Ceea ce nu ni s-a spus niciodată.

Medicamentele și infecția covid 19

Una dintre marile ciudățenii ale specificului autohton al pandemiei de covid 19

constă în faptul că oficialitățile impun restricții, amenință și pedepsesc, evitând
orice discuție serioasă care depășește cadrul strâmt al unor reguli de multe ori
contradictorii și aberante, care trebuiesc, însă, respectate cu sfințenie. Numai de noi,
căci domniile lor s-au situat de la bun început dincolo și deasupra unei obligații
atât de vulgare.
Bunăoară, am fost informați, de la bun început, despre faptul că numărul cel
mai mare de decese de covid 19 se înregistrează în rândul vârstnicilor, aceștia
situându-se în grupa de risc foarte ridicat, motiv pentru care s-a încercat, într-o
primă fază, închiderea lor totală în case, apoi timpul în care li s-a permis să iasă a
fost sever restricționat, ca să nu mai vorbim despre ideea lugubră a ”deportării”,
despre care, de altfel, am scris și noi la vremea respectivă.
Vârstnicii fiind și cei mai numeroși suferinzi de așa numitele, în ”nouvorba”
oficială, ”comorbidități”, adică afecțiuni care vulnerabilizează, alături, desigur, de
adulții mai în vârstă și persoanele cu afecțiuni medicale de bază, cum ar fi
hipertensiunea, bolile de inimă sau diabetul.
Desigur, restricții au fost și vor mai fi pretutindeni (chiar dacă la noi s-a sărit
încă o dată calul), însă ceea ce ne singularizează în mod absolut este faptul că presa
noastră s-a ferit ca de foc să abordeze anumite teme pe care gazetarii din restul
lumii nu le-au ocolit nicio clipă.
Astfel, în ”țările civilizate”, teoriile despre motivul pentru care hipertensiunea îi
face pe oameni mai vulnerabili și ce ar trebui să facă pacienții în această privință
au stârnit dezbateri acerbe cu privire la impactul medicamentelor pe scară largă,
existând suspiciunea că unele dintre acestea favorizează acțiunea virusului1.
Mai mult decât atât, Anthony Fauci însuși cita, la un moment dat, un raport
referitor la ratele ridicate ale hipertensiunii în rândul pacienților care au murit de
covid 19 în Italia, sugerând că medicamentele, mai degrabă decât starea de bază,
au acționat ca un accelerator pentru virus.
Inhibitorii ACE și ARB sunt prescriși pe scară largă pacienților cu insuficiență
cardiacă congestivă, diabet, sau boli renale, reprezentând vânzări de miliarde de
dolari la nivel mondial.
Lipsa de răspunsuri limpezi la întrebările privitoare la impactul acestora asupra
pacienților cu Covid 19 au stârnit controverse și speculații răsunătoare în
editorialele jurnalelor medicale americane și nu numai, iar un consorțiu
independent de cercetători a lansat un studiu global privind fișele medicale ale mii
de pacienți covid 19 din SUA, Europa și Asia.
Dr. Marc Suchard2 – un biostatistician de laUniversitatea din California, Los
1 https://www.reuters.com/article/us-health-conoravirus-blood-pressure-ins/blood-pressure-drugs-are-in-the-
crosshairs-of-covid-19-research-idUSKCN2251GQ

2 https://ph.ucla.edu/news/press-release/2020/jun/national-institutes-health-funds-project-rapidly-analyze-spread
Angeles, care conduce studiul, – a spus că, printre altele, își propune să stabilească
dacă medicamentele prescrise pentru alte boli favorizează evoluțiile grave ale
infecției covid 19 sau dacă, dimpotrivă, există unele care ajută la protejarea
împotriva virusului.
Cercetătorii și medicii sunt, în general, de acord că, având în vedere riscurile
mari implicate de oprirea medicației, persoanele cu hipertensiune arterială severă,
sau cu insuficiență cardiacă ar trebui să își ia pastilele în continuare, dezbaterea
concentrându-se asupra felului în care ar trebui îndrumați pacienții cu situații
medicale mai puțin severe.
Astfel, s-au configurat deja două tabere adverse: una care solicită ca deciziile să
fie luate numai după ce aceste medicamente sunt dovedite periculoase fără putință
de tăgadă, și cealaltă, care pledează pentru utilizarea lor limitată, atâta timp cât nu
sunt dovedite sigure.
Centrul de medicină bazată pe dovezi de la Universitatea Oxord, din Anglia, a
recomandat clinicienilor să ia în considerare retragerea prescripției acestor
medicamente de la pacienții cu hipertensiune arterială ușoară, dacă se află într-un
grup de risc ridicat de infectare (cum ar fi, de pildă, lucrătorii medicali), și
înlocuirea lor cu cu medicamente alternative pentru scăderea tensiunii arteriale.
