SINDROAME PARANEOPLAZICE (SP)

 Sunt o asociere de simptome si semne, fara legatura directa cu

manifestarile locale ale tumorii primare, adenopatiei sau metastazelor.
 pot insoti evolutia neoplaziei,
 pot sa dispara dupa tratamentul acesteia si sa reapara in momentul recidivei
bolii.
 frecventa in clinica este de 7-10% dar daca sunt cautate sistematic ajung la
30-50%.
Localizarile primare cel mai frecvent asociate cu SP:
 cancerul pulmonar (in special cu celule mici),
 carcinomul mamar,
 adenocarcinomul de colon, prostata si pancreas,
 neuroblastomul.
 PATOGENIA SINDROAMELOR PARANEOPLAZICE
SP sunt produse prin diverse mecanisme:
 secretia de factori polipeptidici
 leziunile autoimune.
Principalul mecanism - secretia de catre tumori non-endocrine a unor proteine
biologic active sau polipeptide, care actioneaza asupra unor organe situate la
distanta.
 CLASIFICAREA SI FORMELE CLINICE ALE SINDROAMELOR
PARANEOPLAZICE
1. Sindroamele paraneoplazice endocrine
1.1. Sindromul Cushing:
 prototipul SP endocrine,
 produs de concentratii crescute de ACTH,
 Frecventa 15-80% din cancerele bronhopulmonare, dar nu întotdeauna
este si recunoscut.
Tabloul clinic tipic:
 este cel al unui cancer pulmonar cu celule mici, la un bolnav mai in vârsta
 evoluează cu o alcaloza hipokalemica inexplicabila.
 Corelarea acestor tipuri tumorale cu sistemul APUD este bine cunoscuta si
permite încadrarea lor in fiziopatologia generala a SP endocrine.
 Diagnosticul de sindromului Cushing este precizat prin determinarea
nivelului plasmatic al ACTH si in cazurile incerte prin urmărirea variaţiei
diurne a cortisolului.
Diagnostic diferential - adenom pituitar, productia ectopica de ACTH si
adenomul de suprarenala
 Test cu doze mici de dexametazona – de supresie a ACTH, la persoanele
sanatoase secretia de ACTH este suprimata, la cei cu secretie ectopica si
sindrom Cushing – nu
 Dozele mari de Dexametazona suprima ACTH-ul din sindromul Cushing si
nu pe cel ectopic si din adenomul de suprarenala
 Nivelul seric de ACTH este scazut la pacientii cu adenom SR si crescut in
sindr Cushing si secretie ectopica
 Tratament
 interventie chirurgicala
 Ketoconazol
 Chimioterapie
 ocreotide
 1.4. Alte SP endocrine, mai putin frecvente:
 Hipoglicemia asociata tumorilor mezenchimale si hepatice:
- manifestarile clinice:
- stari de agitatie psihomotorie,
- convulsii
- coma.
 - cauze:
- eliberarea de catre tumora a unor hormoni peptidici IGF ( insulin grow factor) 1
si 2 din grupa somatomedinei, care pot avea actiuni „insulin-
like”;hipermetabolismul glucozei
Tratamentul de urgenta consta in:
- Administrarea de Glucoza 33%
- Excizie chirurgicala
- Doze mari de cortizon
 Osteomalacia hipofosfatemica
- expresia unei tumori benigne mezenchimale cu secretie ectopica de
molecule PTH-like.
- vindecarea este posibila prin exereza tumorii.
 Hipertiroidism:
- produs printr-un exces de TSH ectopic sau de HCG care stimuleaza
si tiroida.
- apare in cursul evolutiei unor tumori trofoblastice (coriocarcinom,
mola hidatiforma)
 2. Sindroamele paraneoplazice neurologice
 Recunosc in general un mecanism autoimun.
 In functie de segmentul interesat, pot fi:
 cerebrale,
 spinale,
 ale nervilor periferic
 jonctiunilor neuromusculare
 Sindroame paraneoplazice neurologice
 Sindroame paraneoplazice neurologice
 3. Sindroame paraneoplazice hematologice
3.1. Eritrocitoza
 hipereritropoetina pentru cancerele renale,
 cancerul renal, hepatocarcinom secundar nivelului crecut de eritropoetina
 Daca hematocritul este>55- flebotomie si tratamentul tum primitive
3.2. Anemia
 anemia normocroma normocitara cronica, consecinţa a TNF alfa, de scădere
a acţiunii eritropoetinei (tipul cel mai frecvent de anemie)
 4. Sindroame paraneoplazice digestive
4.1. Enteropatia cu pierdere de proteine
 S-a evidentiat o permeabilitate crescuta a mucoasei intestinale la proteine
din cauza ulceraţiei, obstructiei limfatice, anomaliilor de arhitectura celulara.
 Hipoalbuminemia poate fi întâlnita in toate cancerele digestive, limfoame cu
interesare intestinala.
 5. Sindroame paraneoplazice dermatologice
Expresia dermatologica a malignitatii este foarte diversa si se poate
manifesta sub forma de leziuni:
 pigmentare,
 eritematoase eritrodermie
 metabolice
Cele mai importante sunt:
 Diagnosticul diferential in sindroamele paraneoplazice
 Alte sindroame paraneoplazice: Febra
Poate surveni la pacientii oncologici din mai multe motive:
 infectie,
 reactie la medicamentele administrate,
 reactie la transfuzii,
  febra paraneoplazica-indusa de tumora - poate fi explicata prin
secretia unor citokine –IL1.
 Din punct de vedere diagnostic, cea mai importanta investigatie este
verificarea hemogramei pentru o eventuala neutropenie (75% din
sindroamele febrile la neutropenici sunt de etiologie infectioasa, fata
de 20% la cei cu hemograma normala),
In cazul in care temperatura corporeala a pacientului este >38,5C sau <
36C, mai ales in conditiile unei neutropenii – se administreaza antibiotice, in rest
tratamentul se poate limita la AINS sau AIS.
Neutropenia
- definita de OMS- scaderea nr. absolut de polinucleare neutrofile circulante
sub 1500 celule/mm³
- este caracterizata prin profunzime si durata
- durata neutropeniei de grad 4 este in medie 3-5 zile, in functie de
mielotoxicitatea CMT administrate