SCREENING

Definiţie:
“Acţiune de profilaxie secundară care vizează identificarea prezumtivă a persoanelor afectate
de o problemă de sănătate latentă, necunoscută până în acel moment, prin efectuarea unui test,
a unei examinări sau a unor altor tehnici de investigaţie, care pot fi aplicate rapid, în masă”.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii
Definiţie:
“Examinare de masă care constă în aplicarea unui ansamblu de procedee şi tehnici de
investigaţie asupra unui grup populaţional, în scopul identificării de prezumţie a unei boli,
anomalii sau factor de risc.”
Ipotezele care stau la baza efectuării unui screening:
1.Într-o populaţie există boli şi bolnavi necunoscuţi;
2.Identificarea bolii în perioada de latenţă face ca eficacitatea intervenţiilor să fie mai mare;
3.Tratamentele efectuate în stadiile precoce ale bolii sunt mai ieftine şi mai eficace – boala nu se
agravează, se previn decesele premature.
SCOPURILE SCREENINGULUI:
1.Menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolii în cazul în care screening-ul vizează depistarea
factorilor de risc –prevenţie primară;
2.Depistarea precoce a bolilor;
3.Determinarea prevalenţei unei boli sau factori de risc –instrument de planificare şi programare
sanitară;
4.Diagnosticul stării de sănătate a unei colectivităţi;
5.Evaluarea rezultatelor unui program de sănătate;
6.Determinarea prezenţei unei asociaţii.
CRITERII DE ALEGERE A BOLILOR PENTRU SCREENING:
1.Să constituie o problemă de sănătate publică –prevalenţă mare, gravitate mare prin consecinţe
medicale şi sociale: evoluţie fatală, absenteism, invaliditate;
2.Boala să fie decelabilă în perioada de latenţă sau în formele sale asimptomatice;
3.Să existe teste capabile să deceleze boala;
4.Testul să fie acceptde populaţie;
5.Istoria naturală a bolii să fie cunoscută şi înţeleasă;
6.Să existe posibilitatea de tratament pentru cei depistaţi că au boala;
7.Tratamentul să fie acceptat de bolnavi;
8.Costul să nu fie foarte mare;
Screeningul face parte din categoria procedeelor de depistare precoce a bolilor si prin
aceasta, seincadreaza in masurile de profilaxie secundara. Depistarea precoce a bolilor
(surprinderea punctului critic,in istoria naturala a unei boli, inainte de care aplicarea unei terapii
este mai eficace decit dupa acest punct critic) se poate realiza nu numai prin screening ci si prin
alte procedee:
-depistarea pasiv-activa (cautarea cazurilor): se face cu ocazia examenelor medicale
curente(consultatii) cind pacientul se prezinta la medic pentru anumite acuze iar medicul, dupa
consultatia acordata pentru acuzele pacientului, aplica procedee si tehnici de investigatie pentru
boala/bolile pe care doreste sa le depisteze;
-examenele periodice de sanatate care se fac:

1
 -la virste nodale (mai ales copii, in unele tari si adulti) ocazie cu care se
cauta bolile care au o frecventa asteptata mai mare la vista respectiva;
-la persoanele la risc inalt care sunt supuse unor examene la intervale
regulate in vederea determinarii aparitiei bolii (sugari, gravide, etc.);
-in unele tari se practica asa-numitul check-up, care consta in controlul sanatatii, din initiativa
persoanei sau a patronului si care se face in cadrul unui serviciu special.
Modelul general al unui examen de screening
Din populatia tinta se alege un esantion care, in urma aplicarii unui test de screening se va
imparti in 2 loturi: unul alcatuit din persoane probabil bolnave (persoanele din esantion la care
rezultatul testului a fost pozitiv) si celalalt alcatuit din persoane probabil sanatoase (persoanele
din esantion la care rezultatul testului a fost negativ).
Screeningul este urmat de 2 faze:
Faza de diagnostic in care cei probabil bolnavi trec printr-un test diagnostic pentru confirmarea
bolii suspectate.
Faza terapeutica si de supraveghere medicala
Testele de screening trebuie sa fie atit de bune incit sa ofere posibilitatea de a detecta cit
mai multi bolnavi din toata populatia examinata. Este de asteptat ca proportia real bolnavilor sa
fie mai mare in rindul celor probabil bolnavi decit in randul celor probabil sanatosi. De obicei,
screeningul se practica in populatii la risc inalt pentru ca in aceste grupuri populationale,
probabilitatea cadiagnosticul prezumptiv sa fie diagnostic cert este mare.
MODALITĂŢI DE REALIZARE A UNUI SCRENING
1.ANCHETE PRIN INTERVIU SAU CHESTIONAR– completat de către persoana investigată,
folosite pentru screening-ul factorilor de risc comportamentali, apar erori datorită memoriei celor
chestionaţi;
2.ANCHETE MEDICALE– examen clinic, paraclinic; examenul trebuie să fie standardizat,
probele simple şi ieftine, examenul să vizeze mai multe boli;
3.ANCHETE COMBINATE–examen clinic, paraclinic, interviu.
CALITĂŢILE TESTELOR UTILIZATE ÎN SCREENING:
1.Să nu fie nocive;
2.Să poată fi aplicate rapid;
3.Cost redus;
4.Simple;
5.Să fie acceptate de către populaţie;
6.Să aibă o validitate corespunzătoare;
7.Să aibă reproductibilitate = grad de stabilitate mare;
8.Randament mare;
9.Valoare predictivă bună.
VALIDITATEA= frecvenţa cu care rezultatele probei sunt confirmate prin teste diagnostice; se
măsoară prin Sensibilitate şi Specificitate.
Sensibilitatea= capacitatea unui test de a identifica corect pe cei care au boala →un test cu
sensibilitate mare va determina o proporţie a fals-negativilor mică, deci se vor pierde puţini
bolnavi
Specificitatea = exprimă proporţia rezultatelor negative în masa non-bolnavilor →un test cu
specificitate mare va determina o proporţie a fals-pozitivilor mică.

