Creștinii armeni sunt încă ținuți în captivitate de Azerbaidjan

În ciuda faptului că războiul împotriva Republicii Artsakh a luat sfârșit printr-un

acord intermediat de Rusia și semnat, de ambele părți, la data de 9 noiembrie 2020,
Azerbaidjanul continuă să maltrateze și să ucidă prizonierii armeni1.
Și asta în ciuda celui de-al optulea articol al acordului, care prevedea, odată cu
încetarea ostilităților, schimbarea imediată a morților, a prizonierilor de război și a
tuturor civililor reținuți.
Jurnalistul de investigație Hovannes Nazaretyan semnalează existența unor
videoclipuri în care mai mulți cetățeni armeni, prizonieri de război sau simpli civili
sunt mutilați și/sau decapitați de către soldații azeri2.
De exemplu, unul dintre acestea înfățișează decapitarea unui armean deasupra
unui porc înjunghiat, altul, un bătrân imobilizat pe podeaua propriei sale case, căruia
i se taie urechile, iar un al treilea, niște soldați azeri decapitând un bătrân armean
care imploră să fie cruțat.
Alți doi bărbați decapitați de militarii azeri au fost identificați ca fiind Genadi
Petrosyan, de 69 de ani, din Madatashen (districtul Askeran) și Yuri Asryan, de 82 de
ani, din Azokh (districtul Hadrut), ”pedepsiți” pentru că ar fi refuzat să-și părăsească
casele atunci când forțele azere au pus stăpânire pe satele în care locuiau.
De asemenea, soarta multor răpiți rămâne, deocamdată, necunoscută. Printre
aceștia se număra armeanca Maral Najarian care, în urma exploziei de la Beirut din
luna august, anul trecut, a decis să părăsească Libanul și să se mute în Artsakh
împreună cu sora ei. Când, în urma acordului intermediat de Rusia, armenii au fost
nevoiți să renunțe la o mare parte a pământului lor de baștină din Artsak, ea și
prietenul ei, Viken Euljekdjian, au încercat să-și salveze lucrurile din casă. Ambii au
fost răpiți de forțele azere și de atunci nu se mai știe nimic despre ei3.
Aceste brutalități sunt, în mare parte, urmări ale propagandei instituționalizate a
Azerbaidjanului. De exemplu, în ianuarie, când Azermarka, o companie de stat aflată
în subordinea Ministerului azer al Transporturilor, Comunicațiilor și Înaltelor
Tehnologii, a emis timbre poștale intitulate ”Azerbaidjan 2020”, Azerbaidjanul a
apărut, în stampele respective, ca fiind cel care ”dezinfectează” regiunea armeană
Artzakh de paraziții și bolile de acolo. Conform Televiziunii Azerbaidjan (AZTV),
acele timbre poștale sunt dedicate ”eroilor azeri”4.

1 https://iwpr.net/global-voices/armenia-bring-our-sons-home

2 https://www.evnreport.com/magazine-issues/azerbaijan-s-war-crimes

3 https://zartonkmedia.com/2021/01/10/lebanese-armenian-maral-najarian-who-settled-in-shushi-after-beirut-blast-
was-kidnapped-on-nov-10-is-in-azeri-captivity/

