Curs 21

1.5 Calculul la flambaj

Reprezentând grafic relaţia (29) se obţine graficul cunoscut sub numele de hiperbola lui Euler,
prezentată în figura 8.
Formula lui Euler este valabilă pentru valori σ cr sub limita de proporţionalitate, deci pentru
σ cr < σ p căreia îi coespunde pe această curbă un coeficient λ ≥ λ p . Aceasta înseamnă că formula
lui Euler este valabilă pentru tensiuni σ cr situate în domeniul elastic al curbei caracteristice ale
materialului. De aceea acest domeniu al hiperbolei lui Euler este denumit domeniu elastic şi îi
corespunde flambajului elastic.

Fig. 8

2 Flambajul barelor drepte supuse la compresiune şi încovoiere

Se consideră bara din figura 9, supusă la o sarcină axială P şi un sistem de forţe transversale
P1 , P2 , P3 ,..., Pn .
Ecuaţia fibrei medii deformate este:
d2 w
EI 2
= −P ⋅ w − M* (30)
dx
unde M * reprezintă momentul încovoietor produs de sarcinile transversale.
Rezolvarea acestei ecuaţii este dificilă pentru cazuri complexe de încărcare, folosindu-se în
acest caz metode aproximative, mai uşor de aplicat. Se va utiliza o astfel de metodă pentru
rezolvarea acestei ecuaţii.
Se scrie că între deformaţiile w * şi M * , într-o secţiune oarecare există relaţia:
d 2 w*
− M* = EI (31)
dx 2

Fig. 9

Înlocuind M * din relaţia (31) în relaţia (30) rezultă:

1
Curs 21
d2 w d 2 w*
EI = EI −P⋅w (32)
dx 2 dx 2
În cazul în care sarcinile sunt aplicate simetric faţă de mijlocul grinzii se pot adopta pentru
scrierea analitică a deplasărilor w şi w * următoarele relaţii:
πx
w = w max sin
l
πx
w* = w *max sin
l
care introduse în relaţia (32) conduc la:
π2 π2
E I w m a x 2 = E I w *m a x 2 − P ⋅ w m a x (33)
l l
de unde rezultă:
* π2
w max EI 2 w *max
w max = l = (34)
π2 P l2
EI 2 − P 1 −
l EI π 2
Deoarece forţa critică de flambaj este:
π 2 EI
Pcr = 2
lf
rezultă:
w *max
w max = (35)
P
1−
Pcr
Din această relaţie rezultă că pierderea stabilităţii (independent de valoarea sarcinilor
transversale) are loc când P = Pcr .
Un caz interesant este acela al barei supuse la compresiune excentrică din figura 10, rezultă că
excentricitatea forţei nu inflenţează valoarea sarcinii sub care se produce pierderea stabilităţii
elastice.

Fig. 10

3 Calculul sarcinii critice de flambaj la bara dreaptă comprimată axial prin

metoda energetică

Metoda analitică prezentată prin care s-au stabilit expresiile sarcinii critice de flambaj pentru
cazurile clasice de rezemare a barei la capete nu poate fi aplicată în toate cazurile. De aceea, în
unele cazuri, se preferă metode mai puţin precise, care conduc la calculul sarcini critice. Una din
aceste metode este metoda energetică.
Se consideră bara dreaptă de lungime l , articulată la ambele capete, supusă la compresiune
axială de forţa P , ca în figura11.

2
Curs 21

Fig. 11

Pentru calculul sarcini critice, se scrie că în momentul pierderii stabilităţii, lucrul mecanic de
deformaţie produs de sarcina critică este egal cu energia de deformaţie. În acest caz, lucrul mecanic
de deformaţie este dat de relaţia:
L = Pcr δ
unde δ este deplasarea punctului de aplicaţie a sarcinii P pe direcţia acesteia.
Deplasarea δ se poate exprima ca fiind diferenţa dintre lungimea l a barei şi proiecţia
acesteia după deformare pe dreapta care uneşte reazemele.
Se obţine astfel:
2 ϕ ϕ2
dδ = dx − dx cos ϕ = (1 − cos ϕ)dx = 2sin dx = dx
2 2
Deoarece
dw
ϕ= = w'
dx
l 2
1  dw 
δ = ∫ dδ = ∫   dx
2 0  dx 
Lucrul mecanic de deformaţie este deci:
2
P l  dw 
L = cr ∫   dx (36)
2 0  dx 
Energia de deformaţie se obţine din relaţia:
l 2
1  d2 w 
U = ∫ EI  2  dx (37)
2 0  dx 
d2w
în care s-a înlocuit M = − EI .
dx 2
Egalând (36) cu (37) rezultă:
l 2
 d2 w 
∫  dx 2  dx
EI
0
Pcr = 2
(38)
l
 d2 w 
∫  dx 2  dx
0

