Decizia NR 3083 Din 10 Oct 2013

Decizia nr.
3083 din 10-oct-2013

Inalta Curte de Casatie si Justitie, Sectia Penala, Decizia nr. 3083 din 10-oct-2013
Asupra recursului penal de faţă:

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79 din 24 iunie 2012 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud în Dosarul nr. 2795/112/2008, în
baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina
inculpatei M.M. din infracţiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de articolul
290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută
de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., într-o unică infracţiune de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpatei M.M., de
sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii unei
infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea
nr. 39/2003.
S-a dispus achitarea inculpaţilor M.E., G.D.A. şi F.V., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de aderare la un grup
infracţional organizat şi de sprijinire a unui grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unei infracţiuni grave
şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003.
În baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus achitarea inculpaţilor M.M. şi
M.E., de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5)
C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a dispus achitarea inculpaţilor G.D.A. şi F.V., de sub învinuirea săvârşirii complicităţii la infracţiunea de înşelăciune,
prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. S-a dispus achitarea inculpatei F.V. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a dispus condamnarea inculpaţilor:
1. M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu
aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), lit. c) C. pen. şi art. 76 lit. f) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare;
uz de fals, prevăzută de art. 291 teza a II-a C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a), lit. c) C. pen. şi
art. 76 lit. f) C. pen., la pedeapsa de 2 luni închisoare.
S-a constatat că faptele au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., iar
în baza dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea
mai grea de 2 luni închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilind, potrivit
dispoziţiilor art. 82 C. pen., un termen de încercare de 2 ani şi 2 luni.
S-a constatat că inculpata M.M. a fost reţinută 24 de ore, la data de 27 noiembrie 2007.
2. M.E., la pedeapsa de 1 lună închisoare.
3. G.D.A., la pedeapsa de 1 lună închisoare.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate inculpaţilor
M.E. şi G.D.A., stabilind, potrivit dispoziţiilor art. 82 C. pen., câte un termen de încercare de 2 ani şi 1 lună.
S-a pus în vedere inculpaţilor M.M., M.E. şi G.D.A. dispoziţiile art. 83 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. faţă de cei trei inculpaţi.
Potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a pedepselor aplicate, s-a suspendat şi
executarea pedepselor accesorii.
S-a constatat că Banca C. nu a emis pretenţii civile în cauză.
Au fost obligaţi inculpaţii M.M., M.E. şi G.D.A., la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului, astfel: 700 RON
inculpata M.M. şi câte 500 RON inculpaţii M.E. şi G.D.A., celelalte cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că inculpaţii M.M. şi M.E. sunt căsătoriţi şi au domiciliul în localitatea
L.I.
Inculpata F.V. a fost angajată la Banca C., Sucursala Bistriţa-Năsăud, până în cursul a lunii februarie 2009, având
calitatea de consilier de credite, iar inculpata G.D.A. îndeplineşte funcţia de director economic în cadrul SC V. SRL
Beclean, firmă cu acţionariat şi asociaţi străini, fiind în relaţii de prietenie cu inculpata M.M.
În cursul anului 2005, cei doi inculpaţi M.M. şi M.E. au constituit SC T.A. SRL, aceştia având calitatea de asociaţi,
inculpata M.M. având o participaţie de 90% la capitalul social, iar inculpatul M.E. de 10%.
În acelaşi an soţii M. au achiziţionat un teren în suprafaţă de 1000 mp, situat în municipiul Bistriţa, str. D.C.
pag. 1 4/24/2020 : irina.nicolae@budusan.ro
Decizia nr. 3083 din 10-oct-2013
În anul următor, respectiv în anul 2006, cei doi soţi au hotărât ca, pe terenul achiziţionat anterior, să realizeze o
investiţie, constând în edificarea unei pensiuni cu hotel şi restaurant, sens în care inculpata M.M. a obţinut un credit de
nevoi personale, în sumă de 48.000 euro, de la Banca C.R., Sucursala Judeţeană Bistriţa, potrivit contractului de credit
din 19 aprilie 2006, banii fiind investiţi în edificarea Pensiunii X.
În acelaşi scop, inculpaţii M.M. şi M.E., în calitatea lor de asociaţi, au contractat un credit de 40.000 RON, în numele SC
T.A. SRL, de la Banca C., Sucursala Judeţeană Bistriţa-Năsăud, potrivit contractului de credit din 19 aprilie 2006, credit
acordat cu destinaţia realizării investiţiei mai sus menţionate.
Sumele de bani astfel dobândite au fost utilizate în vederea edificării clădirii pensiunii, fără a se reuşi însă finalizarea
acesteia. Ca urmare, la finele anului 2006-începutul anului 2007 inculpata M.M. s-a deplasat la Sucursala Judeţeană
Bistriţa-Năsăud a Băncii C. pentru a se documenta cu privire la posibilitatea suplimentării creditării în vederea realizării
investiţiei.
Cu ocazia discuţiilor purtate de inculpată cu conducerea sucursalei băncii, martorii T.I., director sucursală şi O.A.,
director vânzări, pe baza documentelor financiar-contabile ale firmei, aceasta a aflat că nu mai poate angaja un credit
în numele societăţii comerciale deoarece aceasta, fiind în perioada de investiţii, nu realiza profit.
Pe de altă parte însă, inculpatei i s-a relevat posibilitatea angajării unui credit de refinanţare, în nume propriu, cu
consecinţa stingerii debitului către Banca C.R. şi transferarea garanţiei imobiliare în favoarea Băncii C., urmată de
obţinerea unui credit de nevoi personale de către soţul său, inculpatul M.E., în scopul continuării lucrărilor de investiţii.
În consecinţă, în scopul obţinerii unor noi sume de finanţare, inculpata M.M. a luat decizia de a contracta un credit de
refinanţare de la Banca C. în vederea stingerii datoriei ce o avea la Banca C.R.
În realizarea acestei intenţii, la data de 25 ianuarie 2007 inculpata a încheiat contractul de credit, pentru suma de
180.000 RON. Ca urmare, ipoteca de rangul I înscrisă asupra terenului în suprafaţă de 1000 mp, constituită în favoarea
Băncii C.R., Sucursala Judeţeană Bistriţa, a fost transferată în favoarea Banca C., Sucursala Bistriţa-Năsăud,
intabulându-se dreptul de ipotecă pentru suma de 198.000 RON, precum şi interdicţia de înstrăinare şi grevare în
favoarea acestei din urmă instituţii bancare.
În vederea obţinerii acestui credit atât inculpata M.M., cât şi soţul acesteia, inculpatul M.E. au prezentat adeverinţe de
salariu ce conţineau date false, acestea atestând venituri salariale deosebit de mari, dar care nu corespundeau realităţii.
Astfel, în ceea ce o priveşte pe inculpata M.M., în adeverinţa de salariu din 11 ianuarie 2007, eliberată de SC T.A. SRL,
era înscris un salariu de încadrare de 8.500 RON lunar şi un salariu net lunar de 6.174 RON, aferent lunilor octombrie,
noiembrie şi decembrie 2006, cea în cauză având calitatea de director.
Pe de altă parte, în adeverinţa de salariu din 11 ianuarie 2007, emisă de aceeaşi firmă inculpatul M.E., în calitatea sa de
manager, era înscris un salariu de încadrare de 9.600 RON lunar şi un salariu net lunar de 7.029 RON, pretinsa a fi
încasat în luna decembrie 2006.
În acelaşi sens, cei doi inculpaţi au depus şi copiile carnetelor de muncă (inculpaţilor M.M. şi M.E.), acte conţinând
aceleaşi menţiuni false cu privire la cuantumul salariului.
Menţiunile cuprinse la rubricile adeverinţelor de salariu au fost efectuate de inculpata G.D.A., la solicitarea inculpatei
M.M., astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 februarie 2008, întocmit în cursul urmăririi
penale.
Cu privire la împrejurările în care au fost efectuate aceste menţiuni, recunoscute de altfel de către inculpata G.D.A., se
impun următoarele precizări:
Inculpatele M.M. şi G.D.A. se cunosc din anul 2005, devenind prietene. În baza relaţiilor de prietenie, începând cu anul
2006, la rugămintea inculpatei M.M., cea de-a doua inculpată a început să realizeze activitatea de conducere a
evidenţei contabile a SC T.A. SRL, în baza unei înţelegeri verbale, fără ca inculpata G.D.A. să fie angajată în firmă sau să
fi încheiat vreun contract de colaborare cu societatea în cauză, evidenţa contabilă primară fiind condusă de inculpata
M.M.
În baza aceleiaşi relaţii de prietenie, la solicitarea inculpatei M.M., coinculpata G.D.A. a completat atât adeverinţele de
salariu ale soţilor M., cât şi documentaţia necesară obţinerii creditului, împrejurare relevată de constatarea tehnico-
ştiinţifică, cu toate că avea cunoştinţă despre faptul că nivelul salariilor nu are corespondent în realitate, în condiţiile în
care, în contabilitatea firmei, contabilitate pe care o conducea, erau înregistrate salarii de câte 500 RON lunar, astfel
cum a şi declarat aceasta în cursul urmării penale.
Cele două adeverinţe au fost semnate de inculpata G.D.A. la rubrica „director economic”, deşi nu ocupa o asemenea
funcţie în cadrul SC T.A. SRL şi de inculpatul M.E., la rubrica „director”, cu toate că, în realitate, acesta avea calitatea de
conducător auto în cadrul firmei şi realiza venituri mult mai mici decât cele înscrise în adeverinţa de salariu, respectiv de
500-1.000 RON lunar, potrivit propriilor declaraţii.
Întreaga documentaţie necesară obţinerii creditului de refinanţare a fost preluată şi prelucrată de inculpata F.V., în
calitatea sa de consilier de credite la Banca C., după care a fost înaintată compartimentului „analiză credite”. Ulterior
verificărilor ce se impuneau a se realiza de către acest compartiment dosarul a fost înaintat comitetului de credite care
a aprobat solicitarea de creditare.
Întrucât acest prim credit era destinat stingerii datoriei contractate de la Banca C.R., după obţinerea acestuia, soţii M.
au făcut demersuri în vederea obţinerii altor surse de finanţare a investiţiei începute.

În concret inculpatul M.E. a solicitat acordarea unui credit, sens în care, la data de 5 martie 2007, s-a încheiat
contractul de credit pentru suma de 220.000 RON.
Cererea de creditare depusă de inculpat a fost însoţită de adeverinţele de salariu din 9 februarie 2007 eliberate pe
numele inculpaţilor M.E. şi M.M. de către SC T.A. SRL, acte atestând, în fals, menţiuni salariale nereale.
Astfel, adeverinţa întocmită pe numele inculpatului M.E. menţiona un salariu de încadrare de 9.800 RON şi un salariu net
de 8.559 RON pentru lunile decembrie 2006 şi ianuarie 2007.
Pe de altă parte, adeverinţa emisă pe numele inculpatei M.M. atestă, în fals, un salariu de încadrare de 8.500 RON şi un
salariu net de 6.174 RON pentru lunile noiembrie şi decembrie 2006, respectiv ianuarie 2007.
Prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 21 februarie 2008, întocmit de Serviciul Criminalistic al I.P.J. Cluj s-a
conchis în sensul că scrisul de completare a rubricilor din cuprinsul adeverinţei de salariu din 9 februarie 2007 (emisă
pentru numele lui M.E.) aparţine inculpatei G.D.A., iar scrisul de completarea a rubricilor adeverinţei de salariu din 9
februarie 2007 (emisă pe numele inculpatei M.M.) aparţine inculpatei F.V.
În vederea dovedirii nivelului veniturilor salariale, ataşat cererii de creditare, inculpatul M.E. a depus şi o copie a
contractului de muncă din 4 decembrie 2006, act cuprinzând aceleaşi menţiuni false cu privire la cuantumul salariului
realizat de inculpat.
Din raportul de constatare tehnico-ştiinţifică mai sus menţionat rezultă că scrisul de completare a documentelor în
cauză reproduce scrisul executat de inculpata G.D.A.
În fine, inculpatul M.E., a depus la dosarul de credit şi fişa de salariu pentru luna ianuarie 2007, act ce atesta faptul că
acesta ar fi realizat un salariu net în sumă de 8.559 RON, document întocmit tot de inculpata G.D.A.
Suma obţinută cu titlu de credit de către inculpat a fost folosită în vederea continuării lucrărilor la clădirea pensiunii în
cauză fără ca acesta să asigure finalizarea lucrărilor.
Ca urmare, inculpata M.M., s-a deplasat din nou la Banca C., solicitând sprijin în obţinerea unor noi credite, destinate
lucrărilor de construcţie. În discuţiile purtate cu cei doi directori ai băncii, T.I. şi O.A., inculpata a relevat că are încheiate
o serie de contracte pentru organizarea unor mese comune, pe care nu le va putea onora, în condiţiile în care nu va
finaliza lucrările, cu consecinţe nefaste în planul rambursării creditelor aflate în derulare. În consecinţă, conducerea
băncii i-a comunicat inculpatei că reprezentanţii unităţii de credit se vor deplasa la faţa locului pentru a verifica stadiul
lucrărilor solicitându-i acesteia să revină, pentru continuarea discuţiilor, în cursul zilei următoare. În aceeaşi zi directorul
O.A., însoţit de alte două persoane din cadrul sucursalei băncii s-au deplasat la şantierul pensiunii, ocazie cu care au
verificat stadiul lucrărilor de construcţie, astfel încât, în ziua următoare, inculpata M.M. s-a deplasat din nou la sediul
băncii reiterând cererea sa de obţinere de credite suplimentare.
Cu această ocazie, în discuţiile purtate cu cei doi directori ai băncii inculpata M.M. a relevat că a încheiat o serie de
contracte în vederea organizării unor mese comune, că în condiţiile în care nu va reuşi să atragă noi surse de finanţare
nu va finaliza investiţia, nu va putea onora contractele încheiate şi, în consecinţă, va fi în imposibilitate să achite ratele
creditelor contractate.
Prezent la discuţii, martorul O.A. a confirmat faptul că se deplasase la şantierul pensiunii şi că, pentru finalizarea
lucrărilor, sunt necesare noi investiţii.
Cei doi directori ai băncii s-au declarat de acord cu obţinerea de noi credite, pe numele unor persoane angajate în
firmă, care să prezinte încredere. Totodată, aceştia au acceptat solicitarea inculpatei M.M. ca, la momentul angajării
creditului persoanele în cauză să semneze ordine de plată pentru virarea banilor astfel dobândiţi în contul inculpatei,
deoarece creditele urmau a fi obţinute în baza garanţiei imobiliare prezentată de inculpată.
În aceste condiţii inculpata M.M. a apelat la numiţii I.C.S., C.F.I., C.I. şi T.T., în calitate de persoane interpuse, în
vederea obţinerii unor credite de tip „Ideal Plus 250.000 RON”, suma maximă ce putea fi dobândită ca împrumut, de o
persoană fizică.
În concret, inculpata M.M. a solicitat persoanelor în cauză, persoane ce munceau ca zilieri la lucrările de amenajări
interioare ce se realizau la clădirea pensiunii, sprijinul în obţinerea unor credite de la Banca C., în vederea finalizării
investiţiei. În schimbul acestui ajutor inculpata a promis celor în cauză fie acordarea unor compensaţii băneşti, fie
angajarea acestora pe firma sa. Cu toate că cea în cauză nu a oferit prea multe detalii cu privire la creditele ce urmau a
fi obţinute, unora dintre persoanele interpuse le-a relatat despre întinderea creditelor, despre faptul că va garanta
obţinerea împrumutului cu investiţia şi despre intenţia sa de a rambursa creditele într-un interval scurt de timp (C.I.,
T.T.).
Ca urmare, la data de 15 februarie 2007 au fost încheiate contractele de credit tip „Ideal Plus 250.000 RON” pe
numele titularilor I.C.S. (pentru suma de 248.000 RON), C.F.I., C.I. şi T.T. ultimele trei contracte pentru suma de
250.000 RON fiecare.
În legătură cu contractele de credit mai sus menţionate sunt de făcut o serie de menţiuni.
1. În privinţa contractului de împrumut încheiat pe numele lui C.F.I. este de precizat faptul că acesta, împreună cu
I.C.S., a fost condus la sediul Băncii C., Sucursala Bistriţa-Năsăud, de către inculpaţii M.M. şi M.E., documentaţia
necesară obţinerii creditului fiind preluată de inculpata F.V. care a şi procesat această documentaţie.
Dosarul de credit întocmit pe numele celui în cauză conţine o serie de documente întocmite în fals, după cum urmează:

