Durerea

Definitie:
Reprezinta o manifestare senzorio-reactionala complexa reprezentata de fenomenele
psiho-afective constiente si reactii somato-vegetative reflexe rezultate din actiunea
unor stimuli nociceptivi asupra formatiunilor receptoare algogene din intregul
organism.

Tine de 2 componente ale sistemului nervos: somatic si vegetativ.

Efecte:
• protejează ţesuturile (dispariţia sensibilităţii ducând la lezarea şi distrugerea
acestora),
• intensifică activitatea sistemului nervos vegetativ (în special durerea viscerală),
• creşte reflex tonusul muscular (în special durerea profundă),
• produce modificări în psihicul bolnavului (anxietate, iritabilitate),
• produce alterări ale somnului (insomnii şi alte tulburări de somn).

Istoric:
Cele mai vechi istorisiri dateaza despre folosirea analgezicelor. Nu se stie exact deoarce
se vorbeste despre boabele de mac. Acestea se foloseau fie pentru efectele analgezice fie
pentru efectele halucinogene, si de aceea profu are o retinere.
- Rene Descartes: Are o descriere destul de amanuntita despre durere. Pana in perioada
renasterii durerea era considerata ca o "pedeapsa" pe care o primeste individul datorita
diferitelor comportamente. Descartes e primul care incearca o descrierea a durerii(acea
poza cu un baiat care sta langa foc). In lucrare acestuia prezinta receptori, impulsuri
conduse de niste nervi(care nu erau descrisi la acel moment ci au fost intuiti), impulsuri
care merg pe o zona paralela cu sina spinarii, trec de bulb si ajung intr.o zona din creier
f bine delimitata( banuim talamusul sau hipotalamusul).
Descartes descrie un "spirit" material, care fie lasa sa treaca sau opreste senzatia de
durere.
- Wilhem Erb, Alfred Goldscheider: adeptii teoriei specificitatii. Ei au descris anumite
tipuri de receptori.
- Teoria mediului nespecific a lui Weidl, care spune ca nu e un domeniu specific de
perceptie a durerii. Acelasi receptor poate fi pt cald, pt rece, pt senzatia de furnicatura.
- un pictor renascentist a pictat toate simturile exceptand cel dureros.

Etape:
1. Teritoriul nociceptor: locul de transformare al stimulului dureros in influx nervos.
2. Caile si releele sinaptice ale influxului nociceptiv.
3. Structurile nervoase centrale de integrare a informatiilor nociceptive si elaborarea a
senzatiei de durere.

1. Receptorii cutanati:
- termici( specializati pentru cald si rece).
- nociceptorii mecanici(raspund la intepaturi, distensie, vibratii, presiune)- reprezentate
cel mai frecvent de catre terminatii nervoase libere nespecifice.
2. Fibre: A(pot fi alfa, beta, delta), si C.
Fibrele se aduna si patrund in cornul dorsal al maduvei. Fibrele A delta si C conduc
impulsuri pentru sensibilitatea cea dureroasa, in timp ce A alfa conduce sensibilitatea
tactila. Ambele tipuri A si C au acelasi traiect, aceeasi proiectie.
In cornul dorsal fibrele merg cel mai frecvent in laminele 1, 2 si 5. De aici fac decusatia,
si cele mai multe formeaza fasciculul spinotalamic, care ajunge in talamus si de aici
merg in cortex, in girusul postcentral.
O alta parte se transmite prin tracturile neospinotalamic si paleospinotalamic care au
conexiuni cu formatia reticulata. Aceasta interconectare a tracturilor ascendente cu
formatia reticulata explica de ce in timpul sensibilitatii dureroase apar tulburarile
vegetative de tip: hipersudoratie, tahicardie, hiperventilatie, etc.
Studiile facute pe neuroni periferici arata ca exista o diferentiere in transmiterea
impulsurilor dureroase. Nu toate impulsurile dureroase ajung la cortex.

Teoria mecanismului de poarta:

In prezent se accepta “teoria mecanismului de poarta” descrisa de Wall si Mecksam:
Ei spun ca in cornul dorsal, la nivelul substantei gelatinoase se afla un mecanism
neuronal influentat de actiunea fibrelor Abeta, Adelta si C. Mecanismul ar deschide
poarta in urmatoarele conditii:
- trebuie ca stimulii sa depaseasca un anumit prag de excitabilitate.
- existenta a 2 mecanisme reprezentate de:
1. neuroni de proiectie de unde incep sa se formeze tracturile ascendente (cu
originea in lamina2), si
2. interneuronii din laminele 4 si 5.
Fiecare din acesti neuroni primesc din periferie impulsuri fie pe calea fibrelor groase
fie pe cale fibrelor subtiri.
- Fibrele groase stabilesc sinapse facilitante atat cu neuronii de proiectie cat si cu
interneuronii.
- Fibrele subtiri stabilesc sinapse factilitante cu neuronii de proiectie dar stabilesc
sinapse de tip inhibitor cu interneuroni.
Interneuronii joaca un rol cheie. In stare de repaus poarta e inchisa, neuronul de
proiectie e inactiv. Cand impulsurile sosesc interneuronul e activat concomitent cu
neuronul de proiectie. Activarea interneuronului deschide poarta. Cand impulsurile
merg pe calea fibrelor subtiri este inactivat interneuronul.

Receptorii opioizi: se gasesc in substanta cenusie periapeductala, se numesc asa pt ca

substantele narcotice de tipul morfinei se fixeaza pe ei si blocheaza transmitarea
sensibilitatii nociceptive. Exista mai multe clase de opiozi. Au efect strict analgezic. In
urma unor studii s-a demonstrat ca acesti receptori au efect si de placere.

Clasificarea durerii:
- durerea prin hipoxie: durere localizata, crunta, intensa, care poate ucide. Tipic pt IMA.
- durerea datorita contractiei exagerate a musculaturii netede.
- durerea din reactia inflamatorie, datorita mediatorilor: bradikinina, prostaglandina,
histamina.
- durerea generata de substante toxice
- durerea provocata de agenti mecanici.

Masurarea durerii: exista cuantificarea durerii, iar unitatea e "Doll-ul". In clinica nu se

apeleaza la asa ceva. Exista si o scala a durerii de la 1 la 10 sau a expresiei faciale( cele
5 expresii faciale).