LP3 ANESTEZICE GENERALE ŞI LOCALE

Anestezia este metoda terapeutică prin care se obţine pierderea temporară a sensibilităţii pe baza unor reacţii
complet reversibile, datorată administrării unor substanţe chimice sau aplicări unor agenţi fizici.

Anestezicele generale sau narcoticele sunt substanţe care provoacă deprimarea funcţiilor SNC manifestată, pentru
dozele terapeutice, prin somn narcotic din care bolnavul nu poate fi trezit, analgezie, suprimarea reflexelor viscerale,
relaxarea musculaturii striate şi abolirea mişcărilor voluntare.

Funcţiile vitale (circulaţia şi respiraţia) sunt păstrate la parametri corespunzători.

Clasificarea anestezicelor generale:

În funcţie de cale de administrare, proprietăţi chimce şi structura chimică:

a) Anestezicele inhalatorii

b) Anestezicele intravenoase

a) Anestezicele inhalatorii – sunt substanţe anestezice care se amestecă cu oxigenul în aparatul anestezic, ajungând
în pacient sub formă inhalatorie.

- gazoase: Protoxidul de azot (N2O) , ciclopropan;

- lichide volatile: eteri, hidrocarburi halogenate (halotan), eteri halogenaţi (enfluran, isofluran, desfluran,
metoxifluran, sevofluran) .

Evaluarea potenţei anestezicelor inhalatorii se face prin intermediul concentraţiei alveolare minime (MAC) care este
presiunea alveolară parţială minimă la care 50% dintre persoane nu mişcă la stimulul produs de incizia chirurgicală a
tegumentului.

LOCALE

b) Anestezicele intravenoase

– Barbituricele : Tiopentalul sodic, tiobutabarbital, tiamilal, hexobarbital metohexital – acţiune hipnotică prin
inhibarea substanţei reticulate (SR) a trunchiului cerebral.

– Benzodiazepinele – midazolam, diazepam;

– Alte structuri: Propofolul – hipnotic, Etomidat – hipnotic,Ketamina – hipnotic şi analgetic care produce o
anestezie disociativă (catalepsie, sedare, amnezie,analgezie)

Anestezia presupune obţinerea următoarelor 4 obiective:

• Hipnoza

• Analgezia

• Relaxarea musculară
• Homeostazia

Perioade şi faze:

1. Perioada de inducţie

2. Perioada de anestezie generală propriu-zisă

3. Perioada toxică

1. Perioada de inducţie. Se caracterizează prin: analgezie, amnezie şi

excitaţie. Scoarţa cerebrală este prima prinsă, asemănător decorticării.

Excitaţia poate fi motorie sau psihică.

a) Faza de beţie (rausch) sau analgezie iniţială. Se caracterizează prin:

diminuarea conştienţei. Apar stări onirice, halucinaţii. Anestezia este

moderată.

b) Faza de excitaţie (delir): Se pierde cunoştinţa. Apare excitaţie psiho-motorie, tonusul muscular este crescut, este
stimulată funcţia respiratorie şi cardio-vasculară. Intervenţia chirurgicală nu este posibilă. Aceste două faze trebuie
să fie cât mai scurte.

2. Perioada de anestezie generală propriu-zisă. În somnul anestezic, respiraţia şi circulaţia devin normale.

a) Somn superficial: dispare reflexul cornean, maseterii sunt contractaţi, spasm laringean. Intervenţia chirurgicală
este imposibilă.

b) Somn profund: dispar treptat reflexele, musculatura este relaxată, mişcările respiratorii profunde şi rare. Permite
intervenţia chirurgicală. Dacă anestezia nu e bine controlată, se trece în faza de alarmă.

c) Alarmă (pretoxică): deprimare progresivă a funcţiei cardio-vasculare şi respiratorii, reflexele sunt absente, pulsul
este accelerat. Aceasta duce la perioada toxică.

3. Perioada toxică: pericol de stop respirator.

Anestezice inhalatorii utilizate: protoxid de azot, halotan, isofluran, enfluran, desfluran, servofluran.

Nu se mai utilizează ciclopropanul (explozibil, potenţial mare aritmogen, prin sensibilizarea catecolaminergică a
miocardului), eterul şi metoxifluranul (toxicitate crescută renală).Protoxidul de azot are potenţă mică şi este utilizat
în combinaţie cu alte anestezice de inhalaţie.

Halotanul este utilizat în pediatrie deoarece nu prezintă hepatotoxicitate la copil şi are miros plăcut) şi la asmatici
(relaxează muşchii netezi bronşici).

Avantaje terapeutice (comparaţie):

- Inducţie rapidă (protoxid de azot, desfluran, sevofluran);

- Revenire rapidă (protoxid de azot, desfluran, sevofluran);

- Analgezie bună (protoxid de azot, eter);

- Miorelaxare bună (eter, isofluran);

- Absenţa sensibilizării cordului la adrenalină (isofluran, desfluran, sevrofluran)

Dezvantaje terapeutice (comparaţie):

- Anestezie incompletă (protoxid de azot în combinaţie cu alt anestezic;

- Absenţa miorelaxării (protoxid de azot);

- Sensibilizarea miocardului la catecolamine, aritmii (halotan);

- HTA, scăderea fluxului sanguin, hepatic şi renal (halotan);

- Hepatotoxicitate la utilizare repetată (halotan);

- Hipertermie malignă (halotan, enfluran);

- Potenţial convulsivant, în perioadele de inducţie şi de revenire din anestezie (enfluran);

- Iritaţia tractului respirator cu tuse şi bronhospsm (eter, desfluran).

GAZE

Protoxid de azot: analgezic mai potent decât anestezic general.