Asta în vreme ce New England Journal of Medicine a recomandat pacienților să
continue administrarea medicamentelor până în momentul în care se vor strânge
mai multe date privind riscurile administrării lor.
Nu trebuie omis, însă, că cercetările extinse aupra riscului medicamentelor
hipertensive efectuate de unii dintre oamenii de știință care au subscris la această
recomandare au fost susținute de industria respectivă.
Dr. Kevin Kavanagh, fondatorul Health Watch USA a atras atenția asupra
conflictului de interese apărut cu acest prilej, recomandând medicilor să evite
temporar punerea unor pacienți noi pe acest tip de medicație și avertizându-i,
totodată, pe aceia care le iau deja, să își ia masuri extreme de precauție în ceea ce
privește expunerea la virus.
În vreme ce lipsa unui consens obligă pacienții să ia singuri o decizie în
această problemă, Dr. Caleb Alexander, co-director al Centrului John Hopkins
pentru siguranța medicamentelor, spune că pacienții cu hipertenisiune gravă ar
putea fi nevoiți să își continue tratamentul, în vreme ce cazurile mai ușoare, sau
recent diagnosticate, ar putea opta pentru unul din nenumăratele tratamente
alternative.
Aceasta fiind, în opinia noastră, o abordare cu adevărat onestă a unei stări de
fapt despre care în România nu se vorbește absolut deloc.
În România s-a aflat doar că unii dintre cei internați nu își mai primesc
medicația, ce îi disperă pe aparținătorii care nu înțeleg ce se întâmplă.
Dacă, într-adevăr, acesta este motivul, oare ce anume îi oprește pe medici să își
justifice decizia?
Dacă fiecare medic ar explica exact pacienților despre ce este vorba, pericolul ca
pacienții cu hipertensiune într-adevăr gravă să renunțe la medicație ar putea fi
înlăturat, aceștia devenind, totodată, și mult mai conștienți de felul în care
hipertensivele îi predispun infecțiilor grave cu coronavirus, luându-și, de bună voie,
precuții suplimentare.
Sau, să fi devenit, oare, acest subiect cu desăvârșire tabu fiindcă Big Pharma
trebuie, totuși, ocrotită, cu orice preț, de pierderi prea mari?
Mai cu seamă că, în România subiectul tratamentelor alternative este, de
asemenea, prohibit.
N-avem nicio îndoială că toți cei stipendiați de fabricile de medicamente știu
cu adevărat ceea ce fac, ceea ce, probabil, nu e și cazul miilor de idioți utili, care s-au
pus de bună voie și gratuit în slujba unei cauze pe care nu o înțeleg și care îi poate
transforma, fără să-și dea măcar seama, nu doar în criminali, ci chiar în
sinucigași....
Cum ar fi, de pildă, domnii de la USR, care și-au pus în gând, nici mai mult
nici mai puțin, decât interzicerea homeopatiei, pe principiul că orice depășește
puterea de înțelegere a noilor komisari ai gândirii trebuie făcut, numaidecât, una cu
pământul.
O altă problemă despre care se discută deschis pe alte meleaguri, dar înrudită cu
aceea despre care tocmai am scris, privește interacțiunile dintre medicamentele luate
de persoanele vârstnice și bolnavii cu boli cronice, pentru a-și gestiona starea, cu
medicamentele experimentale ultilizate în prezent pentru tratarea covid 193.
În acest sens, este cunoscută colaborarea dintre Liverpool Drug Interaction
Group, cu sediul la Universitatea Liverpool, din U.K., și alte câteva echipe de
cercetători care au strâns o enormă bază de date, încercând să creeze un set de
recomandări cu privire la potențialele interacțiuni dintre diverse medicamente,
descoperind că unele dintre cele mai frecvent prescrise – inclusiv unele dintre cele
de inimă, unele antifungice, antibacteriene, antidepresive, contraceptive, neuroleptice
și sedative – pot avea interacțiuni puternice și uneori extrem de periculoase cu
unele terapii experimentale covid 19.
Raymond Woosley, profesor de informatică biomedicală și medicină la
Universitatea din Arizona College, Phoenix, care nu a fost implicat în crearea
acestei baze de date, spune că fenomenul interacțiunilor dintre medicamente este un
domeniu extrem de complex, imaginea fiind cu atât mai sinuoasă cu cât pacientul
ia mai multe medicamente.
Astfel, Saye Khoo, conducătorul științific al echipei de la Liverpool și medic de
boli infecțioase la Spitalele Universității Liverpool a observat la pacienții cu covid
19 ”interacțini foarte complicate, cu două, trei sau chiar patru sensuri și care
pot provoca vătămări pe care medicii le pot atribui în mod eronat covid 19”.
