CN Solicitările statice generale ale corpului navei

CURS 5&6
1.10 Stabilirea celui mai nefavorabil val şi a celei mai periculoase poziţii a navei
la aşezarea statică a navei pe val
Se consideră o navă (simetrică în raport cu planul cuplului maestru şi cu bordaje
verticale în zona liniei de plutire) în echilibru static pe un val cu profil cosinusoidal, a cărui
lungime este diferită de lungimea L a navei (fig. 1.10.1). Se admit două sisteme de axe de
coordonate, unul raportat la nava (Oxyz) şi altul raportat la val (O′ξηζ), şi anume:
Oxy, coincide cu planul plutirii în apă calmă;
Oxz şi O′ξζ, coincid cu planul diametral;
Oyz, coincide cu planul cuplului maestru;
O′ηζ, este perpendicular pe O′ξζ şi O′ξη şi trece prin talpa valului;
O′ξη, planul median al valului;
a, este distanţa dintre proiecţiile orizontale a celor două sisteme de axe de coordonate.

Ordonatele valului sunt caracterizate de relaţia:

2π ⋅ ξ
ζ v = r ⋅ cos (1.10.1)
λ
unde:
r = h/2, amplitudinea valului;
ζ0 şi ψ, parametrii de echilibrare statică a navei pe val;
ζ 0 , deplasarea pe verticală a navei, pozitivă la cufundare;
ψ, înclinarea longitudinală a navei, pozitivă la aprovare.

Prin echilibrarea statică a navei pe val înţelegem determinarea poziţiei relative între
axele O′ξ şi Ox, cu ajutorul celor doi parametri ζ0 şi ψ.
Sarcina suplimentară datorită acţiunii statice a valului este dată de expresia,
q (x ) = k ⋅ ρ ⋅ g ⋅ b(x ) ⋅ [ζ v − (ζ 0 + ψ ⋅ x )] (1.10.2)
Mărimea b(x) este lăţimea suprafeţei de plutire în secţiunea de abscisă “x”. Pentru
simplificarea scrierii, notăm:
γ=k⋅ρ⋅g (1.10.3)
Ţinând cont că ξ = x – a, ordonata valului raportată la sistemul de coordonate Oxyz va fi:
2 π ⋅ (x − a )
zv = r⋅cos − (ζ 0 + ψ ⋅ x ) (1.10.4)
λ
Necunoscutele ζ0 şi ψ se vor determina din condiţiile de echilibru ale navei pe val:
+L / 2 +L / 2

∫ q(x ) ⋅ dx = 0
−L / 2
∫ q( x ) ⋅ x ⋅ dx = 0
−L / 2
(1.10.5)

După dezvoltarea funcţiei,

2π ⋅ ( x − a ) 2π ⋅ x 2π ⋅ a 2π ⋅ x 2π ⋅ a
cos = cos ⋅ cos + sin ⋅ sin
λ λ λ λ λ
introducem relaţiile (1.10.2) şi (1.10.4) în (1.10.5):
+L / 2 +L / 2 +L/ 2
2π ⋅ a 2π ⋅ x 2π ⋅ a 2π ⋅ x
∫
−L / 2
q ( x ) dx = γ ⋅ r ⋅ cos
λ −L / 2∫ b ( x ) ⋅ cos
λ
dx + γ ⋅ r ⋅ sin ∫
λ −L / 2
b( x ) ⋅ sin
λ
dx −

+L/ 2 +L / 2
- γ ⋅ ζ0 ⋅ ∫
−L / 2
b( x )dx − γ ⋅ ψ ∫ b( x ) ⋅ xdx
−L / 2
(1.10.6)

1
Solicitările statice generale ale corpului navei CN

Fig.1.10.1 Poziţia navei pe val

+L / 2 +L / 2 +L / 2
2π ⋅ a 2π ⋅ x 2π ⋅ a 2π ⋅ x
∫
−L / 2
q( x ) ⋅ xdx = γ ⋅ r ⋅ cos ∫
λ −L / 3
b( x ) ⋅ x ⋅ cos
λ
dx + γ ⋅ r ⋅ sin ∫
λ −L / 2
b( x ) ⋅ x ⋅ sin
λ
dx −