- contractul individual de muncă din 4 decembrie 2006, act din cuprinsul căruia rezultă că numitul C.F.I., este angajat al
SC T.A. SRL, pe durată nedeterminată, începând cu data de 4 decembrie 2006, în funcţia de administrator pensiune,
având un salariu de bază lunar brut de 9.600 RON.
Potrivit raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 martie 2008 întocmit în cauză de Serviciul Criminalistic,
Compartimentul de expertiză şi constatări tehnico-ştiinţifice din cadrul I.P.J. Cluj, rezultă că scrisul de completare a
rubricilor contractului de muncă aparţine inculpatei G.D.A., semnătura din partea angajatorului şi semnătura salariatului
fiind executate de inculpata M.M.
- adeverinţa de salariu din 9 decembrie 2007, care atestă în fals aceleaşi menţiuni ca şi cele cuprinse în contractul de
muncă, cu privire la calitatea angajatorului şi la nivelul veniturilor, precizând, în plus, un salariu net lunar, în cuantum de
8.948 RON, aferent lunilor decembrie 2006 şi ianuarie 2007.
Scrisul de completare a rubricilor formularului tipizat aparţine inculpatei G.D.A., acesta executând şi semnătura la
rubrica „director economic”, în ciuda faptului că cea în cauză nu avea această calitate în cadrul SC T.A. SRL. Semnătura
de la rubrica „director” a fost executată de inculpata M.M.
- fişele de salariu aferente lunilor decembrie 2006 şi ianuarie 2007, documente ce atestă salariile nete lunare
menţionate anterior.
Aceste acte au fost întocmite în fals de către inculpata G.D.A., care a înserat în cuprinsul acestora inclusiv referiri la
sporuri de noapte şi premii fictive, cunoscând faptul că persoana în cauză nu are calitatea de administrator şi că
pensiunea nu avea activitate.
Dincolo de această împrejurare, fictivitatea angajării numitului C.F.I. în cadrul SC T.A. SRL este relevată şi de faptul că,
după obţinerea creditului, la doar două săptămâni contractul de muncă, a fost desfăcut, sens în care inculpata M.M. a
emis dispoziţia, înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud, în data de 13 martie 2007, prin care s-
a desfăcut contractul de muncă în cauză începând cu data de 28 februarie 2007.
Numitul C.F.I., titularul creditului, nu a intrat în posesia sumei de 250.000 RON deoarece, încă de la depunerea
documentaţiei de creditare, la solicitarea inculpatei F.V. a semnat „în alb” un ordin de plată, valorificat ulterior obţinerii
împrumutului prin transferul sumei în cauză în contul inculpatei M.M.
Pentru sprijinul acordat în vederea obţinerii creditului inculpata l-a recompensat pe titularul acestuia cu suma de 1.000
RON.
2. În cazul contractului de împrumut încheiat pe numele lui C.I., cel în cauză a fost abordat de inculpata M.M. care i-a
solicitat sprijinul în obţinerea creditului în sumă de 250.000 RON, relatându-i martorului că împrumutul va fi luat pe
numele său dar că ratele vor fi achitate de inculpată, care urma să aducă şi garanţia necesară obţinerii creditului.
Manifestându-şi acordul cu solicitarea inculpatei, martorul i-a prezentat acesteia actul de identitate şi o factură de
utilităţi, după care, la cererea inculpatei, s-a deplasat la sediul băncii unde, după ce s-a întâlnit cu aceasta a fost
prezentat consilierului de credite F.V. care i-a remis cererea de creditare, pe care cel în cauză a şi completat-o.
Ulterior, inculpata M.M. s-a ocupat de completarea dosarului de creditare cu documentele necesare după care acesta a
fost prezentat inculpatei F.V. în vederea procesării.
În cuprinsul dosarului de credit s-au identificat o serie de documente întocmite în fals, după cum urmează:
- contractul individual de muncă din 2 decembrie 2006, din cuprinsul căruia rezultă că numitul C.I. este angajat al SC
T.A. SRL, pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 4 decembrie 2006 în funcţia de şef de sală restaurant, cu un
salariu de bază lunar brut de 8.700 RON.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 martie 2008 întocmit în cauză, rezultă că scrisul de
completare a rubricilor contractului de muncă aparţine inculpatei G.D.A., semnătura angajatorului şi cea a salariatului
fiind executate de inculpata M.M.
- adeverinţa de salariu din 9 februarie 2007 care atestă în fals aceleaşi date menţionate în contractul de muncă, în plus
fiind indicat un salariu net lunar în cuantum de 8.802 RON, aferent lunilor decembrie 2006, ianuarie 2007.
Scrisul de completare a rubricilor formularului tipizat aparţine inculpatei G.D.A., aceasta executând şi semnătura la
rubrica, „director economic”, deşi nu îndeplinea această calitate, semnătura de la rubrica „director” fiind executată de
inculpata M.M.
- fişele de salariu aferente lunilor decembrie 2006 şi ianuarie 2007, acte ce atestă, în fals, salariile nete lunare
menţionate şi în adeverinţa de salariu mai sus amintită.
Aceste documente au fost întocmite de inculpata G.D.A., care a şi semnat pentru aceasta, cunoscând faptul că
pensiunea nu funcţiona la acea dată şi că persoana în cauză nu avea calitatea de şef de sală restaurant.
Relevantă, sub aspectul fictivităţii angajării numitului C.I. este şi împrejurarea că, după obţinerea creditului, inculpata
M.M. a emis dispoziţia înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud, la data de 13 martie 2007, prin
care s-a dispus desfacerea contractului de muncă în cauză, începând cu data de 28 februarie 2007, la doar două
săptămâni de la perfectarea contractului de credit.
Titularul creditului nu a intrat în posesia sumei de 250.000 RON, banii fiind transferaţi în contul inculpatei M.M. în baza
ordinului de plată semnat „în alb”, la solicitarea inculpatei F.V., odată cu semnarea documentaţiei de creditare.
3. Contractul de credit încheiat pe numele martorului I.C.S. a fost perfectat în aceleaşi condiţii ca şi cel care l-a avut
titular pe numitul C.F.I., cele două persoane fiind abordate în aceleaşi condiţii, fiind transportate în aceeaşi ocazie de
soţii M. la sediul băncii, prilej cu care cei în cauză au semnat documentaţia de creditare, potrivit indicaţiilor inculpatei
F.V.
În dosarul de credit întocmit pe numele martorului I.C.S. au fost identificate o serie de documente falsificate:
- contractul individual de muncă din 4 decembrie 2006 din cuprinsul căruia rezultă că cel în cauză este angajat, pe
durată nedeterminată, al SC T.A. SRL, începând cu data de 4 decembrie 2006, având calitatea de şef de sală
restaurant şi un salariu de bază lunar brut, de 8.950 RON.
Potrivit concluziilor cuprinse în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 martie 2008 scrisul de completare a
rubricilor contractului de muncă aparţine inculpatei G.D.A., semnătura angajatorului şi cea a solicitantului fiind executate
de inculpata M.M.
- adeverinţa de salariu din 9 februarie 2007, care atestă în fals aceleaşi date menţionate în contractul de muncă, dar şi
un venit net lunar de 8.720 RON aferent lunilor decembrie 2006 şi ianuarie 2007.
rubrica „director economic” deşi nu avea această calitate, semnătura de la rubrica „director” fiind executată de
inculpata M.M.
- fişele de salariu aferente lunilor decembrie 2006 şi ianuarie 2007, acte ce atestă, în fals, salariile nete lunare
menţionate anterior.
Ca şi în celelalte situaţii pentru a spori veridicitatea acestor documente, în cuprinsul lor au fost înserate şi date
referitoare la pretinse sporuri de noapte şi premii.
Aceste acte au fost întocmite de inculpata G.D.A. care a şi semnat pentru acestea, cunoscând faptul că pensiunea nu
funcţiona, iar cel în cauză nu avea calitatea atestată în documente.
Ulterior obţinerii creditului, prin dispoziţia înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud la data de 13
martie 2007, inculpata M.M. a procedat la desfacerea contractului de muncă în cauză, începând cu data de 28 februarie
2007, fapt ce denotă fictivitatea angajării.
Similar celorlalte cazuri, titularul creditului nu a intrat în posesia sumei de 250.000 RON, banii fiind transferaţi în contul
inculpatei M.M. în baza ordinului de plată semnat „în alb” la solicitarea inculpatei F.V., odată cu semnarea documentelor
de creditare.
Pentru sprijinul acordat în vederea obţinerii creditului inculpata M.M. l-a recompensat pe numitul I.C.S. cu suma de
1.000 RON.
4. Contractul de credit încheiat pe numele martorului T.T. s-a încheiat în condiţii similare celui în care apare titular
numitul C.I.
În concret, martorul a fost angajat la lucrările de finisaje interioare la obiectivul în cauză, perioadă în care a fost
abordat de inculpata M.M. care i-a solicitat sprijinul în obţinerea unui credit în sumă de 250.000 RON, sumă ce urma a fi
virată în contul inculpatei. Din relatările martorului mai rezultă că inculpata i-a explicat că va garanta obţinerea creditului
cu imobilul pensiunii.
Fiind de acord cu solicitarea inculpatei martorul i-a prezentat acesteia actul de identitate şi o factură de utilităţi după
carte, la cererea celei în cauză a însoţit-o pe aceasta la sediul băncii unde a semnat documentaţia de creditare
prezentată de consilierul de credite inculpata F.V., care a procesat ulterior dosarul de credit.
Ulterior, în cuprinsul dosarului de creditare au fost identificate o serie de documente întocmite în fals, după cum
urmează:
- contractul individual de muncă din 4 decembrie 2006, cu viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud, din
22 decembrie 2006, act din cuprinsul căruia rezultă că martorul T.T. este angajat al SC T.A. SRL, începând cu data de 4
decembrie 2006, pe durată nedeterminată, în funcţia de şofer-şef coloană auto, având un salariu de bază brut lunar de
8.900 RON.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 14 martie 2008 întocmit în cursul urmării penale,
scrisul de completare a rubricilor contractului de muncă aparţine inculpatei G.D.A., semnătura angajatorului şi cea a
salariatului fiind executată de inculpata M.M.
- adeverinţa de salariu din 9 februarie 2007 care atestă în fals aceleaşi date cuprinse în contractul de muncă, în plus, în
această adeverinţă este menţionat un salariu net lunar de 8.798 RON aferent lunilor decembrie 2006 şi ianuarie 2007.
rubrica „director economic”, cu toate că nu îndeplinea această funcţie, semnătura de la rubrica „director” fiind realizată
de inculpata M.M.
- fişele de salariu aferente lunilor decembrie 2006 şi ianuarie 2007, acte ce atestă, în fals, salariile nete lunare,
menţionate şi în adeverinţa de salariu, fişele conţinând şi referii la sporuri de noapte şi premii fictive, pentru a da un plus
de veridicitate.
Aceste documente au fost „realizate” de inculpata G.D.A. care a şi semnat „de întocmire”, cu toate că avea ştiinţă de
situaţia reală a pensiunii şi a martorului.
În context este de menţionat faptul că, deşi toate fişele de salariu ale celor mai sus menţionaţi au fost întocmite şi
semnate de inculpata G.D.A., unele dintre acestea au fost semnate şi de alţi inculpaţi.
Astfel, fişa de salariu pentru luna ianuarie 2007 întocmită pe numele martorului C.I. a fost semnată şi de inculpata
M.M., la rubrica „contabil şef”, iar cele corespunzătoare aceleaşi luni, întocmite pe numele martorilor I.C.S. şi T.T. au
fost semnate de inculpata M.M. la rubrica „contabil şef” şi de inculpatul M.E. la rubrica „director”.
În urma obţinerii creditului, prin dispoziţia înregistrată la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud, la data de 13
martie 2007, inculpata M.M., a procedat la desfacerea contractului de muncă în cauză începând cu data de 28 februarie
2007, împrejurare ce denotă fictivitatea angajării.
Titularul creditului, numitul T.T. nu a intrat în posesia sumei de 250.000 RON, banii fiind transferaţi în contul inculpatei
M.M., în baza ordinului de plată semnat „în alb” la solicitarea inculpatei F.V.
În ceea ce priveşte contractele de muncă încheiate numiţilor I.C.S., C.F.I., C.I. şi T.T. este de menţionat că inculpata
M.M. le-a depus la Inspecţia Teritorială de Muncă Bistriţa-Năsăud, în vederea obţinerii vizei de specialitate. Cu toate
acestea, manoperele inculpatei au fost determinate doar de intenţia acesteia de a îndeplini una dintre cerinţele
obligatorii în vederea completării documentaţiei de creditare şi nu de dorinţa de a-i angaja în mod real, pe cei în cauză,
în firma sa.
În sensul celor de mai sus relevant este faptul că inculpata a întocmit contractele de muncă doar după ce a obţinut
acordul persoanelor în cauză în vederea obţinerii creditelor, că a procedat la desfacerea acestor contracte de muncă
imediat după obţinerea împrumuturilor şi că martorii nu au încasat veniturile înscrise în actele depuse la bancă astfel
cum rezultă atât din depoziţiile acestora cât şi din cele ale inculpaţilor.
De altfel, acest lucru este valabil şi pentru cei doi inculpaţii M.M. şi M.E. care au admis că nu încasau sumele de 6.000-
7.000 RON net lunar, consemnate în documentele de creditare, realizând venituri mult mai mici, între 500-1.000 RON
lunar, împrejurări relevate şi în depoziţiile acestora.
Sumele de bani astfel dobândite de către inculpata M.M. au fost utilizate în scopul continuării lucrărilor de construcţie la
clădirea pensiunii însă, fiind insuficiente, nu au asigurat finalizarea investiţiei.
Ca urmare, inculpata M.M. a luat hotărârea de a solicita suplimentarea finanţării prin angajarea unui credit în numele
societăţii comerciale, sens în care aceasta s-a adresat băncii. Cu această ocazie conducerea unităţii bancare i-a adus la
cunoştinţă inculpatei faptul că un asemenea credit nu poate fi acordat deoarece societatea sa nu realizează profit, fiind
în perioada de investiţii.
În aceste condiţii inculpata a hotărât să apeleze la acelaşi sistem de obţinere a unor credite prin persoane interpuse,
astfel încât, la data de 13 iunie 2007 au fost încheiate contractele de credit tip „Ideal Plus 250.000 RON” pe numele
titularilor C.F.G., G.F. şi respectiv G.F.A.
1. În ceea ce priveşte contractul de credit încheiat pe numele martorului C.F.G. este de menţionat că acesta a fost
perfectat în condiţii similare celorlalte acte. Cel în cauză a fost abordat în perioada în care executa lucrări de amenajări
interioare la pensiunea inculpatei, promiţându-i-se că va fi angajat la SC T.A. SRL, sens în care, inculpata M.M. i-a
solicitat să semneze, în timp ce se afla la sediul pensiunii, o serie de documente. Ulterior, martorul a fost transportat,
de către inculpatul M.E., la sediul Băncii C., unde inculpata F.V. i-a prezentat, spre semnare, mai multe acte, pe care
martorul le-a semnat fără să le citească.
În dosarul de credit întocmit pe numele martorului C.F.G. au fost identificate o serie de documente falsificate, astfel:
- contractul individual de muncă cu viza Inspectoratului Teritorial de Muncă din 26 aprilie 2007, din cuprinsul căruia
rezultă că martorul în cauză este angajat, în calitate de recepţioner, pe durată nedeterminată, al SC T.A. SRL, având un
salariu de bază lunar brut, de 8.200 RON.
Conform concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 februarie 2008, scrisul de completare a rubricilor
contractului de muncă aparţine inculpatei G.D.A.; semnătura din partea angajatorului a fost executată de inculpata
M.M., iar semnătura salariatului aparţine martorului C.F.G. Pe de altă parte, viza Inspectoratului Teritorial de Muncă
Bistriţa-Năsăud şi semnătura martorei S.C., referent în cadrul acestei instituţii, au fost contrafăcute de către inculpata
M.M., prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color, cu jet de cerneală.
- adeverinţa de salariu din 11 iunie 2007, care atestă în fals, aceleaşi date menţionate în contractul de muncă, indicând
în plus, un salariu net lunar în cuantum de 9.663 RON, aferent lunii mai 2007.
Scrisul de completare a rubricilor formularului tipizat, ca şi semnătura la rubrica „director economic”, aparţine inculpatei
G.D.A., iar semnătura de la rubrica „director” a fost executată de inculpata M.M.
- fişa de salariu aferentă lunii mai 2007, act ce atestă, în plus, salariul net lunar anterior menţionat.
Cu ocazia întocmirii în fals a documentului sus arătat, inculpata G.D.A. a făcut referiri şi la sporuri de noapte şi premii
pretins încasate pentru a spori veridicitatea actului, cu toate că inculpata avea cunoştinţă că martorul în cauză nu este
angajat la SC T.A. SRL.
Titularul creditului nu a intrat în posesia sumei de 250.000 RON deoarece, ca urmare a semnării „în alb” a unui ordin de
plată, prezentat de inculpata F.V. odată cu celelalte documente de creditare, suma de bani a fost transferată în contul
inculpatei M.M.
2. Contractul de credit încheiat pe numele titularului G.F.A. s-a perfectat în condiţii similare celor anterioare; inculpata
M.M. l-a abordat solicitându-i ajutorul în obţinerea unui credit, relatându-i acestuia faptul că va avea calitatea de
„girant”, în schimbul acestui sprijin inculpata obligându-se să îi achite martorului suma de 1.000 RON. Manifestându-şi
acordul la solicitarea inculpatei, martorul a semnat o serie de documente ce i-au fost puse la dispoziţie la sediul
pensiunii pe care însă nu le-a citit.
În cursul zilei următoare martorul s-a prezentat la sediul Băncii C., Sucursala Bistriţa unde s-a întâlnit cu inculpata M.M.
care l-a condus la biroul inculpatei F.V., aceasta din urmă solicitându-i celui în cauză să semneze mai multe acte fără a-i
da însă relaţii despre natura actelor respective.
În dosarul de credit întocmit pe numele martorului G.F.A. au fost identificate mai multe acte falsificate:
- contractul individual de muncă cu viza Inspectoratului Teritorial de Muncă din 26 aprilie 2007, din cuprinsul căruia
rezultă că martorul G.F.A. este angajat al SC T.A. SRL, începând cu data de 25 aprilie 2007, pe durată nedeterminată,
în funcţia de bucătar şef, având un salariu de bază lunar brut de 9.500 RON.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 10 martie 2008, scrisul de completare a rubricilor
contractului de muncă aparţine inculpatei G.D.A., iar semnătura angajatorului a fost executată de inculpata M.M. Viza
Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud şi semnătura referentei acestei instituţii, martora S.C., au fost
contrafăcute de inculpata M.M., prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală.
- adeverinţa de salariu din 11 iunie 2007, care atestă în fals aceleaşi date menţionate în contractul de muncă, indicând
în plus un salariu net de 9.600 RON aferent lunii mai 2007.
Scrisul de completare a rubricilor formularului tipizat aparinţe inculpatei M.M., cea care a semnat adeverinţa atât la
rubrica „director” cât şi la cea „director economic G.D.A.”.
- fişa de salariu aferentă lunii mai 2007, atestă salariul net lunar menţionat şi în celelalte documente anterior precizate.
Această fişă a fost întocmită în fals de inculpata G.D.A., care a înserat în cuprinsul acesteia referiri la sporuri de noapte
şi premii fictive şi a fost semnată pentru întocmire de inculpata M.M.
Suma de 250.000 RON obţinută cu titlu de credit a fost transferată în contul inculpatei M.M. în baza ordinului de plată,
semnat „în alb” de martorul G.F.A. la momentul depunerii documentaţiei de creditare.
Ulterior obţinerii creditului inculpata M.M. i-a remis martorului suma de 1.000 RON pentru ajutorul acordat.
3. Contractul de credit încheiat pe numele martorului G.F. s-a perfectat în perioada în care acesta executa amenajări
interioare la Pensiunea X.
În concret, inculpata M.M. i-a solicitat sprijinul martorului în obţinerea creditului în valoare de 250.000 RON, relatându-i
acestuia că perioada de creditare va fi mai îndelungată dar fără a-i oferi alte detalii.
În considerarea faptului că muncea pentru inculpată, fiind plătit, în consecinţă de către aceasta, martorul s-a declarat
de acord cu solicitarea inculpatei astfel încât a semnat actele prezentate de către aceasta.
Ulterior, martorul s-a deplasat la sediul băncii unde s-a întâlnit cu inculpata M.M. care l-a îndrumat înspre biroul
inculpatei F.V., aceasta prezentându-i spre semnare o serie de documente, despre care însă nu i-a oferit relaţii
martorului.
În dosarul de credit întocmit pe numele martorului G.F. au fost identificate o serie de documente falsificate:
- contractul de muncă cu viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud din 26 aprilie 2008, act din cuprinsul
căruia rezultă că martorul este angajat la SC T.A. SRL pe durată nedeterminată, începând cu data de 25 aprilie 2007, în
funcţia de şef de sală restaurant, având un salariu de bază brut lunar de 9.500 RON.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţific din 4 martie 2008 întocmit în cauză scrisul de completare
a rubricilor contractului de muncă aparţine inculpatei G.D.A., iar semnătura din partea angajatorului a fost executată de
către inculpata M.M.
Viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud şi semnătura martorei S.C., referent în cadrul amintitei instituţii,
au fost contrafăcute prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală, de către
inculpata M.M.
- adeverinţa de salariu din 11 iunie 2007, care atestă în fals aceleaşi menţiuni ca şi contractul de muncă, în plus
indicând un salariu lunar net de 9.600 RON, aferent lunii mai 2007.
Scrisul de completare a rubricilor tipizatului aparţine inculpatei M.M., această semnând şi la rubricile „director” şi