- Inducţie scurta 2-4 minute, dar cu o fază de excitaţie bine marcată prin crize de râs şi agitaţie motorie

- Revenire rapidă 1-4 minute

- Indicaţii: în inducţia anesteziei generale

- Are efect imunosupresiv (deprimare medulară) şi anemie, la utilizare prelungită sau repetată

ETERI NEHALOGENAŢI

Eter etilic

- Perioada de inducţie lungă (faza de excitaţie lungă), în lipsa preanesteziei 15-20 minute

- Trezirea din narcoză cca 30 min

- Efect analgezic, miorelaxant central şi curarizant antidepolarizant (antagonizat de neostignină)

Indicaţie: ca anestezic general la cardiaci şi hepatici (nu are efecte deprimante, cardiace şi toxice hepatice).

Are efect iritant pe mucoase şi provoacă hipersecreţie in căile respiratorii, greaţă şi vomă postoperatorie).Se combate
prin atropină în preanestezie

Contraindicaţii: asmatici şi boli pulmonare

DERIVAŢI HALOGENAŢI
Halotanul (Fluotan, Narcotan) este o hidrocarbură halogenată, fluorată, lichid volatil, neinflamabil, neexplozibil.

- acţiune narcotică de 4-5 ori mai intensă decât eterul, perioada de inducţie este scurtă 5-7 min, fără fenomene de
excitaţie, trezirea fiind uşoară.

- analgezia este moderată, relaxarea musculară trebuie completată prin curarizante.

- nu are efect iritant respirator, nu creşte secreţiile traheobronşice, nu produce bronhospasm (se poate folosi şi la
bolnavii astmatici).

- este cardiotoxic şi hepatotoxic.

- produce hipotensiune arterială.

- musculatura uterină este deprimată, de aceea nu se foloseşte în obstetrică – risc de hemoragii masive.

Metoxifluranul (Penthrane) un eter halogenat, este un anestezic foarte activ.

- Inducţia este de lungă durată (10-15 minute) fapt pentru care se preferă injectarea iniţială de tiopental.

- Analgezia este de bună calitate, dar pentru relaxarea musculaturii sunt necesare doze relativ mari, recomandându-
se asocierea curarizantelor.

- Deprimarea respiratorie este mai puternică decât pentru halotan.

- Revenirea din anestezie se face lent, deoarece fiind foarte liposolubil anestezicul se acumulează în ţesutul adipos.

- Analgezia se menţine câteva ore.

Enfluranul (Ethrane) este un eter neinflamabil.

- Are efect asemănător halotanului, producând însă relaxare neuromusculară ca şi eterul.

- Determină inducţie rapidă şi excitaţie minimă.

- Trezirea este rapidă.

- Poate produce deprimare respiratorie şi cardiovasculară, creşterea secreţiilor traheobronşice. Ca efect advers
produce excitaţie motorie, chiar convulsii.

Isofluranul (Forane) este un izomer al enfluranului, fiind cel mai folosit anestezic general.

- Este un lichid volatil incolor cu miros de usturoi, neinflamabil şi neexplozibil.

- Are inducţie şi revenire rapide.

- Produce relaxare musculară suficientă. Nu deprimă miocardul şi nu-l sensibilizează la acţiunea catecolaminelor, nu
este nefrotoxic şi hepatotoxic, nu creşte presiunea intracraniană, fiind preferat în neurochirurgie.

• Analgeticele majore – sunt reprezentate de opioizi care acţionează pe receptorii specifici pentru morfină (miu,
kappa, delta)

– Agonişti puri – legarea de receptori produce o modificare fiziologică: morfină, petidină, fentanyl, alfentanil,
sufentanil, remifentanil
– Parţial agonişti – se leagă de receptor şi are efecte ce cresc în paralel cu creşterea cantităţii de substanţă:
pentazocină, nalbufină.

– Antagonişti – se leagă de receptor, îl blochează dar nu determină efecte: naloxon, naltrexon

• Miorelaxantele – sunt substanţele care acţionează la nivelul plăcii neuro- musculare, blocând trecerea impulsului
nervos spre fibra musculară.

– Depolarizante – succinilcolina

– Nedepolarizante

• Cu acţiune scurtă – mivacurium

• Cu acţiune medie – atracurium, rocuronium

• Cu acţiune lungă – pancuronium, pipercuronium

Anestezia loco-regională (ALR) reprezintă blocarea transmisiei aferenţelor nociceptive senzitive şi simpatice
autonome precum şi a eferenţelor motorii la nivelul axonilor nervilor periferici, prin intermediul unor anestezice
locale.

• În ALR starea de conştienţă este păstrată.

Anestezice locale

Acţionează pe formaţiuni nervoase periferice. Determină pierderea reversibilă a sensibilităţii dureroase. Nu

afectează conştienţa sau fenomenele vitale. Sunt indicate în intervenţii chirurgicale mici, de scurtă durată, pentru
manevre endoscopice sau afecţiuni medicale.

Cele mai sensibile fibre nervoase sunt cele subţiri şi fără mielină, apoi urmează o deprimare de la suprafaţă spre
profunzime, pentru fibre mai groase. Primele sunt fibre vegetative – senzaţia de căldură (blocare simpatică), apoi
fibrele dureroase, termice, proprioceptive, tact şi presiune, motorii (în final).

Acţiunea anestezicelor locale se realizează prin blocarea canalelor de Na.

Din punct de vedere chimic ele se împart în 2 mari grupe:

• Aminoesteri: procaina, tetracaina

• Aminoamide: lidocaina, prilocaina, mepivacaina, bupivacaina, ropivacaina, etidocaina

Alegerea anestezicului local se face în funcţie de dimensiunea nervului care trebuie blocat şi de tipul de bloc pe care
dorim să îl obţinem.