+L / 2 +L / 2
- γ ⋅ ζ0 ∫ b( x ) ⋅ x ⋅ dx − γ ⋅ ψ ∫ b( x ) ⋅ x ⋅ dx
2

−L / 2 −L / 2
Datorită simetriei navei în raport cu planul cuplului maestru rezultă:
+L / 2

∫ b( x ) ⋅ x ⋅ dx = 0
−L / 2
(1.10.7a)

+L / 2
2π ⋅ x
∫
−L / 2
b( x ) ⋅ sin
λ
dx = 0 (1.10.7b)

+L / 2
2π ⋅ x
∫
−L / 2
b( x ) ⋅ x cos
λ
dx = 0 (1.10.7c)

Considerând notaţiile:
+L/ 2
A w1 = ∫ b( x ) ⋅ dx , aria suprafeţei plutirii;
−L / 2
(1.10.8a)

+L/ 2
Iy = ∫ b( x ) ⋅ x ⋅ dx , momentul de inerţie al suprafeţei plutirii în raport cu Oy;
2
(1.10.8b)
−L / 2
+L/ 2
2π ⋅ x
A1 = ∫
−L / 2
b( x ) ⋅ cos
λ
dx ; (1.10.8c)

2
CN Solicitările statice generale ale corpului navei

+L / 2
2π ⋅ x
A2 = ∫
−L / 2
b( x ) ⋅ x sin
λ
dx ; (1.10.8d)

Înlocuim relaţiile (1.10.7) şi (1.10.8) în (1.10.6) şi obţinem:

A 2π ⋅ a
ζ 0 = r ⋅ 1 ⋅ cos ; (1.10.9)
A w1 λ
A 2π ⋅ a
ψ = r ⋅ 2 ⋅ sin ;
Iy λ
2π ⋅ a 2π ⋅ a
Ţinând cont de relaţia (1.10.9) şi ordonând după cos respectiv sin , sarcina
λ λ
suplimentară (1.10.2) devine:
 2π ⋅ x A1  2π ⋅ a  2π ⋅ x A 
q( x ) = γ ⋅ r ⋅ b( x ) ⋅  cos −  ⋅ cos + γ ⋅ r ⋅ b( x ) ⋅  sin −x⋅ 2 =
λ A w1  λ  λ Iy 
  
2π ⋅ a 2π ⋅ a
= q 1 ( x ) ⋅ cos + q 2 ( x ) ⋅ sin (1.10.10)
λ λ
unde:
 2π ⋅ x A1 
q 1 ( x ) = γ ⋅ r ⋅ b( x ) ⋅  cos −  (1.10.11a)
 λ A w1 
 2π ⋅ x A 
q 2 ( x ) = γ ⋅ r ⋅ b( x ) ⋅  sin −x⋅ 2  (1.10.11b)
 λ I 
 y 
Forţele tăietoare suplimentare se vor calcula în modul următor:
x x x
2π ⋅ a 2π ⋅ a 2π ⋅ a
T( x ) = ∫ q ( x )dx = cos ⋅ ∫ q 1 ( x )dx + sin ⋅ ∫ q 2 ( x )dx = T1 ( x ) ⋅ cos +
−L / 2
λ −L / 2
λ −L / 2
λ
2⋅π⋅a
+ T2 (x )sin (1.10.12)
λ
unde:
x x
2π ⋅ x A
T1 ( x ) = γ ⋅ r ⋅ ∫
−L / 2
b( x ) ⋅ cos
λ
dx − γ ⋅ r ⋅ 1 ⋅ ∫ b( x ) ⋅ dx
A w1 − L / 2
(1.10.13a)

x x
2π ⋅ x A
T2 ( x ) = γ ⋅ r ⋅ ∫
−L / 2
b( x ) ⋅ sin
λ
dx − γ ⋅ r ⋅ 2 ⋅ ∫ b( x ) ⋅ xdx
I y −L / 2
(1.10.13b)