„director economic G.D.A.”.
- fişa de salariu aferentă lunii mai 2007, atestând salariul net lunar anterior menţionat.
Acest act a fost întocmit în fals de către inculpata G.D.A., care a înserat în cuprinsul fişei inclusiv menţiuni referitoare la
sporuri pentru ore suplimentare şi la pretinse premii, pentru a spori veridicitatea actului. Fişa în cauză a fost semnată
pentru întocmire de către inculpata M.M.
Suma obţinută cu titlu de credit, de 250.000 RON, pe numele martorului G.F. a fost transferată în contul inculpatei
M.M. în baza ordinului de plată semnat „în alb” cu ocazia deplasări martorului la sediul băncii.
În privinţa tuturor contractelor de credit încheiate pe numele martorilor C.F.G., G.F.A.şi G.F. sunt de făcut anumite
precizări în ceea ce priveşte motivul falsificării vizei Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud şi a semnăturii
referentului de specialitate din cadrul acestei instituţii, martora S.C.
Anterior întocmirii dosarelor de creditare pe numele martorilor mai sus menţionaţi, normele de creditare ale Băncii C. se
modificaseră, în sensul că s-a impus condiţia ca solicitantul creditului să facă dovada faptului că este angajat de minim
3 luni.
Ca urmare, ulterior întocmirii contractelor de muncă, potrivit relatărilor inculpatei M.M., aceasta a încercat să le depună
la Inspectoratul Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud cu solicitarea de a fi înregistrate retroactiv, respectiv cu 3 luni în
urmă, solicitare ce i-a fost refuzată.
Aşa fiind, pentru a „evita” tergiversarea obţinerii creditelor, inculpata a luat hotărârea de a falsifica viza Inspectoratului
Teritorial de Muncă şi semnătura referentului de specialitate, activitate pe care a realizat-o prin decuparea vizei originale
a instituţiei amintite şi a semnăturii referentului S.C., de pe un contract de muncă încheiat anterior, prin lipirea porţiunii
decupate pe colţul drept al unei coli albe de hârtie; prin scanarea acestei coli şi apoi printarea rezultatului scanării pe un
formular original de contract de muncă. În fine, data înregistrării a fost realizată prin falsificarea unei ştampile (datieră)
după care inculpata a înscris numerele de înregistrare.
Toate sumele de bani obţinute în condiţiile mai sus descrise, au fost folosite în scopul finalizării investiţiei, cu ocazia
inaugurării acesteia inculpata M.M. invitând şi persoanele cu funcţii de conducere din cadrul Băncii C., Sucursala Bistriţa.
Ulterior inaugurării pensiunii, sesizând, potrivit propriilor declaraţii, că afacerea este profitabilă, şi ţinând seama de faptul
că avusese numeroase solicitări de organizarea unor mese festive cu peste 300 de participanţi, inculpata M.M. a luat
hotărârea de extindere a localului restaurantului şi de amenajare a unui spaţiu de parcare.
Ca urmare, inculpata a contactat din nou conducerea Băncii C. în vederea solicitării sprijinului în obţinerea unui credit. În
discuţiile avute inculpatei i s-a explicat faptul că nu va putea obţine credite în numele firmei deoarece aceasta era la
început de activitate, sugerându-i-se „să se descurce” ca şi până la acel moment, prin obţinerea unor credite prin
persoane interpuse. În context, i s-a recomandat să apeleze la persoane angajate la altă firmă deoarece pe societatea
sa erau angajate deja, prea multe persoane cu funcţii de conducere („prea mulţi şefi”).
În aceste condiţii inculpata M.M. a contactat-o pe coinculpata G.D.A., care avea calitatea de director economic în cadrul
SC V. SRL, căreia i-a solicitat să întocmească documentaţia necesară în vederea obţinerii unor credite pe numele unor
persoane aparent angajate în firma sa.
Obţinând acceptul celei în cauză, inculpata M.M. a luat legătura cu numiţii M.G., Z.S. şi Z.I.T. cărora le-a solicitat sprijinul
în vederea obţinerii unor credite ce urmau a fi garantate de către inculpată, fără a le explica acestora calitatea în care
urmau să acorde acest sprijin.
Aşa fiind, la data de 12 septembrie 2007 au fost încheiate contractele de credite de tip „Ideal Plus 250.000 RON” pe
numele titularilor Z.S.; Z.I.T. şi M.G.
1. În ceea ce priveşte contractul de credit încheiat pe numele lui Z.S. este de menţionat să cel în cauză a fost abordat
de inculpata M.M., odată cu ceilalţi doi titulari anterior menţionaţi; că după obţinerea acordului acestora în vederea
solicitării creditului inculpata le-a solicitat actele de identitate şi o factură de utilităţi; că ulterior aceasta le-a solicitat să
semneze o serie de documente şi că apoi, cei în cauză au fost conduşi la sediul Băncii C. unde inculpata F.V. le-a
prezentat spre semnare alte documente, pe care, titularii contractelor de credite le-au semnat fără să le citească.
În dosarul de credit întocmit pe numele martorului Z.S. au fost identificate o serie de documente falsificate, astfel:
- contractul individual de muncă din 1 iunie 2007 purtând viza Inspectoratului Teritorial de Muncă din 1 iunie 2007, act
din cuprinsul căruia rezultă că martorul Z.S. este angajat la SC V. SRL pe perioadă nedeterminată, începând cu data de
1 iunie 2007, în funcţia de chimist, având un salariu de bază lunar brut de 4.200 RON; scrisul de completare a rubricilor
contractului de muncă aparţine inculpatei G.D.A., semnătura din partea angajatorului „T.R.” a fost executată în fals de
către inculpata G.D.A.; viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud şi semnătura martorului B.D., referent în
cadrul instituţiei precizate, au fost contrafăcute prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet
de cerneală. Aceste concluzii se coroborează cu rezultatele cuprinse în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 25
februarie 2008.
Modalitatea de falsificare a vizei Inspectoratului Teritorial de Muncă şi motivul pentru care inculpata M.M. a procedat în
acest mod sunt identice ca şi în cazul martorilor C.F.G., G.F.A.şi G.F.
- adeverinţa de salariu din 10 septembrie 2007, care atestă în fals aceleaşi date menţionate în contractul de muncă, în
plus indicând un salariu net lunar în cuantum de 4.960 RON aferent lunii iunie 2007, 4.831 RON pentru luna iulie 2007 şi
5.276 RON pentru luna august 2007; scrisul de completare a rubricilor tipizatului aparţine inculpatei F.V. Inculpata
G.D.A. a arătat că a semnat la rubrica „director economic”, precum şi la rubrica „Director”, în fals, în locul numitului T.R.
- statele de plată aferente lunilor iunie, iulie şi august 2007 şi încă unul aferent lunii august 2007 atestând salariile nete
lunare menţionate anterior. Aceste acte au fost întocmite în fals de către inculpata G.D.A., conţinând inclusiv referiri la
sporuri pentru ore suplimentare şi premii inserate pentru a spori veridicitatea actelor.
Statele de salarii pentru toate cele trei luni au fost semnate pentru întocmire de către inculpata G.D.A., la rubrica
„contabil şef”.
Titularul creditului (martorul Z.S.) nu a intrat niciodată în posesia sumei de 250.000 RON întrucât, încă de la depunerea
cererii de credit, a fost solicitat de către inculpata F.V. să semneze „în alb” un ordin de plată, valorificat ulterior pentru
transferul sumei menţionate în contul inculpatei M.M.
Pentru sprijinul acordat în obţinerea creditului inculpata M.M. i-a remis martorului suma de 1.500 RON, potrivit
declaraţiilor date de aceasta în instanţă.
2. Contractul de credit încheiat pe numele martorului Z.I.T. a fost perfectat în condiţiile precizate anterior.
În dosarul de credit întocmit pe numele său au fost identificate o serie de acte falsificate, după cum urmează:
- contractul individual de muncă din 31 mai 2007, purtând viza Inspectoratului Teritorial de Muncă din 31 mai 2007, act
din cuprinsul căruia rezultă că martorul Z.I.T. este angajat la SC V. SRL pe perioadă nedeterminată, începând cu data
de 15 mai 2007, în funcţia de asistent ţesătorie, având un salariu de bază lunar brut de 5.200 RON; scrisul de
completare a rubricilor contractului de muncă aparţine inculpatei G.D.A., semnătura din partea angajatorului „T.R.” a
fost executată în fals de către inculpata G.D.A.; viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud şi semnătura
martorului B.D., referent în cadrul instituţiei precizate, au fost contrafăcute prin transpunere pe document cu ajutorul
unei imprimante color cu jet de cerneală. Aceste concluzii se coroborează cu rezultatele cuprinse în raportul de
constatare tehnico-ştiinţifică din 26 februarie 2008, precum şi după declaraţiile inculpatei.
acest mod sunt identice ca şi în cazul martorilor C.F.G., G.F.A., G.F. şi Z.S.
- adeverinţa de salariu din 10 septembrie 2007 care atestă în fals aceleaşi date menţionate în contratul de muncă,
având necompletate rubricile privind salariul net lunar aferent lunilor iunie, iulie şi august 2007; scrisul de completare a
rubricilor tipizatului aparţine inculpatei F.V. Inculpata G.D.A. a arătat că a semnat la rubrica „director economic”,
precum şi la rubrica „Director”, în fals, în locul numitului T.R.
- statele de plată aferente lunilor iunie, iulie şi august 2007 şi încă unul aferent lunii august 2007 atestând următoarele
salarii nete lunare: 7.245 RON pentru fiecare dintre cele trei luni; aceste acte au fost întocmite în fals de către inculpata
G.D.A., conţinând inclusiv referi la sporuri pentru ore suplimentare şi premii inserate pentru a spori veridicitatea actelor.
„Contabil şef”.
Titularul creditului (martorul Z.I.T.) nu a intrat niciodată în posesia sumei de 250.000 RON, întrucât, încă de la
depunerea cererii de credit, a fost solicitat de către inculpata F.V. să semneze „în alb” un ordin de plată valorificat
ulterior pentru transferul sumei menţionate în contul inculpatei M.M.
Conform susţinerilor inculpatei M.M. şi ale martorului Z.I.T., aceasta l-ar fi „recompensat” băneşte pe martor cu sumă
de aproximativ 500 RON.
3. Contractul de credit încheiat pe numele martorului M.G. s-a perfectat în condiţii similare celorlalte două mai sus
menţionate. Dosarul de credit întocmit pe numele acestui martor conţinând o serie de documente falsificate, astfel:
- contractul individual de muncă din 31 mai 2007, purtând viza Inspectoratului Teritorial de Muncă din 31 mai 2007, act
din cuprinsul căruia rezultă că martorul M.G. este angajat la SC V. SRL Beclean pe perioadă nedeterminată, începând cu
data de 15 mai 2007, în funcţia de mecanic întreţinere, având un salariu de bază lunar brut de 5.100 RON; scrisul de
completare a rubricilor contractului de muncă aparţine inculpatei G.D.A., semnătura din partea angajatorului „T.R.” a
fost executată n fals de către inculpata G.D.A.; viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud şi semnătura
martorului B.D., referent în cadrul instituţiei precizate, au fost contrafăcute prin transpunere pe document cu ajutorul
unei imprimante color cu jet de cerneală. Aceste concluzii se coroborează cu rezultatele cuprinse în raportul de
constatare tehnico-ştiinţifică din 28 februarie 2008, precum şi după declaraţiile inculpatei.
acest mod sunt identice ca şi în cazul martorilor C.F.G., G.F.A., G.F. şi Z.S. şi Z.I.T.
- adeverinţa de salariu din 10 septembrie 2007 care atestă în fals aceleaşi date menţionate în contratul de muncă,
având necompletate rubricile privind salariul net lunar aferent lunilor iunie, iulie şi august 2007 cu suma de 7.247 RON;
scrisul de completare a rubricilor tipizatului aparţine inculpatei F.V. Inculpata G.D.A. a arătat că a semnat la rubrica
„director economic”, precum şi la rubrica „Director”, în fals, în locul numitului T.R.
- statele de plată aferente lunilor iunie, iulie şi august 2007 şi încă unul aferent lunii august 2007 atestând următoarele
salarii nete lunare: 7.247 RON pentru fiecare dintre cele trei luni; aceste acte au fost întocmite în fals de către inculpata
G.D.A., conţinând inclusiv referi la sporuri pentru ore suplimentare şi premii inserate pentru a spori veridicitatea actelor.
„Contabil şef”.
Titularul creditului (martorul M.G.) nu a intrat niciodată în posesia sumei de 250.000 RON, întrucât, încă de la
depunerea cererii de credit, a fost solicitat de către inculpata F.V. să semneze „în alb” un ordin de plată valorificat
ulterior pentru transferul sumei menţionate în contul inculpatei M.M.
Conform susţinerilor inculpatei M.M. şi ale martorului Z.I.T., aceasta l-ar fi „recompensat” băneşte pe martor cu sumă
de aproximativ 1.500 RON.
În ceea ce priveşte produsul bancar solicitat de inculpaţii M.M. şi M.E. în nume propriu şi prin intermediul persoanelor
interpuse şi procedurile de încheiere a contractelor de credit sunt de făcut următoarele menţiuni:
Creditul de tip „Ideal Plus 250.000 RON” face parte din categoria creditelor pentru nevoi personale astfel încât nu
presupune o justificare a modului de utilizare a sumelor împrumutate.
În vederea obţinerii acestui tip de credit normele bancare impun îndeplinirea cumulativ a două condiţii esenţiale şi
anume: un anumit nivel al veniturilor nete realizate de clientul băncii şi familia sa, ca sursă de rambursare a creditului şi
de plată a dobânzilor şi a altor costuri şi aducerea unei garanţii imobiliare (ipotecă), pentru ipoteza neplăţii ratelor
scadente.
În ceea ce priveşte procedurile interne privitoare la încheierea contractelor de credit, acestea prevăd, în esenţă,
următoarele etape standard:
- Obligatoriu, la primul contact dintre client şi consilierul de vânzări, acesta din urmă realizează o intervievare a
potenţialului titular de credit, cu scopul orientării spre cel mai adecvat produs bancar precum şi cu scopul evaluării
credibilităţii şi bonităţii clientului. În urma acestei analize, clientul prezintă cererea de credit însoţită de actele solicitate
de către consilierul de vânzări (adeverinţă de salariu, stat de plată, copie contract de muncă sau carnet de muncă,
factură de utilităţi, actele privind garanţiile solicitate etc). În cadrul interviului cu clientul, consilierul de vânzări se asigură
cu privire la faptul că potenţialul titular de credit a fost orientat spre cel mai adecvat produs bancar, cu privire la faptul
că acesta îndeplineşte condiţiile necesare acordării creditului (prin verificarea din punct de vedere formal a
documentelor prezentate de client precum şi prin confruntarea datelor cuprinse în respectivele documente cu
răspunsurile date de către client la întrebările consilierului de vânzări, vizând nivelul salariului, funcţia pe care este
angajat clientul, vechimea în muncă şi în funcţie, situaţia familială a clientului, nivelul cheltuielilor acestuia etc). În
măsura în care clientul îndeplineşte condiţiile pentru a obţine un credit, consilierul de vânzări înaintează întreaga
documentaţie la analistul de credit din cadrul compartimentului analiză, pe baza unui proces-verbal de tip opis. Cu alte
cuvinte, este relevant să arătăm că interfaţa între instituţia de credit şi client este asigurată doar de către consilierul de
vânzări.
- analiza dosarului de credit se realizează de către analistul de credit, strict pe baza documentelor puse la dispoziţie de
către consilierul de vânzări, fără ca analistul să mai aibă contact direct cu clientul. În această etapă, se desfăşoară
activităţile specifice analizei: interogarea unor baze de date (Ministerul Finanţelor Publice, Oficiul Registrului Comerţului,
Inspectoratul Teritorial de Muncă), întocmirea fişei de scoring etc., dosarul fiind finalizat prin întocmirea referatului de
credit, act prin care este sesizat comitetul de credit.
- în şedinţa comitetului de credit, documentaţia dosarului de credit este analizată din nou, prezentarea pieselor
dosarului fiind efectuată de către directorul de vânzări a sucursalei. Decizia de acordare a creditului se adoptă cu
majoritatea voturilor membrilor comitetului (5 la număr). Şedinţa este prezidată de către directorul sucursalei.
- contractul de credit este redactat în 3 exemplare originale de către analistul de credit, acestea fiind înmânate
consilierului de vânzări, care convoacă clientul pentru a semna contractul şi anexele acestuia (grafic de rambursare), în
final contractul şi anexele fiind semnate de către conducerea sucursalei (directorul sucursalei şi directorul economic), un
exemplar revenindu-i titularului de credit.
- în baza contractului de credit, clientului îi sunt viraţi banii împrumutaţi în contul personal, în continuare, urmărirea
derulării contractului fiind în sarcina compartimentului monitorizare (alt compartiment decât cel din care fac parte
consilierul de vânzări sau analistul de credit).
Astfel cum rezultă din declaraţiile titularilor de credit, aspect coroborat şi cu declaraţiile inculpatei F.V., aceasta din
urmă, în calitate de consilier de vânzări, la toate contractele de credit care formează obiectul prezentului dosar, a eluda
etapa intervievării clienţilor, respectiv nu i-a orientat spre un anume produs bancar, nu le-a adresat nici o întrebare cu
privire la nivelul salariului, locul de muncă, funcţia ocupată, vechimea în muncă, situaţia familială, rezumându-se la a
prelua documentele întocmite şi la a le indica martorilor, titulari de contract, locurile în care se semneze documentele
din dosarele de credit.
Ulterior întocmirii documentaţiilor de creditare inculpata F.V. le-a înaintat compartimentului de analiză, fără a face vreo
menţiune scrisă cu privire la eventualele suspiciuni legate de calitatea de salariaţi a persoanelor interpuse (titularii de
credite), sau de nivelul veniturilor salariale, dosarele fiind în conformitate cu cerinţele normelor de creditare însă numai
din punct de vedere formal.
Banca C., Direcţia de Control Bucureşti, prin intermediul Serviciului Teritorial de Control Cluj a verificat activitatea de
creditare desfăşurată de Sucursala Bistriţa, concluziile controlului fiind redate în cuprinsul procesului-verbal din 9
noiembrie 2007, document în care au fost relevate o serie de încălcări ale regulamentelor bancare, considerate a fi
imputabile inculpatei F.V., analiştilor de credit şi membrilor comitetului de credit, alcătuit din conducerea sucursalei şi alţi
doi funcţionari bancari.
Faptele astfel reţinute în sarcina inculpaţilor au fost calificate prin actul de sesizare a instanţei de judecată, ca întrunind
elementele constitutive ale infracţiunilor de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat (inculpata M.M.);
aderare la un grup infracţional organizat (ceilalţi trei inculpaţi), fapte prevăzute de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea
nr. 39/2003; înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave (inculpaţii M.M. şi M.E.) şi respectiv complicitate la această
infracţiune (ceilalţi doi inculpaţi), prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art.
41 alin. (2) C. pen. şi art. 26 C. pen., raportat la art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen.; fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzut de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. (pentru toţi inculpaţii); fals material în înscrisuri oficiale, prevăzut de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea
art. 291 teza I C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (pentru inculpata M.M.).
În aprecierea instanţei de judecată însă, cu excepţia învinuirilor referitoare la săvârşirea infracţiunilor de fals şi uz de
fals, care sunt dovedite fără echivoc prin probaţiunea administrată în cele două faze ale procesului penal, celelalte
învinuiri nu pot fi reţinute, fapta prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 neexistând, iar cea de înşelăciune,
încriminată prin dispoziţiile art. 215 C. pen., neîntrunind elementele constitutive ale infracţiunii.
În raport de cele anterior menţionate s-au formulat o serie de precizări, atât de natură doctrinară cât şi de practica
judiciară.
Pe de altă parte însă, având în vedere faptul că infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 reprezintă
infracţiunea mijloc în raport cu cea de înşelăciune, care constituie infracţiunea scop şi de care este indisolubil legată,
existenţa celei dintâi fiind determinată de existenţa celeilalte, s-a considerat ca, în analiza efectuată să se raporteze, în
primul rând, la fapta incriminată de dispoziţiile art. 215 C. pen.
În concret, sub aspectul infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen.,
instanţa a apreciat că, în cauză, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii sub aspectul laturii subiective şi
al celei obiective.
În privinţa laturii subiective s-a observat că, în speţă, lipseşte intenţia ca formă de vinovăţie specifică infracţiunii de
înşelăciune deoarece, inculpaţii nu au avut intenţia de a înşela unitatea bancară în sensul art. 215 C. pen.
Probaţiunea administrată în cauză, reprezentată de declaraţiile inculpaţilor, ale persoanelor interpuse, dar şi depoziţiile
martorilor audiaţi în cele două faze procesuale, ca şi secvenţele derulării evenimentelor descrise în cuprinsul hotărârii,
relevă fără dubiu faptul că soţii M. au căutat să identifice modalităţile legale de obţinere a unor credite în vederea
derulării lucrărilor de investiţii, sens în care inculpata M.M. a contactat conducerea Sucursalei Bistriţa-Năsăud a Băncii
C., care i-a sugerat ideea refinanţării creditului angajat la Banca C.R., cu consecinţa aducerii garanţiei imobiliare în
