Procaina (denumită și novocaină) este un este un anestezic local din categoria esterilor, utilizat la

început în stomatologie. Este utilizată în asociere cu o penicilină (uneori sub denumirea de

novocilină)[8] pentru a reducere durerea datorată administrării la nivel intramuscular.[9] Efectul se
instalează lent iar durata sa de acțiune este scurtă.[10]

Cuprins

1 Istoric

2 Utilizare

3 Metabolizare

4 Note

Istoric

Pentru prima oară este sintetizată în anul 1905 de chimistul german din Hamburg Alfred Einhorn
(1856-1917), numele de novocaină provine din latină novus - nou; cain - cocaină.

Utilizare

Procaina este folosită rar în anestezia locală, locul ei fiind luat de lidocaină care este mult mai
eficientă. Este mai nou descoperit faptul că procaina inhibă enzima DNA-metilaza putând fi utilizată
ca supresor tumoral în fenomenele paragenetice tumorale. Inaintea descoperirii procainei cocaina
era folosită ca anestezic local, procaina nu are efectul euforizant al cocainei.

Metabolizare

Metabolizarea procainei în organism se produce sub acțiunea enzimei pseudocolinesterază, care

desface procaina în acid paraaminobenzoic (PABA) și bietil-amino-acetanol, acidul paraaminobenzoic
este răspunzător de reacțiile alergice apărute la pacienți. Procaina (denumită și novocaină) este un
este un anestezic local din categoria esterilor, utilizat la început în stomatologie. Este utilizată în
asociere cu o penicilină (uneori sub denumirea de novocilină)[8] pentru a reducere durerea datorată
administrării la nivel intramuscular.[9] Efectul se instalează lent iar durata sa de acțiune este scurtă.
[10]

Cuprins

1 Istoric

2 Utilizare

3 Metabolizare

4 Note
Istoric

Pentru prima oară este sintetizată în anul 1905 de chimistul german din Hamburg Alfred Einhorn
(1856-1917), numele de novocaină provine din latină novus - nou; cain - cocaină.

Utilizare

Procaina este folosită rar în anestezia locală, locul ei fiind luat de lidocaină care este mult mai
eficientă. Este mai nou descoperit faptul că procaina inhibă enzima DNA-metilaza putând fi utilizată
ca supresor tumoral în fenomenele paragenetice tumorale. Inaintea descoperirii procainei cocaina
era folosită ca anestezic local, procaina nu are efectul euforizant al cocainei.

Metabolizare

Metabolizarea procainei în organism se produce sub acțiunea enzimei pseudocolinesterază, care

desface procaina în acid paraaminobenzoic (PABA) și bietil-amino-acetanol, acidul paraaminobenzoic
este răspunzător de reacțiile alergice apărute la pacienți.

Procaina (denumită și novocaină) este un este un anestezic local din categoria esterilor, utilizat la
început în stomatologie. Este utilizată în asociere cu o penicilină (uneori sub denumirea de
novocilină)[8] pentru a reducere durerea datorată administrării la nivel intramuscular.[9] Efectul se
instalează lent iar durata sa de acțiune este scurtă.[10]

Cuprins

1 Istoric

2 Utilizare

3 Metabolizare

4 Note

Istoric

Pentru prima oară este sintetizată în anul 1905 de chimistul german din Hamburg Alfred Einhorn
(1856-1917), numele de novocaină provine din latină novus - nou; cain - cocaină.

Utilizare

Procaina este folosită rar în anestezia locală, locul ei fiind luat de lidocaină care este mult mai
eficientă. Este mai nou descoperit faptul că procaina inhibă enzima DNA-metilaza putând fi utilizată
ca supresor tumoral în fenomenele paragenetice tumorale. Inaintea descoperirii procainei cocaina
era folosită ca anestezic local, procaina nu are efectul euforizant al cocainei.

Metabolizare
Metabolizarea procainei în organism se produce sub acțiunea enzimei pseudocolinesterază, care
desface procaina în acid paraaminobenzoic (PABA) și bietil-amino-acetanol, acidul paraaminobenzoic
este răspunzător de reacțiile alergice apărute la pacienți.