Momentele încovoietoare suplimentare se vor calcula în următorul mod:

x x x
2π ⋅ a 2π ⋅ a
M ( x ) = ∫ T( x )dx = cos ⋅ ∫ T1 ( x )dx + sin ⋅ ∫ T2 ( x )dx =
−L / 2
λ −L / 2
λ −L / 2

2π ⋅ a 2π ⋅ a
= M 1 ( x ) ⋅ cos + M 2 ( x ) ⋅ sin (1.10.14)
λ λ
unde:
x x x x
2π ⋅ x A
M 1 ( x ) = γ ⋅ r ⋅ ∫ ∫ b( x ) ⋅ cos ⋅ dxdx − γ ⋅ r ⋅ 1 ⋅ ∫ ∫ b( x ) ⋅ dxdx (1.10.15a)
−L / 2 −L / 2
λ A w1 − L / 2 − L / 2
x x x x
2π ⋅ x A
M 2 ( x ) = γ ⋅ r ⋅ ∫ ∫ b( x ) ⋅ sin ⋅ dxdx − γ ⋅ r ⋅ 2 ⋅ ∫ ∫ b( x ) ⋅ xdxdx (1.10.15b)
−L / 2 −L / 2
λ I y −L / 2 −L / 2
Expresia (1.10.14) se mai poate scrie sub forma:

3
Solicitările statice generale ale corpului navei CN

 2π ⋅ a 
M ( x ) = M a ( x ) ⋅ cos  − ε M ( x ) (1.10.16)
 λ 
unde:
M a ( x ) = M 12 ( x ) + M 22 ( x ), (1.10.17)
este amplitudinea momentului încovoietor în secţiunea de abscisă “x”.
M (x)
ε M ( x ) = arctg 2 (1.10.18)
M 1 (x)
Din (1.10.14) rezultă următoarele:
• dacă nava se află cu cuplul maestru pe gol de val (a = 0), atunci:
M(x) = M1(x) (1.10.19a)
• dacă nava se află cu cuplu maestru pe creastă de val (a = λ/2), atunci:
M(x) = -M1(x) (1.10.19b)
Momentul de încovoiere suplimentar (care depinde de “a”) în secţiunea de abscisă “x”
devine maxim pentru o valoare a lui “a” care se determină egalând cu zero derivata expresiei
(1.10.14) în raport cu “a”:
∂M( x ) 2π 2π ⋅ a 2π 2π ⋅ a
=− ⋅ sin ⋅ M 1 (x) + ⋅ cos ⋅ M 2 (x) (1.10.20)
∂a λ λ λ λ
de unde deducem:
2π ⋅ a M 2 ( x )
tg = (1.10.21)
λ M 1 (x)
λ  M (x) 
a= ⋅ arctg 2 + k ⋅ π, k = 0, 1 (1.10.22)
2π  M 1 (x) 
Pentru secţiunea maestră (x = 0), unde momentul încovoietor este maxim, relaţia (1.10.22),
devine:
λ  M ( 0) 
a= ⋅ arctg 2 + k ⋅ π (1.10.23)
2π  M 1 ( 0) 
Momentele M1(0) şi M2(0) deduse din (1.10.15) se integrează prin părţi:
 0 x 2π ⋅ x A
0 x

M 1 (0) = γ ⋅ r  ∫ ∫ b( x ) ⋅ cos ⋅ dxdx − 1 ⋅ ∫ ∫ b( x ) ⋅ dxdx  =
−L / 2 −L / 2 λ A w1 − L / 2 − L / 2 
 x
2π ⋅ x 0 A
x
= γ ⋅ r ⋅  x ⋅ ∫ b( x ) ⋅ cos ⋅ dx − 1 ⋅ x ⋅ ∫ b( x ) ⋅ dx ⋅ 0− L / 2 −
 −L / 2 λ −L / 2 A w1 −L / 2
0
2π ⋅ x A1
0 0
 A 2π ⋅ x 
− ∫ b( x ) ⋅ x ⋅ cos ⋅ dx + ⋅ ∫ b( x ) ⋅ xdx ] = γ ⋅ r ⋅ ∫  1 − cos  ⋅ x ⋅ b( x )dx ≠ 0
−L / 2
λ A w1 − L / 2 −L / 2 
A w1 λ 
(1.10.24)
 0 x
2π ⋅ x A
0 x

