1

Pacientii edentati Tipare de resorbtie osoasa Rezultate clinice cu implanturi

-Mulți pacienți sunt capabili să funcționeze eficient și confortabil cu proteze convenționale complete,
insa pentru anumiți pacienți, exista o oarecare dificultate in a se adapta sau a acepta o astfel de proteze
din varii motive.

-Pentru anumiți pacienți protezele, in specil cele mandibulare nu asigură o suficientă,stabilitate retenție
și sprijin. Aceaste dificultatati au fost un factor critic în dezvoltarea implanturilor dentare.

Aspecte clinice care trebuiesc luate in considerare- protezarea mandibulara pe implant

Care sunt pacienții care beneficiază cel mai mult de terapia cu implanturi și cum îi identificami?

Proteze mandibulare pe implant îmbunătățesc funcția masticatorie a tuturor pacienților edentați

sau doar unele dintre ele?

Care sunt ratele de succes ale diverselor restaurări pe bază de implant pentru maxilar si mandibulă?

Natura retentiei sau suportul implantar (de exemplu, numărul de implanturi, tipurile de atașamente)
influențează funcția orală si satisfactia pacientului?

Amplasarea implanturilor va împiedica procesele naturale de resorbție a crestei asociate cu utilizarea

protezei?

Acesta este cel mai valid tratament?

Utilizarea protezei pe termen lung contribuie la resorbția mandibulei edentuate.

Utilizarea protezei în timpul orelor de somn este distructivă, în special dacă pacientul prezintă

obiceiuri precum bruxism. În plus, în sindromul de combinație al lui Kelly (lipsesc frontalii maxilari si dd.
laterali mandibulari), mucoperiostul din regiunile anterioare maxilare și mandibulare posterioare sunt
comprimate de forțele ocluzale și precipită un răspuns resorbtiv de remodelare a osului subiacent.

După extracția dinților, resorbția osoasă continuă, dar la o rată redusă. Pierderea înălțimii osoase
mandibulare ase produce cel mai rapid în primele 6 - 8 luni după extracția dinților,urmată deo resorbție
continuă, dar la o rata mai redusa. Rata resorbtiei osoase variaza de la un pacient la altul.

Nishimura si colaboratorii au raportat că femeile osteoporotice postmenopauză au părut să se mențină

înălțimea mandibulei edentate, dar în mod semnificativ au pierdut din lățime, ceea ce duce la
dezvoltarea unei crete in muchie de cuțit.

Inchiderea ranilor

1
 2

Extracția dinților creează o rană deschisă considerabilă în cavitatea bucală. În timp ce osul alveolar se
formeaza si se remodeleaza, lambourile gingivale suferă o contracție rapidă spre centrul alveolei
postextractionale.

Densitatea osoasa

Într-un studiu clasic realizat de von Wowern și Gotfredsen, plasarea a două implanturi în regiunea canină
a împiedicat reducerea pe termen lung (5 ani) a conținutului de minerale osoase (densitatea osoasă)
adiacent locului implantului. S-a afirmat ca implanturile care ancoreaza o proteza mandibulara va
preveni comresia anterioara a mucoperiostului. Daca proteza se sprijina pe zonele posterioare de suport
primar vestibul bucal si zona retromolara atunci ar trebui sa se produca o resorbtie scazuta a crestei
alveolare si a corpului mandibular. Beneficiul ar trebui sa fie maxim cand maxilarul opus prezinta dd.
partial sau pe toata arcada. Au existat numeroase rapoarte despre creșterea densitatii corpului
mandibular în urma plasarii implanturilor în simfiza mandibulară și fabricarea unei proteze.

-Autorii cred că plasarea a două implanturi în zona mandibulara anterioară va reduce la minimum
resorbția crestei alveolare, precum și a corpului mandibular. In timp ce implanturile ofera suport
anterior, vestibulu bucal si trigonul retromolar ofera suportul posterior. În plus, implanturile
minimalizează deplasarea și mișcarea protezei în lateral cat și posterior, atat in timpul funcției cat si in
timpu parafunctiei.

