România înaintea alegerilor. Dansând în ceață.

Ideea că liderii au datoria de a-și asuma responsabilitatea pentru succesul sau

eșecul colectivităților, a mulțimilor pe care le conduc, este foarte veche.
Trebuie spus, însă, că această ”obligație a angajamentului” nu este, în cele mai
multe cazuri, una directă, cauzală. Astfel, căpitanul este ultimul care părăsește
nava nu pentru că ar purta, neapărat, vina scufundării acesteia, după cum nici
deviza lui Harry Truman, the buck stops here, (derivată din expresia de slang a
jucătorilor de poker pass the buck, cu înțelesul de trecere, pasare a responsabilității),
nu presupunea faptul că președintele american își asuma, literalmente, tot răul din
țară, ci doar releva asumarea responsabilității morale drept una din atribuțiile de
bază ale muncii sale.
Cu atât mai greu de înțeles ieșirile agesive ale guvernanților României și ale
președintelui Iohannis care, cu puțin timp înainte de deschiderea sezonului
electoral, pasează întreaga responsabilitate a așa zisei explozii a infectărilor cu noul
coronavirus nu doar asupra opoziției, ci și asupra populației, prea indisciplinată
pentru gustul puterii.
Astfel, conform declarațiilor lui Ludovic Orban,”creșterea numărului de cazuri
nu este responsabilitatea guvernului”, iar Klaus Iohannis ceartă populația, învinuind-o
de nerespectarea regulilor și fiind, totodată, ”siderat” de ceea ce el numește ”cinismul
PSD”, pe care îl consideră moralmente ”răspunzător pentru moartea poate a zeci
sau chiar sute de români.”
Lăsând la o parte faptul că încercarea de a despărți apele plasând, din start și
într-un mod atât de brutal, PSD și ”populația indisciplinată” în aceeași tabără este
contraproductivă din punct de vedere electoral și deservește considerabil actuala
putere, intervențiile președintelui păcătuiesc nu doar prin schematism și sărăcie
ideatică, ci și printr-o gestică nefirească, de ”actor de școală populară”, cum ar zice
Cristoiu, dar menită, cumva, să sporească agresivitatea unui text altminteri cât se
poate de insipid.
Astfel încât e imposibil să nu te întrebi cât de programatic poate fi, până în
cele din urmă, un asemenea primitivism discursiv? Adică, să existe, oare, în
România, un segment electoral, cât de cât important, capabil cu adevărat să rezoneze
la așa ceva?
Cu atât mai mult cu cât aceia care care au luat cu asalt litoralul și terasele,
considerați, la momentul actual, printre marii vinovați ai exploziei de infectări și
culpabilizați ca atare, nu sunt nici pe departe electorat PSD ci, dimpotrivă, fac parte,
în imensa lor majoritate, dintre votanții tradiționali al dreptei.
Și atunci nu poți să nu te întrebi cum de își permite președintele care, cel puțin
la nivel declarativ, se poziționează trup și suflet de partea acesteia, să îi ostilizeze,
cu atâta nonșalanță, chiar în prag de alegeri?
Pe de altă parte, să fie, oare, situația sanitară a României chiar atât de gravă pe
cât ni se spune?
 Pentru a judeca în cunoștință de cauză ar trebui să avem cifrele exacte ale
românilor decedați de gripă obișnuită, defalcate pe fiecare an, comparate cu acelea
ale morților anunțați de Covid 19. Și asta deoarece, dintre toate numerele raportate
zilnic, singurul relevant rămâne acela al deceselor.
Ceea ce, evident, nu e cazul, după cum nu avem nici statistici cu numărul total al
morților din acest an, comparat cu morții aceleiași perioade a anului trecut și, pe cale
de consecință, nu putem calcula nici aportul Covid 19 la mortalitatea generală a
României.
Aceasta fiind, de altfel, singura cifră care ar trebui să ghideze politica guvernului
și nicidecum aceea a numărului de ”asimptomatici”, mai mult sau mai puțin
”infectați”, îngrămădiți aiurea prin spitalele României.
Dar dacă, nici nu mai contează din a cui vină, situația noastră sanitară este, totuși,
chiar atât de gravă pe cât se pretinde, n-ar fi mai indicat ca, până în cele din urmă,
să profităm cât mai mult de strălucita guvernare actuală, amânând alegerile?
Nici pe departe, răspunde președintele care este de părere că mersul la vot nu este
deloc mai periculos decât mersul la supermarket.
Un punct de vedere cu atât mai interesant, cu cât mesajele panicarde ale
Guvernului și ale medicilor din garda pretoriană continuă să trâmbițeze
Apocalipsa, iar presa își continuă monologul despre cheflii de pe litoral care nu
respectă regulile, culpabilizând fără nici cea mai mică jenă românii care, în
treacăt fie zis, nu se comportă deloc diferit de popoarele așa zis ”civilizate”.
Spre norocul nostru, presa străină își face deocamdată treaba, astfel încât
suntem, totuși, la curent cu ceea ce fac atât englezii, la plajă, cât și milioanele de
germani conspiraționiști care, incitați, pesemne, de Avocatul Poporului și de PSD ,
își revendică drepturile furate. (foto)
Dacă, de bine rău, pricepem că, indiferent de situația reală a ”infectărilor” din
România, Guvernul și Președintele forțează alegerile (așa cum încercaseră și la
începutul anului), în ideea că timpul lucrează puternic în defavoarea lor și că PNL se
duce puternic la vale, urmat, firește, la foarte mică distanță, de PSD, a cărui lipsă
de fermitate a izbutit să irite peste poate electoratul mai mult sau mai puțin
tradițional al acestui partid, ne este mai puțin limpede, însă, dacă nu cumva,
plasând alegerile într-un moment atât de tulbure, guvernanții nu încearcă, de
asemenea, să forțeze, cu același prilej, și o mai mică participare la vot a vârstnicilor,
îndeobște votanți PSD care, speriați de pericolul infectării, ar putea alege să stea
acasă?
O socotelă care ar putea fi greșită câtă vreme categoriile cele mai temătoare
sunt, cel puțin astăzi, tinerii ”cu pretenții” din mediul urban și, dintre pensionari,
exact aceia foarte fideli puterii și care, pe cale de consecință, au înghițit pe
nemestecate și toată propaganda acesteia.
Poate doar în 1990 să mai fi fost românii atât de manipulați. Suntem, ca atunci,
buimăciți de spaime induse cu măiestrie și menținuți, cu bună știință, într-o ceață
care devine din ce în ce mai deasă, iar rezultatul alegerilor are toate șansele să fie
la fel de dezastruos.