M 2 (0) = γ ⋅ r ⋅  ∫ ∫ b( x ) ⋅ sin dxdx − 2 ⋅ ∫ ∫ b( x ) ⋅ x ⋅ dx  =
 − L / 2 − L / 2 λ I y −L / 2 −L / 2 
 x x
0
0
 x ⋅ b(x ) ⋅ sin 2πx dx − A 2 ⋅ x ⋅ b(x ) ⋅ x ⋅ dx ) 2π ⋅ x
 − L∫/ 2 λ Iy ∫ − ∫ b(x ) ⋅ x ⋅ sin λ
dx +
  −L / 2 −L / 2 −L / 2
(1.10.25)
0
A A A Iy
+ 2 ∫ b(x ) ⋅ x 2 ⋅ dx ] = − 2 + 2 ⋅ = 0
I y −L / 2 2 Iy 2

4
CN Solicitările statice generale ale corpului navei

Înlocuim (1.10.24) şi (1.10.25) în (1.10.23) şi obţinem valorile lui “a” pentru care momentul
în cuplul maestru ia valorile maxime.
λ
a= ⋅ [arctg0 + k ⋅ π] ⇒ a = 0 sau λ/2, (1.10.26)
2π
Din relaţia (1.10.26) se observă că cele mai nefavorabile poziţii ale navei faţă de val sunt
două; nava cu cuplul maestru pe gol de val (a = 0) şi nava cu cuplul maestru pe creastă de val
(a = λ/2). Să examinăm acum care este lungimea de val pentru care momentul de încovoiere
suplimentar la cuplul maestru, în cazul aşezării statice a navei simetrice, pe gol sau creastă de
val este maxim. Conform (1.10.19):
M(0) = ± M1(0) (1.10.27)
În vederea examinării mai sus menţionate, Van der Fleet a studiat expresia (1.10.24)
acceptând o navă simetrică, cu linia de plutire parabolică, reprezentată prin funcţia
  2 x  C w / (1−C w ) 
b( x ) = B1 −    , x ∈ [− L / 2, L / 2] (1.10.28)
  L  
în care “B” este lăţimea navei la x = 0 şi Cw este coeficientul de fineţe al suprafeţei plutirii. A
calculat valorile lui M1(0) din (1.10.24) pentru diferite valori ale lui Cw, a lui λ şi diferite
rapoarte L/B. Concluziile la care a ajuns sunt următoarele:
• momentul de încovoiere suplimentar maxim la cuplul maestru al navelor cu coeficienţi de
fineţe ai suprafeţelor de plutire normali, are loc în cazul când lungimea valului este puţin
mai mare decât lungimea navei. Întrucât acest moment de încovoiere diferă numai cu 1%
de acela ce se obţine când lungimea valului este egală cu lungimea navei, pentru calculul
momentului de încovoiere la cuplul maestru se poate considera λ = L;
• pentru lungimi de val mai mici decât lungimea navei, momentul de încovoiere
suplimentar la cuplul maestru scade considerabil.
V. V. Ekimov a studiat o navă simetrică cu contururi parabolice şi o navă nesimetrică a
cărei linie de plutire are părţile din prova şi din pupa tot parabolice, dar cu coeficienţi de
fineţe diferiţi.
Pentru nava simetrică, amplitudinea momentului de încovoiere suplimentar în orice
secţiune este dată de expresia (1.10.17), care poate fi pusă sub forma:
M a (x) = M 1 (x) ⋅ K(x) (1.10.29)
în care:
2
 M (x) 
K(x) = 1 +  2  (1.10.30)
 M 1 (x) 
După cum s-a menţionat mai înainte, M1(x) reprezintă momentul de încovoiere suplimentar în
secţiunea de abscisă “x” la aşezarea statică a navei pe creastă sau pe gol de val. Funcţia K(x)
reprezintă factorul de rectificare care ia în consideraţie poziţia cea mai nefavorabilă a navei pe
val.
Ekimov a stabilit că pentru lungimea valului egală cu lungimea navei, funcţia K(x), în
mod practic nu depinde de Cw şi că valoarea ei poate fi determinată în mod aproximativ cu
formula:
2
x
K ( x ) = 1 + 1,40 ⋅   (1.10.31)
L
Pentru nava nesimetrică, dar tot cu contururi parabolice ale părţii din prova şi din pupa,
concluziile la care a ajuns Ekimov sunt următoarele:
• punctul zero al funcţiei M2 este deplasat de la cuplul maestru, spre extremitatea cu forme
mai ascuţite a liniei de plutire (de obicei spre prova), însă această deplasare nu este mare;

