pentru eroul
cărții tocmai din cauza reputației sale de văzător înțelept din tradiția ebraică.[7]