GHID PRIVIND REABILITAREA TERMICĂ A CLĂDIRILOR DE

LOCUIT

PARTEA I
PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE
TERMICĂ A ANVELOPEI
Elaborat de:
INSTITUTUL NATIONAL DE CERCETARE-DEZVOLTARE IN CONSTRUCŢII, URBANISM SI DEZVOLTARE
TERITORIALĂ DURABILĂ „URBAN-INCERC”, SUCURSALA INCERC BUCUREŞTI

Director: Conf. dr. arh. Vasile Meiţă

Şef proiect: Ing. Sergiu Melinte
Intocmit : Arh. Vincenţiu Toma

Responsabil de temă MDRT: ing. Cătălina Butoianu

PARTEA a II-a
SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMICĂ A ANVELOPEI
Elaborat de:
UNIVERSITATEA DE ARHITECTURĂ ŞI URBANISM “ION MINCU” BUCUREŞTI - UAUIM

Preşedinte UAUIM: Prof. dr. arh. Emil Barbu Popescu

Şef de proiect UAUIM: Conf. dr. ing. Mihaela Georgescu

Responsabil de temă MDRT: ing. Carmen Bălan

Avizat de:
DIRECŢIA TEHNICĂ ÎN CONSTRUCŢII - M.D.R.T.
Director : dr. ing. Cristian Paul STAMATIADE

Iunie 2012
 PARTEA I
PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE
TERMICĂ A ANVELOPEI

1
CUPRINS PARTEA I:

CAPITOLUL I: Prevederi generale

SECŢIUNEA 1: Obiect
SECŢIUNEA a 2-a: Domeniul de aplicare
SECŢIUNEA a 3-a: Referinţe principale
SECŢIUNEA a 4-a: Terminologie

CAPITOLUL II: Proiectarea lucrărilor de reabilitare

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

CAPITOLUL III: Condiţii pentru proiectarea lucrărilor de izolaţii termice

SECŢIUNEA 1: Generalităţi
SECŢIUNEA a 2-a: Sisteme preconizate pentru termoizolarea pereţilor exteriori (partea opacă):
SECŢIUNEA a 3-a: Sisteme propuse pentru termoizolarea acoperişurilor terasă
SECŢIUNEA a 4-a: Sisteme pentru termoizolarea acoperişurilor cu şarpantă
SECŢIUNEA a 5-a: Sisteme pentru termoizolarea planşeelor peste spaţii neâncălzite
SECŢIUNEA a 6-a: Sisteme pentru termoizolarea plăcilor de pe sol
SECŢIUNEA a 7-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor preconizate pentru lucrările de
reabilitare termică
SECŢIUNEA a 8-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale produselor utilizate pentru lucrările de
reabilitare termică

CAPITOLUL IV: Condiţii pentru proiectarea lucrărilor de izolaţii hidrofuge

SECŢIUNEA 1: Date de temă (informative) privind izolaţiile hidrofuge/termohidrofuge:
SECŢIUNEA a 2-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor şi produselor propuse pentru
lucrările de reabilitare hidrofugă

CAPITOLUL V: Condiţii pentru proiectarea lucrărilor de reabilitare a elementelor exterioare vitrate

(ferestre şi uşi)
SECŢIUNEA 1: Date de temă
SECŢIUNEA a 2-a: Modalităţi de reabilitare a tâmplăriei exterioare
SECŢIUNEA a 3-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale tâmplăriei pentru cerinţele esenţiale
SECŢIUNEA a 4-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale componentelor tâmplăriei propuse pentru
lucrările de reabilitare
SECŢIUNEA a 5-a Elemente fixate pe faţadă adiacente golurilor de ferestre şi uşi

CAPITOLUL VI: Prevederi pentru proiectarea lucrărilor de instalaţii

SECŢIUNEA 1: Generalităţi
SECŢIUNEA a 2-a: Date de temă
SECŢIUNEA a 3-a: Soluţii posibile de reabilitare energetica a instalaţiilor
SECŢIUNEA a 4-a: Principii privind proiectarea lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor
SECŢIUNEA a 5-a: Criterii de performanţă ale lucrărilor de instalaţii:
CAPITOLUL VII: Condiţii tehnice pentru execuţie
SECŢIUNEA 1: Generalităţi
SECŢIUNEA a 2-a: Lucrări pentru pregătirea suprafeţelor suport
SECŢIUNEA a 3-a: Montarea tâmplăriei (ferestre şi uşi exterioare)
SECŢIUNEA a 4-a: Aplicarea straturilor ansamblului termoizolant compact la pereţi
SECŢIUNEA a 5-a: Aplicarea termoizolaţiei la planşeele peste spaţii neâncălzite
SECŢIUNEA a 6-a: Aplicarea termoizolaţiei la acoperişuri
SECŢIUNEA a 7-a: Aplicarea stratului/sistemului hidroizolant
SECŢIUNEA a 8-a: Reabilitarea instalaţiilor
2
ANEXA 1 - CORELARE ÎNTRE SOLUŢIILE SAU DETALIILE DE PRINCIPIU ŞI
DOMENIUL DE UTILIZARE AL PRODUSELOR

ANEXA 2 - CERINŢE MINIME PENTRU CARACTERISTICILE TEHNICE ALE

PRODUSELOR TERMOIZOLANTE
Tabelul 2.1 – Cerinţe minime pentru caracteristicile tehnice ale produselor din polistiren
expandat (EPS);
Tabelul 2.2 – Cerinţe minime pentru caracteristicile tehnice ale produselor din polistiren
extrudat (XPS);
Tabelul 2.3 – Cerinţe minime pentru caracteristicile tehnice ale produselor din vată
minerală (MW);

ANEXA 3 - PREVEDERI LEGATE DE INSCRIPŢIONAREA PRODUSELOR

ANEXA 4 - REFERINŢE TEHNICE ŞI LEGISLATIVE

3
 PARTEA I
PROIECTAREA ŞI EXECUTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE
TERMICĂ A ANVELOPEI

CAPITOLUL I: PREVEDERI GENERALE

SECŢIUNEA 1: Obiect

Art.1
Prezentul ghid se referă la proiectarea şi executarea lucrărilor de reabilitare termică necesare pentru
creşterea performanţei energetice a clădirilor de locuit.

Art.2
Prezentul ghid se citeşte împreună cu Partea a II-a: Soluţii cadru pentru reabilitarea termică a
anvelopei.

Art.3
Ghidul include în conceptul de reabilitare termică ansamblul de lucrări de renovare/modernizare
termo-higro-energetică necesare şi posibil de aplicat pe ansamblul clădirii (elemente de construcţie
şi instalaţii) şi opţional pe fiecare unitate funcţională independentă (de regulă apartament).

Art.4
Ghidul prezintă alcătuiri constructive, niveluri de performanţă pentru materialele termo şi
hidroizolante şi sistemele utilizate, precum şi diverse moduri de realizare ale soluţiilor de
renovare/modernizare adoptate în vederea reducerii consumului de energie pentru îmbunătăţirea
performanţei energetice şi anume:
(1) Sporirea rezistenţelor termice ţinând seama de performanţele prevăzute în reglementările
tehnice în vigoare, sau superioare acestora acolo unde este posibil, pentru partea opacă a
pereţilor exteriori, planşee la exterior sau peste subsol neîncălzit, placa pe sol (la clădiri cu sau
fără subsol) şi planşeul de peste ultimul nivel, prin izolare termică, cu menţiunea că în prezenta
reglementare nu se specifică grosimea termoizolaţiei, determinarea prin calcule a acesteia
făcându-se pe baza altor reglementări tehnice în domeniu;
(2) Utilizarea tâmplăriei eficiente energetic realizată fie prin recondiţionarea tâmplăriei exterioare
existente, aferentă spaţiilor comune şi apartamentelor, fie prin înlocuirea acesteia cu tâmplărie
nouă, adecvată;
(3) Refacerea instalaţiilor, înlocuirea sau completarea acestora utilizându-se componente cu
randament îmbunătăţit şi consum redus de energie.

Art.5
Ghidul indică proiectanţilor şi executanţilor clădirilor, în principal, precum şi celorlalţi factori
interesaţi:
(1) Reglementările tehnice actuale şi standardele naţionale armonizate, care trebuie respectate la
proiectarea şi executarea lucrărilor de reabilitare/modernizare termo-higro-energetică;
(2) Clasele şi nivelurile minime de performanţă ale sistemelor în ansamblu şi ale produselor din
alcătuirea acestora (în principal termo şi hidroizolante) care stau la baza alegerii, în etapa de
proiectare-ofertare, şi la departajarea sistemelor, în etapa de licitare;
(3) Condiţiile care se impun în execuţie pentru realizarea diferitelor categorii de lucrări şi
coordonarea acestora din punct de vedere tehnologic.

4
Art.6
Ghidul sintetizează şi corelează informaţiile generale diseminate în reglementările tehnice şi
standardele naţionale şi europene, referitoare la reabilitarea/modernizarea clădirilor de locuit.

Art.7
Ghidul răspunde necesităţii de specificare/explicitare a caracteristicilor produselor utilizate ca
termosistem la pereţi, planşee sau plăci şi termohidroizolaţii la acoperişuri cuprinse în detaliile din
reglementările tehnice în vigoare sub denumirea generică de termoizolaţie sau hidroizolaţie.

Art.8
Ghidul completează lista măsurilor pentru îmbunătăţirea performanţei energetice cu intervenţii
asupra instalaţiilor existente şi relaţiile de coordonare a acestora cu lucrările de reabilitare a
anvelopei.

SECŢIUNEA a 2-a: Domeniul de aplicare

Art.9
Ghidul se adresează proiectanţilor, verificatorilor de proiecte şi experţilor tehnici atestaţi pentru
cerinţele esenţiale, auditorilor energetici pentru clădiri, executanţilor, responsabililor tehnici cu
execuţia atestaţi, diriginţilor de şantier, fabricanţilor şi furnizorilor de produse din domeniu,
organismelor administrative, organelor desemnate să exercite control în domeniul construcţiilor,
beneficiarilor / investitorilor, cercetătorilor, asociaţiilor profesionale de profil.

Art.10
Ghidul se utilizează în etapa de stabilire a sistemelor de reabilitare a clădirilor, asigură date necesare
pentru elaborarea proiectului tehnic, a detaliilor de execuţie şi în principal a caietelor de sarcini
pentru executarea lucrărilor şi pentru furnizorii principalelor produse utilizate la lucrările de
reabilitare/modernizare energetică a clădirilor de locuit (produse pentru termoizolaţie, hidroizolaţie
şi tâmplărie);

Art.11
Prevederile prezentului ghid se aplică la lucrările de intervenţie la anvelopa şi instalaţiile clădirilor
de locuit, care au ca scop scăderea consumului specific pentru încălzire sub valorile prescrise
precum şi, cu titlu informativ, la proiectarea clădirilor noi de locuinţe.

Art.12
Ghidul nu se referă la lucrările de reabilitare pentru:

(1) Clădiri cuprinse în lista de patrimoniu sau situate în zonele protejate stabilite potrivit legii;
(2) Clădiri de locuinţe cu strat de protecţie şi finisaj a anvelopei din: lambriuri de lemn, produse
polimerice sau compozite combustibile;
(3) Locuinţe individuale cu alte structuri decât cele din zidărie şi beton;
(4) Clădirile cu pereţi cortină.

SECŢIUNEA a 3-a: Referinţe principale

Art.13
Prezentul ghid va fi utilizat împreună cu reglementările tehnice şi standardele în vigoare indicate în
anexă.