5
Solicitările statice generale ale corpului navei CN

• factorul de rectificare K(x) poate fi determinat în mod aproximativ cu formula:

2
 x C wpv − C wpp 
K ( x ) = 1 + 1,40 ⋅  −  , (1.10.32)
 L 3 ⋅ C xpv 
Valorile pentru Cwpv şi Cwpp sunt calculate în paragraful 1.9.1. Valorile lui K(x) date de
formula (1.10.32) se referă la nave cu bordajele verticale. Pentru nave reale (ale căror bordaje
nu sunt verticale) se recomandă pentru calculul aproximativ al factorului de rectificare K(x)
formula:
2
 x C wpv − C wpp 
K(x) = 1 + 2 ⋅  −  , (1.10.33)
 L 3 ⋅ C wpp 
Când x = L/2 şi Cwpv = Cwpp, formula de mai sus ne dă pentru K(x) valoarea limită K(x) = 1,5.

1.11. Forţe tăietoare şi momente încovoietoare verticale şi orizontale, momente de

torsiune, la aşezarea statică a navei pe val, pe un drum înclinat faţă de
direcţia de propagare a valurilor.

1.11.1.Forţe tăietoare şi momente încovoietoare verticale la aşezarea statică a navei

pe val, pe un drum înclinat faţă de direcţia de propagare a valurilor

Considerăm o navă de lungime L, simetrică în raport cu planul cuplului maestru şi cu

bordaje verticale, în echilibru pe un val cosinusoidal de lungime L, planul diametral al navei
este înclinat cu un unghi µ faţă de val (fig. 1.11.1).
Păstrăm notaţiile şi sistemele de axe de coordonate din paragraful 1.10.
Alte notaţii:
µ, unghiul dintre planul diametral al navei şi direcţia de propagare a valurilor;

Fig.1.11.1 Poziţia navei faţă de val

6
CN Solicitările statice generale ale corpului navei

λ
λ1 = , lungimea aparentă a valului.
cos µ
Ţinând cont că în acest caz,
ξ = (x − a ) ⋅ cos µ − y ⋅ sin µ (1.11.1)
ordonatele valului;
2πξ
ζ v = r ⋅ cos
λ
devin:
2π ⋅ ( x − a ) 2π ⋅ y ⋅ sin µ 2π ⋅ ( x − a ) 2π ⋅ y ⋅ sin µ
ς v = r ⋅ cos ⋅ cos + r ⋅ sin ⋅ sin (1.11.2)
λ1 λ λ1 λ
Ordonatele valului raportate la sistemul de axe de coordonate Oxyz se vor determina cu
relaţia:
z v = ζ v − ζ0 − ψ ⋅ x − θ ⋅ y (1.11.3)
unde θ reprezintă unghiul de înclinare transversal al navei, considerat pozitiv la înclinarea în
tribord. Presiunea suplimentară dată de val, raportată la unitatea de suprafaţă a ariei plutirii se
determină cu relaţia:
p( x, y) = γ ⋅ z v = γ ⋅ (ζ v − ζ 0 − ψ ⋅ x − θ ⋅ y ) (1.11.4)
Sarcina suplimentară verticală raportată la unitatea de lungime a navei devine:
+ b( x ) / 2

q v (x) = ∫ p(x, y) ⋅ dy
−b( x ) / 2
(1.11.5)