portofoliul Băncii C. pentru a avea astfel posibilitatea obţinerii unor noi credite de la această bancă. Dând curs sfaturilor
primite inculpaţii M.M. şi M.E. au refinanţat creditul contractat de la Banca C.R. cu un împrumut luat de la Banca C.,
împrumut garantat cu terenul pe care urma a se edifica pensiunea. Ulterior inculpaţii şi-au manifestat intenţia de a
angaja un împrumut în numele firmei, în vederea derulării lucrărilor de investiţie, intenţie ce nu s-a materializat din
cauza situaţiei financiar-contabile a societăţii SC T.A. SRL care, fiind în perioada de investiţii, nu realiza profit.
În atari condiţii, sfătuită de conducerea unităţii bancare, inculpata M.M. s-a reorientat înspre obţinerea creditelor de
nevoi personale de tip „Ideal Plus”, angajând astfel de credite ea şi soţul său, inculpatul M.E., după care a apelat la
primul grup de persoane interpuse întrucât fondurile obţinute iniţial au fost insuficiente.
De altfel, în aprecierea instanţei, este discutabilă însăşi acţiunea de inducere în eroare a unităţii bancare prin prezentarea
ca reală a situaţiei câştigurilor persoanelor interpuse, ipoteza cea mai plauzibilă fiind aceea că persoanele din
conducerea băncii cunoşteau situaţia reală a creditelor astfel dobândite, acceptând acordarea acestora în condiţiile
descrise în considerarea persoanei inculpatei, care s-a dovedit un client serios al băncii, a garanţiei prezentate de
aceasta, dar şi în condiţiile unei concurenţe acerbe pe piaţa produselor de creditare şi pe fondul unor norme relaxate de
împrumut în ceea ce priveşte garanţiile imobiliare, ajungându-se la înscrierea ipotecii de rangul XIII asupra aceluiaşi
imobil.
Concluzia la care a ajuns instanţa de judecată are la bază argumentele ce se vor prezenta în cele ce urmează:
În vederea obţinerii creditelor ce aveau ca destinaţie edificarea Pensiunii X., inculpata M.M. a avut mai multe „runde de
negocieri” cu conducerea sucursalei bancare, respectiv cu directorii T.I. şi O.A., cărora le-a prezentat situaţia SC T.A.
SRL şi intenţiile de dezvoltare a firmei prin construirea pensiunii. Cu ocazia acestor discuţii s-a constatat că indicatorii
financiari-contabili ai firmei nu o recomandau ca eligibilă în obţinerea unor credite deoarece aceasta era în perioada de
investiţie astfel că nu realiza profit întrucât pensiunea nu exista la acel moment.
Cu toate acestea, comitetul de creditare al unităţii bancare „a luat de bune” adeverinţele de venituri prezentate de
inculpaţii M.M. şi M.E. cu ocazia solicitării creditelor în nume personal, venituri situate la peste 6.000 RON, respectiv
8.500 RON la nivelul lunii decembrie 2006, respectiv ianuarie 2007.
După cheltuirea sumelor de bani dobândite în nume personal inculpata M.M. a luat din nou legătura cu conducerea
băncii solicitând suplimentarea finanţării, în vederea finalizării investiţiei.
În vederea verificării susţinerilor inculpatei, o delegaţie a băncii, printre care s-a numărat şi directorul de vânzări O.A., s-
a deplasat la şantierul de construcţii, prilej cu care s-a luat act de stadiul lucrărilor.
În cursul zilei următoare, cu ocazia reluării discuţiilor, în cursul cărora directorul O.A. a prezentat constatările sale cu
privire la obiectivul de investiţii, s-a convenit cu inculpata asupra obţinerii unor credite prin intermediul unor persoane
interpuse, angajate în firmă, care să prezinte încredere, stabilindu-se totodată că, la momentul semnării documentaţiei
de creditare, aceste persoane să semneze ordine de plată pentru virarea sumelor de bani obţinute cu titlu de credit în
contul inculpatei deoarece creditele urmau a fi dobândite în baza garanţiei imobiliare prezentată de inculpată.
La şedinţa de comitet de credite din data de 13 februarie 2007 directorul de vânzări O.A. (cel care verificase stadiul de
execuţie al investiţiei la faţa locului şi comunicase apoi constatările sale directorului general T.I.) a prezentat
documentaţia de creditare întocmită pe numele persoanelor interpuse I.C.S., C.F.I., C.I. şi T.T., documentaţie ce
cuprindea şi actele ce atestau venituri de peste 8.000 RON pentru începutul anului 2007, pentru funcţiile de
administrator pensiune şi şef de sală restaurant, funcţii cărora „le lipsea obiectul muncii”, întrucât la acel moment
pensiunea era în curs de edificare, împrejurare cunoscută de conducerea băncii.
Elocvente, sub acest aspect, sunt şi împrejurările relatate de martora C.R.A., director operaţiuni în cadrul Băncii C. la
acea dată, potrivit căreia, în şedinţa comitetului de credite a ridicat problema veniturilor uriaşe consemnate în
documentele persoanelor interpuse susţinând că are suspiciuni cu privire la realitatea acestora, cu ocazia discuţiilor
purtate în comitet explicându-i-se de către directorul general că beneficiarul real al creditelor este inculpata M.M., care
va şi achita ratele şi care a adus garanţia ipotecară pentru obţinerea creditelor.
Potrivit depozi?iei martorei, depoziţie menţinută cu ocazia audierii sale în instanţă, la termenul de judecată din 4 martie
2011, în urma acestor discuţii cea în cauză a realizat că inculpata M.M. este sprijinită de către conducerea băncii în
obţinerea creditelor, motiv pentru care nu s-a opus acordării acestora.
În fine, un ultim argument, dacă mai este necesar, ce pledează pentru ipoteza reţinută de instanţă, este unul de bun
simţ, înţeles ca modalitate de percepţie a realităţii.
Este cât se poate de cunoscut că, începând cu anul 1990 şi până în prezent sistemul bancar s-a aflat în topul veniturilor
salariale realizate.
În aceste condiţii este greu de acceptat că, în timp ce un şef serviciu în cadrul Băncii C., cu peste 20 de ani vechime,
avea venituri de aproximativ 2.000 RON lunar (situaţia martorei M.I., declaraţia dată la termenul din 15 aprilie 2011),
un tânăr de 19-20 de ani angajat ca recepţioner, bucătar sau şef de sală restaurant la o pensiune care nu fusese dată
în folosinţă, putea realiza venituri de 8.000-9.000 RON lunar.
Pentru toate aceste considerente instanţa a reţinut că unitatea bancară, prin conducerea acesteia, cunoştea situaţia
reală a firmei SC T.A. SRL, acordând creditele în discuţie în deplină cunoştinţă de cauză. Chiar dacă nu s-a arătat în mod
explicit faptul că persoanele interpuse nu au calitatea de angajaţi această împrejurare era lesne de dedus din faptul că
pensiunea în cauză nu funcţiona, fiind în stadiul de construcţie.
Ca atare, nu se poate vorbi de vreo manoperă de inducere în eroare a băncii.
În fine, conduita ulterioară obţinerii creditelor, adoptată de inculpaţi nu este una specifică încriminării cuprinse în
dispoziţiile art. 215 C. pen. Dimpotrivă, atitudinea inculpaţilor a fost una caracteristică unui debitor de bună credinţă,
care a folosit creditele în scopul declarat şi care a achitat cu regularitate (credit şi dobânzi), ajungând ca, în cursul
cercetărilor judecătoreşti să achite anticipat toate creditele, astfel cum se va arăta în continuare.
Pe de altă parte, nu se poate reţine că, prin manoperele lor, inculpaţii au urmărit producerea vreunei pagube în dauna
unităţii bancare şi că, o atare pagubă s-a produs.
Ulterior obţinerii creditelor în modalitatea descrisă inculpata M.M. a achitat cu regularitate ratele creditelor, aducând
profit băncii prin dobânzile plătite.
În cursul judecăţii cauzei creditele acordate persoanelor interpuse au fost lichidate integral, la data de 16 iulie 2010,
prin acordarea unui credit de refinanţare garantului ipotecar SC T.A. SRL, astfel cum rezultă din adresa din 29
octombrie 2010 emisă de Banca C.
În consecinţă, unitatea bancară nu a mai emis pretenţii civile în cauză.
Pentru motivele mai sus menţionate, instanţa a apreciat că faptele inculpaţilor astfel descrise nu întrunesc elementele
constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 215 C. pen.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, tribunalul a constatat că
aceasta nu există.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din actul normativ citat grupul infracţional organizat este grupul structurat,
format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă şi acţionează în mod coordonat în scopul
comiterii uneia sau mai multor infracţiuni grave, pentru a obţine direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu
material.
Din definiţia legală dată grupului infracţional organizat rezultă că, pentru existenţa acestuia, trebuie îndeplinite o serie de
condiţii ce au fost evidenţiate constant şi în doctrina judiciară: numărul minim de persoane; funcţionarea pe o anumită
perioadă de timp şi în mod coordonat; subordonarea ierarhică prestabilită; cunoaşterea rolului ce îi revine fiecărui
membru al grupului; constituirea grupului în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave, infracţiune ce trebuie comisă în
mod necesar pentru ca făptuitorii să obţină direct sau indirect un beneficiu financiar sau un alt avantaj material.
O altă condiţie de existenţă a grupului infracţional organizat impune ca aceasta să nu aibă caracter ocazional, ci să fie
constituit pe baza unui „studiu” prealabil care să aibă în vedere anumite calităţi, însuşiri, aptitudini sau specializări ale
membrilor acestuia.
În ceea ce priveşte atitudinea psihică a făptuitorilor s-a apreciat că, încă de la începutul constituirii grupului, membrii
acestuia trebuie să cunoască faptul că fac parte dintr-o grupare creată tocmai pentru comiterea unor infracţiuni grave
şi trebuie să aibă reprezentarea clară a faptului că grupul funcţionează după reguli prestabilite, că există o anumită
ierarhizare în rândul membrilor.
În speţă, nereţinându-se infracţiunea gravă imputată inculpaţilor (art. 215 C. pen.) s-a apreciat că nu poate fi reţinută
nici infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003, care este infracţiunea mijloc.
Pe de altă parte, în cauză, în raport de cerinţele impuse de textul de lege încriminator, nu a existat un grup infracţional
organizat.
Inculpaţii M.E., G.D.A. şi F.V. au dat curs solicitărilor inculpatei M.M., de completare a unor documente, în vederea
depunerii documentaţiei de creditare, fără vreo înţelegere prealabilă în vederea săvârşirii unei infracţiuni grave, fără
împărţirea vreunor roluri în acest scop şi, mai ales, fără a avea reprezentarea faptului că fac parte dintr-o grupare
constituită pentru comiterea unor infracţiuni grave.
Deşi ceilalţi trei inculpaţi o cunoşteau pe inculpata M.M., aceştia fie nu se cunoşteau între ei (cazul inculpatelor F.V. şi
G.D.A.), fie se cunoşteau doar din vedere (cazul inculpatului M.E. care le ştia doar din vedere pe celelalte două
inculpate).
În fine, s-a apreciat că în cauză, nu există nicio probă care să stabilească existenţa unei înţelegeri iniţiale între inculpaţi
în sensul constituirii unei grupări infracţionale.
În consecinţă, pentru considerentele expuse în cele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art.
10 lit. a) C. proc. pen. şi respectiv art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpaţilor de sub învinuirea
săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003 respectiv de sub învinuirea săvârşirii
infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.
(2) C. pen. (inculpaţii M.M. şi M.E.) şi complicitate la această infracţiune, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art.
215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (inculpatele G.D.A. şi F.V.).
În ceea ce priveşte celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor instanţa de fond a menţionat următoarele:
Prin actul de sesizare a instanţei de judecată s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatelor M.M. şi F.V., printre altele,
şi pentru săvârşirea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea
art. 41 alin. (2) C. pen. (inculpata M.M.) şi respectiv fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În ceea ce o priveşte pe inculpata M.M. s-a reţinut că, în perioada ianuarie-septembrie 2007, cu intenţie, a falsificat mai
multe înscrisuri oficiale (contracte de muncă în ceea ce priveşte viza Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-
Năsăud, semnătura referentului de specialitate din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-Năsăud, numărul
de înregistrare al Inspectoratului Teritorial de Muncă şi semnăturile angajaţilor acestei unităţi) prin modurile arătate în
art. 288 C. pen. (prin contrafacerea scrierii, a subscrierii şi prin alterarea înscrisurilor, de natură să producă consecinţe
juridice) pe care le-a folosit personal ori le-a încredinţat celorlalţi inculpaţi ori persoanelor interpuse spre folosire, în
vederea producerii de consecinţe juridice (atestarea unor fapte şi împrejurări ce nu au corespondent în realitate şi
implicit obţinerea creditelor în discuţie).
În concret, s-a stabilit că, în modalitatea anterior descrisă, inculpata M.M. a contrafăcut viza Inspectoratului Teritorial
de Muncă şi semnătura referenţilor S.C. şi respectiv B.D., angajaţi ai acestei instituţii, prin transpunere pe document cu
ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală, în cazul contractelor interpuse C.F.G., G.F.A., G.F., Z.S., Z.I.T. şi
M.G.
Potrivit dispoziţiilor art. 150 alin. (2) C. pen., constituie înscris oficial orice înscris care emană de la unitate din cele la
care se referă art. 145 (autoritate publică, instituţie publică, instituţie sau alte persoane juridice de interes public, etc.)
sau care aparţine unei asemenea unităţi.
Contractul de muncă este un act ce emană de la o unitate privată, aparţinând unei asemenea entităţi astfel încât nu
are caracterul unui înscris oficial, iar aplicarea pe un asemenea document, a unei vize aparţinând unei instituţii publice,
nu modifică natura acestuia, actul rămânând unul sub semnătură privată.
Ca urmare, s-a considerat că, contrafacerea unui asemenea document, în modalităţile anterior descrise, întruneşte în
drept elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen.,
sens în care instanţa s-a pronunţat prin aplicarea dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen.
Pe de altă parte, în sarcina inculpatei F.V. s-a reţinut că, în calitatea pe care o avea aceasta, a procedat personal la
întocmirea în fals a unor adeverinţe de salariu emise pe numele inculpatului M.E. şi a martorilor M.G., Z.I.T. şi Z.S., în
modalitatea contrafacerii scrierii.
S-a reţinut că, din probaţiunea tehnico-ştiinţifică administrată în cauză rezultă că scrisul de completare al formularelor
tipizate în cauză aparţine inculpatei F.V. însă în sarcina acesteia nu poate fi reţinută intenţia infracţională, atâta timp cât
actele în cauză purtau semnătura şi ştampila angajatorului. Menţiunile făcute de inculpată la unele dintre rubricile
formularelor tipizate au reprezentat o punere de acord a acestui act cu celelalte înscrisuri ale documentaţiei de
creditare.
Din probaţiunea testimonială administrată rezultă că efectuarea unor asemenea menţiuni era o practică curentă în
activitatea funcţionarilor bancari care constatau existenţa unor locune în cuprinsul documentelor depuse.
În fine, un argument suplimentar în sensul celor de mai sus l-a reprezentat faptul că inculpata a făcut astfel de menţiuni
doar în 4 dintre situaţii, raportat la numărul total de documentaţii de creditare depuse spre procesare, 12. Şi această
împrejurare reflectă lipsa intenţiei infracţionale şi a unei înţelegeri frauduloase între inculpaţi.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., s-a dispus
achitarea inculpatei F.V. de sub învinuirea săvârşirii infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de
art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
S-a reţinut că, faptele inculpaţilor M.M., M.E. şi G.D.A. constând în falsificarea înscrisurilor sub semnătură privată
enumerate în cuprinsul prezentei hotărâri (contrate de muncă, adeverinţe de salariu şi fişe de salariu) prin
contrafacerea scrierii, în mod repetat şi în baza unei rezoluţii infracţionale unice, întrunesc în drept elementele
constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen., fapte pentru care aceştia au fost condamnaţi.
În ceea ce o priveşte pe inculpata M.M., astfel cum s-a anticipat, în baza dispoziţiilor art. 334 C. proc. pen. s-a dispus
schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina acesteia, din infracţiunile de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi fals
material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2)
C. pen. (privind faptele de falsificare a vizei Inspectoratului Teritorial de Muncă şi a semnăturilor referenţilor acestei
instituţii pe contractele de muncă a persoanelor interpuse) într-o unică infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, în formă continuată, prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În favoarea celor trei inculpaţi s-au reţinut circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi lit. c) C. pen., având în
vedere conduita bună a acestora înainte de săvârşirea infracţiunilor, împrejurare relevată atât de lipsa antecedentelor
penale dar şi de conţinutul rapoartelor de evaluare întocmite în cauză de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul
Bistriţa-Năsăud, dar şi atitudinea corespunzătoare a celor în cauză după săvârşirea faptelor, rezultând din prezentarea
acestora în faţa organelor autorităţii şi din comportarea sinceră în cursul procesului.
Ca urmare, în baza textelor legale mai sus menţionate, dar făcând şi aplicarea dispoziţiilor art. 72 C. pen. referitoare la
criteriile generale de individualizare a pedepselor, precum şi ale art. 76 lit. f) C. pen., s-a dispus condamnarea inculpatei
M.M. la pedeapsa de 2 luni închisoare, iar a inculpaţilor M.E., G.D.A. la câte o pedeapsă de o lună închisoare.
Fapta inculpatei M.M. de a folosi înscrisurile sub semnătură privată falsificate în vederea producerii consecinţelor juridice
relevate întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzute de art. 291 teza a II-a C.
pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În baza textelor legale astfel menţionate, cu aplicarea art. 72 C. pen., dar şi cu reţinerea circumstanţelor atenuante
personale invocate mai sus [art. 74 lit. a), lit. c) C. pen.] şi art. 76 lit. f) C. pen., s-a dispus condamnarea acesteia la
pedeapsa de 2 luni închisoare.
S-a constatat că faptele reţinute în sarcina inculpatei M.M. au fost comise în condiţiile concursului real de infracţiuni,
prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., astfel încât, în baza dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele
aplicate, urmând ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 luni închisoare.
Apreciindu-se că scopul pedepselor aplicate celor trei inculpaţi poate fi atins chiar şi fără executarea acestora, în temeiul
dispoziţiilor art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării acestora, stabilindu-se, potrivit
dispoziţiilor art. 82 C. pen., termen de încercare de 2 ani şi 2 luni în cazul inculpatei M.M. şi respectiv de 2 ani şi 1 lună
în cazul inculpaţilor M.E. şi G.D.A.
La stabilirea cuantumului pedepselor şi a modalităţii de executare a acestora instanţa a avut în vedere criteriile generale
de individualizare a pedepselor (limitele de pedeapsă stabilite în partea specială, gradul de pericol social al faptelor,
condiţiile concrete de săvârşire a acestora, de persoana celor în cauză), dar şi de concluziile referatelor de evaluare
întocmite în cauză, din care rezultă că toţi inculpaţii sunt bine integraţi din punct de vedere social.
Ca urmare a aplicării dispoziţiilor art. 81 şi art. 82 C. pen., instanţa a pus în vedere inculpaţilor condamnaţi dispoziţiile
art. 83 C. pen., referitoare la condiţiile revocării beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepselor.
În fine, în ceea ce o priveşte pe inculpata M.M. s-a constatat că aceasta a fost reţinută pentru o perioadă de 24 de ore,
la data de 27 noiembrie 2007.
În cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., faţă de cei trei inculpaţi
sancţionaţi, iar potrivit dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor
aplicate, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.
În latura civilă a cauzei, s-a constatat că Banca C. nu a emis pretenţii civile.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud prin care s-a solicitat admiterea
apelului, desfiinţarea sentinţei penale atacate şi judecând cauza, condamnarea inculpaţilor M.M., M.E., G.D.A. şi F.V. la
pedepse cu închisoarea, iar executarea acestora să se facă în regim de detenţie.
În subsidiar, s-a arătat că în măsura în care se va reţine că vizele Inspectoratului Teritorial de Muncă contrafăcute de
inculpata M.M. nu se încadrează în categoria înscrisurilor oficiale, ci a celor sub semnătură privată, soluţia instanţei de
fond de condamnare a inculpatei M.M. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 teza I C. pen.
este nelegală având în vedere faptul că uzul de fals este absolvit în conţinutul constitutiv al infracţiunii de înscrisuri sub
semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen.
În motivele de apel s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât din probele
administrate în faza de urmărire penală şi la instanţa de judecată, a rezultat faptul că inculpaţii au obţinut mai multe