4 http://www.aztv.az/en/news/11015/postage-stamps-dedicated-to-azerbaijani-heroes-issued
 De altfel, potrivit raportului din 2018, ”Armenofobia în Azerbaidjan”5, noțiunile
precum ”tumoră canceroasă”, ”boală” și ”parazit” sunt asociate adesea cu armenii,
numeroși apărători ai drepturilor omului susținând că o asemenea formă ticăloasă și
perversă de dezumanizare a mai fost folosită doar în timpul nazismului german6.
Karnig Kerkonian, un avocat internațional cu expertiză în dreptul tratatelor și
obligațiile statului a declarat că refuzul Azerbaidjanului de a elibera prizonierii
armeni nu este doar o încălcare patentă a paragrafului 8 din Declarația Trilaterală ci
este, de asemenea, și o încălcare flagrantă a Convenției de la Geneva privitoare la
tratamentul prizonierilor de război care, nu doar că prevede returnarea prizonierilor
după încetarea ostilităților, dar, în conformitate cu dreptul internațional, stabilește și
un calendar foarte strict pentru aceasta: anume de îndată și fără nicio întârziere.
Or, în acest sens, comportamentul Azerbaidjanului este o încălcare materială a
Declarației Trilaterale, o nesocotire vădită a dreptului internațional umanitar și o
dovadă clară a unui comportament necinstit, care contravine obligațiilor legale și
internaționale ale acestei țări.
Între timp, Ombudsmanul pentru Drepturile Omului din Republica Artsakh și-a
actualizat ”Raportul intermediar privind cazurile de ucidere a civililor de către forțele
armate din Azerbaidjan”7. Acesta include informații despre victimele civile armene,
inclusiv despre cei uciși în captivitate sau, cel puțin sub controlul Azerbaidjanului,
prin violență fizică, înjunghiere, decapitare, împușcare de la distanță sau alte
mijloace de acest fel.
Una dintre aceste victime a fost Alvard Tovmasyan, care suferea de o bolaă
mentală. Conform International Christian Concern, pe 13 ianuarie rudele au
identificat cadavrul femeii în vârsă de 58 de ani, găsită moartă în curtea casei sale
din Karin Tak. Corpul îi era într-atât de mutilat încât fratele ei a izbutit să o
recunoască doar după îmbrăcăminte8.
Avem așadar de a face cu atrocități care se aseamănă halucinant cu acelea din
timpul vechilor pogromuri și genocide comise împotriva comunității creștine
armene.
Garo Ghazarian, fost președinte al Asociației Avocaților din Armenia și
copreședinte al Comitetului pentru drepturile armenilor al Asociației Baroului
Armean, a declarat că meținerea în captivitate a armenilor precum și maltratarea și
torturarea acestora este o dovadă a rasismului și a prejudecăților extreme, a
xenofobiei și armenofobiei. În ultimă instanță, aceste acte spun multe despre
nesocotirea și sfidarea directă a dreptului și a standardelor internaționale. Mai mult
decât atât, ele dovedesc că Azerbaidjanul nu are niciun fel de respect pentru
drepturile omului. Iar aceste manifestări se constituie pur și simplu în crime de

5 https://agbueurope.org/wp-content/uploads/sites/17/2017/02/Armenophobia-in-Azerbaijan-1.00-Interactive-
25.09.2018.pdf?fbclid=IwAR3UvpfJrVZAK2aF3OEu5oOxk-toGhmIlDAbhzUhyckamzqPI_oPtkRvzTg

6 https://twitter.com/hugh_mcdermott/status/1349574040504004609

7 https://artsakhombuds.am/en/document/785?
fbclid=IwAR2l6yeM1S1duXev9FmougClVernbL470Wl9wku71wNfcKLnfDog5CztrtQ

8 https://www.persecution.org/2021/01/16/missing-nagorno-karabakh-woman-found-dead-tortured/
război.
Nerespectarea totală a obligațiilor internaționale de către Azerbaidjan se datorează
tăcerii comunității internaționale și eșecului colectiv de a impune sancțiuni și
măsuri punitive, astfel încât Azerbaidjanul să fie obligat să respecte standardele
umanitare.
Eșecul comunității internaționale de a insista asupra eliberării imediate a tuturor
prizonierilor armeni aflați în custodia azerilor a fost până în prezent dezgustător și
mai mult decât deplorabil.
Comunitatea internațională, ONU, UE și chiar Rusia ar trebui să insiste ca
Azerbaidjanul să permită o inspectare imediată a închisorilor sale, permitând ca
observatorii internaționali să verifice situația prizonierilor armeni din Azerbaidjan.

Un articol de Uzay Bulut

Traducere și adaptare Nedeea Burcă
Foto:Biserica antică armeană Khor Virap cu Muntele Ararat pe fundal

Nota red.: Uzay Bulut este o jurnalistă de naționalitate turcă, stabilită ulterior la
Ankara. Scrierile ei au apărut în The Washington Times, The American
Conservative, The Christian Post, The Jerusalem Post și Al-Ahram Weekly.
Analizele ei politice se concentrează în principal pe drepturile omului, politica și
istoria Turciei, minoritățile religioase din Orientul Mijlociu, antisemitism.
În același timp, unele publicații, inclusiv de la noi, încearcă o abordare mai puțin
unilaterală. (Cf., de exemplu, ”În ziua în care a început războiul pregăteam roșiile
pentru conservele de iarnă.” Conflictul Nagorno-Karabach prin ochii unei armene
și ai unui azer), https://www.hotnews.ro/stiri-international-24353951-cum-vede-
conflictul-nagorno-karabakh-prin-ochii-unei-armene-unui-azer.htm).
În opinia noastră, pentru a dezminți eventualele ”exagerări”, partea azeră ar trebui
să reacționeze nu doar prin eliberarea tuturor prizonierilor, ci și prin prezentarea
acelor dovezi pe care le consideră favorabile cauzei și abordărilor proprii.

Sursa:

https://www.theamericanconservative.com/articles/armenian-christians-are-still-
being-held-captive-by-azerbaijan/