Rezultate clinice: Masticatie, Satisfacția,Dieta

Functia masticatorie

-S-a emis ipoteza că odată cu îmbunătățirea stabilitatii și retenția obținute atunci când proteza
mandibulară este ancorata pe implanturi dentare, s-ar realiza îmbunătățirea semnificative a funcției
masticatorii.

-Au fost efectuate studii clinice bine controlate pentru a realiza comparatie intre functia masticatorie
realizata prin folosire implanturilor sau a unei proteze clasice si s-a constatat cei care au primit o proteza
pe implant la nivelul mandibulei in timp ce maxilarul era protezat cu o proteza clasica au prezentat o
eficienta masticatorie mai buna in comparatie cu cei care prezentau la nivel mandibular o proteza
clasica. Toti subiectii prezentau o resorbtie mdb. accentuata.

-Creșterea numărului de implanturi la mandibulă de la patru până la șase pentru a susține o proteza
oferă un avantaj redus în funcția masticatorie.

-Tang si colaboratorii au raportat o lipsă de diferență în funcția masticatorie bazata pe comparații între
subiectii care prezentau o i supra-protezare pe o bara lungă mandibulară (patru implanturi) și a unei
supraprotezari pe două implanturi.

2
 3

-Feine si colaboratorii au extins comparația funcției masticatorii intre supraprotezare pe bare lungi si
proteze fixe pe implant. Proteza fixă nu a oferit nicio îmbunătățire față de supraproteza pe implanturi.
De fapt, supraproteza cu bare lungi a dus la o masticație semnificativ mai buna pentru trei din cele cinci
alimente evaluate.

-Nu s-a constatat o imbunatatire a performantei masticatorii la pacientii care au primit o supraproteza la
nivelul maxilarului superior.

Percepțiile pacientului asupra funcției protezei

Pentru pacienții care sunt în general nemulțumiți de proteza clasica in cazul crestei mandibulare
puternic resorbite, supraprotezele mandibulare cu două implanturi produc îmbunătățirea semnificativa
a satisfacției pacientului în comparație cu proteza clasica (CD)

Rezumatul datelor privind rezultatele clinice

Factorul principal în masticatia afectată este pierderea dinților, care va continua să fie o problemă și
necesită restaurare protetică pentru viitorul imediat.

Pacienții cu resorbție de creastă mandibulară sunt mai probabili să beneficieze de o funcție masticatoare
îmbunătățită cu proteze pe implantat.

Percepțiile pacientului privind satisfacția cu tratamentul protezei dentare, a funcției masticatorii,

confortul, stabilitatea și retentia sunt toate îmbunătățite cu proteze realizate cu ajutorul implanturilor.
Nu este clar cu dovezile actuale dacă creșterea numarului de implanturi peste care este aplicata proteza
îmbunătățește semnificativ percepțiile pacienților si satisfactia acestora in comparatie cu proteza
realizata pe două implanturi.

Concluzii

-Există limitări ale beneficiilor funcționale ale tratamentului cu IOD(proteze pe implant) la pacienții cu
crestele reziduale bune care nu întâmpină dificultăți în adaptarea la CD-uri(proteze conventionale). În
continuare există o inițială ceva mai mare și costuri de întreținere pentru proteze de implant, reducând
accesul la tratament pentru pacienții defavorizați financiar.

În plus, din cauza unei situatii medicale compromise multi vârstnici care prezinta creste edentate nu pot
obta pentru chirurgia implantului. Cu toate acestea, utilizarea protezelor realizate pe implant în cazul

pacienților cu resorbție severă a creastelor sau cu iritație cronică a țesuturilor și dificultăți de adaptare
la protezele conventionale, o proteza ancorata pe implanturi reprezinta un beneficiu, atat in ceea ce
priveste functia masticatorie cat si impactul psihologic pe care aceasta il are.