Înlocuim (1.11.2) şi (1.11.4) în (1.11.5) şi obţinem:

+ b( x ) / 2 + b( x ) / 2
2π(x − a) 2π ⋅ y ⋅ sin µ 2π(x − a) 2π ⋅ y ⋅ sin µ
q v (x) = γ ⋅ r ⋅ cos ⋅ ∫ cos dy + γ ⋅ r ⋅ sin ⋅ ∫ sin dy −
λ1 −b( x ) / 2
λ λ1 −b( x ) / 2
λ
+ b( x ) / 2 −b( x ) / 2

− γ ⋅ (ζ 0 + ψ ⋅ x ) ⋅ ∫
−b( x ) / 2
dy − γ ⋅ θ ⋅ ∫ y ⋅ dy
−b( x ) / 2
(1.11.6)

Ţinând cont că nava este simetrică şi efectuând integrarea, relaţia (1.11.6) devine:
 2π( x − a ) 
q v ( x ) = γ ⋅ b( x ) ⋅ ε( x ) ⋅ r ⋅ cos − (ζ 0 + ψ ⋅ x ) (1.11.7)
 λ1 
unde:
sin β( x )
ε( x ) = (1.11.8)
β( x )
şi
π ⋅ b( x ) ⋅ sin µ
β( x ) = (1.11.9)
λ
Parametrii ζ0 şi ψ, de echilibrare statică a navei pe val, se determină ca în paragraful
precedent 1.10, cu menţiunea că ε(x) intră sub semnul integrală.
Forţele tăietoare şi momentele încovoietoare verticale la µ≠0 se vor putea aprecia cu
relaţiile:
x
Tv ( x ) = ∫q
−L / 2
v ( x ) ⋅ dx (1.11.10)

x
M v (x) = ∫ T ( x ) ⋅ dx
−L / 2
v (1.11.11)

7
Solicitările statice generale ale corpului navei CN

Comparând expresia (1.11.7) cu expresia (1.10.2) din paragraful precedent, deducem

că situaţia navei în echilibru cu planul diametral oblic faţă de un val de lungime λ corespunde
cu situaţia aceleaşi nave în echilibru cu planul diametral perpendicular pe un val de lungime
λ1, val a cărui ecuaţie trebuie scrisă sub forma:
2 π( x − a )
ς v = ε( x ) ⋅ r ⋅ cos (1.11.12)
λ1
Relaţia (1.11.12) de mai sus se deosebeşte de relaţia (1.10.1) din paragraful precedent numai
prin faptul că λ este înlocuit prin λ1 iar “r” prin “ε(x)⋅r”. În consecinţă, cu aceste înlocuiri,
formulele deduse în paragraful precedent pentru nava în echilibru cu planul diametral
perpendicular pe val rămân valabile şi pentru nava în echilibru cu planul diametral oblic faţă
de val. Întrucât influenţa lăţimii navei asupra mărimii momentului de încovoiere nu este prea
mare, pentru aprecierea acestei influenţe, în toate cazurile se poate folosi:
ε( x ) = ε(0) = ct. (1.11.13)
Întrucât aşezarea oblică a navei pe val se reduce la o aşezare cu planul diametral
perpendicular pe val cu lungimea λ1, influenţa celor mai nefavorabile poziţii ale navei pe
valul λ1 = L, asupra momentelor de încovoiere, poate fi apreciată servindu-se de relaţia
(1.10.32) sau (1.10.33) din paragraful precedent.