5
SECŢIUNEA a 4-a: Terminologie
Art.14
În prezenta lucrare se aplică termenii şi definiţiile următoare:
(1) Anvelopa
totalitatea elementelor de construcţie care separă şi protejează volumul interior, locuit, al unei
clădiri, de mediul exterior sau de spaţii interioare cu medii higrotermice diferite;
(2) Sistem
structură multicomponentă realizată din diferite produse compatibile reunite într-un ansamblu
unitar cu atestare de conformitate alcătuit în scopul îndeplinirii uneia sau mai multor funcţiuni
(exemplu: sistem termohidroizolant);
(3) Termoizolaţie sau izolaţie termică, strat termoizolant
strat component al anvelopei având ca principală caracteristică valoarea mică a conductivităţii
termice de calcul şi care contribuie preponderent la asigurarea parametrilor de performanţă
higrotermică a acesteia stabiliţi prin legislaţia şi reglementările tehnice în vigoare;
(4) Tasare
caracteristică mecanică privind deformabilitatea unui material, exprimată prin variaţia relativă a
grosimii acestuia, sub efectul unei încărcări statice prestabilite funcţie de tipul de material;
(5) Hidroizolaţie sau izolaţie hidrofugă
componentă a anvelopei clădirii cu rol de protecţie a acesteia şi a spaţiului aferent împotriva
acţiunii de infiltrare a apei provenită din diferite surse;
(6) Structură (alcătuire) hidroizolantă
ansamblu multistrat de produse cu proprietăţi hidrofuge (în principal) care compun o
hidroizolaţie;
(7) Strat d.d.c. (difuzie, decompresiune, compensare)
component al anvelopei clădirilor, realizat cu produse hidroizolante şi piese prefabricate, care
asigură egalizarea presiunii şi evacuarea în exterior a vaporilor de apă din straturile alcătuitoare
ale anvelopei;
(8) Etanşeitate la apă
proprietate definitorie a hidroizolaţiei, caracterizată prin clase de impermeabilitate şi care
constă în stoparea acţiunii de pătrundere a apei în elementele de construcţie sau în spaţiile
delimitate de acestea;
(9) Sudare
proces de îmbinare (lipire) realizat după înmuierea suprafeţelor care urmează a fi unite (fie prin
încălzire, fie cu ajutorul unui solvent) prin presarea zonei de suprapunere;
(10) Lipire cu adeziv
proces de îmbinare realizat prin aplicarea unor adezivi sau a unor benzi adezive, pe suprafeţele
care vor fi unite, urmată de presarea suprapunerilor;
(11) Plasă din fibre de sticlă
denumire generică a ţesăturii (plasei) din fire continui de sticlă utilizată ca armătură a stratului
de grund de bază al termosistemului compact;
(12) VLP (Valoare limită dată de producător)
valoare limită, minimă sau maximă, declarată de producător şi care trebuie obţinută în timpul
încercărilor de verificare a caracteristicilor produsului;
(13) VDP (valoare declarată de producător)
valoare declarată de producător însoţită de o toleranţă declarată;
(14) Exploatare
utilizarea anvelopei în limitele prescrise cu respectarea măsurilor obligatorii de întreţinere şi
verificare;
(15) Durată de exploatare
perioada de timp în care o componentă a anvelopei asigură cerinţele stabilite privind
aptitudinea sa de utilizare, condiţionată de verificare şi întreţinere periodică;
6
(16) Nivel
valoare dată care corespunde limitei superioare sau inferioare a unei cerinţe; nivelul este dat de
valoarea declarată pentru caracteristica respectivă;
(17) Clasă
o combinaţie de două niveluri ale aceleiaşi caracteristici, între care trebuie să se situeze
performanţa, unde nivelurile sunt date de valoarea declarată a caracteristicii respective;
(18) Fluaj
variaţie continuă şi lentă a deformaţiilor materialelor supuse la solicitări continue de lungă
durată;
(19) ETICS (External Thermal Insulation Composite System)
sistem compus de izolare termică la exterior sau termosistem compact;
(20) Faţadă ventilată, termoizolată
sistem de anvelopă multistrat în care între faţa exterioară a termoizolaţiei lipită de pereţii suport
şi componenta de protecţie şi finisare, fixată mecanic, se crează un strat de aer aflat în legatură
cu aerul exterior clădirii;
(21) IGU (isolating glass unit): EVI, element de vitraj izolant;
(22) HPL (High Pressure Laminates)
produse sub formă de plăci (panouri) impregante cu răşini termosudabile, presate la temperaturi
şi presiuni ridicate;
(23) ACP (Aluminium Composite Panels)
panouri compozite din aluminiu alcătuite dintr-un miez din material termoplastic între două foi
de aluminiu finisate în diferite culori;
(24) PP-R: polipropilenă reticulată;
(25) Notaţii preluate din versiunea în limba română (SR EN) a standardelor europene pentru
produsele termoizolante fabricate din:
EPS – polistiren expandat; XPS – spumă de polistiren extrudat; MW – vată minerală
(bazaltică, de sticlă sau din fibre ceramice); GW – vată minerală de sticlă (vată minerală din
nisip sau sticlă topită); SW – vată minerală bazaltică; CG – sticlă celulară
PUR – spumă rigidă de poliuretan; PF – spumă fenolică;
WW – vată de lemn; WF – fibre de lemn; EPB – perlit expandat;
ICB – plută expandată; PIR – poliizocianurat.
(26) Principalele materiale sintetice utilizate ca foi flexibile hidroizolante pentru acoperişuri:
a) Materiale plastice:
PE – polietilenă; PE-C – polietilenă clorurată; PP – polipropilenă; PVC – policlorură de
vinil;
PIB – poliizobutilenă; CSM sau PE-CS – polietilenă cloro-sulfonată; EBA – etilen/butil
acetat;
EEA –etilen/etilacetat, Terpolimer etilen/etilacetat; ECB sau EBT – etilen, copolimer, bitum;
EVAC – etilen/vinilacetat; FPO sau PO-F – poliolefină flexibilă; EPP sau PP-F –
polipropilenă;
TPO – poliolefină termoplastică
b) Cauciucuri tip elastomeri:
BR – cauciuc butadienic; CR – cauciuc cloroprenic; CSM – cauciuc polietilen cloro-sulfonil;
EPDM –etilen-propilen-dien-terpolimer; IIR – cauciuc izopren-izobuten (butil cauciuc);
NBR – cauciuc acrilonitril-butadienic (nitril cauciuc);
c) Cauciucuri termoplastice:
EA – amestec elastomeric; MPR – topitură de cauciuc procesabilă;
SEBS – stiren etilen butilen stiren; TPS sau TPS-SEBS – SEBS copolimeri;
TPE – elastomeri termoplastici, nereticulaţi; TPE-X – elastomeri termoplastici, reticulaţi;
TPV – cauciuc termoplastic vulcanizat;
7
(27) TABEL cuprinzând simbolurile nivelelor declarate ale caracteristicilor de performanţă ale
produselor termoizolante, notate conform standardelor armonizate:

Metoda de
încercare
Nr. Simbolul nivelului, valorii sau clasei declarate pentru:
Standardul
crt.
SR EN sau EN
Simbol Denumirea Număr:
0 1 2 3
1. RD Rezistenţă termică declarată
12667 sau 12939
2. λD Conductivitate termică
3. L Toleranţe lungime
822
4. W Toleranţe lăţime
5. T Toleranţe grosime 823
6. S Toleranţe perpendicularitate 824
7. P Toleranţe planeitate 825
8. DS(N) Stabilitate dimensională în condiţii de laborator 1603
normale constante
9. DS(TH) Stabilitate dimensională în condiţii specificate de 1604
temperatură şi umiditate
10. BS Rezistenţa la încovoiere 12089
11. DLT Stabilitatea dimensională, deformaţia, în condiţii de 1605
sarcină la compresiune şi temperatură
12. CS (10) Efortul de compresiune la o deformare de 10% 826
13. FT Rezistenţa la îngheţ-dezgheţ 12091 sau 12087
14. TR Rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe 1607
15. CC(i1/i2/y) Fluajul de compresiune 1606
16. SD Rigiditatea dinamică 29052-1
17. CP Compresibilitate
Grosimea, d L 12431
Grosimea, d B
Reducerea de lungă durată a grosimii 1606
18. WL(T) Absorbţia de apă de lungă durată prin imersie 12087
19. WD(V) Absorbţia de apă de lungă durată prin difuziune 12088
20. MU Factor de rezistenţă la difuzia vaporilor de apă, μ,
(pentru produsele omogene);
12086
21. Z Rezistenţa la vaporii de apă, (pentru produsele
acoperite)
22. ρa Densitatea aparentă 1602
23. AF Rezistenţa la trecerea aerului 29053
24. PL(P) Penetrarea sub sarcină concentrată
12430
25. PL(5) Sarcina concentrată pentru 5 mm deformaţie
26. FW Variaţia abaterii de la planeitate după imersia
825
parţială
27. TP Rezistenţa la tracţiune paralelă cu feţele 1608

8
CAPITOLUL II: PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art.15
(1) Conform legislaţiei în vigoare proiectarea lucrărilor de intervenţie asupra clădirilor existente
cuprinde următoarele etape:
a) efectuarea Expertizei Tehnice referitoare la structura de rezistenţă a clădirii de locuit la care
se solicită reabilitarea/modernizarea din punct de vedere energetic:
i. în situaţia unei concluzii favorabile a expertizei tehnice cu privire la rezistenţa
mecanică şi stabilitatea imobilului, cu specificarea clară a permisiunii de realizare a
lucrărilor de reabilitare, se trece la etapa următoare de întocmire a Auditului
Energetic;
ii. în cazul în care expertiza tehnică constată deficienţe ale structurii de rezistenţă, care
impun necesitatea efectuării unor lucrări de reparaţii şi/sau consolidări, care
condiţionează executarea lucrărilor de reabilitare, întocmirea Auditului Energetic şi
a celorlalte documentaţii tehnice se suspendă până la remedierea deficienţelor
semnalate.
b) efectuarea Auditului Energetic şi elaborarea Certificatului de performanţă energetică
corespunzător consumului energetic actual al clădirii
c) întocmirea documentaţiei de avizare pentru lucrările de intervenţie (DALI);
d) elaborarea documentaţiei tehnice (DTAC) pentru autorizarea executării lucrărilor de
intervenţie şi obţinerea avizelor şi acordurilor solicitate pentru emiterea autorizaţiei de
construire;
e) întocmirea proiectului tehnic, inclusiv a detaliilor de execuţie, verificarea tehnică a acestuia
cel puţin pentru cerinţele esenţiale (A – rezistenţă mecanică şi stabilitate, B – securitate la
incendiu, C – igienă, sănătate şi mediu, E – economie de energie şi izolare termică,) şi
elaborarea caietelor de sarcini pentru executarea lucrărilor, pentru furnizorii sistemelor şi a
principalelor materiale, caietelor de sarcini pentru recepţii, pentru urmărirea în timp şi
pentru întocmirea cărţii tehnice;
f) asigurarea asistenţei tehnice şi participarea la inspecţia fazelor determinante;
g) efectuarea (după caz) a verificării prin termografie a lucrărilor executate şi elaborarea
referatului cu ocazia recepţiei la terminarea lucrărilor
h) întocmirea şi înmânarea proprietarului a noului Certificat de performanţă energetică
corespunzător imobilului reabilitat;
i) propunerea măsurilor de monitorizare energetică a clădirilor reabilitate.