credite prin inducerea în eroare a unităţii bancare, respectiv prin utilizarea de mijloace frauduloase cu referire la
înscrisuri falsificate constând în contracte de muncă fictive, adeverinţe de salarizare fictive, state de plată fictive, fişe de
salarizare fictive, toate acestea indicând calităţi mincinoase ale persoanelor interpuse de angajaţi ai SC T.A. SRL şi ai SC
V. SRL.
Faptele au fost comise prin cooperarea dintre membrii grupului infracţional condus de inculpata M.M., putându-se
releva roluri clare, prestabilite, pentru fiecare dintre inculpaţi. Inculpata M.M. a condus grupul infracţional şi a coordonat
activităţile infracţionale comise de membrii grupului.
Inculpata G.D.A. a întocmit în fals aproape toate documentele necesare obţinerii creditelor, cunoscând situaţia reală a
firmei SC T.A. SRL. Mai mult, inculpata G.D.A. a contribuit la comiterea faptelor, falsificând acte de angajare şi în numele
SC V. SRL Beclean firmă în cadrul căreia aceasta avea calitatea de contabil. Aceasta a arătat că a completat actele
respective la solicitarea inculpatei M.M. la Biroul de la Pensiunea X. pe baza indicaţiilor inculpatei, inclusiv în ceea ce
priveşte salariul de încadrare, venitul net, funcţia titularului, numerele de înregistrare, precum şi alte date.
Inculpatul M.E. a contribuit în principal la racolarea persoanelor interpuse şi la conducerea acestora la sediul Băncii C.,
Sucursala Bistriţa, asigurând legătura cu inculpata F.V. angajată a unităţii bancare, dar şi în ceea ce priveşte întocmirea
de acte în fals alături de ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat, fără a fi de neglijat faptul că primul dintre
credite tip „Ideal Plus pentru suma de 250.000 RON” a fost obţinut chiar pe numele acestuia. Inculpatul M.E. s-a
preocupat de coordonarea echipelor de lucrători, care au edificat Pensiunea X., toate persoanele interpuse fiind
racolate de către acesta şi soţia sa din rândul muncitorilor care lucrau la această pensiune. Mai mult inculpatul M.E. a
condus aceste persoane la sediul Băncii C., Sucursala Bistriţa-Năsăud, direcţionându-le către inculpata F.V. consilier de
vânzări, căreia i-a şi predat personal documentaţia falsificată necesară obţinerii creditelor. Tot inculpatul M.E. a achitat
în majoritatea cazurilor taxa de deschidere a conturilor persoanelor interpuse în care au fost virate sumele obţinute cu
titlu de credit, în urma cărora s-au făcut viramente în contul inculpatei M.M. Inculpatul M.E. a urmărit rambursarea
ratelor, plătind efectiv ratele aferente acestora prin persoanele interpuse.
Inculpata F.V. angajată în perioada comiterii faptelor în funcţia de consilier la Sucursala Bistriţa a Băncii C., a preluat
toate cererile de credit, promovând dosarele cu aviz favorabil, deşi cunoştea faptul că documentaţiile anexate sunt
falsificate. Inculpata F.V. i-a furnizat inculpatei M.M. informaţiile privind cuantumul minim necesar pentru salariile
persoanelor interpuse în vederea întocmirii de documente fictive pentru titularii de credite şi inducerii în eroare a unităţii
bancare. Inculpata F.V. a completat personal diferite rubrici ale documentaţiei de credit, inclusiv acte în integralitatea
acestora. Toate demersurile efectuate de membrii grupului infracţional organizat ar fi fost zadarnice în absenţa
participaţiei inculpatei F.V. consilier vânzări la Sucursala Bistriţa-Năsăud a Băncii C.
După completarea a patru adeverinţe de salarii emise în alb de inculpata M.M. de către inculpata F.V., aceasta a înaintat
toată documentaţia compartimentului de analiză, fără a face vreo menţiune cu privire la eventualele suspiciuni legate
de calitatea de salariaţi a persoanelor interpuse, nivelul veniturilor salariale, dosarele fiind în conformitate cu cerinţele
normelor de creditare, însă numai din punct de vedere formal.
Referitor la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. reţinută în sarcina
inculpaţilor s-a arătat că pentru existenţa infracţiunii este necesar să se fi produs o pagubă. Această pagubă trebuie
însă raportată la momentul consumării infracţiunii şi nu la epuizarea executării contractului. Înşelăciunea este
consumată în momentul când acţiunea de amăgire a produs urmarea imediată, adică a reuşit să-l determine pe cel
amăgit să ia o măsură patrimonială prin care s-a creat a situaţie de fapt păgubitoare a acestuia. În situaţia înşelării
speciale reglementată de art. 15 alin. (3) C. pen. aceasta se consumă în momentul în care, prin inducerea în eroare s-a
obţinut încheierea contractului, profitabil inculpatului şi păgubitor pentru partea vătămată.
În cauză, infracţiunea s-a consumat în momentul semnării de către părţi a contractului de împrumut, care coincide şi cu
ridicarea de către inculpată a sumei de bani împrumutate, respectiv în momentul producerii pagubei.
Că ulterior, suma împrumutată a fost restituită, aceasta este o chestiune de recuperare a pagubei şi nu de natură a
conduce la concluzia că paguba nu există, cât timp suma a fost scoasă din patrimoniul părţii vătămate prin viclenie,
existând pericolul potenţial al imposibilităţii de recuperare, prin inexistenţa salariului garantului.
În motivarea petitului privind nelegalitatae sentinţei s-a arătat că schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în
sarcina inculpatei M.M. din infracţiunile prevăzute de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 288
alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o unică infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată
prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. este nelegală deşi contractele de muncă falsificate
au caracterul de acte sub semnătură privată, vizele Inspectoratului Teritorial de Muncă aplicate pe aceste contracte
reprezintă înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen. respectiv înscrisuri care emană de la unitatea din cele
care se referă art. 145 C. pen. sau care aparţin unei asemenea unităţi.
Inspectoratul Teritorial de Muncă se încadrează în categoria instituţiilor publice prevăzute de art. 145 C. pen. ceea ce
face ca şi înscrisurile ce emană de la această unitate să reprezinte înscrisuri oficiale în sensul legii penale. Inculpata M.M.
personal a recunoscut faptul, că în câteva cazuri a contrafăcut prin scanare, urmată de imprimare, cu jet de cerneală,
viza de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă a contractelor de muncă.
Prin decizia penală nr. 152/A din 13 septembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în
Dosarul nr. 2795/112/2008 s-a admis apelul declarat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud împotriva
sentinţei penale nr. 79 din 24 iunie 2012 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a desfiinţat sentinţa penală atacată doar cu
privire la greşita achitare a inculpatei F.V. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de
art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi rejudecând, în aceste limite.
A condamnat pe inculpata F.V., la pedeapsa de 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub
semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. f) C.
pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81-art. 82 C. pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate pe durata termenului
de încercare de 2 ani şi 2 luni.
A pus în vedere inculpatei dispoziţiile art. 83 C. pen.
Potrivit art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate, a suspendat şi
executarea pedepselor accesorii.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei atacate.
Pentru a decide astfel, s-a reţinut că apelul formulat de D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Bistriţa-Năsăud este întemeiat doar
cu privire la greşita achitare a inculpatei F.V. pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de
art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. că instanţa de fond a apreciat, în mod corect, că în cauză nu sunt
întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi înşelăciune cu consecinţe
grave prevăzute de art. 215, alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen. sau complicitate la această din urmă
infracţiune.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 s-a reţinut că pentru a se putea discuta despre un
grup infracţional organizat potrivit definiţiei cuprinse în dispoziţiile acestei legi, este necesar, de la bun început, existenţa
unui grup de minim trei persoane. Este contrară definiţiei ideea că o singură persoană poate constitui un grup
organizat, care potrivit legii este compus din minim trei persoane. Chiar termenul de grup implică existenţa mai multor
persoane.
S-a arătat, totodată că nu se poate vorbi de existenţa unui grup structurat, în condiţiile în care nu s-a administrat nicio
probă din care să rezulte că persoanele acuzate ar fi constituit grupul, ar fi existat o înţelegere prealabilă pe baza căreia
acestea au acţionat, înţelegere prin care să fi fost stabilită o structură determinată, ierarhie, roluri prestabilite pentru
fiecare membru al grupului sau orice formă de planificare, organizare şi coordonare.
În fapt, persoanele acuzate ca fiind membrii ai grupului infracţional, nici nu se cunoşteau între ele, astfel inculpatul M.E.
le cunoştea doar din vedere pe inculpatele G.D.A. şi F.V., iar aceasta din urmă nu se cunoştea cu celelalte persoane,
văzându-se prima dată în timpul anchetei penale. În lipsa oricăror probe care să susţină o astfel de idee, ţinând cont şi
de faptul că practic, aşa-zisul grup era format din patru persoane străine, al căror singur element de legătură era faptul
că se cunoşteau cu inculpata M.M., nu se poate vorbi despre existenţa unei coeziuni psihologice între membrii aşa-
zisului grup, despre prestabilirea unei structuri determinate, ori despre roluri clare ale membrilor. Este o condiţie
intrinseacă pentru existenţa unui grup infracţional organizat ca membrii grupului să aibă încă de la început
reprezentarea faptului că fac parte dintr-o grupare de tip mafiot, creată în scopul comiterii de infracţiuni grave, că
există anumite reguli prestabilite ce trebuie respectate, că fiecare are rolul său, iar în lipsa unei atare coeziuni conduce
la concluzia inexistenţei grupului.
Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că ar fi îndeplinite toate celelalte condiţii impuse de textul legal, s-a apreciat
că nu se poate vorbi despre existenţa unui grup infracţional organizat având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit. a)
teza finală, care prevăd în mod expres că nu constituie un grup infracţional organizat grupul care are un caracter
ocazional. Aşa cum a rezultat din declaraţiile coinculpaţilor, ale conducerii Băncii C. şi ale persoanelor interpuse, la
momentul indicat de D.I.I.C.O.T. ca fiind momentul constituirii grupului, a lipsit orice prevedere referitoare la durata în
timp a vreunei activităţi infracţionale. Astfel, nu s-a putut percepe de la început întreaga sumă de bani necesară
inculpaţilor M., care au apreciat că primele credite acordate vor fi suficiente pentru atingerea scopului inculpaţilor,
respectiv realizarea Pensiunii X.
Ulterior, pe măsură ce au apărut cerinţe de obţinere a unor noi fonduri, s-a născut ideea apelării la persoane interpuse
şi la obţinerea de noi credite. Aşadar, în cauză nu a existat o previziune şi o decizie iniţială unică de obţinere a unei
anumite sume, ci dimpotrivă a existat o succesiune de decizii generate separat de evoluţia nevoilor financiare, iar într-o
atare situaţie, contribuţia inculpaţilor la obţinerea fiecărei tranşe de credit, a avut un caracter eminamente ocazional, de
fiecare dată persoanele implicate având convingerea că este ultima tranşă necesară.
Cu privire la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe grave prevăzute de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5)
C. pen. sau complicitate la această infracţiune, s-au reţinut următoarele aspecte:
Potrivit declaraţiilor inculpaţilor date în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond, ale persoanelor interpuse şi ale
martorilor audiaţi în cauză, precum şi secvenţelor derulării evenimentelor descrise mai sus, rezultă fără dubiu faptul că
inculpaţii M. au căutat să identifice modalităţi legale de obţinere a unor credite în vederea derulării lucrărilor de investiţii,
sens în care inculpata M.M. a contactat conducerea Sucursalei Bistriţa-Năsăud a Băncii C. care i-a sugerat refinanţarea
creditului angajat la Banca C.R., cu consecinţa aducerii garanţiei imobiliare în portofoliul Băncii C. pentru a avea astfel
posibilitatea obţinerii unor noi credite de la această instituţie bancară.
Inculpaţii M.M. şi M.E. au dat curs sfaturilor primite, sens în care au refinanţat creditul obţinut de la Banca C.R. cu un
împrumut luat de la Banca C. împrumut garantat cu terenul pe care urma să fie edificată pensiunea.
Ulterior, inculpaţii şi-au manifestat intenţia de a angaja un împrumut în numele firmei, în vederea continuării lucrărilor de
investiţie, intenţie care nu s-a materializat datorită situaţiei financiar contabile a societăţii SC T.A. SRL care fiind în
perioada de investiţii, nu realiza profit.
În aceste condiţii, cu sprijinul conducerii unităţii bancare, inculpata M.M. s-a reorientat în vederea obţinerii unor credite
de nevoi personale de tip ideal plus, angajând astfel de credite ea şi soţul acesteia inculpatul M.E.
Inculpata M.M. având nevoie de sume suplimentare pentru continuarea lucrărilor de investiţii, a apelat la primul grup de
persoane interpuse, în vederea obţinerii de noi credite.
În aceste condiţii s-a apreciat discutabilă însăşi acţiunea de inducere în eroare a unităţii bancare prin prezentarea ca
reală a situaţiei câştigurilor persoanelor interpuse, ipoteza cea mai plauzibilă fiind aceea că persoanele din conducerea
băncii cunoşteau situaţia reală a creditelor astfel dobândite, acceptând acordarea acestora în condiţiile descrise, în
considerarea persoanei inculpatei, care a dat dovadă de un client serios al băncii, a garanţiei prezentate de aceasta, dar
şi în condiţiile unei concurenţe acerbe pe piaţa produselor de creditare şi pe fondul unor norme relaxate de împrumut în
ceea ce priveşte garanţiile imobiliare, ajungându-se la înscrierea ipotecii de rangul 13 asupra aceluiaşi imobil.
În vederea obţinerii creditelor ce aveau ca destinaţie edificarea Pensiunii X., inculpata M.M. a avut mai multe runde de
negocieri cu persoanele din conducerea sucursalei bancare, respectiv cu directorii T.I. şi O.A., cărora le-a prezentat
situaţia SC T.A. SRL şi intenţiile de dezvoltare a firmei prin construirea pensiunii.
Cu ocazia acestor discuţii s-a constatat că indicatorii financiari contabili ai firmei, nu o recomandau ca fiind eligibilă în
vederea obţinerii unor credite, deoarece aceasta era în perioada de construcţie, astfel că nu realiza profit, întrucât
pensiunea nu exista la acel moment.
Faţă de toate acestea, comitetul de creditare al unităţii bancare, a luat în considerare adeverinţele de venituri
prezentate de inculpaţii M.M. şi M.E. cu ocazia solicitării creditelor în nume personal, în care erau menţionate venituri de
6.000 RON respectiv 8.500 RON la nivelul lunii decembrie 2006-ianuarie 2007.
După folosirea sumelor de bani obţinute în nume personal de inculpata M.M., aceasta a luat legătura din nou cu
conducerea băncii solicitând suplimentarea finanţării, în vederea finalizării investiţiei.
Pentru verificarea susţinerilor inculpatei, o delegaţie a băncii, printre care şi directorul de vânzări O.A. s-a deplasat la
şantierul de construcţii, ocazie cu care s-a constatat stadiul lucrărilor.
În ziua următoare, cu ocazia reluării discuţiilor în cursul cărora directorul O.A. a prezentat constatările sale cu privire la
investiţia realizată de inculpată, s-a convenit cu aceasta pentru obţinerea unor noi credite prin intermediul unor
persoane interpuse, angajate la firmă, care să prezinte încredere, stabilindu-se totodată că la momentul semnării
documentaţiei de creditare, aceste persoane să semneze ordine de plată pentru virarea sumelor de bani obţinute cu
titlul de credit în contul inculpatei, deoarece creditele urmau a fi dobândite în baza garanţiei imobiliare prezentată de
aceasta.
La şedinţa de comitet de credite din 13 februarie 2007, directorul de vânzări O.A. a prezentat documentaţia de
creditare întocmită pe numele persoanelor interpuse, respectiv I.C.S., C.F.I., C.I. şi T.T., documentaţie ce cuprindea şi
acte ce atestau venituri de peste 8.000 RON pentru începutul anului 2007 pentru funcţiile de administrator pensiune şi
şef de sală restaurant, funcţii cărora le lipsea obiectul muncii, întrucât la acel moment pensiunea era în curs de edificare,
împrejurare cunoscută cu certitudine de către conducerea băncii.
Sub acest aspect, au fost considerate elocvente relatările martorei C.R.A. director operaţiuni în cadrul Băncii C. care la
acea dată, în şedinţa comitetului de credite, a ridicat problema veniturilor uriaşe consemnate în documentele
persoanelor interpuse, susţinând că are suspiciuni cu privire la realitatea acestora, ocazie cu care directorul general al
unităţii bancare i-a relatat martorei că beneficiarul real al creditelor este inculpata M.M., care va şi achita ratele şi care a
adus garanţia ipotecară pentru obţinerea creditelor.
Martora C.R.A. audiată la instanţa de fond a arătat la termenul din 4 martie 2012 că în urma discuţiilor purtate cu
conducerea unităţii bancare, a realizat că inculpata este sprijinită în vederea obţinerii creditelor, motiv pentru care nu s-
a opus acordării acestora.
Faţă de cele de mai sus, conducerea unităţii bancare cunoştea situaţia reală a firmei SC T.A. SRL, acordând creditele
inculpatei M.M. în cunoştinţă de cauză, chiar dacă nu s-a arătat în mod explicit faptul că persoanele interpuse nu au
calitatea de angajaţi, această împrejurare rezultă cu certitudine din faptul că pensiunea în cauză nu funcţiona, fiind în
stare de edificare.
Conduita ulterioară obţinerii creditelor adoptată de inculpaţi nu este una specifică dispoziţiilor cuprinse în art. 215 C.
pen., ci dimpotrivă atitudinea inculpaţilor a fost una caracteristică unui debitor de bună credinţă, care a folosit creditele
în scopul declarat şi a achitat cu regularitate ratele scadente, iar în cursul cercetării judecătoreşti, a achitat toate
creditele, cu anticipaţie.
Referitor la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41
alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpatei M.M. prin actul de trimitere în judecată, s-a apreciat că instanţa de fond în
mod întemeiat a schimbat încadrarea juridică din această infracţiuni, în infracţiunea de fals material în înscrisuri sub
semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Inculpata M.M. personal a contrafăcut viza Inspectoratului Teritorial de Muncă şi semnătura referenţilor S.C. şi B.D.
angajaţi ai instituţiei, prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală în cazul
contractelor interpuse întocmite pe numele martorilor C.F.G., G.F.A., G.F., Z.S., Z.I.T. şi M.G.
Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen. constituie înscris oficial orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se
referă art. 145 sau care aparţine unei asemenea unităţi.
Contractul de muncă este un act ce emană de la o unitate privată, aparţinând unei asemenea entităţi, astfel că acesta
nu are caracter de înscris oficial, iar aplicarea pe un asemenea document a unei vize aparţinând unei instituţii publice, nu
schimbă natura acestuia, actul rămânând tot unul sub semnătură privată.
Ca urmare, contrafacerea unui asemenea document, în modalităţile descrise mai sus, întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., aşa cum în mod
corect a apreciat şi instanţa de fond.
S-a considerat că susţinerea apelantei din petitul subsidiar referitor la greşita condamnare a inculpatei M.M. pentru
infracţiunea de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen., care ar fi absorbită de conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri
sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., nu este întemeiată.
S-a acceptat de instanţă că infracţiunea de uz de fals este absorbită de infracţiunea de fals material în înscrisuri sub
semnătură privată, când cele două infracţiuni sunt comise de una şi aceeaşi persoană, ceea ce nu s-a realizat în
prezenta cauză.
Inculpata F.V. a completat adeverinţele de salariu privind pe inculpaţii M.M. şi numiţii Z.S., Z.I.T. şi M.G., adeverinţe care
au fost folosite de inculpata M.M. pentru obţinerea creditelor bancare, sens în care instanţa de fond în mod întemeiat a
condamnat pe inculpata M.M. şi pentru comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
S-a reţinut că inculpata F.V. se face vinovată de comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură
privată prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Aceasta a completat personal adeverinţele de salariu privind pe numiţi M.G., Z.S., Z.I.T. şi inculpata M.M., fiind semnate
la poziţia director şi director economic de către inculpata G.D.A. Aceasta din urmă a declarat că i-a pus la dispoziţia
inculpatei M.M. adeverinţe de salariu necompletate (în alb), dar semnate şi ştampilate, iar inculpata F.V. a completat