2
 Ideal este ca atât sensibilitatea cât şi specificitatea testului să fie mari, dar în screening
se preferă testele cu specificitate mare în special în situaţia când, din considerente de costuri, nu
dorim să supraîncărcăm faza de diagnostic.
REPRODUCTIBILITATEA= gradul de stabilitate al testului, capacitatea de a obţine rezultate
similare atunci când este aplicat, în acelaşi grup populaţional, de către persoane diferite.
ACURATEŢEA =gradul în care măsurătoarea reprezintă valoarea reală a caracteristicii
măsurate.
Reproductibilitate ↑= test standardizat + personal instruit +asigurarea controlului
VALOAREA PREDICTIVĂ A TESTULUI:
1.Valoarea predictivă pozitivă = probabilitatea de a fi bolnav cu condiţia ca testul să fie pozitiv;
2.Valoarea predictivă negativă = probabilitatea de a nu fi bolnav cu condiţia ca testul să fie
negativ
BOLI MAJORE ASIMPTOMATICE –SCREENING:
Boli Hematologice: anemia la sugari şi gravide, incompatibilitatea Rh;
Boli Infecţioase: Infecţiile urinare –gravide, DZ; Hepatita B –gravide, donatori de sânge; Infecţia
cu HIV – gravide, premarital; Rubeolă –gravide; Sifilis; TBC;
Boli Genetice: Fenilcetonuria, Hipotiroidismul congenital;
Boli Cardio-Vasculare: HTA, Determinarea nivelului Colesterolului;
Boli Neoplazice: Cancer de sân, Cancer de Col Uterin, Cancer de Colon şi Rect, Cancer
Testicular;
Alte Boli: Glaucom, Osteoporoză.
DEZAVANTAJE:
1.Rezultate Fals –Pozitive –tratament în exces a anomaliilor, anxietate, morbiditate şi eventual
mortalitate la cei cu rezultate fals pozitive;
2.Rezultate fals negative –→depistare în stare avansată cu consecinţe terapeutice şi de cost, falsa
“siguranţă”a persoanei, posibila percepţie populaţională negativă;
SIFILIS CONGENITAL

OSTEOPOROZĂ

3
Mortalitatea prin cancer de col uterin in Europ Mortalitatea în Europa

2001România este prima ţară în Europa ca mortalitate prin cancer de col uterin(14.6 %oooîn
2004)
Femeile consultă medicul când este prea târziu(>50% din cazuri sunt în deja în stadiul II-IV de
cancer)
PROGRAME DE SĂNĂTATE
“Interesul meu este în viitor deoarece în viitor îmi voi petrece restul vieţii mele. Aceasta este o
atitudine pe care fiecare ar trebui să o împărtăşească, pentru că viitorul este într-adevăr locul
unde ne este gândul. Cei care anticipează corect acest lucru vor beneficia mai mult decât cei ce
nu o fac.”
CharlesF. Kattering
Definiţii:
Program =“Ansamblu organizat, coerent şi integrat de activităţi şi servicii realizate simultan,
sau succesiv, cu resursele necesare, în scopul îndeplinirii obiectivelor stabilite în raport cu
probleme precise de sănătate, pentru o populaţie definită”
Proiect = “Combinaţie de resurse umane, materiale şi de timp, adunate într-o organizaţie
temporară, pentru a atinge un anumit scop”
R. Pineault
DE CE PROGRAME DE SĂNĂTATE:
1.Sunt în legătură indisolubilă cu problemele de sănătate ale comunităţii;
2.Pleacă de la identificarea problemelor de sănătate ale unei populaţii;
3.Problemele de sănătate sunt specifice comunităţii, teritoriului, în care sunt
aplicate programele;
4.Metodă raţională şi logică de a concepe şi realiza activităţi şi servicii de sănătate;
5.Obligă la considerarea acţiunilor de sănătate fără să ţină cont de bariere administrative;
6.Pot fi aplicate atât în domeniul curativ cât şi în cel preventiv;