(2) Intervenţia pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuinţe constă în proiectarea şi executarea
următoarelor lucrări (enumerarea, nu este limitativă):
a) realizarea unei componente termoizolante aplicată imobilului existent, pe pereţii exteriori,
peste planşeul ultimului nivel şi sub planşeul dintre primul nivel sau parter şi spaţiile reci
sau mai puţin încălzite adiacente (hol, subsol, gang);
b) realizarea componentei hidroizolante cu rol de protecţie împotriva pătrunderii apei în
interior:
i. hidroizolaţie, aplicată pe acoperişurile terasă ale imobilului sau pe elemente
adiacente acestuia (copertine, logii, balcoane);
ii. învelitoare, executată pe acoperişuri cu şarpantă;
iii. hidroizolaţie subterană, aferentă subsolurilor şi soclurilor clădirilor.
c) recondiţionarea sau înlocuirea ferestrelor şi a uşilor exterioare cu tâmplărie performantă
energetic şi realizarea, concomitent cu înlocuirea tâmplăriei, pe lângă ventilarea naturală,
sistemelor de ventilare mecanică sau higroreglabile adecvate pentru a asigura o rată a
ventilării spaţiilor de minimum 0,5 l/h;
9
 d) reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor aferente clădirii;
e) refacerea sau executarea rampelor pietonale, copertinelor, balustradelor la scări şi la terase,
precum şi a altor elemente de construcţie sau instalaţii necesare pentru asigurarea tuturor
cerinţelor esenţiale ale construcţiilor;
f) dotarea (după caz) cu echipamente/instrumente utile necesare monitorizării.

CAPITOLUL III: CONDIŢII PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE IZOLAŢII

TERMICE

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art.16
Datele tehnice referitoare la realizarea componentei termoizolante a clădirii se asigură de către
proiectantul de arhitectură, având cunoştinţe tehnice în domeniu, în colaborare cu expertul de
specialitate atestat pentru cerinţa „economie de energie şi izolare termică”, pe baza calculelor de
dimensionare a protecţiei termice cuprinse în soluţia propusă de auditorul energetic şi a
reglementărilor tehnice în vigoare indicate în acest ghid.

Art.17
Datele de temă se asigură de autoritatea contractantă prin cartea tehnică şi proiectul iniţial al
clădirilor existente şi se completează de proiectantul de specialitate prin participarea directă la
elaborarea lor şi/sau culegerea din următoarele documentaţii:
(1) Expertiza tehnică privind rezistenţa mecanică şi stabilitatea construcţiilor (cerinţa A) asigură
informaţii privind:
a) istoria, funcţiunea, caracteristicile structurale ale clădirii, ale terenului de fundare, ale
elementelor nestructurale şi ale finisajelor;
b) starea de afectare fizică a construcţiei;
c) comportarea în timp la acţiuni naturale sau accidentale şi degradările produse de acestea sau
de lipsa întreţinerii clădirii;
d) aspecte funcţionale (modificări, adăugiri);
e) abilitatea sistemului structural de a rezista la acţiuni seismice;
f) starea tehnică actuală a elementelor constructive ale imobilului (pereţi, balcoane, atice,
terase/şarpante, tâmplărie, socluri, trotuare, etc.);
g) evidenţierea eventualelor lucrări de intervenţie efectuate în trecut (care ar putea condiţiona
realizarea măsurilor de izolare termică);
h) evaluarea calitativă a construcţiei şi propunerea soluţiilor de intervenţie dacă este cazul.
(2) Auditul energetic cuprinde:
a) analiza termică şi energetică a clădirii, pe baza căreia se elaborează Certificatul de
performanţă energetică a clădirii;
b) soluţiile în vederea creşterii performanţei energetice a clădirii însoţite de analiza eficienţei
economice care indică durata de recuperare a investiţiei, calculată pe baza materialelor şi
tehnologiilor de execuţie alese, costul estimat al lucrărilor de investiţie şi economia de
energie;
c) caracteristicile izolaţiei termice (materiale, rezistenţă/conductivitate termică grosime, etc.) şi
ale tâmplăriei exterioare;
d) măsurile de reabilitare a instalaţiilor aferente clădirii;
e) concluziile privind lucrările de intervenţie la anvelopa imobilului şi pe ansamblu acestuia.
(3) Proiectul iniţial sau releveul clădirii (întocmit în lipsa documentaţiei) indică:
a) dimensiuni în plan şi elevaţii ale construcţiei şi alcătuirea termohidroizolaţiilor;
b) dimensiunile golurilor şi caracteristicile tâmplăriei (material, modul de deschidere) cuprinse
în tabloul de tâmplărie;
c) grosimea pereţilor şi alcătuirea acestora;
10
 d) dispunerea şi dimensiunile elementelor structurale (stâlpi, grinzi, centuri, buiandrugi) şi
nestructurale (atice, parapete).
(4) Expertiza tehnică de specialitate (pentru cerinţa E - de izolare termică şi economie de energie)
precizează:
a) starea suprafeţelor (finisajul) elementelor care se reabilitează (pereţi, planşee) şi care devin
suport pentru termoizolaţie şi starea tâmplăriei exterioare;
b) eventualele lucrări necesare corectării suportului;
c) starea şi caracteristicile izolaţiei termice existente determinate pe baza observaţiilor vizuale,
şi după caz a analizei imaginilor termografice ale pereţilor şi a rezultatelor încercărilor de
laborator asupra eşantioanelor reprezentative extrase prin sondajele efectuate asupra
termohidroizolaţiei acoperişului.

SECŢIUNEA a 2-a: Sisteme preconizate pentru termoizolarea pereţilor exteriori (partea opacă):
Art.18
Prevederi generale
(1) Pentru reabilitarea termică a blocurilor de locuinţe se utilizează de regulă poziţionarea
termoizolaţiei pe faţa exterioară a pereţilor pentru a nu se reduce suprafaţa apartamentelor şi
pentru a se asigura tratarea unitară a imobilului şi a continuităţii protecţiei în scopul eliminării
punţilor termice;
(2) Termoizolaţia aplicată la exterior este integrată într-un ansamblu termoizolant compact
(termosistem, ETICS) sau într-o faţadă cu strat de aer ventilat;
(3) Termoizolaţia aplicată la interior se va aplica în situaţia unor pereţi fără acces la faţa exterioară
(pereţi la rosturi), în cazul în care se impune păstrarea faţadei iniţiale sau la locuinţele
individuale de vacanţă (cu regim de încălzire discontinuu);
(4) Pentru realizarea componentei termoizolante a unui imobil se poate utiliza numai unul sau o
combinaţie de ansambluri termoizolante alese de proiectant în funcţie de caracteristicile zonei
pe care se va aplica (orientare, acţiuni mecanice, cerinţe estetice sau funcţionale, etc.);
(5) Detalii de principiu pentru intervenţia la pereţii exteriori sunt prezentate în Partea a II-a: Soluţii
cadru pentru reabilitarea termică a anvelopei.
Art.19
Ansamblurile termoizolante şi alcătuirea acestora se vor înscrie în clasele de reacţie la foc indicate
în SR EN 13501-1+A1:2010, astfel încăt să respecte cerinţele privind securitatea la incendiu
enumerate în partea a II-a a acestui ghid (soluţii cadru);

Art.20
Componenta termoizolantă şi componenta de protecţie şi finisaj se vor aplica pe componenta
rezistentă constituită din pereţii existenţi ai imobilului numai după efectuarea operaţiunilor de
pregătire a acestora, operaţiuni care vor trebui cuprinse în documentaţia tehnico-economică şi care
constau în:
(1) Localizarea şi înlăturarea porţiunilor cu tencuială neaderentă şi a zonelor cu beton segregat sau
cu alte degradări;
(2) Înlăturarea tencuielilor atacate de mucegai, alge, licheni, muşchi, etc. şi a placărilor ceramice;
(3) Rectificarea tencuielii şi a suprafeţelor de beton carbonatat, utilizându-se mortar compatibil;
(4) Rectificarea rosturilor de pe conturul panourilor prefabricate sau dintre tronsoanele imobilelor
învecinate;
(5) Efectuarea străpungerilor necesare instalaţiilor (hote, coşuri centrale termice);
(6) Încheierea lucrărilor de reparaţii sau de înlocuire a tâmplăriei exterioare (ferestre şi uşi) precum
şi a izolaţiei hidrofuge a terasei, dar înainte de fixarea copertinelor pe atice.
11
Art.21
Termosistem compact (ETICS) (figura 1 – schemă de principiu). Detaliile de racordare şi
îmbinare sunt prezentate în Partea a II-a: Soluţii cadru pentru reabilitarea termică a anvelopei.
(1) Termosistemul compact constituie un ansamblu unitar realizat prin prepararea şi/sau aplicarea
pe şantier a mai multor straturi, într-o succesiune definită, alcătuite din produse prefabricate sau
predozate livrate ca un sistem compatibil specific fiecărui ansamblu;
(2) Componenta termoizolantă şi componenta de protecţie şi finisaj formează un ansamblu compact
solidarizat pe componenta rezistentă şi între ele prin adezivitatea produselor utilizate;
(3) În detaliu, termosistemul compact este alcătuit din următoarele straturi indicate în ordinea
tehnologică, de la componenta rezistentă (constituită de pereţii din beton, zidărie de B.C.A. sau
produse ceramice) spre exterior:
a) adezivul specific pentru lipirea izolaţiei termice pe suport (partea opacă a pereţilor);
b) plăcile termoizolante (componenta termoizolantă);
c) mijloace de fixare mecanică (ancore, dibluri expandabile, profile);
d) unul sau două straturi de protecţie (grund sau masă de şpaclu din mortar adeziv) din care cel
puţin unul conţine o armătură (ţesătură din fire de sticlă, plasă metalică, etc.);
e) materialul de finisare specific sistemului (tencuială decorativă, placaj ceramic, etc.).

(4) Proiectantul va indica pentru termosistemul ales, următoarele:

a) particularităţile constructive şi ordinea operaţiunilor;
b) cota la care se fixează profilul de soclu sau cota bazei termoizolaţiei;
c) zonele expuse acţiunilor mecanice pe care se vor executa măsuri de protecţie suplimentare:
armare cu două rânduri de plasă şi/sau placaj ceramic în loc de tencuiala decorativă sau
înlocuirea plăcilor de polistiren expandat (EPS) sau vată minerală (MW) cu plăci din
polistiren expandat (EPS) cu rezistenţă mărită la compresiune (de exemplu EPS 150), sau
utilizarea la socluri a plăcilor din polistiren extrudat (XPS) cu caneluri sau striaţii;
d) modul în care se lipesc plăcile termoizolante: în aderenţă totală (cu mortar adeziv) sau în
benzi continue pe contur şi puncte (cu adeziv), în funcţie de produsul ales şi indicaţiile din
fişa tehnică a acestuia;
e) modul de dispunere şi caracteristicile diblurilor adaptate fiecărui tip de strat suport;
f) elementele privind respectarea unor caracteristici de culoare, materiale şi detalii, având în
vedere regulamentul de intervenţie al zonei şi faptul că pentru evitarea apariţiei crăpăturilor
şi desprinderilor în stratul de protecţie şi finisare este necesară scăderea tensiunilor datorate
impactului temperaturii asupra suprafeţei acestuia prin alegerea culorii în funcţie de
orientarea faţadei din punct de vedere al expunerii la soare şi al coeficientul de reflexie
indicat în catalogul de culori din documentaţia termosistemului;
g) etapele lucrării pentru care se va întocmi Proces Verbal de Lucrări Ascunse şi propune
fazele determinante.

12
FIGURA 1 – TERMOSISTEM COMPACT
SCHEMA DE ALCĂTUIRE A ANSAMBLULUI COMPOZIT

protecţie şi finisaj
componenta de

termoizolantă
componenta

componenta
rezistentă
TENCUIALĂ
DECORATIVĂ

INTERIOR
ARMĂTURĂ DIN
PLASĂ DIN FIRE
DE STICLĂ

GRUND (MASĂ DE
ŞPACLU) DIN
MORTAR ADEZIV

DIBLU EXPANDABIL
PENTRU FIXARE
MECANICĂ
PERETE
PRODUSE TERMOIZOLANTE EXISTENT
ATESTATE PENTRU ACEST
DOMENIU DE UTILIZARE (BETON,
CĂRĂMIDĂ
sau BCA)
ADEZIV SAU
MORTAR ADEZIV

NOTĂ: Această figură este o schemă de principiu şi nu constituie un detaliu de execuţie

13
Art.22
Sistem termoizolant cu strat de aer ventilat (Figura 2 – schemă de principiu). Detaliile de
racordare şi îmbinare sunt prezentate în Partea a II-a: Soluţii cadru pentru reabilitarea termică a
anvelopei.