cele patru adeverinţe cu toate datele necesare, inclusiv rubrica privind cuantumul salariului pentru a corespunde
sumelor necesare inculpatei M.M. obţinute cu titlu de credit.
Împotriva acestei decizii penale, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
1. Achitarea inculpatei M.M., pentru săvârşirea infracţiunii de iniţiere şi constituire a unui grup infracţional organizat, în
scopul săvârşirii unei infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. (1)
şi alin. (3) din Legea nr. 39/2003 şi achitarea inculpaţilor M.E., G.D.A. şi F.V., pentru săvârşirea infracţiunii de aderare la
un grup infracţional organizat şi de sprijinire a unui grup infracţional organizat, constituit în scopul comiterii unei
infracţiuni grave şi urmat de comiterea unei astfel de infracţiuni grave, prevăzută de art. 7 alin. (1) şi alin. (3) din Legea
nr. 39/2003.
2. Achitarea inculpaţilor M.M. şi M.E. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (1), alin.
(2), alin. (3) şi alin. (5) C. proc. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi achitarea inculpaţilor G.D.A. şi F.V., pentru
săvârşirea complicităţii la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), alin.
(2), alin. (3) şi alin. (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
3. Schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei M.M. din infracţiunea prevăzută şi pedepsită
de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o unică infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, în formă continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
În susţinerea motivelor de casare s-au învederat următoarele aspecte:
Din probele administrate în faza de urmărire penală precum şi în faza de judecată a rezultat faptul că inculpaţii au
obţinut creditele menţionate anterior prin inducerea în eroare a unităţii bancare, respectiv prin utilizarea de mijloace
frauduloase cu referire la înscrisuri falsificate constând în contracte de muncă fictive, adeverinţe de salarizare fictive,
state de plată fictive, fişe de salarizare fictive, toate acestea indicând calităţi mincinoase ale persoanelor interpuse de
angajaţi ai SC T.A. SRL şi SC V. SRL.
Faptele au fost comise prin cooperarea dintre membrii grupului infracţional condus de inculpata M.M., putându-se
releva roluri clare, prestabilite, pentru fiecare dintre inculpaţi. Inculpata M.M. a condus grupul infracţional şi a coordonat
activităţile comise de fiecare membru al grupului.
Inculpata G.D.A. a întocmit în fals aproape toate documentele necesare obţinerii creditelor, cunoscând situaţia reală din
cadrul firmei SC T.A. SRL. Mai mult, inculpata G.D.A. a contribuit la comiterea faptelor, falsificând acte de angajare şi în
numele SC V. SRL Beclean, firmă în cadrul căreia aceasta avea calitatea de contabil.
Inculpata G.D.A. şi-a menţinut poziţia în cursul cercetării judecătoreşti, afirmând că din discuţiile iniţiale purtate cu
inculpata M.M. a înţeles să aceasta iniţial a încercat să obţină un credit în numele firmei SC T.A. SRL, în vederea
dezvoltării afacerii, însă întrucât exista deja un credit în derulare, iar firma nu îndeplinea indicatorii economici pentru
acordarea unui alt credit, i s-a refuzat creditul pe persoană juridică. În aceste condiţii, inculpata a apelat la obţinerea
unor credite pe numele unor persoane interpuse; de prin anul 2007, la solicitarea inculpatei M.M., a întocmit
documentaţii de angajare pe numele mai multor persoane despre care ştia că lucrează la edificarea imobilului din
municipiul Bistriţa. În acest sens, inculpata M.M. i-a prezentat actele de identitate ale persoanelor în cauză iar ulterior, la
solicitarea sa, a întocmit şi documentaţia în vederea obţinerii creditelor pe numele persoanelor în discuţie, astfel încât a
realizat că inculpata intenţiona să obţină credite pe numele acelor persoane.
S-a susţinut că inculpatul M.E. a contribuit, în principal, la racolarea persoanelor interpuse şi la conducerea acestora la
sediul Băncii C., Sucursala Bistriţa, asigurând legătura cu inculpata F.V., angajată a unităţii bancare, dar şi în ceea ce
priveşte întocmirea de acte în fals alături de ceilalţi membri ai grupului infracţional organizat, fără a fi de neglijat faptul
că primul dintre credite tip „Ideal Plus 250.000 RON” a fost obţinut chiar pe numele său. Inculpatul M.E. s-a preocupat
de coordonarea echipelor de lucrători care au edificat Pensiunea X., toate persoanele interpuse fiind racolate de către
acesta şi de către soţia sa din rândul muncitorilor amintiţi. Mai mult, inculpatul M.E. a condus aceste persoane la sediul
Băncii C., Sucursala Bistriţa-Năsăud, direcţionându-le anume către inculpata F.V. (consilier de vânzări, persoane fizice),
căreia i-a şi predat, personal, documentaţia (falsificată) necesară obţinerii creditelor (cerere de credit, contract de
muncă, adeverinţă de salarizare, fişă de salariu, copie act de identitate, factură de utilităţi etc.) Tot inculpatul M.E. a
achitat, în majoritatea cazurilor, taxa de deschidere a conturilor persoanelor interpuse în care au fost virate sumele
obţinute cu titlu de credit şi din care, imediat, s-au făcut viramentele în conturile personale ale inculpatei M.M. În fine,
inculpatul M.E. a urmărit rambursarea creditelor, plătind efectiv ratele aferente contractelor de credit încheiate prin
persoanele interpuse, contribuind astfel la menţinerea în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate.
Inculpata F.V., angajată în perioada faptelor în funcţia de consilier de vânzări la Sucursala Bistriţa, a preluat toate
cererile de credit din speţă, promovând dosarele de credit cu aviz favorabil, deşi cunoştea faptul că documentaţiile
anexate sunt falsificate; inculpata F.V. i-a furnizat inculpatei M.M. informaţiile privind cuantumul minim necesar pentru
salariile persoanelor interpuse în vederea întocmirii de documente fictive pentru titularii de credite şi inducerii în eroare a
unităţii bancare; inculpata F.V. a completat personal diferite rubrici ale documentaţiei de credit, inclusiv acte din
compunerea documentaţiei necesare obţinerii creditelor în integralitatea lor. Toate demersurile efectuate de către
membrii grupului infracţional organizat ar fi fost zădărnicite în absenţa participaţiei inculpatei F.V., consilier de vânzări în
cadrul Băncii C., Sucursala Bistriţa-Năsăud. Inculpata F.V. a preluat toate cererile de credit şi actele anexă, promovând
dosarele de credit spre compartimentul analiză şi respectiv spre comitetul de credite (forul decizional din cadrul
sucursalei în ceea ce priveşte acordarea creditelor). Inculpata F.V. i-a furnizat inculpatei M.M. informaţiile privind
cuantumul minim necesar pentru salariile persoanelor interpuse înmânându-i inclusiv tipizatele (formularele de cerere de
credit, de adeverinţă de salariu, de fişă a persoanei fizice, de acord de consultare a unor baze de date specifice)
componente ale documentaţiilor anexate cererilor de credit, a preluat respectivele documentaţii completate în fals de
către membrii grupului infracţional organizat, a eludat normele de creditare cu privire la intervierarea persoanelor
solicitante de credit, a acceptat documentele falsificate, cunoscând starea de fapt reală, nu a informat titularii de credite
cu privire la calitatea lor reală, la actele pe care le semnează şi la efectele acestora, a virat sumele de bani obţinute cu
titlu de credit din conturile persoanelor interpuse în cele ale inculpatei M.M., nu a înmânat titularilor de credite
exemplarele cuvenite din contractele de credit şi anexele acestora (graficele de rambursare), punând în schimb aceste
acte la dispoziţia inculpatei M.M. Mai mult, inculpata F.V. a contribuit la inducerea şi menţinerea în eroare a celorlalţi
angajaţi ai Băncii C., Sucursala Bistriţa-Năsăud, cu referire la analiştii de credite şi la membrii comitetului de credite, din
care a şi făcut parte începând cu luna iunie 2007.
Complicitatea inculpatei F.V. comisă din interiorul personalului părţii vătămate, a fost esenţială pentru a asigura reuşita
demersurilor grupului infracţional organizat, „colaborarea” funcţionarei bancare ajungând chiar la întocmirea în fals, de
către aceasta personal, a unor documente componente ale anexelor la cererile de credit. Acest aspect se regăseşte în
conduita mai largă a inculpatei de a remedia diferite lipsuri formale din dosarele în cauză, în cooperare cu inculpatul
M.E., fapte comise în scopul îndeplinirii tuturor condiţiilor formale pentru obţinerea creditelor, respectiv în scopul
facilitării inducerii în eroare a părţii vătămate. Astfel, inculpata F.V. „a corectat” şi completat diferitele rubrici ale actelor
componente ale documentaţiilor anexă la cererile de credit (cereri de credit, fişa clientului etc.), cu referire la: CNP-uri
corecte, al doilea prenume, rubrici necompletate, după caz. În cazul actelor întocmite în fals de către inculpată
(adeverinţele de salariu din dosarele de credit pe numele M.E., M.G., Z.S. şi Z.I.T.) este de presupus faptul că membrii
grupului infracţional organizat au prezentat documente necorespunzătoare în raport cu normele de creditare,
impunându-se refacerea acestora, motiv pentru care inculpata F.V. s-a implicat personal, completând rubricile
tipizatelor, cu respectarea pur formală a cerinţelor unităţii bancare. Aceste „ajustări” au fost stabilite şi ca urmare a
constatărilor tehnico-ştiinţifice grafice întocmite în cauză.
Modul de operare şi nivelul de organizare al grupului infracţional transpare şi din aceea că la fiecare dosar de credit,
membrii grupului au prevăzut soluţii de rezervă, cu referire la faptul că au întocmit documentaţiile necesare obţinerii
creditelor în mai multe exemplare, unele dintre acestea fiind „în alb”, respectiv, doar semnate şi ştampilate din partea
angajatorului. Astfel, rubricile tipizatelor adeverinţelor de salariu din dosarele de credit pe numele M.G., Z.S. şi Z.I.T. au
fost completate de către inculpata F.V., fiind semnate pentru director şi director economic de către inculpata G.D.A.
Inculpata G.D.A. a declarat că i-a pus la dispoziţia inculpatei M.M. adeverinţe de salariu completate integral, dar şi
adeverinţe cu rubricile necompletate, doar semnate şi ştampilate. În concluzie, adeverinţele completate integral de
către inculpata G.D.A. nu au corespuns cu cerinţele băncii, condiţii în care inculpata F.V. a utilizat „soluţia de rezervă”,
completând rubricile adeverinţelor „în alb”.
S-a susţinut ca fiind necorespunzătoare motivarea primei instanţe cu privire la existenţa unei aşa-zise practici de
completare de către salariaţii unităţilor bancare a unor piese ale documentaţiei necesare obţinerii de credite. În speţă,
inculpata F.V. a completat în integralitate adeverinţa de salarizare din 9 februarie 2007, emisă pe numele inculpatei
M.M., depusă în dosarul de credit finalizat cu încheierea contractului de credit din data de 5 martie 2007 pe numele
inculpatului M.E. pentru suma de 250.000 RON. Este de menţionat faptul că acest credit este primul din seria celor de
tip „Ideal Plus 250.000 RON”, fapt care demonstrează adeziunea inculpatei F.V. de la bun început la grupul infracţional
şi la planul comun infracţional iniţiate de inculpata M.M.
În ceea ce priveşte latura obiectivă dar mai ales cea subiectivă a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpatei F.V. s-a
considerat relevant faptul că au fost interceptate şi înregistrate convorbiri telefonice ale susnumitei care relevă modul
de operare regăsit în cauză; respectivele convorbiri sunt purtate cu un anume „A.”, căruia inculpata îi oferă informaţiile
necesare privind salariul brut şi salariul net care trebuie să figureze în documentaţia necesară obţinerii unui credit în
valoare de 150.000 RON: „măi „A.”, (...) la un miliard jumătate, trebuie patruzecişicinci de milioane net-ul (...) ce iei în
mână (...) aste e vreo şaizeci de milioane brut” (procesul-verbal din data de 14 martie 2008 de redare a convorbirii din
data de 7 ianuarie 2008, ora 14:24:03). În convorbirea din data de 15 ianuarie 2008 purtată tot cu „A.”, inculpata îl
sfătuieşte să încheie un contract de credit pe o durată de 15 ani, iar nu pe 10 ani, „că atunci trebuie salariu mai mic”.
A susţinut Parchetul că legăturile dintre inculpata M.M. şi inculpata F.V. rezultă şi din convorbirea purtată între acestea în
data de 27 noiembrie 2007, ora 9:23:47, în timp ce se efectuau percheziţii în cauză, inculpatele încunoştinţându-se
reciproc despre aceasta.
În ceea ce priveşte procedurile interne ale încheierii contractelor de credit s-a susţinut, în esenţă, că acestea prevăd
următoarele etape standard:
- obligatoriu, la primul contact dintre client şi consilierul de vânzări, acesta din urmă realizează o intervievare a
potenţialului titular de credit, cu scopul orientării spre cel mai adecvat produs bancar precum şi cu scopul evaluării
credibilităţii şi bonităţii clientului. În urma acestei analize, clientul prezintă cererea de credit însoţită de actele solicitate
de către consilierul de vânzări (adeverinţa de salariu, stat de plată, copie contract de muncă sau carnet de muncă,
factură de utilităţi, actele privind garanţiile solicitate etc.). În cadrul interviului cu clientul, consilierul de vânzări se asigură
cu privire la faptul că potenţialul titular de credit a fost orientat spre cel mai adecvat produs bancar, cu privire la faptul
că acesta îndeplineşte condiţiile necesare acordării creditului (prin verificarea din punct de vedere formal a
documentelor prezentate de client precum şi prin confruntarea datelor cuprinse în respectivele documente cu
răspunsurile date de către client la întrebările consilierului de vânzări vizând nivelul salariului, funcţia pe care este
angajat clientul, vechimea în muncă şi în funcţie, situaţia familială a clientului, nivelul cheltuielilor acestuia etc.). În
măsura în care clientul îndeplineşte condiţiile pentru a obţine un credit, consilierul de vânzări înaintează întreaga
documentaţie la analistul de credit din cadrul compartimentului analiză, pe baza unui proces-verbal de tip opis. Cu alte
cuvinte, este relevant să se arate că interfaţa între instituţia de credit şi client este asigurată doar de către consilierul de
vânzări.
- analiza dosarului de credit se realizează de către analistul de credit, strict pe baza documentelor puse la dispoziţie de
către consilierul de vânzări, fără ca analistul să mai aibă contact direct cu clientul. În această etapă, se desfăşoară
activităţile specifice analizei: interogarea unor baze de date (Ministerul Finanţelor Publice, Oficiul Registrului Comerţului,
Inspectoratul Teritorial de Muncă), întocmirea fişei de scoring etc., dosarul fiind finalizat prin întocmirea referatului de
credit, act prin care este sesizat comitetul de credit.
- în şedinţa comitetului de credit, documentaţia dosarului de credit este analizată din nou, prezentarea pieselor
dosarului fiind efectuată de către directorul de vânzări a sucursalei. Decizia de acordare a creditului se adoptă cu
majoritatea voturilor membrilor comitetului (5 la număr). Şedinţa este prezidată de către directorul sucursalei.
- contractul de credit este redactat în 3 exemplare originale de către analistul de credit, acestea fiind înmânate
consilierului de vânzări, care convoacă clientul pentru a semna contractul şi anexele acestuia (grafic de rambursare), în
final contractul şi anexele fiind semnate de către conducerea sucursalei (directorul sucursalei şi directorul economic), un
exemplar revenindu-i titularului de credit.
- în baza contractului de credit, clientului îi sunt viraţi banii împrumutaţi în contul personal, în continuare, urmărirea
derulării contractului fiind în sarcina compartimentului monitorizare (alt compartiment decât cele din care fac parte
consilierul de vânzări sau analistul de credit).
Astfel cum rezultă din declaraţiile titularilor de credit, aspect coroborat şi cu declaraţiile inculpatei F.V., a susţinut
Parchetul că aceasta din urmă, în calitate de consilier de vânzări, la toate contractele de credit care formează obiectul
prezentului dosar, a eludat etapa intervievării clienţilor, respectiv nu i-a orientat spre un anume produs bancar, nu le-a
adresat nici o întrebare cu privire la nivelul salariului, locul de muncă, funcţia ocupată, vechimea în muncă, situaţia
familială, rezumându-se la a prelua documentele întocmite de către membrii grupului infracţional organizat şi la a le
indica martorilor, titulari de contract, locurile în care să semneze documentele din dosarele de credit.
S-a mai susţinut că implicarea inculpatei F.V. în activitatea grupului infracţional organizat, încă de la primul contract de
credit, rezultă din faptul că personalul a întocmit acte false (adeverinţele de salariu din 9 februarie 2007 emisă pentru
inculpata M.M.; din 10 septembrie 2007 emisă pentru Z.S.; din 10 septembrie 2007 emisă pentru Z.I.T.; din 10
septembrie 2007 emisă pentru M.G.).
A mai susţinut Parchetul că inculpata F.V. a înaintat documentaţiile de credit compartimentului de analiză, fără a face
nici o menţiune scrisă cu privire la eventualele suspiciuni legate de calitatea de salariaţi a persoanelor interpuse (titularii
de credit), nivelul veniturilor salariale, dosarele fiind în conformitate cu cerinţele normelor de creditare, însă numai din
punct de vedere formal.
A mai învederat că încă din luna iunie 2007, inculpata F.V. a făcut parte din comitetul de credite, contribuind la
inducerea în eroare a celorlalţi membri ai comitetului.
Parchetul a apreciat ca fiind relevant aspectul legat de nerespectarea procedurii privind semnarea contractelor de credit
de către titulari, precum şi privind înmânarea unui exemplar din contract acestora. În acest sens, a arătat că inculpata
F.V., în majoritatea cazurilor nu a înmânat titularilor un exemplar din contractul de credit şi nici măcar nu le-a prezentat
acestora contractele spre semnare. În schimb, unele contracte de credit, în original şi graficele de rambursare a
creditelor, în original, au fost descoperite la reşedinţa inculpatei M.M. şi inculpatului M.E., cu ocazia percheziţiei
domiciliare efectuate în data de 27 noiembrie 2007.
Concluzionând, Parchetul a considerat că prima instanţă a apreciat în mod greşit faptul că nu sunt întrunite elementele
constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută şi pedepsită de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin. (3) şi alin. (5) C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., susţinând că lipseşte atât latura obiectivă cât şi cea subiectivă a infracţiunii.
Instanţa a ignorat faptul că, creditele obţinute de grupul infrac?ional coordonat de inculpata M.M. au fost „negociate” cu
conducerea băncii însă numai din punct de vedere al produsului bancar solicitat, respectiv a creditului de nevoi
personale tip „Ideal Plus 250.000 RON”, martorii-angajaţi ai unităţii bancare precizând faptul că nu ar fi fost de acord cu
acordarea creditelor în măsura în care ar fi cunoscut faptul că actele componente ale documentaţiilor sunt întocmite în
fals.
S-a susţinut că inculpata M.M., ajutată de ceilalţi membri ai grupului infracţional, s-a străduit să menţină toate
aparenţele de legalitate în ceea ce priveşte formalităţile de angajare ale persoanelor interpuse; astfel, primul grup de
persoane interpuse a avut contracte de muncă realmente înregistrate la Inspectoratului Teritorial de Muncă Bistriţa-
Năsăud, însă încetate la scurt timp după obţinerea creditelor; următoarele grupuri de persoane interpuse au prezentat
contracte de muncă fictive, purtând viza Inspectoratului Teritorial de Muncă falsificată de inculpata M.M.; ultimul grup
de persoane interpuse a prezentat documente fictive la angajare la o altă firmă decât cea a soţilor M., respectiv la SC
V. SRL Beclean. Toate aceste demersuri se explică prin aceea că au fost necesare manopere de inducere în eroare faţă
de reprezentanţii Băncii C., Sucursala Bistriţa pentru inducerea în eroare a comitetului de credit cu ocazia aprobării
încheierii contractelor de tip „Ideal Plus 250.000 RON”.
S-a considerat nerelevantă atitudinea ulterioară săvâr?irii faptelor manifestată de inculpaţi cu privire la restituirea
anticipată a creditelor, aceasta neputând avea altă semnificaţie decât aceea a reparării prejudiciului.
Inducerea în eroare a reprezentanţilor părţii vătămate s-a făcut direct de către inculpata M.M. în cazul contractului de
credit din 25 ianuarie 2007, pentru suma de 180.000 RON, şi respectiv direct de către inculpatul M.E. în cazul
contractului de credit din 5 martie 2007 privind pe M.E., pentru suma de 220.000 RON şi, indirect, în cazul celorlalte
contracte de credit, respectiv prin determinarea cu intenţie la comiterea faptelor de înşelăciune şi uz de fals a martorilor
C.F.I., C.I., I.C.S., T.T., G.F.A., G.F., C.F.G., Z.I.T., Z.S. şi M.G., respectivele persoane interpuse acţionând fără
vinovăţie, respectiv aflându-se în eroare de fapt cu privire la calitatea în care se prezintă la Banca C. Bistriţa precum şi
cu privire la manoperele frauduloase executate de către membrii grupului infracţional organizat. În toate cazurile,
rezultatele obţinute s-au datorat efortului conjugat al tuturor membrilor grupului infracţional organizat.