Pentru calculul integralelor este necesară alegerea unei funcţii w = f ( x ) care aproximează
forma fibrei medii deformate şi satisface condiţiile la limită. Se poate alege în acest caz:
πx
w = w max sin .
l
Substituind în relaţia (38) se obţine formula lui Euler:

3
Curs 21
π 2 EI
Pcr =
l f2
Se constată că alegearea funcţiei w , influenţează puţin valoarea sarcinii critice de flambaj, şi
deci se poate alege orice funcţie continuă care satisface condiţiile la limită.

4 Flambajul lateral al grinzilor drepte de secţiune îngustă

Barele drepte îşi pot pierde echilibrul elastic nu numai atunci când sunt supuse la
compresiune. În unele cazuri, poate avea loc o pierdere a stabilităţii formei plane de încovoiere
cunoscută şi sub denumirea de flambaj lateral. În aceste cazuri, în general, pe lângă încovoiere, care
are loc atât în planul de acţionare al sarcinii cât şi perpendicular pe acesta, are loc şi o răsucire a
barei. Acest lucru este evident la barele drepte de secţiune îngustă, pentru cazul când axa neutră a
acesteia este paralelă cu laturile mici ale secţiunii.
În cazul dat, rezemarea permite rotirea secţiunilor de la capete în orice direcţie; se face ipoteza
că răsucirea grinzii poate fi neglijată faţă de încovoierea laterală.
Se consideră bara din figura 12, de secţiune îngustă cu k >> b , rezemată pe două articulaţii
sferice (una mobilă) situate la extremităţile părţii superioare a acesteia şi încărcată cu o sarcină
concentrată ce acţionează pe mijlocul deschiderii grinzii la partea inferioară a acesteia. Sarcina şi
reazemele sunt situate în acelaşi plan, care este planul de rigiditate maximă al grinzii, iniţial vertical.

Fig. 12

Bara rămâne rectilinie atât timp cât sarcina P este sub valoarea critică. Atingerea valorii
critice duce la pierderea stabilităţii, care se manifestă printr-o încovoiere în planul rigidităţii minime
a grinzii (planul xOy) şi printr-o răsucire, aşa cum se vede din figura 12.
Pentru calculul sarcinii critice se aplică metoda energetică. La aplicarea acestei metode se ţine
seama că energia de deformaţie este egală cu lucrul mecanic produs de deplasarea pe verticală a
sarcinii datorită încovoierii şi rotirii grinzii în jurul reazemelor. După pierderea stabilităţii elastice,
sarcina P rămâne în acelaşi plan cu reazemele.
Momentul încovoietor într-o secţiune x a grinzii este dat de relaţia:
P
M= x.
2
Notând cu α unghiul pe care axa Oz a secţiunii îl face după pierderea stabilităţii elastice cu
verticala şi presupunând că vectorul moment M îşi păstrează direcţia, momentul încovoietor pe
direcţia axei Oz' care produce încovoierea laterală este:

4
Curs 21
P P
x ⋅ sin α ≅ x ⋅ α .
M z′ =
2 2
Unghiul α fiind mic s-a luat sin α ≅ α .
Considerând neglijabilă energia de deformaţie produsă de momentul încovoietor M precum
y'
şi cel de răsucire, energia de deformaţie a grinzii se poate considera produsă numai de momentul
încovoietor M ' şi are expresia:
z
2
1 M z ' dx
l l/2
P2α2 P 2 α 2 l3
U= ∫ =2 ∫
2
x dx = (39)
2 0 EI z 8EI z 0
96EI z
Lucrul mecanic al forţei P se obţine considerând deplasarea pe verticală w1 , datorită
încovoierii laterale a grinzii şi deplasarea w 2 , datorită rotirii grinzii în jurul liniei reazemelor.
Deplasarea w1 este:
M 2' m 2' α
l/ 2
Pxα  x 
w1 = α ⋅ w max = α ∫ z z
dx = 2 ∫   dx
EI z EI z 0
2 2
(40)
2 l/2 2 3
Pα 2 Pα l
=2
4EI z ∫x dx =
48EI z
0
Deplasarea w 2 se obţine din considerente geometrice şi este:
hα 2
w2 =
2
Lucrul mecanic al forţei P este deci:
P 2 α 2 l3 Phα 2
L = P ⋅ w1 − P ⋅ w 2 = − (41)
48EI z 2
Egalând (39) cu (41) se obţine valoarea sarcinii critice de flambaj:
EI h
Pcr = 48 3z (42)
l

5 Influenţa forţei tăietoare asupra forţei critice de flambaj

5.1 Stabilirea ecuaţiei diferenţiale

La stabilirea forţei critice de flambaj s-a plecat de la ecuaţia fibrei medii deformate, în care s-a
ţinut cont numai de momentul încovoietor, cu neglijarea influenţei forţei tăietoare. La producerea
flambajului, forţa tăietoare apare în multe secţiuni, cum este cazul secţiunilor compuse; ea trebuie să
fie luată în considerare atât la calculul barelor, cât şi al elementelor de solidarizare.
Se consideră tronsonul de lungime x , având originea într-un punct de inflexiune al fibrei
medii deformate ca în figura 13. În această secţiune acţionează doar forţa P . La celălalt capăt al
tronsonului acţionează mărimile secţionale N, M, T .

5
Curs 21

Fig. 13

Proiectând pe direcţia normalei la fibra medie deformată se obţine:

dw
T=P (43)
dx
relaţie care se poate obţine şi direct prin derivarea membru cu membru a relaţiei:
d2 wT kP d 2 w
= .
dx 2 GA dx 2
Prin modul de alegere, relaţia (43) diferă de cea a fibrei medii deformate discutată deja.
Pentru panta tangentei la fibra medie deformată din lunecare se ia valoarea medie:
dw T kT
γm = = .
dx GA
Ţinând cont de relaţia (43), relaţia precedentă se scrie sub forma:
dw T k dw
= P .
dx GA dx
Prin derivare se deduce curbura produsă de forţa tăietoare:
d2 w Pw kP d 2 w
= − + (44)
dx 2 EI GA dx 2
ea adăugându-se curburii datorate momentului, astfel încât ecuaţia diferenţială se scrie sub forma:
d2 w P 1
+ w=0 (44')
dx 2
EI kP
1−
GA
d2 w P
Această ecuaţie diferenţială diferă de cea cunoscută deja + w = 0 doar prin factorul
dx 2 EI
 kP 
constant 1 −  care figurează la numitorul termenului al doilea.
 GA 
Repetând reţionamentul din cazul barei dublu articulate se obţine:
P 1 π2
= 2
EI kP l
1−
GA
din care se poate deduce succesiv:
P π 2 EI
= 2 = PE .
kP l
1−
GA

6
Curs 21
În final:
PE PE
Pcr = = (45)
kPE 1 + γPE
1+
GA
unde prin PE s-a notat forţa critică euleriană la care nu s-a ţinut seama de influenţa forţei tăietoare,
iar γ este lunecarea produsă de o forţă tăietoare unitate ( T = 1 ).
Din relaţia (45) rezultă Pcr < PE . Pentru a putea aprecia influenţa numitorului, sunt de
examinat separat două cazuri:
- bara are secţiune plină;
- bara are secţiune compusă, elementele componente fiind solidarizate.
P
În cazul barelor cu secţiune plină, se poate nota E = σ E ca valoare maximă în domeniul
A
elastic.
σ
Raportul k E are valori reduse în raport cu unitatea (pentru OL 37 rezultă aproximativ
G
1.2x1920/810000=0.0028), astfel încât, în asemenea cazuri, influenţa forţei tăietoare asupra forţei
critice de flambaj poate fi neglijată.