(1) Sistemul termoizolant cu strat de aer ventilat constă în realizarea unor alcătuiri multistrat din
produse fabricate industrial şi asamblate pe şantier cu toleranţe mici proprii construcţiilor
metalice, la care spaţiul dintre termoizolaţie şi protecţie (placare) constituie un strat de aer
ventilat natural cu rol constructiv şi de eliminare a vaporilor de apă din anvelopă;
(2) Componenta de protecţie şi finisaj (placare) se fixează pe un schelet metalic ancorat mecanic de
pereţi, amplasat peste termoizolaţie pentru a nu crea punţi termice şi a nu întrerupe continuitatea
acesteia; placarea poate fi executată din plăci, casete sau panouri metalice (plane sau profilate
monostrat sau multistrat termoizolante), stratificate HPL, elemente ceramice, plăci armate cu
fibre sau panouri compozite din aluminiu (ACP sau similare);
(3) Profilele scheletului metalic (montanţi, traverse, console) şi caracteristicile ancorelor de fixare
(diametru, tip, număr) sunt indicate de furnizor şi trebuie verificate prin calcule de rezistenţă la
condiţiile impuse de amplasament (zona seismică, expunere la vânt), de tipul suportului (beton,
B.C.A., corpuri ceramice) de grosimea izolaţiei şi de tipul placajului;
(4) Componenta termoizolantă se va realiza din produse hidrofobizate, ignifugate, sub formă de
plăci sau saltele, suplimentate cu măsuri de limitare a transmiterii incendiilor de la un nivel la
altul pe faţadă, având clasa de reacţie la foc corelată cu înălţimea imobilului conform
precizărilor de la articolul 19 şi în principal respectând cerinţele de securitate la incendiu şi
conformarea la foc cuprinse în normativele în vigoare;
a) plăcile se fixează cu prinderi mecanice (în majoritatea sistemelor) sau prin lipire cu
adezivi;
b) saltelele se ancorează prin fixare mecanică
(5) Planeitatea pereţilor se realizează prin reglarea profilelor scheletului metalic, dar acest lucru nu
exclude rectificarea pereţilor existenţi (cu excepţia efectuării egalizării şi planeităţii tencuielilor
– art.20)
(6) Ansamblul multistrat termoizolant cu strat de aer ventilat se realizează, după efectuarea
străpungerilor, fixarea componentelor instalaţiilor, pregătirea suportului (pereţilor) şi înlocuirea
tâmplăriei exterioare, în următoarea ordine tehnologică de montaj:
a) ancorarea scheletului metalic pe componenta rezistentă a imobilului;
b) fixarea termoizolaţiei din plăci sau saltele având folia de protecţie antivânt, permeabilă la
vaporii de apă, spre exterior. Pentru situaţiile în care din calcul reiese necesitatea prevederii
unei bariere contra vaporilor, aceasta se va aplica pe peretele existent înainte de fixarea
termoizolaţiei;
c) fixarea profilelor de închidere pe contur a străpungerilor;
d) montarea elementelor de placare (componenta de protecţie şi finisaj).

14
NOTĂ: Această figură este o schemă de principiu şi nu constituie un detaliu de execuţie

15
SECŢIUNEA a 3-a: Sisteme propuse pentru termoizolarea acoperişurilor terasă (Figura 3 şi 4)

Art.23
Majoritatea blocurilor de locuinţe existente au acoperişul de tip terasă necirculabilă, cu acces
ocazional pentru intervenţii cu următoarea alcătuire:
(1) structură din beton armat;
(2) termoizolaţia actuală (din diverse produse: plăci de BCA, zgură sau cenuşă, etc.) este acoperită
cu o şapă de egalizare şi protecţie care constituie suportul pentru învelitoarea de tip hidroizolaţie
bituminoasă.

Art.24
Reabilitarea acoperişurilor tip terasă se concepe pentru întreaga alcătuire termohidroizolantă
conform reglementărilor în vigoare, specifice domeniului, indicate în anexa 1, cu următoarele
recomandări:
(1) deoarece durata de exploatare a hidroizolaţiei este în general mai redusă decât a termoizolaţiei,
soluţiile propuse şi alese ar trebui să fie structurate astfel încât efectuarea ulterioară a
intervenţiilor la hidroizolaţie să nu afecteze termoizolaţia;
(2) având în vedere spaţiul cu acces nerestricţionat al teraselor şi condiţiile climatice ale
amplasamentului, varianta de aplicare a termoizolaţiei ranversate trebuie condiţionată de:
a) măsuri de realizare a planeităţii suportului şi de protecţie contra efracţiei;
b) calcularea greutăţii stratului de lestare în funcţie de caracteristicile produselor termoizolante
(grosime, densitate) pentru evitarea deplasării plăcilor termoizolante sub acţiunea apei sau a
vântului;
c) întocmirea instrucţiunilor pentru efectuarea verificărilor periodice privind comportarea
termoizolaţiei în timp şi după fiecare fenomen meteorologic deosebit (furtună, ploaie
torenţială, etc.).
(3) în vederea reducerii solicitărilor asupra construcţiilor existente alcătuirile termohidroizolante
prevăzute în cadrul reabilitărilor ar trebui să cuprindă, când este posibil:
a) produse cu greutăţi specifice reduse (plăci EPS, PUR, PIR sau similare în loc de produse
vrac sau din plăci de BCA care necesită şapă);
b) straturi drenante din materiale sintetice în loc de pietriş sau alte agregate;
c) reducerea utilizării procedeelor „umede” (şape).
(4) pentru protejarea mediului să se înlocuiască lipirea cu bitum topit cu tehnologiile de sudare („la
cald”) a membranelor cu bitum preaplicat ori a membranelor termoadezive, sau cu lipirea cu
adezivi („la rece”) ori cu membrane autoadezive;
(5) pentru îmbunătăţirea condiţiilor de mediu să se prevadă, în toate cazurile posibile, în limita
rezervei de capacitate portantă a planşeului suport, ca terasele protejate cu dale sau pietriş să se
refacă în sistem de terase grădină (verzi).
(6) să se înlocuiască membranele cu autoprotecţie din paiete de ardezie cu membrane autoprotejate
cu granule din compuşi chimici absorbanţi de CO2

16
FIGURA 3 – ALCĂTUIRI DE TERMOHIDROIZOLAŢII (TH)
LA ACOPERIŞURI TERASĂ
LEGENDA
1 Strat suport existent rectificat şi curăţat
(şapă, beton de pantă)
2 Strat suport hidroizolaţie existentă reparată
şi curăţată
Amorsaj
3
4 Barieră contra vaporilor cu strat de difuzie-
decompresiune - compensare
5 Strat de protecţie şi separare
6 Strat pentru lipirea plăcilor termoizolante pe
toată suprafaţa (mastic de bitum, adezivi,
membrane termoadezive)
7 Strat termoizolant din plăci lipite în benzi
sau nelipite
8 Strat hidroizolant aplicat flotant cu lipire doar
la suprapunerile membranelor
9 Strat hidroizolant lipit pe toată suprafaţa
NOTĂ: Această figură este o schemă de principiu şi nu constituie un detaliu de execuţie
TH LIPITE
10 Strat de 5 cm grosime din pietriş, pentru
lestare şi protecţie
11 Dale prefabricate pe strat de nisip sau pe
suporturi (ploturi) fixe sau reglabile
12 Strat termoizolant din plăci lipite pe toată
suprafaţa sau din produse aplicate in situ*)
Strat hidroizolant caşerat în fabrică pe plăcile
13
termoizolante sau lipite in situ (cu adezivi, cu
membrane termoadezive, etc.)
14 Şapă armată din mortar de ciment
15 Hidroizolaţie mono sau bistrat lipită, având pe
faţa superioară protecţie la UV (autoprotecţie
sau o vopsea reflectantă aplicată in situ)
*) Termoizolaţia din spumă rigidă de poliuretan
se aplică pe suport (reper 2 sau 4) fără strat
de lipire (6), şi se protejează la UV cu vopsea,
iar contra acţiunilor mecanice cu pietriş (10),
dale (11) sau şapă (14)
17
 FIGURA 4 – ALCĂTUIRI DE TERMOHIDROIZOLAŢII (TH)
LA ACOPERIŞURI TERASĂ GRĂDINĂ

LEGENDA:
1 Strat suport existent, şapă sau beton de pantă, 9 Strat hidroizolant aplicat flotant cu lipire doar
rectificat şi uscat la suprapuneri
2 Amorsaj 10 Strat hidroizolant cu autoprotecţie sau
3 Barieră contra vaporilor cu strat de difuzie- protejat cu un strat barieră contra rădăcinilor
decompresiune - compensare 11 Strat drenant din agregate naturale sau
4 Strat de protecţie tehnologică reciclate
5 Termoizolaţie din produse, aplicate in situ sau 12 Strat drenant (membrane cu ploturi, plăci
prefabricate sub formă de plăci, atestate pentru profilate drenante şi de retenţie, etc.)
acest domeniu de utilizare 13 Strat filtrant (geodren)
6 Idem 5, din plăci greu compresibile 14 Substrat vegetal (sol)
7 Şapă armată din mortar de ciment
8 Strat hidroizolant cu strat de difuzie-
decompresiune - compensare

NOTĂ: Această figură este o schemă de principiu şi nu constituie un detaliu de execuţie

18
SECŢIUNEA a 4-a: Sisteme pentru termoizolarea acoperişurilor cu şarpantă

Art.25
Proiectantul va concepe detaliile de execuţie pentru termoizolarea acoperişurilor în conformitate cu
documentaţia tehnică a producătorului, respectând principiile din soluţiile cadru cuprinse în partea a
II-a şi prevederile din NP 064 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de locuit.

Art.26
Termoizolaţia amplasată în pod pe planşeul de peste ultimul nivel, cu grosimea determinată pe baza
calculelor termotehnice, va fi prevăzută din spumă poliuretanică rigidă aplicată prin pulverizare in
situ sau din plăci din produse organice sau anorganice rezistente la compresiune, protejate cu o şapă
din mortar de ciment armată cu plasă metalică dimensionată adecvat încărcărilor.

Art.27
La locuinţele individuale se acceptă ca termoizolaţia să se execute din saltele sau produse vrac fără
rezistenţă la compresiune, acoperite cu folie antipraf şi de pardoseala podului realizată din duşumea
din produse de lemn (scânduri, dulapi, plăci OSB) fixată pe grinzişoare (cuşaci) din lemn.