În ceea ce priveşte consumarea infracţiunii (a fiecărui act material de înşelăciune), s-a considerat că momentul care
trebuie să fie luat în considerare este cel al aprobării fiecărui credit în comitetul de credit al unităţii bancare şi al
alimentării conturilor titularilor de credite (ale inculpatei M.M., ale inculpatului M.E. şi ale persoanelor interpuse
menţionate anterior).
În consecinţă, s-a arătat că rezultatul material al infracţiunii (prejudiciul menţionat) s-a produs pe măsura aprobării
fiecărui credit, astfel încât faptul că membrii grupului infracţional organizat au achitat ratele scadente ale împrumuturilor
bancare are semnificaţia unei menţineri în eroare a părţii vătămate şi, totodată, a unei modalităţi de reparare a
prejudiciului.
Înşelăciunea este consumată în momentul când acţiunea de amăgire a produs urmare imediată, adică a reuşit să-l
determine pe cel amăgit să ia o măsură patrimonială prin care s-a creat o situaţie de fapt păgubitoare lui. În situaţia
înşelăciunii speciale reglementată de art. 15 alin. (3) C. pen., aceasta se consumă în momentul în care, prin inducerea
în eroare, s-a obţinut încheierea contractului, profitabil inculpatului şi păgubitor pentru partea vătămată.
În speţă, infracţiunea s-a consumat în momentul semnării de către părţi a contractului de împrumut, care coincide şi cu
ridicarea de către inculpată a sumei de bani împrumutate, deci, cu momentul producerii pagubei.
Faptul că ulterior, suma împrumutată a fost restituită s-a considerat de către Parchet că aceasta este o chestiune de
recuperare a pagubei şi nu este de natură a conduce la concluzia că paguba nu există, cât timp suma a fost scoasă din
patrimoniul C.A.R. prin viclenie, existând pericolul potenţial al imposibilităţii de recuperare (prin inexistenţa salariului
garantului).
Faptul că, creditele menţionate au fost garantate cu ipotecă pe unul şi acelaşi bun imobil (Pensiunea X.), asupra căruia
au fost înscrise ipoteci până la rangul al XIII-lea, nu reprezintă un aspect de natură a înlătura caracterul penal al faptei în
condiţiile în care, astfel cum s-a arătat în starea de fapt (cu referire la declaraţiile membrilor comitetului de credite şi la
normele de creditare a persoanelor fizice emise de Banca C.), condiţia sine qua non pentru obţinerea produsului bancar
vizat de către membrii grupului infracţional organizat a fost cea a existenţei unor venituri consistente cu caracter de
permanenţă (venituri salariale în speţă).
În altă ordine de idei, s-a considerat că deşi bunul ipotecat este evaluat la o sumă acoperitoare, în cazul neplăţii ratelor
creditelor menţionate şi respectiv al trecerii la executarea garan?iei imobiliare, partea vătămată nu a avut certitudinea
îndestulării din preţul de adjudecare al imobilului, acesta putând fi, în concret, inferior datoriei bancare (formată din
debitul propriu-zis, dobânzi, penalităţi, cheltuieli judiciare, cheltuieli de executare etc.); nu poate fi exclusă nici ipoteza
imposibilităţii de vânzare a bunului imobil adus ca garan?ie pentru toate creditele obţinute fraudulos de către membrii
grupului infracţional organizat. În concluzie, lipsa conţinutului fidejusiunii provocată de către inculpată şi de către ceilalţi
membri ai grupului infracţional organizat a făcut ca recuperarea prejudiciului să depindă, în principal, de performanţa
economică a SC T.A. SRL.
În fine, Parchetul a apreciat ca nelegală schimbarea încadrării juridice dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei M.M. din
infracţiunile prevăzute şi pedepsite de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. şi art. 288 alin. (1) C. pen.
cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. într-o unică infracţiune de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în formă
continuată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., deoarece deşi contractele
de muncă falsificate sunt într-adevăr înscrisuri sub semnătură privată, vizele Inspectoratului Teritorial de Muncă aplicate
pe aceste contracte reprezintă neîndoios înscrisuri oficiale în sensul art. 150 alin. (2) C. pen. respectiv înscrisuri care
emană de la o unitate din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau care aparţin unei asemenea unităţi. A arătat în
acest sens că Inspectoratul Teritorial de Muncă se încadrează în categoria instituţiilor publice în sensul art. 145 C. pen.,
ceea ce face ca şi înscrisurile care emană de la această autoritate să reprezinte înscrisuri oficiale în sensul legii penale.
A mai precizat Parchetul că inculpata M.M. a recunoscut faptul că, în câteva cazuri, a contrafăcut prin scanare, urmată
de imprimare, cu jet de cerneală, viza de înregistrare la Inspectoratul Teritorial de Muncă a contractelor de muncă.
În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că vizele Inspectoratului Teritorial de Muncă contrafăcute de inculpata M.M.
nu se încadrează în categoria înscrisurilor oficiale, ci a celor sub semnătură privată, „împrumutând” caracterul
contractelor de muncă pe care au fost aplicate, a solicitat a se constata că soluţia de condamnare a inculpatei M.M.
pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută şi pedepsită de art. 291 teza I C. pen. este nelegală având în
vedere faptul că uzul de fals este absorbit în conţinutul constitutiv al infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată, prevăzută şi pedepsită de art. 290 C. pen., a solicitat să se dispună în consecinţă.
Pentru toate aspectele expuse în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. s-a solicitat admiterea recursului,
casarea în parte a deciziei penale nr. 152/A/2012 pronunţată la data de 13 septembrie 2012, în Dosarul nr.
2795/112/2008 al Curţii de Apel Cluj şi desfiinţarea în parte a sentinţei penale nr. 79/F din 24 iunie 2011 a Tribunalului
Bistriţa-Năsăud, pronunţate în dosarul cu acelaşi număr, rejudecarea cauzei de către instanţa de recurs pe baza
probelor deja administrate în cauză şi pronunţarea unei noi hotărâri prin care să se dispună condamnarea inculpaţilor
M.M., M.E., G.D.A. şi F.V. pentru infracţiunile reţinute în actul de sesizare a instanţei, astfel cum au fost acolo arătate, la
pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenţie.
Recursul este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de criticile formulate de recurent şi circumscrise cazurilor de casare
prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 şi pct. 17 1 C. proc. pen. şi de dispoziţiile art. 3859 alin. (2) C. proc. pen.,
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că decizia penală atacată este legală şi temeinică urmând a o menţine ca
atare.
Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003 este statuat că pentru a se putea discuta despre un
grup infracţional organizat potrivit definiţiei cuprinse în dispoziţiile acestei legi, este necesar, de la bun început, existenţa
unui grup de minim trei persoane.
Este contrară defini?iei ideea că o singură persoană poate constitui un grup organizat, care potrivit legii este compus
din minim trei persoane.
De altfel, chiar termenul de grup implică existenţa mai multor persoane.
Raportat la datele cauzei, instanţa de recurs consideră că nu se poate vorbi de existenţa unui grup structurat, în
condiţiile în care nu s-a administrat nicio probă din care să rezulte că persoanele acuzate ar fi constituit grupul, că ar fi
existat o înţelegere prealabilă pe baza căreia acestea au acţionat, înţelegere prin care să fi fost stabilită o structură
determinată, ierarhie, roluri prestabilite pentru fiecare membru al grupului sau orice formă de planificare, organizare şi
coordonare.
Din examinarea probatoriului administrat rezultă că persoanele acuzate ca fiind membri ai grupului infracţional, nici nu
se cunoşteau între ele, astfel inculpatul M.E. le cunoştea doar din vedere pe inculpatele G.D.A. şi F.V., iar aceasta din
urmă nu se cunoştea cu celelalte persoane, văzându-se prima dată în timpul anchetei penale.
În aceste condiţii, în lipsa oricăror probe care să susţină o astfel de acuzaţie, ţinând cont şi de faptul că practic, aşa-
zisul grup era format din patru persoane străine, al căror singur element de legătură era faptul că se cunoşteau cu
inculpata M.M., nu se poate vorbi de existenţa unei coeziuni psihologice între membrii aşa-zisului grup, despre
prestabilirea unei structuri determinate, ori despre roluri clare ale membrilor.
Este de menţionat că pentru existenţa unui grup infracţional organizat trebuie ca membrii grupului să aibă încă de la
început reprezentarea faptului că fac parte dintr-o grupare de tip mafiot, creată în scopul comiterii de infracţiuni grave,
că există anumite reguli prestabilite ce trebuie respectate, că fiecare are rolul său, iar în lipsa unei atare coeziuni
conduce la concluzia inexistenţei grupului.
Sub un alt aspect, chiar dacă s-ar considera că ar fi îndeplinite toate celelalte condiţii impuse de textul legal, în cauza de
faţă nu se poate vorbi despre existenţa unui grup infracţional organizat având în vedere prevederile art. 2 alin. (1) lit.
a) teza finală, care reglementează, în mod expres, faptul că nu constituie un grup infracţional organizat grupul care are
un caracter ocazional.
Aşa cum rezultă din declaraţiile coinculpaţilor, ale conducerii Băncii C. şi ale persoanelor interpuse, la momentul indicat
de D.I.I.C.O.T. ca fiind momentul constituirii grupului, a lipsit orice prevedere referitoare la durata în timp a vreunei
activităţi infracţionale.
În aceste împrejurări, este clar că nu s-a putut percepe de la început întreaga sumă de bani necesară inculpaţilor M.M.
şi M.E., care au apreciat că primele credite acordate vor fi suficiente pentru atingerea scopului inculpaţilor, respectiv
realizarea Pensiunii X., abia ulterior, pe măsură ce au apărut cerinţe de obţinere a unor noi fonduri, s-a născut ideea
apelării la persoane interpuse şi la obţinerea de noi credite.
Aşadar, în cauză nu a existat o previziune şi o decizie iniţială unică de obţinere a unei anumite sume, ci dimpotrivă a
existat o succesiune de decizii generate separat de evoluţia nevoilor financiare, iar într-o atare situaţie, contribuţia
inculpaţilor la obţinerea fiecărei tranşe de credit, a avut un caracter ocazional, de fiecare dată persoanele implicate
având convingerea că este ultima tranşă necesară.
Cu privire la infracţiunea de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. (1), alin. (2), alin.
(3) şi alin. (5) C. pen. sau complicitate la această infracţiune instanţa de recurs relevă următoarele:
Potrivit declaraţiilor inculpaţilor date în faza de urmărire penală şi la instanţa de fond, ale persoanelor interpuse şi ale
martorilor audiaţi în cauză, precum şi secvenţelor derulării evenimentelor rezultă neîndoielnic faptul că inculpaţii M.M. şi
M.E. au căutat să identifice modalităţi legale de obţinere a unor credite în vederea derulării lucrărilor de investiţii, sens în
care inculpata M.M. a contactat conducerea Sucursalei Bistriţa-Năsăud a Băncii C., care i-a sugerat refinanţarea
creditului angajat la Banca C.R., cu consecinţa aducerii garanţiei imobiliare în portofoliul Băncii C. pentru a avea astfel
posibilitatea obţinerii unor noi credite de la această instituţie bancară.
Inculpaţii M.M. şi M.E. au dat curs sfaturilor primite, sens în care au refinanţat creditul obţinut de la Banca C.R. cu un
împrumut luat de la Banca C., împrumut garantat cu terenul pe care urma să fie edificată pensiunea.
Ulterior, inculpaţii şi-au manifestat intenţia de a angaja un împrumut în numele firmei, în vederea continuării lucrărilor de
investiţie, intenţie care nu s-a materializat datorită situaţiei financiar contabile a societăţii SC T.A. SRL care, fiind în
perioada de investiţii, nu realiza profit.
În efectuarea demersului său, cu sprijinul conducerii unităţii bancare, inculpata M.M. s-a reorientat în vederea obţinerii
unor credite de nevoi personale de tip „Ideal plus”, angajând astfel de credite ca şi soţul acesteia inculpatul M.E.
Inculpata M.M. având nevoie de sume suplimentare pentru continuarea lucrărilor de investiţii, a apelat la primul grup de
persoane interpuse, în vederea obţinerii de noi credite.
În aceste condiţii, în mod just s-a apreciat ca fiind discutabilă însăşi acţiunea de inducere în eroare a unităţii bancare prin
prezentarea ca reală a situaţiei câştigurilor persoanelor interpuse, ipoteza cea mai plauzibilă fiind aceea că persoanele
din conducerea băncii cunoşteau situaţia reală a creditelor astfel dobândite, acceptând acordarea acestora în condiţiile
descrise, în considerarea persoanei inculpatei, care a dat dovadă de un client serios al băncii, a garanţiei prezentate de
aceasta, dar şi în condiţiile unei concurenţe însemnate pe piaţa produselor de creditare şi pe fondul unor norme
relaxate de împrumut în ceea ce priveşte garanţiile imobiliare, ajungându-se la înscrierea ipotecii de rangul 13 asupra
aceluiaşi imobil.

