Aurel Vlaicu

Aurel Vlaicu, născut pe 19 noiembrie 1882 în localitatea Binținți din Transilvania,mort la

13 septembrie 1913 la Bănești(lângă Câmpina), a trăit doar 31 de ani, dar a lăsat o amprentă de
neuitat în istoria aviației românești. Copilăria sa a fost marcată de curiozitatea pentru știință și
mecanică, anticipând pasiunea ce avea să-l definească mai târziu.

În copilărie, Aurel Vlaicu a manifestat un interes deosebit pentru știință și tehnică. A

fost un elev strălucit și a studiat la școli din Blaj și Sibiu.
După absolvirea școlii secundare, Aurel Vlaicu a urmat cursurile politehnice la Budapesta
și München, unde și-a dezvoltat pasiunea pentru inginerie și mecanică

Studiile sale au început la Școala primară din Geoagiu și au continuat la Liceul "Regele
Ferdinand I" din Timișoara. Vlaicu a manifestat o tenacitate remarcabilă în studii, iar interesul
pentru inginerie și mecanică l-a condus la Școala de Poduri și Șosele din Budapesta. În perioada
studenției, și-a perfecționat cunoștințele în domeniul aviației, fiind atras de realizările
pionierilor aerodinamicii.

Principala contribuție a lui Aurel Vlaicu a fost în domeniul aviației. În 1910, a construit și
pilotat primul său avion, numit "Vlaicu I". Acest moment a marcat debutul aviației românești,
evidențiind ingeniozitatea și viziunea sa. Vlaicu a continuat să îmbunătățească designul
avioanelor, construind modele precum "Vlaicu II" și "Vlaicu III". Realizările sale au fost
recunoscute internațional, aducându-i o notorietate pe măsură.

Tragedia a lovit când Aurel Vlaicu a decedat la doar 31 de ani, în timp ce încerca să
traverseze munții Carpați cu avionul său. Chiar dacă a sfârșit prematur, moartea sa a fost
percepută ca un sacrificiu pentru progresul aviației românești. Legat de viața lui scurtă,
moștenirea lui Vlaicu rămâne vie în amintirea românilor, fiind un pionier al aviației și un simbol
al curajului și inovației.