Art.28
Acoperişurile înclinate vor avea termoizolaţia amplasată:
(1) Pe intradosul şi între căpriorii şarpantei (la interior);
a) această alcătuire împreună cu materialul termoizolant trebuie să asigure, prin straturile de
aer create, ventilarea naturală a elementelor din lemn ale şarpantei;
b) straturile termoizolante vor fi dispuse astfel încât permeabilitatea acestora să crească de la
interior spre exterior, pentru evitarea acumulării umidităţii în termoizolaţie;
c) termoizolaţia va fi protejată pe faţa superioară împotriva pătrunderii apei din exterior, a
curenţilor de aer şi atacurilor biologice (rozătoare, insecte, etc);
d) termoizolaţiile din produse sub formă de plăci sau saltele, fără condiţii de rezistenţă la
compresiune, vor fi protejate la interior de folii cu rol de barieră contra vaporilor de apă şi
cu lambriuri sau plăci de gips carton în structura indicată în detaliul de şarpantă (Figura 5);
e) în situaţia utilizării plăcilor din polistiren se vor prevedea, dacă este cazul, straturi de
separare pentru a se evita contactul acestora cu produse pe bază de solvenţi sau conservanţi
ai lemnului care ar putea provoca dizolvarea sau umflarea polistirenului;
(2) Peste astereala acoperişului.
a) acest sistem impune utilizarea de panouri termoizolante rezistente la compresiune, cu
stabilitate dimensională la temperaturile extreme la care este supusă uneori o învelitoare
(sub -25˚C sau peste +60˚C);
b) executarea sistemelor constructive (opritoarelor) necesare pentru împiedicarea alunecării
sau smulgerii ansamblului alcătuit din învelitoare şi suportul din şipci al acesteia;
c) sistemul necesită următoarele operaţiuni: desfacerea învelitorii existente, repararea
asterelei, aplicarea barierei contra vaporilor, a termoizolaţiei şi a foliei anticondens,
executarea caroiajului de şipci şi asamblarea învelitorii;

19
NOTĂ: Această figură este o schemă de principiu şi nu constituie un detaliu de execuţie

20
SECŢIUNEA a 5-a: Sisteme pentru termoizolarea planşeelor peste spaţii neîncălzite

Art.29
Protecţia termică a apartamentelor din blocurile de locuinţe faţă de spaţiile neîncălzite adiacente se
va prevedea pe faţa exterioară a planşeului (respectiv intradosul planşeului de peste subsol, hol, etc.,
inclusiv grinzile şi aproximativ 50 cm zidurile sau diafragmele aferente).

Art.30
Izolaţia termică se va proiecta în una din următoarele soluţii:
(1) produse termoizolante (plăci, saltele, etc.) ca strat de umplutură a spaţiului dintre planşeul din
beton armat şi plafonul din plăci de gips-carton rezistente la umiditate fixate pe un caroiaj din
profile din tablă zincată;
(2) plăci de vată minerală (MW) caşerate pe faţa văzută şi fixate de planşeu cu dibluri;
(3) spumă poliuretanică aplicată prin pulverizare şi protejată cu vopsea;
(4) plăci termoizolante (EPS, MW, etc.) acoperite cu tencuială armată cu plasă din fire de sticlă sau
din sârmă zincată (rabiţ);

Art.31
Detaliile pentru termoizolarea planşeelor spre spaţiile neîncălzite se concep în conformitate cu
prevederile din documentaţia tehnică a producătorului şi din soluţiile cadru din partea a 2-a.

SECŢIUNEA a 6-a: Sisteme pentru termoizolarea plăcilor de pe sol

Art.32
La blocurile de locuinţe care nu au subsol, termoizolaţia se poate aplica în interiorul apartamentelor
de la parter, în una din următoarele variante:
(1) nu se modifică cota actuală a pardoselii;
(2) se păstrează sau se asigură, cel puţin, înălţimea minimă a încăperilor conform reglementărilor
în vigoare şi dacă există acceptul proprietarului, în cunoştinţă de cauză, cu implicaţiile
modificării cotei actuale a pardoselii (de obicei înălţarea ei) ca urmare a aplicării termoizolaţiei,
protecţiei acesteia şi a noii pardoseli peste placa din beton existentă.

Art.33
Ridicarea cotei pardoselii nu se recomandă datorită numeroaselor dezavantaje şi necesită o analiză
amănunţită, înainte de adoptarea acestei soluţii, deoarece implică:
(1) reducerea înălţimii utile a camerelor;
(2) modificarea înălţimii golurilor de trecere şi a uşilor;
(3) desfacerea pardoselii actuale şi refacerea pantelor şi racordului sifonului de pardoseală din
grupurile sanitare;
(4) revizuirea sau acceptarea înălţimilor diferite ale treptelor scărilor de acces şi spre etajul 1;
(5) reducerea înălţimii parapetelor ferestrelor;
(6) uneori, în funcţie de grosimea termoizolaţiei, demontarea corpurilor de încălzire şi
repoziţionarea lor mai sus, dacă înălţimea parapetelor permite; în caz contrar este necesară
înlocuirea acestora sau înălţarea parapetelor cu modificarea golurilor ferestrelor.

Art.34
În cazul adoptării acestei soluţii, produsele termoizolante aplicate sub pardoseală vor avea rezistenţă
mărită la compresiune şi absorbţie de apă redusă, iar detaliile se vor concepe în conformitate cu
prevederile din documentaţia tehnică a furnizorului sau din soluţiile cadru.

21
Art.35
În situaţia în care placa sau pereţii perimetrali prezintă zone umede executarea pardoselilor se va
face numai după efectuarea unei expertize de specialitate care va indica măsurile de eliminare a
cauzelor infiltraţiilor şi tratamentul antiigrasie precum şi după executarea acestor lucrări şi uscarea
completă a suportului.
Art.36
În cazul în care termoizolarea pardoselii nu se poate executa prin interior, reabilitarea se va limita la
termoizolarea soclului, prevăzută a se efectua odată cu lucrările de la faţade care vor elimina puntea
termică de la racordarea soclului cu placa şi care vor coborâ termoizolaţia cu aproximativ 50 cm sub
cota trotuarului.

SECŢIUNEA a 7-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor preconizate pentru lucrările de
reabilitare termică
Art.37
Cerinţe aplicabile utilizării sistemelor furnizate ca ansamblu unitar
(1) Se admite utilizarea unui sistem furnizat ca ansamblu unitar sub numele sau sub marca unui
operator economic dacă se respectă următoarele cerinţe:
a) sistemul este marcat şi etichetat conform specificaţiei tehnice aplicabile;
b) sistemul este furnizat însoţit de declaraţia de conformitate / declaraţia de performanţă emise
de către operatorul economic, conform specificaţiei tehnice aplicabile, după caz agrementul
tehnic în construcţii şi avizul tehnic în valabilitate al acestuia, precum şi instrucţiunile şi
informaţiile de siguranţă, redactate în limba română;
c) performanţele declarate ale sistemului corespund prevederilor din proiectul de reabilitare
termică a clădirii.
(2) Se admite utilizarea unui sistem alcătuit de către executantul lucrării de reabilitare termică din
componente achiziţionate independent, dacă se respectă următoarele cerinţe pentru componentele
achiziţionate:
a) sunt marcate şi etichetate conform specificaţiei tehnice aplicabile;
b) sunt însoţite de declaraţia de conformitate / declaraţia de performanţă emise de către
fabricanţii acestora, conform specificaţiei tehnice aplicabile, după caz agrementul tehnic în
construcţii şi avizul tehnic în valabilitate al acestuia, precum şi instrucţiunile şi informaţiile de
siguranţă, redactate în limba română;
iar concomitent cu acestea se respectă şi următoarele cerinţe pentru sistem:
c) face obiectul unui agrement tehnic în construcţii şi avizul tehnic aferent acestuia în
valabilitate, având ca titular executantul lucrării de reabilitare termică a clădirii;
d) este însoţit de declaraţia de conformitate a emisă de către executantul lucrării de reabilitare
termică a clădirii, conform agrementului tehnic prevăzut la lit. a);
e) performanţele sistemului determinate şi prevăzute în agrementul tehnic corespund
prevederilor din proiectul de reabilitare termică a clădirii.
(3) Documentaţia prevăzută la alin. (1) lit. b), alin. (2) lit. b), c) şi d) se adăugă la cartea tehnică a
construcţiei, prin grija investitorului şi cu concursul executantului lucrării de reabilitare termică
(4) Instrucţiunile şi/sau informaţiile de siguranţă sau, după caz, agrementul tehnic în construcţii
trebuie să furnizeze cel puţin următoarele informaţii:
a) lista de produse, detaliile de execuţie şi rezultatele încercărilor referitoare la bariera antifoc,
în cazul în care este prevăzută pentru împiedicarea propagării focului prin izolaţia termică;
b) studiu privind comportarea în timp a termosistemului propus (furnizat), sau prezentarea
documentată a unor lucrări importante realizate în trecut cu sistemul ofertat;
c) buletine de încercări care să ateste calitatea termosistemului (rezistenţă la îngheţ-dezgheţ,
performanţe higrotermice, etc.);
d) detalii de execuţie cu modul de realizare al zonelor cu racorduri dificile: rosturi de dilataţie,
socluri, atice, ferestre, copertine, etc.;
22
 e) referinţe privind timpii tehnologici obligatorii pe fiecare strat şi faze determinante;
f) lista măsurilor necesare pentru asigurarea durabilităţii;
g) durabilitatea estimată (cel puţin egală cu perioada de recuperare a investiţiei) şi garanţia
acordată după montaj termosistemului;
h) descriere produse auxiliare şi detalii de montaj.

Art.38
Investitorul şi executantul lucrării de reabilitare termică a clădirii se vor asigura că proiectul este
conform reglementărilor tehnice aplicabile la data ordinului de începere a lucrărilor. În caz contrar,
investitorul va lua măsurile legale necesare pentru conformarea proiectului cu aceste reglementări
tehnice.

Art.39
Criterii şi niveluri de performanţă pentru termosistemul compact (ETICS)
(1) Caracteristicile minime ale căror performanţe trebuie prevăzute în proiectul de reabilitare
termică a clădirii sunt cuprinse în SR EN 13499:2004 şi respectiv SR EN 13500:2004;
(2) Termosistemul compact (ETICS) cu termoizolaţie din polistiren expandat (EPS) şi/sau vată
minerală (MW) va îndeplini cerinţele şi nivelurile determinate pentru sistem şi pentru produsele
din alcătuirea acestuia conform metodelor de eşantionare, condiţionare şi încercare indicate în
tabelul 4 din SR EN 13499:2004 şi respectiv SR EN 13500:2004 cu următoarele precizări:
Cerinţe conform standardelor referitoare la termosistem (ETICS)
Nr. SR EN SR EN
Crt. Caracteristici 13499:2004 13500:2004
EPS MW
1. Rezistenţa termică a termosistemului Valoare minimă conform 4.2
Rezistenţa mecanică şi stabilitatea Conform 4.3
a) Rezistenţa la aderenţă a grundului de protecţie
(de bază) de placa termoizolantă; Conform 4.3.1
2. b) Rezistenţa la aderenţă a adezivului la placă şi
suprafaţa minimă de lipire a plăcilor pe suport; Conform 4.3.2
c) Rezistenţa la smulgere a ETICS fixat cu
mijloace mecanice. Conform 4.3.3
3. Reacţia la foc a termosistemului Conform 4.4
Toleranţe geometrice şi caracteristici fizico-
4. Conform 4.5
mecanice ale produselor termoizolante.
5. Rezistenţa la tracţiune a plasei de armare. Conform 4.6
Permeabilitatea la apă a suprafeţei sistemului
6. Conform 4.7
(grundul de protecţie).
Rezistenţa la impact:
7. I 2 – în zona de câmp a faţadei; Conform tabel 2
I 10 – în zona soclului şi a intrărilor.
Rezistenţa la penetrare:
8. PE 200 – în zona de câmp a faţadei; Conform tabel 3
PE 500 – în zona soclului şi a intrărilor.
Permeabilitatea la vaporii de apă a stratului de
9.
protecţie şi a finisajului Conform 4.10
10. Durabilitatea şi aderenţa stratului de finisaj Conform 4.11