Procaina (denumită și novocaină) este un este un anestezic local din categoria esterilor, utilizat la
început în stomatologie. Este utilizată în asociere cu o penicilină (uneori sub denumirea de
novocilină)[8] pentru a reducere durerea datorată administrării la nivel intramuscular.[9] Efectul se
instalează lent iar durata sa de acțiune este scurtă.[10]

Cuprins

1 Istoric

2 Utilizare

3 Metabolizare

4 Note

Istoric

Pentru prima oară este sintetizată în anul 1905 de chimistul german din Hamburg Alfred Einhorn
(1856-1917), numele de novocaină provine din latină novus - nou; cain - cocaină.

Utilizare

Procaina este folosită rar în anestezia locală, locul ei fiind luat de lidocaină care este mult mai
eficientă. Este mai nou descoperit faptul că procaina inhibă enzima DNA-metilaza putând fi utilizată
ca supresor tumoral în fenomenele paragenetice tumorale. Inaintea descoperirii procainei cocaina
era folosită ca anestezic local, procaina nu are efectul euforizant al cocainei.

Metabolizare

Metabolizarea procainei în organism se produce sub acțiunea enzimei pseudocolinesterază, care

desface procaina în acid paraaminobenzoic (PABA) și bietil-amino-acetanol, acidul paraaminobenzoic
este răspunzător de reacțiile alergice apărute la pacienți.

Procaina (denumită și novocaină) este un este un anestezic local din categoria esterilor, utilizat la
început în stomatologie. Este utilizată în asociere cu o penicilină (uneori sub denumirea de
novocilină)[8] pentru a reducere durerea datorată administrării la nivel intramuscular.[9] Efectul se
instalează lent iar durata sa de acțiune este scurtă.[10]

Cuprins

1 Istoric
2 Utilizare

3 Metabolizare

4 Note

Istoric

Pentru prima oară este sintetizată în anul 1905 de chimistul german din Hamburg Alfred Einhorn
(1856-1917), numele de novocaină provine din latină novus - nou; cain - cocaină.

Utilizare

Procaina este folosită rar în anestezia locală, locul ei fiind luat de lidocaină care este mult mai
eficientă. Este mai nou descoperit faptul că procaina inhibă enzima DNA-metilaza putând fi utilizată
ca supresor tumoral în fenomenele paragenetice tumorale. Inaintea descoperirii procainei cocaina
era folosită ca anestezic local, procaina nu are efectul euforizant al cocainei.

Metabolizare

Metabolizarea procainei în organism se produce sub acțiunea enzimei pseudocolinesterază, care

desface procaina în acid paraaminobenzoic (PABA) și bietil-amino-acetanol, acidul paraaminobenzoic
este răspunzător de reacțiile alergice apărute la pacienți.

Procaina (denumită și novocaină) este un este un anestezic local din categoria esterilor, utilizat la
început în stomatologie. Este utilizată în asociere cu o penicilină (uneori sub denumirea de
novocilină)[8] pentru a reducere durerea datorată administrării la nivel intramuscular.[9] Efectul se
instalează lent iar durata sa de acțiune este scurtă.[10]

Cuprins

1 Istoric

2 Utilizare

3 Metabolizare

4 Note

Istoric

Pentru prima oară este sintetizată în anul 1905 de chimistul german din Hamburg Alfred Einhorn
(1856-1917), numele de novocaină provine din latină novus - nou; cain - cocaină.

Utilizare

Procaina este folosită rar în anestezia locală, locul ei fiind luat de lidocaină care este mult mai
eficientă. Este mai nou descoperit faptul că procaina inhibă enzima DNA-metilaza putând fi utilizată
ca supresor tumoral în fenomenele paragenetice tumorale. Inaintea descoperirii procainei cocaina
era folosită ca anestezic local, procaina nu are efectul euforizant al cocainei.

Metabolizare

Metabolizarea procainei în organism se produce sub acțiunea enzimei pseudocolinesterază, care

desface procaina în acid paraaminobenzoic (PABA) și bietil-amino-acetanol, acidul paraaminobenzoic
este răspunzător de reacțiile alergice apărute la pacienți.