Proba de stabilitate

(Înclinarea controlată a navei)

 Proba de stabilitate (înclinarea controlată a
navei)
Documentele finale privind stabilitatea transversală
a navei sunt de o deosebită importanţă şi se
finalizează pe baza testelor realizate la natură.
Trebuie subliniat faptul că toate aceste determinări
se relizează în condiţii statice, pentru nava aflată în
plutire liberă.
Probele de înclinare controlată a navei se realizează
conform procedurilor societăţii de clasificare şi
sunt obligatorii pentru:
- Fiecare navă nouă construită,
- Pentru fiecare a 6-a navă din serie,
- Ori de cîte ori există dubii privind deplasamentul
navei,
- Alte situaţii solicitate de societatea de clasificare,
autorităţi portuare, organisme internaţionale,
pavilion, etc.
Măsurătorile se efectuează pentru cazul de încărcare
corespunzînd situaţiei navei la momentul probelor. Este
astfel necesară efectuarea aşa-numitei probe de
deplasament. În acest scop, la navă trebuie identificate
toate elementele necesare, constând în:
- jurnalul de greutăţi,
- inventarierea tuturor maselor aflate la bordul navei,
- situaţia lichidelor din tancuri,
- identificarea cantităţilor şi poziţiilor lichidelor de la bord în alte
locaţii decât în tancuri,
- controlul amănunţit al navei asigurându-se identificarea
tuturor elementelor care trebuiesc adăugate, eliminate sau
relocate în vederea obţinerii cazului corespunzând navei
goale, cunoscându-se amănunţit poziţia şi coordonatele
centrului de greutate,
- imobilizarea elementelor care se pot mişca în timpul probelor,
- identificarea, dacă este cazul, a balastului solid,
- cunoaşterea densităţii apei în acvatoriul în care se
desfăşoară proba, etc.
Documentaţia necesară pentru efectuarea probelor
se referă la:
- Planul de forme;
- Curbele planului de forme;
- Calculele de stabilitate la unghiuri mici şi la
unghiuri mari de înclinare;
- Planul general de amenajări;
- Tabelele de sonde şi ulaje;
- Documentul privind poziţionarea mărcilor de
pescaj;
- Documentele privind andocarea navei (pentru
identificarea deformărilor corpului - hogging şi
sagging - la citirea pescajelor;
- Alte documente necesare pentru efectuarea în
bune condiţii a probelor.
 Citirea mărcilor de pescaj în prova, cuplul maestru şi pupa, în
babord şi respectiv în tribord, face posibilă identificarea şi
evaluarea corectitudinii formei suprafeţei plutirii şi a conturului
acesteia astfel încât să se poată calcula deplasamentul
navei. În multe cazuri se apelează la măsurarea bordului liber
datorită uşurinţei efectuării unor astfel măsurători comparativ
cele ale pescajelor.
Efectuarea probelor de înclinare controlată trebuie realizată
în condiţii stricte referitor la:
- Nava trebuie să fie adăpostită într-o zonă protejată, ferită de
acţiunea factorilor externi care îi pot perturba echilibrul;
- Nava trebuie menţinută pe poziţie cu ajutorul unui sistem de legare
care să nu-i afecteze posibilitatea înclinării;
- Probele se efectuează în absenţa valurilor, curenţilor marini şi a
vântului (sub 2 m/s);
- Absenţa ploii şi a ninsorilor;
- Nava nu atinge malul sau fundul apei;
- Numai persoanele strict autorizate, au acces la bord, etc.
Efectuarea propriu-zisă a probelor de înclinare
controlată constă în deplasarea transversală a unor
mase de valori cunoscute pe distanţe cunoscute.
Masa se deplasează strict transversal pentru a nu fi
afectată poziţia pe verticală a centrului de greutate al
navei. În cazul în care pentru obţinerea unor unghiuri
minime date de înclinare presupune deplasarea unor
mase mari (pentru nave mari) se utilizează macarale
iar masele astfel ambarcate trebuie incluse în
deplasamentul navei. În general, masele nu depăşesc
cca. 2% din deplasament.
În cadrul testelor se utilizează minimum 2 pendule care trebuie
amplasate într-o zonă ferită de acţiunea vântului. Acestea
trebuie să fie suficient de lungi încât deplasarea lor transversală
să fie de minimum 15 cm. Pot fi, de asemenea, utilizate
înclinometre sau furtune de nivel (tuburi U) dar acestea nu pot fi
însă utilizate decât în prezenţa şi a unui pendul.

Furtun de nivel

Instalaţia cu pendul pentru măsurarea înclinărilor

Procedura standard presupune utilizarea a 8 mase de valoare
cunoscută care sunt deplasate în secvenţele prezentate în
figură.
După fiecare mişcare efectuată trebuiesc determinate cu acurateţe:
- noua poziţie transversală a centrului de greutate a maselor,
- distanţa pe care a fost deplasată masa,
- momentul de înclinare transversală ca produs între distanţă (d) şi
valoarea masei deplasate (w),
- tangenta unghiului de înclinare, tg φ, se obţine calculând raportul
dintre distanţa (a) şi lungimea pendulului (l), adică a/l conform
figurii.

Fiind cunoscute Δ, w, d şi tgφ

problema revine la determinarea noii
valori a lui GM pe baza căreia se
determină noua poziţie a centrului de
greutate, KG, adică zG.
 Este acum posibilă reprezentarea grafică a tangentei
unghiului de înclinare transversală funcţie de momentul
aplicat prin deplasarea maselor.

Această reprezentare grafică furnizează o imagine privind

corectitudinea măsurătorilor efectuate, formele alterate ale
acestei reprezentări grafice indicând posibilele erori apărute în
cursul măsurătorilor.
Această reprezentare este tipică
situaţiei în care la bord există o
cantitate excesivă de lichide cu
suprafaţă liberă. Probele trebuiesc
reluate după verificarea tuturor
tancurilor.
În acest caz nava atinge fundul apei sau
malul sau sistemul de legare este prea
rigid. Este necesară reluarea pentru
cazurile 2 şi 3.
 Observaţie importantă
Documentele finale sunt cele rezultate în
urma probelor de stabilitate (înclinarea
controlată a navei). Rezultatele pot confirma calculele
efectuate pe parcursul dezvoltării proiectului sau,
dacă există diferenţe semnificative, conduc la
corectarea documentelor anterioare, pe baza
rezultatelor probelor.
Acestea constituie docmentul de bază final
aflat la bordul navei denumit “Trim and
Stability Booklet”.