(3) Furnizorul va efectua marcarea şi etichetarea conform articolului 8 şi va indica codul de

identificare al termosistemul propus conform articolului 6 din SR EN 13499:2004 sau SR EN
13500:2004 în funcţie de materialul termoizolant utilizat.
23
Art.40
Criterii şi niveluri de performanţă pentru sistemul termoizolant cu strat de aer ventilat
(1) Acest ansamblu este livrat de o firmă care centralizează produsele compatibile necesare (profile
de aluminiu şi oţel inox, produse termoizolante, şuruburi, nituri şi dibluri metalice, adezivi,
panouri de placare şi finisaj) fabricate în secţiile proprii şi/sau de către firme specializate;
(2) Firma furnizoare trebuie să respecte cerinţele precizate în art.37;
(3) Furnizorul va prezenta următoarele date susţinute de documentele aferente:
a) clasificarea privind reacţia la foc a ansamblului;
b) rezistenţa la smulgere a ancorajelor mecanice;
c) rezistenţa scheletului de susţinere a elementelor de placare la încărcările statice, seismice şi
din vânt şi indicarea procedeului de calcul a ansamblului precum şi valorile principalelor
caracteristici (săgeată maximă admisibilă, module de elasticitate, momente de inerţie,
greutate proprie, etc.);
d) caracteristicile adezivului şi în principal aderenţa în cazul fixării placărilor cu adeziv;
e) rezistenţa la smulgere a placărilor fixate mecanic pe scheletul metalic (date referitoare la
niturile sau şuruburile pentru fixare, număr, distanţe interax, diametrul găurii pentru
asigurarea dilatării libere a elementului de placare), rezistenţa placajului la UV, umiditate şi
îngheţ-dezgheţ;
f) dimensiuni maxime şi minime ale panourilor de placare, stabilitatea dimensională şi
rezistenţă termică;
g) caracteristicile produselor termoizolante.
(4) Furnizorul va asigura şi următoarea documentaţie:
a) tehnologia de asamblare a sistemului termoizolant şi lista tuturor elementelor componente
precum şi detaliile de asamblare cu indicarea toleranţelor de montaj;
b) date privind comportarea în timp a ansamblului sau prezentarea documentată a unor lucrări
importante realizate în trecut cu sistemul ofertat şi durabilitatea estimată;
c) lista cu activităţi de întreţinere şi condiţii de exploatare pentru asigurarea durabilităţii
sistemului pentru o perioadă cel puţin egală cu perioada de recuperare a investiţiei;
(5) executantul agreat de producător şi atestat profesional va acorda o garanţie la lucrările efectuate
în conformitate cu legislaţia în vigoare;
(6) proiectantul va verifica, va adapta sistemul la condiţiile reale de amplasament şi va indica
caracteristicile produselor termoizolante conform codului de identificare aferent acestora.

Art.41
Criterii şi niveluri de performanţă pentru lucrările de reabilitare termică a acoperişurilor
(1) La acoperişurile tip terasă lucrările de reabilitare termică se execută împreună cu lucrările de
refacere a izolaţiei hidrofuge. Clasele şi nivelurile caracteristicilor produselor de izolare termică
utilizate sunt conform Secţiunii a 8-a, iar ale produselor hidroizolante sunt indicate în Cap.IV.;
(2) Izolaţia termică la acoperişurile cu şarpantă se execută fie păstrându-se învelitoarea existentă,
funcţională, fie împreună cu lucrările de refacere a învelitorii. Caracteristicile cerute izolaţiei
termice sunt indicate în Secţiunea a 8-a, în conformitate cu cerinţele cuprinse în standardele de
produse din anexa 4.
(3) Pentru izolaţia termică a şarpantelor din lemn producătorul trebuie să declare următoarele
caracteristici cerute de standardele aferente produselor utilizate:
a) rezistenţa termică RD – trebuie declarată întotdeauna;
b) conductivitatea termică λD – trebuie declarată atunci când este posibil;
c) lungimea, lăţimea, grosimea, stabilitatea dimensională;
d) clasa de reacţia la foc (mai ales în cazul în care este diferită de A1 sau A1FL);
e) absorbţia de apă şi transmisia vaporilor de apă;
f) rezistenţa la trecerea aerului;

24
SECŢIUNEA a 8-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale produselor utilizate pentru lucrările de
reabilitare termică

Art.42
Produse termoizolante pe bază de polistiren
(1) Produsele pe bază de polistiren expandat (EPS) cu specificaţie în SR EN 13163:2009 sau
polistiren extrudat (XPS) cu specificaţie în SR EN 13164:2009, se livrează sub formă de plăci
cu dimensiunile de 1000×500 mm respectiv 1250×600 mm şi grosimi la comandă (uzual 50
până la 120 mm);
(2) Plăcile din polistiren se utilizează la toate tipurile de izolaţii termice cu restricţiile impuse în
principal de comportarea la foc, rezistenţa la tracţiune-forfecare, rezistenţa la compresiune şi
rezistenţa la îngheţ-dezgheţ, pentru:
a) pereţi şi planşee la exterior în cadrul termosistemului compact;
b) pereţii subsolurilor, la exterior sau interior;
c) planşee peste subsoluri, la intrados;
d) planşee peste ultimul nivel, în pardoseala podurilor;
e) acoperişuri înclinate;
f) acoperişuri terasă în structuri termohidroizolante.
(3) plăcile din polistiren extrudat (XPS), nu se prevăd ca suport pentru hidroizolaţia din membrane
cu autoprotecţie, la acoperişurile terasă, deoarece temperaturile pozitive (>+60˚) conduc la
deformări ireversibile ale produselor:
(4) Suplimentar faţă de cerinţele termosistemului compact (ETICS) furnizorul va completa
documentaţia pentru plăcile din polistiren EPS propuse cu următoarele caracteristici determinate
pe baza standardelor indicate în SR EN 13163:2009:
a) rezistenţa termică (RD) şi conductivitatea termică (λD);
b) caracteristicile geometrice: lungimea (L), lăţimea (W), grosimea (T), perpedicularitatea (S)
şi planeitatea plăcilor (P) se vor încadra în clasele de L2, W2, T2, S2 şi respectiv P4 cu
toleranţele indicate în tabelul 1 din SR EN 13163:2009;
c) stabilitatea dimensională în condiţii normale de laborator. Valoarea nu trebuie să depăşească
cerinţa clasei DS (N) 2 indicată în tabelul 2 din SR EN 13163:2009;
d) stabilitatea dimensională în condiţii specificate de temperatură şi umiditate. Modificările
relative în lungime, lăţime şi grosime trebuie să se încadreze în cerinţele şi condiţiile
cuprinse în tabelul 3 din SR EN 13163:2009 aferente cel puţin nivelului DS (70, -) 2;
e) efortul de compresiune la o deformaţie de 10% trebuie să fie mai mare decât nivelul
declarat: CS (10) 100, corespunzător cerinţei indicate în tabelul 5 din SR EN 13163:2009;
f) comportarea la foc încadrată în clasa de reacţie la foc (pentru cazul în care este diferită de
clasa E);
g) rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe se consideră ca minimum nivelul TR 100 cu
cerinţa indicată în tabelul 6 din SR EN 13163:2009;
h) rezistenţa la încovoiere – valorile vor fi mai mari decât nivelul declarat: BS 150 cu cerinţa
corespunzătoare cuprinsă în tabelul 7 din SR EN 13163:2009;
i) rezistenţa la îngheţ-dezgheţ determinată conform prevederilor de la 4.3.10 din SR EN
13163:2009;
j) factorul de rezistenţă la difuzia vaporilor de apă, µ, se va determina şi declara conform
4.3.11 din SR EN 13163:2009. La proiectarea ansamblului se va avea în vedere varianta de
utilizare a plăcilor de polistiren cu microcanale pentru ventilarea straturilor alcătuitoare ale
termosistemului.
(5) Proiectantul va indica în proiect produsul din polistiren expandat (EPS) prevăzut pentru
termosistemul compact (ETICS) utilizând codul de identificare conform SR EN 13163:2009 cu
următoarele clase şi niveluri minime:
EPS – EN 13163 – T2 – L2 – W2 – S2 – P4 – BS 150 – CS (10) 100 –– DS (N) 2 –
DS (70, -) 2 – TR 100
25
(6) Pentru polistirenul expandat prevăzut în zona soclului proiectantul va modifica valoarea
rezistenţei la încovoiere, nivelul devenind: BS 200. Se vor introduce:
a) condiţiile de deformaţie în condiţii specificate pentru sarcina de compresiune şi temperatură:
DLT (2) 5 cu cerinţa indicată în tabelul 4 din SR EN 13163:2009;
b) absorbţia de apă de lungă durată prin imersia totală va avea nivelul WL (T) 2 cu valoarea
încadrată conform tabelului 8 din SR EN 13163:2009;
c) absorbţia de apă prin difuziune va avea nivelul WD (V) 5 cu cerinţa conform tabelului 9 din
SR EN 13163:2009.
Codul de identificare pentru polistirenul prevăzut în zona de soclu-subsol va fi:
EPS – EN 13163 – T2 – L2 – W2 – S2 – P4 – BS 200 – CS (10) 150 – DS (N) 2 –
DLT (2) 5 – WL (T) 2 – WD (V) 5
(7) Pentru plăcile de polistiren expandat (EPS) utilizate ca termoizolaţie la acoperişurile terasă,
proiectantul va solicita producătorului şi va indica suplimentar faţă de clasele enumerate,
următoarele:
a) nivelurile declarate pentru fluajul de compresiune (εct) şi reducerea totală a grosimii (εt) sub
efortul de compresiune declarat (σc) determinate cel puţin corespunzător pentru 10 ani ca
timp de extrapolare conform 4.3.8 din SR EN 13163:2009;
b) concomitent cu nivelul declarat pentru efortul de compresiune la o deformare de 10 %
propus/solicitat, plăcile din polistiren expandat trebuie să satisfacă simultan cerinţele
nivelului declarat (BS) pentru rezistenţa la încovoiere (σB) şi rezistenţa la forfecare (τ)
cuprinse în tabelele 5, 7, C1 şi D1 din SR EN 13163:2009 care indică şi standardele pentru
determinarea acestor caracteristici.
c) în proiect se va indica tipul de produs din EPS, notând următorul cod de identificare:
EPS – EN 13163 – T3 – L2 – W2 – S2 – P4 – BS 170 – CS (10) 120 – DS (N) 5 –
CC (2/1,5/10) 5 – CP3
d) efortul de compresiune, CS (10) 120, se va nota ca nivel minim pentru termoizolaţia din
plăci de polistiren acoperite cu şapă de ciment, iar pentru termoizolaţia din plăcile de
polistiren care susţin direct hidroizolaţia se va alege CS (10) 150 ca nivel minim.

(8) Pentru zonele de soclu, subsol, pereţi la parter din zona intrărilor în clădiri şi în alte zone expuse
acţiunilor mecanice distructive, ca izolaţie termică a termosistemului compact se prevede
utilizarea plăcilor din polistiren extrudat cu feţe striate (XPS) pentru care furnizorul trebuie să
indice următoarele caracteristici determinate prin metodele de încercare cuprinse în tabelul 9 din
SR EN 13164:2009:
a) rezistenţa termică declarată (RD) şi conductivitatea termică declarată (λD) determinate în
conformitate cu standardele şi anexele A şi C indicate la 4.2.1 din SR EN 13164:2009;
b) caracteristicile geometrice (lungime, lăţime, perpendicularitate şi planeitate) vor avea
toleranţele din tabelul 1, iar grosimea (d) va fi clasa T3 cu toleranţele indicate în tabelul 2
din SR EN 13164:2009;
c) comportarea la foc încadrată în clasa de reacţie la foc (dacă este superioară clasei E);
d) stabilitatea dimensională în condiţii specificate de temperatură şi umiditate determinată
conform 4.2.4 sau 4.3.2 cu nivelul DLT(2)5 indicat în tabelul 4 din SR EN 13164:2009;
e) efort de compresiune la o deformaţie de 10% (σ10) sau rezistenţa la compresiune (σm) –
determinată conform 4.2.5 cu nivelul minim CS (10\Y)300 şi cerinţa aferentă conform
tabelului 3 din SR EN 13164:2009;
f) rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe – TR 200 cu cerinţa conform tabelului 5 din
SR EN 13164:2009.
g) fluajul de compresiune – CC (i1 / i2 / y) σc indicat pentru plăcile utilizate la pereţii
subsolurilor în contact cu pământul, se va determina şi declara conform 4.3.4 din SR EN
13164:2009;
h) absorţia de apă de lungă durată prin imersie – WL(T)1,5 cu cerinţa conform tabelului 6 din
SR EN 13164:2009;
26
 i) absorţia de apă de lungă durată prin difuzie – WD(V)3 cu cerinţa diferenţiată în funcţie de
grosimea plăcilor conform tabelului 7 din SR EN 13164:2009;
j) rezistenţa la îngheţ-dezgheţ – FT2 cu cerinţa conform tabelului 8 din SR EN 13164:2009.

