MICROBIOLOGIE LP14

Infecţia de spital. Prevenirea infecţiei de spital

I. Infecţia de spital (nosocomială). Aspecte generale

Infecţia nosocomială este definită ca infecţia contractată în spital sau în alte unităţi de
asistenţă medicală şi se referă la orice boală produsă de bacterii, virusuri, fungi sau paraziţi
care afectează:

- bolnavul datorită internării sau îngrijirilor primite în timpul spitalizării sau a tratamentului
în ambulator;

- personalul de îngrijire datorită activităţii sale, indiferent dacă semnele bolii apar sau nu în
timp ce persoana respectivă se află în spital.

!Pentru ca infecţia să fie considerată nosocomială, trebuie dovedit că nu era prezentă sau în
incubaţie în momentul internării în spital.

Numeroase studii au evidenţiat trecerea pe primul plan a infecţiilor cu stafilococi

(Staphylococcus aureus, stafilococi coagulazo-negativi), care depăşesc semnificativ alte
etiologii (enterobacterii sau fungi).

Principalii agenţi etiologici implicaţi în infecţiile nosocomiale:

-Coci Gram-pozitivi: Staphylococcus aureus (meticilinorezistent), stafilococii coagulazo-

negativi, enterococii;

-Bacili Gram-negativi: Escherichia coli, Proteus spp., Klebsiella/Enterobacter/Serattia spp.,

Pseudomonas spp.;

-Fungi: Candida spp., Aspergillus spp.;

-Virusuri - virusurile hepatitice B, C, virusul imunodeficienţei umane, Citomegalovirus, virus

Herpes simplex, virusuri respiratorii etc.

Epidemiologie. În funcţie de modul de transmitere se disting :

Infecţii endogene = sunt realizate de propria floră microbiană ca urmare a unor

manopere invazive şi/sau a modificării mecanismelor de apărare (infecţii oportuniste).

Infecţii exogene = microbii provin de la un alt bolnav, în majoritatea cazurilor,

transmise încrucişat între pacienţi sau prin mâinile contaminate ale personalului de îngrijire,
medical sau paramedical; mai rar, microbii pot proveni de la personalul infectat sau din
mediul spitalicesc contaminat (apă, alimente, aer, instrumentar etc.).

1
MICROBIOLOGIE LP14

Fig.1 Dezvoltarea unei infecţii nosocomiale endogene Fig.2 Dezvoltarea unei infecţii nosocomiale exogene

Factori de risc: prematuritatea, vârstele extreme, alterarea florei microbiene normale

(antibioticoterapie), alterări ale barierelor anatomice, incluzând actul chirurgical, implantarea
de corpi străini (proteze, catetere diverse, investigaţii invazive), suferinţe metabolice şi
circulatorii (diabet, insuficienţă renală, necroze şi ischemii tisulare), mecanisme imunologice
de apărare alterate prin corticoterapie, chimioterapie antitumorală etc.

II. Prevenirea infecţiilor nosocomiale (principii)

Fig.3 Ţintele activităţilor de prevenire a infecţiilor nosocomiale

2
MICROBIOLOGIE LP14

Se recomandă:

1. Măsuri de igienă spitalicească (condiţii de cazare, microclimat, alimentaţie, aprovizionare

cu apă, îndepărtarea reziduurilor, sterilizare, dezinfecţie, dezinsecţie etc);

2. Alegerea procedurilor de investigaţie şi tratament cu risc minim de infecţie, aplicarea

tehnicilor aseptice, a măsurilor de antisepsie, folosirea corectă a antibioticelor;

3. Aprecierea promptă şi corectă a potenţialului infecţios şi a receptivităţii bolnavilor,

aplicarea măsurilor de izolare a surselor de infecţie şi a receptivilor atât prin amplasare cât şi
prin funcţionare;

4. Supravegherea clinică a bolnavilor pentru depistarea infecţiilor nosocomiale,

supravegherea stării de sănătate a personalului, aplicarea măsurilor de control, asigurarea
informării epidemiologice, a înregistrării, analizei şi raportării cazurilor;

5. Pregătirea profesională corespunzătoare a întregului personal al unităţii sanitare.

Fig.4 Zone neglijate la spălarea curentă a mâinilor

Fig.5 Procedura unui spălat pe mâini corect