În vederea obţinerii creditelor ce aveau ca destinaţie edificarea Pensiunii X., inculpata M.M. a avut mai multe runde de
negocieri cu persoanele din conducerea sucursalei bancare, respectiv cu directorii T.I. şi O.A., cărora le-a prezentat
situaţia SC T.A. SRL şi intenţiile de dezvoltare a firmei prin construirea pensiunii.
Cu ocazia acestor discuţii s-a constatat că indicatorii financiari contabili ai firmei, nu o recomandau ca fiind eligibilă în
vederea obţinerii unor credite, deoarece aceasta era în perioada de construcţie, astfel că nu realiza profit, întrucât
pensiunea nu exista la acel moment.
În raport de aceste împrejurări, comitetul de creditare al unităţii bancare, a luat în considerare adeverinţele de venituri
prezentate de inculpaţii M.M. şi M.E. cu ocazia solicitării creditelor în nume personal, în care erau menţionate venituri de
6.000 RON respectiv 8.500 RON la nivelul lunii decembrie 2006-ianuarie 2007.
Este important de precizat faptul că după folosirea sumelor de bani obţinute în nume personal de inculpata M.M.,
aceasta a luat legătura din nou cu conducerea băncii solicitând suplimentarea finanţării, în vederea finalizării investiţiei.
Pentru verificarea susţinerilor inculpatei, o delegaţie a băncii, printre care şi directorul de vânzări O.A. s-a deplasat la
şantierul de construcţii, ocazie cu care s-a constatat stadiul lucrărilor.
În ziua următoare, cu ocazia reluării discuţiilor în cursul cărora directorul O.A. a prezentat constatările sale cu privire la
investiţia realizată de inculpată, s-a convenit ca aceasta pentru obţinerea unor noi credite prin intermediul unor
persoane interpuse, angajate la firmă, care să prezinte încredere, stabilindu-se totodată că la momentul semnării
documentaţiei de creditare, aceste persoane să semneze ordine de plată pentru virarea sumelor de bani obţinute cu
titlul de credit în contul inculpatei, deoarece creditele urmau a fi dobândite în baza garanţiei imobiliare prezentată de
aceasta.
La şedinţa de comitet de credite din 13 februarie 2007, directorul de vânzări O.A. a prezentat documentaţia de
creditare întocmită pe numele persoanelor interpuse, respectiv I.C.S., C.F.I., C.I. şi T.T., documentaţie ce cuprindea şi
acte ce atestau venituri de peste 8.000 RON pentru începutul anului 2007 pentru funcţiile de administrator pensiune şi
şef de sală restaurant, funcţii cărora le lipsea obiectul muncii, întrucât la acel moment pensiunea era în curs de edificare,
împrejurare cunoscută cu certitudine de către conducerea băncii.
Sub acest aspect, elocvente sunt relatările martorei C.R.A., director operaţiuni în cadrul Băncii C. care la acea dată, în
şedinţa comitetului de credite, a ridicat problema veniturilor uriaşe consemnate în documentele persoanelor interpuse,
susţinând că are suspiciuni cu privire la realitatea acestora, ocazie cu care directorul general al unităţii bancare i-a
relatat martorei că beneficiarul real al creditelor este inculpata M.M., care va şi achita ratele şi care a adus garanţia
ipotecară pentru obţinerea creditelor.
În contextul celor reţinute apare relevantă declaraţia martorei C.R.A., audiată la instanţa de fond care la termenul din 4
martie 2012 a arătat că în urma discuţiilor purtate cu conducerea unită?ii bancare, a realizat că inculpata este sprijinită
în vederea obţinerii creditelor, motiv pentru care nu s-a opus acordării acestora.
De altfel, probatoriul administrat relevă împrejurarea că unitatea bancară prin conducerea sa cunoştea situaţia reală a
firmei SC T.A. SRL, acordând creditele inculpatei M.M. în cunoştinţă de cauză, chiar dacă nu s-a arătat în mod explicit
faptul că persoanele interpuse nu au calitatea de angajaţi. Această din urmă împrejurare rezultă din faptul că pensiunea
în cauză nu funcţiona, fiind în stare de edificare.
Este de menţionat faptul că ulterior obţinerii creditelor conduita adoptată de inculpaţi nu este una specifică dispoziţiilor
cuprinse în art. 215 C. pen., ci dimpotrivă atitudinea acestora a fost una caracteristică unui debitor de bună credinţă,
care a folosit creditele în scopul declarat şi a achitat cu regularitate ratele scadente, iar în cursul cercetării judecătoreşti,
a achitat toate creditele, cu anticipaţie.
Referitor la critica Parchetului privind infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 288 alin. (1) C.
pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. reţinută în sarcina inculpatei M.M. prin actul de trimitere în judecată, instanţa
de recurs constată că aceasta nu este întemeiată.
Inculpata M.M. personal a contrafăcut viza Inspectoratului Teritorial de Muncă şi semnătura referenţilor S.C. şi B.D.,
angajaţi ai instituţiei, prin transpunere pe document cu ajutorul unei imprimante color cu jet de cerneală în cazul
contractelor interpuse întocmite pe numele martorilor C.F.G., G.F.A., G.F., Z.S., Z.I.T. şi M.G.
Potrivit art. 150 alin. (2) C. pen. constituie înscris oficial orice înscris care emană de la o unitate din cele la care se
referă art. 145 sau care aparţine unei asemenea unităţi.
Contractul de muncă este un act ce emană de la o unitate privată, aparţinând unei asemenea entităţi, astfel că acesta
nu are caracter de înscris oficial, iar aplicarea pe un asemenea document a unei vize aparţinând unei instituţii publice, nu
schimbă natura acestuia, actul rămânând tot unul sub semnătură privată.
Ca urmare, contrafacerea unui asemenea document, în modalităţile descrise mai sus, întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 290 C. pen., aşa cum în mod
corect a apreciat şi instanţa de fond.
Astfel, se apreciază că în mod întemeiat a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1)
C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. în infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută
de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Susţinerea Parchetului din petitul subsidiar referitor la greşita condamnare a inculpatei M.M. pentru infracţiunea de uz de
fals prevăzută de art. 291 C. pen., care ar fi absorbită de conţinutul infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură
privată prevăzută de art. 290 C. pen. nu este întemeiată.
Infracţiunea de uz de fals este absorbită de infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată, când cele
două infracţiuni sunt comise de una şi aceeaşi persoană, ceea ce nu s-a realizat în prezenta cauză.
Probatoriul administrat relevă faptul că inculpata F.V. a completat adeverinţele de salariu privind pe inculpaţii M.M. şi
numiţii Z.S., Z.I.T. şi M.G., adeverinţe care au fost folosite de inculpata M.M. pentru obţinerea creditelor bancare. În
acest sens, instanţa de recurs apreciază că în mod întemeiat s-a dispus condamnarea inculpatei M.M. şi pentru
comiterea infracţiunii de uz de fals prevăzută de art. 291 C. pen.
Inculpata F.V. se face vinovată de comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută
de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.
Aceasta a completat personal adeverinţele de salariu privind pe numiţii M.G., Z.S., Z.I.T. şi inculpata M.M., fiind semnate
la poziţia director şi director economic de către inculpata G.D.A. Aceasta din urmă a declarat că i-a pus la dispoziţia
inculpatei M.M. adeverinţe de salariu necompletate (în alb), dar semnate şi ştampilate, iar inculpata F.V. a completat
cele patru adeverinţe cu toate datele necesare, inclusiv rubrica privind cuantumul salariului pentru a corespunde
sumelor necesare inculpatei M.M. obţinute cu titlu de credit.
Faţă de toate considerentele arătate, văzând dispoziţiile art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. urmează a respinge ca
nefondat recursul formulat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj
împotriva deciziei penale nr. 152/A/2012 din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.M., M.E., G.D.A. şi F.V., până la
prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DEC IDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T.,
Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 152/A/2012 din 13 septembrie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia
penală şi de minori.
Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi M.M., M.E., G.D.A. şi F.V., până la
prezentarea apărătorilor aleşi, în sumă de câte 100 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţie.
Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie, D.I.I.C.O.T., Serviciul Teritorial Cluj, rămân în sarcina statului.
Definitivă.
.
Sursa: www.scj.ro

Decizia NR 3083 Din 10 Oct 2013

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Decizia NR 3083 Din 10 Oct 2013

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Decizia nr.

3083 din 10-oct-2013

Asupra recursului penal de faţă:

pag. 2 4/24/2020 : irina.nicolae@budusan.ro

pag. 3 4/24/2020 : irina.nicolae@budusan.ro

pag. 20 4/24/2020 : irina.nicolae@budusan.ro

pag. 22 4/24/2020 : irina.nicolae@budusan.ro

pag. 24 4/24/2020 : irina.nicolae@budusan.ro

S-ar putea să vă placă și