7
Curs 21
5.2 Calculul barelor cu secţiune compusă, solidarizate cu zăbreluţe
La calculul acestor bare problema care se pune este de a evalua lunecarea γ produsă de forţa
tăietoare T = 1 .
Se va considera cazul din figura 14, al unei bare alcătuită din două profiluri U.

Fig. 14
Se notează cu:
- A - aria secţiunii barei întregi;
- A d - aria secţiunii normale a diagonalelor din panou;
- A m - aria secţiunii montanţilor;
- I z - momentul de inerţie al întregii secţiuni în raport cu axa z-z care nu taie materialul;
- I1 - momentul de inerţie al unui singur profil U, în raport cu axa proprie 1-1 (paralelă cu axa
z-z);
- l1 - lungimea panoului (în STAS este limitată);
- α - unghiul dintre axele diagonalei şi a montantului;
- c = l1ctgα distanţa dintre axele proprii ale celor două profiluri (egală cu cea teoretică a
montantului);
l
- d = 1 - lungimea teroretică a diagonalei.
sin ϕ
Se admite că deformata barei cu zăbrele are aceeaşi alură ca şi deformata barei pline şi că
toate nodurile sunt articulate.
Se consideră un panou de lungime l1 , la capetele căruia apar forţele tăietoare T .
Efortul dintr-o diagonală este:
T
D= (46)
2 cos α
datorită lui se produce o alungire a diagonalei:

8
Curs 21
2D ⋅ d T ⋅ l1
∆d = =
EA d EA d sin α cos α
şi o deplasare laterală în dreptul montantului (figura 14b):
∆d T ⋅ l1
δ1 = = (47)
EA d EA d sin α cos α
Analog, în montant rezultă un efort:
T
F= (48)
2
şi o alungire:
T⋅c
∆c = δ 2 = (49)
EA m

( )
Alungirea totală δ1 + δ 2 dă o lunecare, care pentru T = 1 se scrie:
δ1 + δ 2 1 c
γ= = 2
+
Tl1 EA d sin α cos α EA m l1
(50)
1 cos α
= 2
+
EA d sin α cos α EA m sin α
Din relaţia (45) se deduce:
π 2 EI
1
Pcr = 2
π 2 EI
l
1+ γ 2
l
sau, împărţind la aria A şi înlocuind lunecarea γ cu relaţia (50) rezultă:
π 2 EI 1
σ cr =
Al 2 π 2 EI  1 cos α 
1+  + 
l 2  EA d sin α cos 2 α EA m sin α 
sau
π2 E 1
σ cr =
λ2 π2  A A cos α 
1+  + 
λ2  A sin α cos 2 α A sin α 
 d m 
π2 E
=
 A A cos α 
λ 2 + π2  + 
 A sin α cos 2 α A sin α 
 d m 
Numitorul poate fi considerat că reprezintă pătratul unui coeficient de zvelteţe transformat:
 A A cos α 
λ tr = λ 2 + π 2  +  (51)
 A sin α cos 2 α A sin α 
 d m 
cu care rezistenţa critică se scrie:
π2 E
σ cr = 2 (52)
λ tr

9
Curs 21
Relaţia (51) este trecută şi în STAS 10108/0-78. Rezultă că rezistenţa critică a unei bare
compuse solidarizată este egală cu rezistenţa critică a unei bare plină având aceeaşi secţiune şi un
coeficient de zvelteţe ce se calculează cu relaţia (51).
Zăbreluţele se calculează cu relaţia:
D
≤ m⋅R (53)
ϕA d
în care:
- D - este efortul ce revine unei zăbreluţe din forţa tăietoare maximă de pe bară, calculat ca la
o grindă cu zăbrele;
- ϕ - coeficientul de flambaj minim al zăbreluţei;
- m - coeficientul condiţiilor de lucru, care este egal cu 0.75, când zăbreluţa este formată
dintr-o singură cornieră prinsă de o singură aripă şi este egal cu 0.9, când corniera este cu aripi
neegale şi prinsă pe aripa lată.

10