Ceea ce face și mai dificilă interpretarea rezultatelor studiilor de cercetare
efectuate în prezent pe pacienți pentru evaluarea tratamentelor pentru covid 19.
De-a lungul anilor, oamenii de știință au aflat că un medicament poate bloca
sau grăbi eliminarea altuia.
De exemplu, conform datelor Liverpool, un antifungic numit posaconazol,
blochează eliminarea unui medicament anti HIV numit atanazavir, pe care
cercetătorii îl studiază pentru potențialul său de a trata covid 19, iar această
interacțiune poate duce la o acumulare de atanazavir, de aproape de trei ori mai
3 https://undark.org/2020/05/07/drug-interaction-covid-19/
mare, în sistemul unei persoane, ceea ce o poate ucide.
De asemenea, – explică Khooo – combinarea unei statine care scade
colesterolul, cum ar fi atorvasatina, de exemplu, cu un medicament anti HIV, ar
putea duce la o creștere de aproape cinci ori a nivelului de statine din organism.
Conform datelor Liverpool, unele dintre cele mai riscante interacțiuni
medicamentoase sunt între tratamentele experimentale covid 19 și medicamentele
legate de inimă, inclusiv antiaritmice, beta-blocante, anticoagulante, blocante ale
canalelor de calciu, unele hipertensive și statinele care scad lipidele.
Așadar, conform analizei Liverpool, multe dintre acestea nu ar trebui luate în
același timp cu unele terapii experimentale Covid 19.
O altă categorie notabilă sunt antibacterienele. G. Caleb Alexander, medic și co-
director al Centrului Johns Hopkins pentru siguranța și eficacitatea
medicamentelor, despre care am scris mai sus, indică, în acest sens, rifampicina,
utilizată la tratarea tuberculozei și a altor infecții grave. Aceasta poate scădea cu
75% eficiența unui alt tratament experimental al covid 19, cel care utilizează
medicamentul HIV ritonavir/lopinavir.
Extrem de interactive sunt și medicamentele legate de creier, în special cele
utilizate în psihiatrie. De exemplu, unele anticonvulsivante, analgezice,
antidepresive, antipsihotice, neuroleptice și anxiolitice.
Sheldon Preskorn, medic, clinician și profesor la Departamentul de Psihiatrie și
Științe Comportamentale de la Universitatea din Kansas School of Medicine –
Wichita –, care, de asemenea, nu a fost implicat în Grupul Liverpool, spune că
medicamentele prescrise pe scară largă aparținând acestor categorii includ fluoxetina,
prozacul, alprazolamul, sau xanaxul.
Khoo spune că, deși există o mare cantitate de antidepresive, majoritatea provin
din doar câteva familii de medicamente, fiind metabolizate similar.
Așadar, un medicament anti HIV, de exemplu, ar putea face antidepresivele mai
toxice, împiedicând descompunerea și eliminarea lor din organism.
Chiar și medicamentele clasificate cu risc scăzut pot deveni problematice în
combinație cu tratamentele experimentale covid 19. Iar în foarte multe cazuri pur și
simplu nu există suficiente date disponibile. Și, totodată, câtă vreme datele
privitoare la interacținile medicamentoase sunt deseori limitate sau absente,
evaluarea procentului risc/beneficiu revine în exclusivitate prescriptorilor.
Pe de altă parte, conform lui Woosley, unele medicamente considerate sigure ar
putea fi, totuși, periculoase pentru unii, câtă vreme un medicament trebuie testat
pentru efectele sale asupra inimii, dar aceste teste implică participanți voluntari cu o
funcție a inimii normală, fiind, pe cale de consecință, excluși pacienții cu risc
ridicat, adică exact aceia cu reacții severe la covid 19.
Desigur, imaginea ar trebui să devină mai clară pe măsură ce tot mai multe date
devin disponibile de-a lungul timpului, cercetătorii sintetizând rezultatele mai
multor studii sau analizând situația pacienților care nu răspund bine la dozele tipice
ale unui medicament.
Dincolo de acest aspect, românii au, însă, dreptul la o informare corectă apropos
de pastilele cu care sunt îndopați.
În perioada stării de urgență și ulterior, vârstnicii și cei care suferă de afecțiuni
grave ar fi trebuit să se afle în legătură permanentă cu medicii lor de familie, care
ar fi trebuit să găsească pentru ei, individualizat, cele mai adecvate tratamente.
Iar televiziunile și presa, atât de preocupate de sănătatea nostră altminteri, ar fi
trebuit ca, dincolo de îndemnurile repetate de a sta acasă și de a ne spăla pe mâini,
să acorde atenție și unor asemenea informații. Desigur, în funcție de spațiul de
emisie rămas după popularizarea amenzilor lui Vela și a aberațiilor lui Nelu Tătaru.