1.11.2 Forţe tăietoare şi momente încovoietoare orizontale la aşezarea statică a

navei pe val, pe un drum înclinat faţă de direcţia de propagare a valurilor

Considerăm o secţiune transversală de abscisă “x” prin navă şi val, în cazul µ≠0 (fig.
1.11.2). Ordonata valului în tribord, raportată la linia de plină încărcare (CWL), este
caracterizată de relaţia:
2π ⋅ x 2π ⋅ x
z v1 ( x ) = z v y = + b ( x ) / 2 = r ⋅ cos ⋅ cos β( x ) + r ⋅ sin ⋅ sin β( x ) − (ζ 0 + ψ ⋅ x ) (1.11.14)
λ1 λ1

Fig. 1.11.2 Sarcina orizontală

În expresia (1.11.14) am considerat a = 0, nava simetrică în raport cu planul Oyz şi θ = 0.

Ordonata valului în babord raportată la CWL este obţinută cu relaţia:

8
CN Solicitările statice generale ale corpului navei

2π ⋅ x 2π ⋅ x
z v 2 (x) = z v y=− b( x ) / 2 = r ⋅ cos
⋅ cos β( x ) − r ⋅ sin ⋅ sin β( x ) − (ζ 0 + ψ ⋅ x ) (1.11.15)
λ1 λ1
Diferenţa dintre cele două ordonate:
2π ⋅ x
z ( x ) = z v 2 ( x ) − z v1 ( x ) = −2 ⋅ r ⋅ sin ⋅ sin β( x ) (1.11.16)
λ1
Sarcina orizontală necorectată, raportată la unitatea de lungime de navă, va fi:
1
[ ]  1
q H 0 ( x ) = ⋅ γ ⋅ (d + z v 2 ( x ) ) − (d + z v1 ( x ) ) = γ ⋅ z ( x ) ⋅ d + z v1 ( x ) + ⋅ z ( x )
2
2 2

2

(1.11.17)
 
Înlocuim (1.11.14) şi (1.11.15) şi obţinem:
2π ⋅ x  2π ⋅ x 
q H 0 ( x ) = −2 ⋅ γ ⋅ r ⋅ sin ⋅ sin β( x ) ⋅ d + r ⋅ cos ⋅ cos β( x ) − (ζ 0 + ψ ⋅ x ) (1.11.18)
λ1  λ1 
Sarcina determinată cu relaţia (1.11.18) va căuta să rotească nava în jurul unui ax vertical,
ceea ce nu se întâmplă, întrucât intervine rezistenţa la înaintare a apei. Aceasta din urmă nu
este cunoscută, dar pentru nevoile practice, vom accepta pentru rezistenţa la înaintare ce se
opune rotirii navei o variaţie liniară. În acest caz, sarcina orizontală corectată va avea forma:
2x
q H (x) = q H0 (x) + q1 + q 2 ⋅ (1.11.19)
L
Factorii q1 şi q2 se determină din condiţiile de echilibru pe orizontală:
+L/ 2

∫q
−L / 2
H ( x )dx = 0 (1.11.20)

+L / 2

∫q
−L / 2
H ( x ) ⋅ xdx = 0 (1.11.21)

Înlocuim (1.11.19) în (1.11.20) şi (1.11.21) şi obţinem:

+L / 2
1
q 1 = − ⋅ ∫ q H 0 ( x )dx (1.11.22)
L −L / 2
+L / 2
6
q 2 = − 2 ⋅ ∫ q H 0 ( x ) ⋅ xdx (1.11.23)
L −L / 2
Forţele tăietoare şi momentele încovoietoare orizontale se vor determina cu relaţiile:
x
TH ( x ) = ∫q
−L / 2
H ( x )dx (1.11.24)

x
M H (x) = ∫T
−L / 2
H ( x )dx (1.11.25)

