Aurel Vlaicu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

(Redirecționat de la Aurel vlaicu)

Jump to navigationJump to search

Acest articol se referă la un inginer român. Pentru alte sensuri, vedeți Aurel Vlaicu (dezambiguizare).

Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu - Foto01.jpg

Inventatorul român Aurel Vlaicu

Date personale

Născut 19 noiembrie 1882

Binținți, lângă Orăștie, Austro-Ungaria

Decedat 13 septembrie 1913 (30 de ani)

Bănești, lângă Câmpina, România

Înmormântat Cimitirul Bellu Modificați la Wikidata

Cauza decesului accident (accident aviatic[1]) Modificați la Wikidata

Naționalitate română

Cetățenie Flag of Romania.svg România Modificați la Wikidata

Religie creștin ortodoxă

Ocupație inginer aerospațial[*]

inginer

inventator

aviator Modificați la Wikidata

Activitate

Domeniu inginer și inventator

Alma Mater Universitatea de Tehnologie și Economie din Budapesta

Universitatea Tehnică din München Modificați la Wikidata

Organizații Academia Română Modificați la Wikidata

Cunoscut pentru pionier al aviației române și mondiale

Logo of the Romanian Academy.png Membru post-mortem al Academiei Române

Modifică date / text Consultați documentația formatului

Aurel Vlaicu (n. 19 noiembrie 1882, Binținți, lângă Orăștie, județul Hunedoara - d. 13 septembrie
1913, Bănești, lângă Câmpina) a fost un inginer român, inventator și pionier al aviației române și
mondiale. În cinstea lui, comuna Binținți se numește astăzi Aurel Vlaicu.

Cuprins

1 Biografie

2 Galerie imagini

3 Notafilie

4 Numismatică

5 Avion și zbor

6 Note

7 Vezi și

8 Legături externe

Biografie

A fost elev al liceului reformat „Kocsárd Kún” din Orăștie, care din 1919 încoace a fost numit „Liceul
Aurel Vlaicu”, luându-și bacalaureatul în 1902 la actualul Colegiu Național „Gheorghe Lazăr” din Sibiu.

Octavian Goga și Aurel Vlaicu

Și-a început studiile inginerești la Universitatea Tehnică din Budapesta, studii pe care le-a continuat la
Technische Hochschule din München, obținând diploma de inginer în 1907. După aceea a lucrat ca
inginer la uzinele Opel în Rüsselsheim. În 1908 se întoarce la Binținți unde construiește un planor cu
care efectuează un număr de zboruri în 1909. În toamna anului 1909 se mută în București și începe
construcția primului său avion, Vlaicu I, la Arsenalul Armatei. Avionul zboară fără modificări (lucru
unic pentru începuturile aviației mondiale) în iunie 1910. În anul 1911 construiește un al doilea avion,
Vlaicu II, cu care în 1912 a câștigat cinci premii memorabile (1 premiu I si 4 premii II) la mitingul
aerian de la Aspern, Austria. Concursul a reunit între 23 și 30 iunie 1912, 40 piloți din 7 țări, dintre
care 17 din Austro-Ungaria, 7 germani, 12 francezi printre care și Roland Garros, cel mai renumit pilot
al vremii, un rus, un belgian, un persan și românul Vlaicu. În cel mai cunoscut ziar vienez, Neue Freie
Presse, se găseau următoarele rânduri despre zborurile lui Vlaicu:

„Minunate și curajoase zboruri a executat românul Aurel Vlaicu, pe un aeroplan original, construit
chiar de zburător, cu două elici, între care șade aviatorul. De câte ori se răsucea (vira) mașina aceasta
în loc, de părea că vine peste cap, lumea răsplătea pe român cu ovații furtunoase, aclamându-l cu
entuziasm de neînchipuit.[2].”
La 13 septembrie 1913, în timpul unei încercări de a traversa Munții Carpați cu avionul său Vlaicu II,
s-a prăbușit în apropiere de Câmpina, se pare că din cauza unui atac de cord.[3] Este înmormântat în
cimitirul Bellu din București.

În anul următor prietenii săi Magnani și Silișteanu finalizează construcția avionului Vlaicu III, și cu
ajutorul pilotului Petre Macavei efectuează câteva zboruri scurte. Autoritățile vremii interzic
continuarea încercărilor; în toamna anului 1916, în timpul ocupației germane, avionul este expediat
la Berlin. Avionul Vlaicu III a fost văzut ultima dată în anul 1940.

Galerie imagini

Aurel Vlaicu tânăr

Notițe din studenție

Notițe din studenție

Notițe din studenție

Notițe din studenție

Notițe din studenție

Afiș miting aviatic 17 octombrie 1910

Aurel Vlaicu la bordul avionului Vlaicu II

Componente din A. Vlaicu Nr. II recuperate de la locul accidentului

Placa commemorativă la casa memorială Aurel Vlaicu

Piatra funerară a lui Aurel Vlaicu

A. Vlaicu Nr. II

A. Vlaicu Nr. III

Notafilie

Portretul lui Aurel Vlaicu pe o bancnotă cu valoarea nominală de 50 lei, emisă în anul 2005.
În anul 2000, Banca Națională a României a pus în circulație o bancnotă, pe suport de polimer, cu
valoarea nominală de 500.000 de lei (ROL), cu referire la Aurel Vlaicu.

În anul 2005, Banca Națională a României, în urma denominării leului românesc, a pus în circulație o
bancnotă, cu valoarea nominală de 50 de lei (RON), pe suport de polimer, având o grafică
asemănătoare cu bancnota din 2000, însă cu dimensiuni mai mici.

Numismatică

50 bani „Aurel Vlaicu”, 2010

La 25 octombrie 2010, Banca Națională a României a pus în circulație moneda cu valoare nominală de
50 bani „Aurel Vlaicu” din alamă, dedicată sărbătorii a 100 de ani de la primul zbor românesc
efectuat de Aurel Vlaicu, cu un aparat de construcție proprie. Aversul prezintă, de sus în jos,
următoarele elemente: milesimul 2010, valoarea nominală 50 BANI, stema României și inscripția în
arc de cerc ROMANIA; pe un fundal cu linii orizontale, este reluată, la dimensiuni mai mari, valoarea
nominală a monedei 50. Reversul prezintă, în stânga, pe un fundal cu linii verticale, inscripția în arc
de cerc AUREL VLAICU și anul 1910, când a avut loc primul zbor efectuat de Aurel Vlaicu, cu un aparat
de construcție proprie, iar în dreapta, portretul acestuia; în partea de jos, aeroplanul „Vlaicu I” și anii
între care a trăit Aurel Vlaicu 1882 și 1913. Are aceleași caracteristici tehnice cu monedele aflate în
circulație la cupura[4] de 50 bani și va circula în paralel cu monedele de 50 bani, emisiunea 2005. A
fost emisă într-un milion de exemplare. Separat, a fost emisă și o monedă pentru colecționari, tot din
metal comun (alamă), cu valoarea nominală de 50 de bani, de calitate proof, într-un tiraj de 5.000 de
exemplare, elementele grafice fiind asemănătoare cu cele aflate pe moneda emisă pentru circulația
obișnuită.[5][6][7][8]