1.11.3 Momente de torsiune la aşezarea statică a navei pe val,

pe un drum înclinat faţă de direcţia de propagare a valurilor

1.11.3.1 Momente de torsiune date de sarcina orizontală qH(x)

Sarcina torsională se calculează cu relaţia:

m TH ( x ) = e ⋅ q H ( x ) (1.11.26)
unde ”e”, este distanţa de la centrul de răsucire “R” a secţiunii transversale rezistente la
torsiune şi punctul de aplicaţie al sarcinii orizontale qH(x). Când datele exacte lipsesc, pentru
nevoile practice, putem admite:

9
Solicitările statice generale ale corpului navei CN

e ≈ 0,5⋅ B, (1.11.27)
considerând punctul de aplicare a sarcinii orizontale qH(x) la 0.6⋅d faţă de învelişul fundului.
Momentul de torsiune se calculează cu:
x x
M TH ( x ) = ∫
−L / 2
m TH ( x )dx = e ∫q
−L / 2
H ( x )dx = e ⋅ TH ( x ) (1.11.28)

1.11.3.2 Momente de torsiune date de presiunea pe direcţie verticală

Sarcina torsională se calculează cu relaţia:

+L / 2
m TV ( x ) = ∫ p(x, y) ⋅ y ⋅ dy
−L / 2
(1.11.29)

Înlocuim (1.11.4) în (1.11.29):

+ b( x ) / 2
2π( x − a ) 2π ⋅ y ⋅ sin µ
m TV ( x ) = γ ⋅ r ⋅ cos
λ1 ∫
−b( x ) / 2
y ⋅ cos
λ
dy +

+ b( x ) / 2 + b(x ) / 2 + b(x ) / 2
(1.11.30)
2π( x − a ) 2π ⋅ y ⋅ sin µ
+ γ ⋅ r ⋅ sin ∫ y ⋅ sin dy − γ (ς 0 + ψx ) ∫ ydy − γθ ∫ y 2 dy
λ1 −b( x ) / 2
λ −b(x ) / 2 −b(x ) / 2

După rezolvarea integralelor obţinem:

1 b 2 (x) 2π( x − a ) b 3 (x)
m TV ( x ) = ⋅ γ ⋅ r ⋅ 2 ⋅ [sin β( x ) − β( x ) ⋅ cos β( x )] ⋅ sin − γ ⋅θ⋅ (1.11.31)
2 β (x) λ1 12
Dacă a ≠ 0, atunci θ se determină din condiţia de echilibru:
+L / 2

∫m
−L / 2
TV ( x )dx = 0 (1.11.32)

Înlocuim (1.11.31) în (1.11.32) şi obţinem:

+L / 2 2
r b (x) 2π( x − a )
θ= ⋅ ∫ 2 ⋅ [sin β( x ) − β( x ) ⋅ cos β( x )] ⋅ sin dx (1.11.33)
2I x − L / 2 β ( x ) λ1
unde Ix reprezintă momentul de inerţie al suprafeţei plutirii în raport cu axa “x”.
+L / 2 3
b (x)
Ix = ∫ dx,
−L / 2
12
Dacă a = 0 şi nava este simetrică în raport cu planul Oyz (se poate demonstra că acesta este
cazul când momentul de torsiune la cuplul maestru este maxim), atunci θ = 0. În acest caz
momentul de torsiune dat de presiunea verticală va fi egal cu:
x x
1 b 2 (x) 2 π( x − a )
M TV ( x ) = ∫ m TV ( x )dx = ⋅ γ ⋅ r ⋅ ∫ 2 ⋅ [sin β( x ) − β( x ) ⋅ cos β( x )] ⋅ sin dx
−L / 2
2 −L / 2 β (x)
λ1
(1.11.34)
1.11.3.3 Momentul de torsiune rezultant

Momentul de torsiune rezultant se calculează cu relaţia:

M T ( x ) = M TH
2
( x ) + M TV
2
(x) (1.11.35)
Majoritatea autorilor recomandă pentru calculul momentului de torsiune să se ia
λ1 = L şi µ = 45°.
În realitate, la deplasările oblice ale navei faţă de val, fenomenul torsiunii corpului are
un caracter dinamic.

10