(9) În proiect se va indica tipul de produs din XPS, notând codul de identificare conform SR EN
13164:2009, ilustrat în exemplul de mai jos:
XPS – EN 13164 – T2 – DLT(2)5 –CS (10\Y) 300 –CC (2/1,5/10) 5 – WL(T)1,5 –
WD(V)3 – FT2

Art.43
Produse termoizolante pe bază de vată minerală (MW)
(1) Produsele din vată minerală se livrează cu diferite dimensiuni, sub formă de:
a) plăci rigide – utilizate ca termoizolaţie pentru toate tipurile de izolaţii termice inclusiv
termoizolaţia acoperişurilor terasă cu excepţia izolării pe exterior a subsolurilor şi a
soclurilor;
b) plăci semirigide – utilizate la termoizolaţii sub încărcări reduse: termosistem cu strat de
ventilare sau la acoperişuri cu pod (nu se pun sub hidroizolaţie la terase sau pe exterior la
subsoluri);
c) saltele rulate în suluri – utilizate la termoizolaţii fără încărcări (la acoperiş între căpriori, la
planşeele podurilor necirculabile sau ca umplutură între grinzişoarele pardoselii podurilor,
izolare pe intrados a planşeelor de peste subsoluri).

(2) Suplimentar faţă de cerinţele termosistemului compact furnizorul trebuie să asigure pentru
plăcile din vată minerală (MW) următoarele caracteristici determinate prin metodele de
încercare cuprinse în tabelul 4 din SR EN 13162:2009:
a) rezistenţa termică şi conductivitatea termică cu valori determinate în conformitate cu
standardele şi anexa A indicate la 4.2.1 din SR EN 13162:2009, pentru produse groase;
b) caracteristicile geometrice (lungime, lăţime, perpendicularitate şi planeitate) vor avea
toleranţele indicate în SR EN 13162:2009;
c) grosimea (d) încadrată în clasa T5 determinată conform 4.2.3 va avea toleranţele indicate în
tabelul 1 din SR EN 13162:2009;
d) stabilitatea dimensională se va determina şi va avea variaţiile maxime indicate la 4.2.6 în SR
EN 13162:2009 ;
e) rezistenţa la tracţiune paralelă cu feţele determinată conform 4.2.7 din SR EN 13162:2009;
f) comportarea la foc încadrată în clasa de reacţie la foc (dacă diferă de A1);
g) nivelul declarat pentru efortul de compresiune sau rezistenţa la compresiune corespunzător
la 10% deformaţie determinat şi declarat conform 4.3.3 din SR EN 13162:2009;
h) nivelul declarat pentru rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe ≥TR 10 conform 4.3.4
din SR EN 13162:2009;
i) sarcina concentrată, Fp necesară pentru a provoca o deformaţie de 5 mm trebuie declarată
conform 4.3.5 din SR EN 13162:2009;
j) caracteristicile WL(P) şi WS, privind absorbţia de apă de lungă şi respectiv de scurtă durată,
nu vor depăşi valorile indicate la 4.3.7 din SR EN 13162:2009.
(3) Proiectantul va indica în proiect produsul din plăci rigide de vată minerală (MW) prevăzut
pentru termosistemul compact (plăci fixate cu un adeziv pe toată suprafaţa), conform codului
de identificare din SR EN 13162:2009 cu următoarele clase şi niveluri minime:
MW – EN 13162 – T5 – DS (T+) – CS (10/Y) 20 – TR 10 – WS
(4) Pentru sistemul termoizolant cu strat de aer ventilat proiectantul va indica produsele din plăci
de vată minerală, conform codului de identificare din SR EN 13162:2009 cu următoarele clase
şi niveluri minime:
a) Plăci lipite cu adeziv pe toată suprafaţa:
MW – EN 13162 – T4 – DS (T+) – CS (10/Y) 10 – TR 7,5 - WS
27
 b) Plăci fixate mecanic:
MW – EN 13162 – T4 – DS (T+) – CS (10/Y) 15 – TR 10 - WS
(5) Datorită existenţei stratului de aer ventilat plăcile vor fi din vată minerală hidrofobizată şi/sau
vor fi protejate (caşerate) cu o folie antivânt, permeabilă la vaporii de apă.
(6) Pentru plăcile rigide de vată minerală (MW) utilizate ca termoizolaţie la acoperişurile terasă, se
vor indica: grosimea încadrată în clasa T6, determinată conform 4.3.10 cu toleranţele cuprinse
în tabelul 2 din SR EN 13162:2009, fluajul de compresiune (Xct) şi reducerea totală a grosimii
(Xt) sub efortul de compresiune declarat (σc) determinate conform 4.3.6 din SR EN
13162:2009;
a) Proiectantul va indica în proiect tipul de produs din MW, notând următorul cod de
identificare:
MW – EN 13162 – T6 – DS (T+) – CS (10/Y) 50 – CC (2,5/2/10) 50 – TR 10 – CP3
– PL(5)550 – WL(P)
b) Efortul de compresiune, CS (10) 50, se va nota ca nivel minim pentru termoizolaţia din plăci
de vată minerală acoperite cu şapă de ciment, iar pentru termoizolaţia din plăci de vată
minerală care susţin direct hidroizolaţia se va alege CS (10) 60 ca nivel minim.
(7) Dacă, în exploatare, sarcina pe şapă este mai mare de 5 kPa suplimentar faţă de nivelul declarat
de compresibilitate CP2 (tabel 3 din SR EN 13162:2009) se va determina reducerea grosimii
sub încărcare de lungă durată conform 4.3.10.4 din SR EN 13162:2009;
(8) Izolaţia termică aplicată sub învelitoare la acoperişurile în pantă se execută din vată minerală
sub formă de saltele sau plăci, sau combinaţii ale acestora (un strat saltele + un strat plăci) din
gama de produse prezentate de producători, cu grosimea determinată prin calcule termotehnice,
pentru care proiectantul va indica codul de identificare al produsului / produselor şi măsurile
obligatorii de protecţie a termoizolaţiei acoperişului:
a) la interior: strat cu rol de barieră contra vaporilor (strat continuu impermeabil) protejat
cu lambriuri sau plăci gips carton;
b) la exterior, sub învelitoare: folie antivânt permeabilă la vapori şi impermeabilă la apă.
Art.44
Produse pe bază de poliuretan (PUR)
(1) Spuma rigidă de poliuretan (PUR) aplicată prin pulverizare în situ se utilizează ca termoizolaţie
peste planşeul ultimului nivel, în podurile necirculabile, ca termoizolaţie a pardoselii podurilor
circulabile sau sub învelitoarea acoperişurilor mansardate, sub planşeele de peste subsolurile
neîncălzite, la pereţii exteriori în sistem ventilat restricţionat la cerinţele impuse de comportarea
la incendiu şi cu măsuri de protecţie împotriva atacului păsărilor, rozătoarelor sau insectelor;
(2) Plăcile din spumă rigidă de poliuretan (PUR), de preferat caşerate, se utilizează la
termoizolarea acoperişurilor terasă, ca suport al hidroizolaţiei în structuri de termohidroizolaţii;
(3) Proiectantul va indica codul de identificare al plăcilor PUR atribuit de producător pentru
domeniul preconizat în conformitate cu codul de notare din SR EN 13165:2009:
PUR – EN 13165 – T3 – DS(TH)9 – CS(10/Y)150 – DLT(3)5 – TR 80 –
– CC (2/2/10) 5 – FW2.
cu următoarele semnificaţii:
a) T3: clasa de toleranţe pentru grosime conform tabel 2 din SR EN 13165:2009;
b) DS(TH)9: stabilitate dimensională în condiţii specificate de temperatură şi umiditate cu
nivelul conform tabel 4 din SR EN 13165:2009;
c) DLT(2)5: deformaţia în condiţii specificate pentru sarcina de compresiune şi temperatură
conform tabel 6 din SR EN 13165:2009;
d) TR80: nivelul rezistenţei la tracţiune perpendicular pe feţe determinat conform 4.3.3 din SR
EN 13165:2009;

28
 e) CC (2/2/10) 5: nivelurile declarate pentru fluajul de compresiune (εct) şi reducerea totală a
grosimii (εt) sub efortul de compresiune declarat (σc) determinate cel puţin corespunzător
pentru 10 ani ca timp de extrapolare conform 4.3.5 din SR EN 13165:2009;
f) FW2: nivelul pentru abaterea de la planeitate după udare pe o singură faţă conform tabel 8
din SR EN 13165:2009;
Art.45
Produse pe bază de sticlă celulară (CG)
(1) Plăcile din sticlă celulară (CG) se utilizează în sistemele termohidroizolante ale acoperişurilor
terasă sau faţade, inclusiv la pereţii subsolurilor;
(2) Proiectantul va indica codul de identificare al produsului propus ca material termoizolant având
caracteristicile determinate prin standardele de încercare indicate în tabelul 4 din SR EN
13167:2009:
CG – EN 13167 – PL (P) 1 – CS (Y) 700 – BS400 – WS – WL (P)
cu următoarele semnificaţii:
a) PL (P) 1: nivelul minim al deformaţiei sub sarcina concentrată cu cerinţa conform
tabelul 1 din SR EN 13167:2009
b) CS (Y) 700: nivelul minim pentru rezistenţa la compresiune conform tabelul 2 din SR EN
13167:2009
c) BS 400: nivelul pentru rezistenţa la compresiune conform tabelul 3 din SR EN
13167:2009
d) WS: nivelul declarat pentru absorbţia de apă de scurtă durată şi WL (P): nivelul declarat
pentru absorbţia de apă de lungă durată care nu trebuie să depăşească valorile indicate la
4.3.8 din SR EN 13167:2009
Art.46
Produse pe bază de plută expandată (ICB) cu specificaţie în SR EN 13170:2009
(1) Plăcile din plută expandată (ICB) se utilizează la realizarea termoizolaţiei acoperişurilor terasă
sau a izolaţiei pardoselilor;
(2) În proiect se va preciza codul pentru identificarea produsului propus ca strat termoizolant în
conformitate cu codul de notare din SR EN 13170:2009 cu următoarele caracteristici:
ICB – EN 13170 – L1 – W1 – T1 – CS (10) 100 – TR 50
a) L1: clasa pentru toleranţele lungimii conform tabel 1 din SR EN 13170:2009;
b) W1: clasa pentru toleranţele lăţimii conform tabel 2 din SR EN 13170:2009;
c) T1: clasa pentru toleranţele grosimii conform tabel 3 din SR EN 13170:2009;
d) CS(10)100: nivelul efortului de compresiune pentru o deformaţie de 10% conform tabel 4
din SR EN 13170:2009;
e) TR 50: nivelul pentru rezistenţa la tracţiune perpendiculară pe feţe conform tabel 5 din SR
EN 13170:2009
Art.47
Adezivi şi mortare adezive
(1) Pentru lipirea plăcilor termoizolante pe suport se utilizează adezivi specifici pentru polistiren
sau mortare adezive pentru polistiren sau vată minerală, indicate de furnizorul termosistemului
compact (ETICS) şi livrate predozate sau gata preparate;
(2) Rezistenţa la aderenţă a acestor produse va fi determinată şi va avea valorile în conformitate cu
prevederile punctelor 4.3.1 şi 4.3.2 din SR EN 13499:2004 sau SR EN 13500:2004;
(3) Pentru realizarea protecţiei termoizolaţiei se utilizează un strat de grund de bază (din mortar
adeziv predozat), armat cu plasă (ţesătură de fire de sticlă sau metalică) pentru a împiedica
fisurarea; grundul de bază trebuie să fie elastic, rezistent la şocuri, cu grad de impermeabilitate
ridicat şi cu absorbţia de apă la suprafaţă redusă.
29
Art.48
Dibluri
(1) Diblurile pentru fixarea mecanică a plăcilor termoizolante vor respecta cerinţele ETAG 014 şi
ETAG 020 – (Ghid de Agrement Tehnic European pentru dibluri din material plastic utilizate la
fixarea sistemelor compozite de izolare termică exterioare şi pentru aplicaţii nestructurale);
(2) Tipul diblurilor se va alege în funcţie de alcătuirea constructivă a stratului suport conform
tabelului de mai jos:
Lungimea Legendă:
Grosimea Tipul minimă de - diblu expandat prin batere:
Strat suport 1a – cui de polimeri
izolaţiei diblului ancorare
1b – cui de metal
mm - diblu expandat prin înşurubare:
1a, 1b, Beton 2a – şurub metalic cu diblu
<10 cm
2a Cărămidă plină Conform
Cărămidă cu raportului
>10 cm 1b, 2a
goluri tehnic al
toate fabricantului
2a BCA
grosimile
(3) Numărul minim de dibluri pentru ancorarea termoizolaţiei în câmp curent este de 6 buc./m2
până la înălţimea de 50 m. Peste această înălţime numărul de dibluri se va determina pe bază de
calcule, asimilând aceste zone cu zonele expuse de la colţurile clădirilor;
(4) Pentru zonele de margine (colţ) numărul de dibluri se va calcula pentru forţa de smulgere ≥ 0,8
kN/diblu, iar numărul acestora va fi în funcţie de valoarea vitezei vântului, expunerea terenului
şi înălţimea clădiri conform tabelului următor:

Număr dibluri/m2 Legendă:

I – Teren deschis, obiect
Valori ale Expunere, Înălţimea clădirii izolat, puterea vântului
vitezei teren sau ≤ 10 10-25 m >25-50 nu este redusă de clădiri
vântului Zonă m m înconjurătoare
II – Puterea vântului este
<85 km/h I, II, III 6 6 6
uşor redusă de obiectele
I 8 8 10
din jur (clădiri risipite
85-115 km/h II 6 6 8
şi H<10 m)
III 6 6 8
III – Puterea vântului este
I 10 12 12 puternic redusă de
>115-135 II 8 10 10
km/h obiectele dimprejur
III 6 8 10 (aglomerări urbane)
(5) Lungimea tijei diblului se calculează prin însumarea grosimii straturilor străbătute
(termoizolaţie, adeziv, tencuială şi parţial perete din zidărie BCA, cărămidă sau beton); Stratul
de tencuială nu se ia în calculul adâncimii găurii de ancorare, dar influenţează lungimea totală a
tijei indicată orientativ în tabelul de mai jos:
Lungimea găurii de ancorare +
Grosimea
grosimea tencuielii cuprinse Lungimea
termoizolaţiei
între 0,5 şi 2,5 cm tijei diblului
Suport Suport mm
Beton BCA
beton BCA
50 30 100
70 50 120
50 mm 70 mm
90 70 140
110 90 160
30
(6) Termoizolaţia cu grosimea mai mare de 100 mm se poate fixa cu dibluri de ancorare şi lipire.
Diblurile (≥6 buc./ m2) se fixează pe pereţi la nivelul tencuielii existente, eliminându-se astfel
diblurile cu tija lungă care străpung termoizolaţia şi creează punţi termice. Adezivul se aplică
conform instrucţiunilor producătorului sau a proiectului (de exemplu: pe capul profilat al
diblului şi pe conturul plăcii termoizolante care urmează a fi aplicată), după care se execută
punerea la poziţie a plăcii şi se reiau operaţiunile.

Art.49
Profile
Termosistemul compact (ETICS) include următoarele profile realizate din aliaj de aluminiu livrate
împreună cu celelalte componente ale ansamblului:
(1) profil de soclu – profilul în formă de Z se fixează cu dibluri metalice ancorate în componenta
rezistentă (pereţi). Cota de fixare şi lungimea profilelor, tipul şi numărul diblurilor se indică în
detaliile de execuţie cuprinse în proiect;
(2) profil de colţ – profil cornier cu sau fără plasă din fire de sticlă se montează înglobat în
tencuiala armată de protecţie a termoizolaţiei împreună cu armătura din plasă de fire de sticlă
pentru protecţia muchiilor verticale şi asigurarea rectiliniarităţii acestora;
(3) profil cu picurător – se fixează asemănător profilului de colţ, asigură protecţia muchiilor
orizontale (glaf deasupra ferestrelor, placă balcoane, etc.) şi evită prelingerea apei pe intradosul
elementelor de faţadă (glafuri, copertine, etc.).

Art.50
Plasă pentru armare (ţesătură din fire de sticlă sau metalică)
(1) caracteristicile rezistenţei la tracţiune a plasei pentru armare vor fi conform punctului 4.6 din
SR EN 13499:2004 şi SR EN 13500:2004;
(2) Dacă armarea stratului de protecţie a termoizolaţiei se realizează cu plasă de fibre de sticlă
aceasta trebuie să prezinte rezistenţă la substanţe alcaline şi următoarele caracteristici,
suplimentar faţă de cerinţele termosistemului în ansamblu:
a. tipul de ţesere să prevină deformarea şi deplasarea firelor şi ochiurilor plasei;
b. dimensiunea de livrare: lăţime >100 cm,
c. dimensiunea golurilor ochiurilor: minimum 3×3 mm (maximum condiţionat de greutatea şi
rezistenţa la tracţiune a plasei şi de rezistenţa la impact şi la penetrare a termosistemului);
d. greutatea >140 g/m2;
Art.51
Material de finisare specific sistemului
(1) Stratul final cu rol de protecţie şi finisaj a termosistemului compact (ETICS) este precizat de
proiectant, la cererea investitorului, pe baza variantelor de sistem prezentate de producător;
(2) Acest strat poate fi alcătuit din amorsă, tencuieli decorative, vopsitorii sau diferite tipuri de
placaje, componente ale ansamblului, care se vor utiliza conform indicaţiilor producătorului;
(3) Produsele pot fi de natură minerală sau organică, specifice sistemului;
(4) Tencuiala decorativă poate fi din categoria tencuielilor acrilice, silicatice sau siliconice şi este
livrată predozată în saci sau gata preparată sub formă de pastă;
(5) Straturile de finisare vor avea caracteristicile privind durabilitatea şi aderenţa produselor pe
stratul de protecţie armat, grund de bază, (grad de băşicare, grad de fisurare, grad de exfoliere)
conform punctului 4.11 din SR EN 13499:2004 şi SR EN 13500:2004.
(6) Proiectantul va avea în vedere , pentru reducerea tensiunilor în stratul de finisaj, alegerea unor
culori pentru tencuieli sau vopsele cu un coeficientul de reflexie a luminii peste valorile minime
recomandate (de exemplu: >25% pentru tencuielile acrilice). Proiectantul va preciza în caietul
de sarcini caracteristica stratului de finisaj referitoare la coeficientul de reflexie a luminii pe
baza valorilor indicate de producător pentru fiecare culoare;
(7) Tencuielile decorative pot avea, la cerere, un conţinut suplimentar de substanţe care împiedică
formarea mucegaiului şi ciupercilor.
31
Art.52
Criterii de evaluare pentru procedurile de realizare a lucrărilor de izolaţii termice
(1) Procedurile de realizare constituie un ansamblu de operaţiuni efectuate într-o succesiune logică
de etape constructive, care utilizează resurse materiale, manoperă şi utilaje pentru executarea
unei lucrări cu următoarele obiective declarate:
a) costuri / m2 scăzute;
b) timp redus de executare;
c) durabilitate îndelungată;
d) garanţie extinsă.
(2) Clasele şi nivelurile indicate pentru ansamblu şi pentru produsele din componenţa acestora sunt
minime;
(3) Calculele economice pentru diferenţierea sistemelor propuse vor include ansamblul costurilor
raportat la durata de viaţă a sistemelor: cost de investiţie, cost de întreţinere (exploatare) şi cost
de dezafectare.
(4) Costurile scăzute sunt rezultatul fie a utilizării unor materiale sau a unei manopere mai ieftine
cu repercusiuni negative asupra durabilităţii şi calităţii lucrării, fie a reducerii timpului de
executare prin adoptarea unei tehnologii superioare care utilizează produse cu timp mic de
uscare şi întărire (adezivi) sau prin utilizarea montajelor uscate cu grad de toleranţă mic şi grad
de finisare şi precizie ridicat;
(5) Pentru compararea duratelor de execuţie furnizorul trebuie să indice timpii tehnologici, pe faze
de execuţie, necesari întocmirii graficului de organizare a lucrărilor;
(6) Se recomandă ca furnizorul odată cu indicarea componentelor să prezinte şi date privind
comportarea în exploatare a termosistemului propus;
(8) Durabilitatea termosistemului trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu durata de
recuperare a investiţiei.
Art.53
Condiţii pentru asigurarea posibilităţii urmăririi în exploatare a elementelor structurale:
(1) Anvelopa termică se va realiza pe o singură parte a componentei rezistente, de regulă pe
exteriorul pereţilor existenţi; pentru a se asigura astfel posibilitatea urmăririi în exploatare a
elementelor structurale ale imobilului;
(2) În cazul aplicării termoizolaţiei pe ambele feţe ale pereţilor sau pe faţa interioară a pereţilor
despărţitori dintre tronsoanele blocurilor sau pe soclu, atunci cel puţin unul din ansamblurile
termoizolante va fi de tip termosistem compact, lipit în aderenţă de perete pentru a conlucra cu
acesta. Această prevedere se aplică şi pentru tavanele apartamentelor de sub terasă şi ale
subsolurilor sau se asigură posibilitatea demontării protecţiei cel puţin în zonele structurii de
rezistenţă urmărite la efectuarea expertizei tehnice (zone de efort maxim).

CAPITOLUL IV: CONDIŢII PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE IZOLAŢII

HIDROFUGE

SECŢIUNEA 1: Date de temă (informative) privind izolaţiile hidrofuge/termohidrofuge:

Art.54
Date generale de referinţă, privind izolaţiile hidrofuge:
(1) Disfuncţionalităţile cu privire la etanşeitatea acoperişurilor terasă realizate cu produse bitumate
(în majoritatea cazurilor), în diverse structuri hidroizolante/termohidroizolante;
(2) Structura suportului (beton, şapă, plăci termoizolante, etc.) şi metoda de aplicare a straturilor
hidroizolante existente:
a) totală aderenţă (lipire pe toată suprafaţa);
b) lipire în puncte sau benzi;
c) flotant-lestat.
32
(3) Alcătuirea structurilor hidroizolante:
a) cu materiale bitumate în foi cu suport din carton asfaltat (CA), pânză bitumată (PA),
ţesătură sau împâslitură din fibre de sticlă bitumată (TSA, ŢBAl, respectiv IA sau IB) lipite
cu bitum fierbinte, utilizate din ce în ce mai puţin după 1990;
b) cu membrane bitumate lipite cu bitum fierbinte, cu adeziv specific la rece, sau prin sudură
cu flacăra, utilizate după anul 1990.
(4) Structurile termoizolante la construcţiile realizate înainte de 1990 sunt alcătuite din plăci BCA-
GBN-T, perlit, zgură expandată şi cenuşe de termocentrală şi uneori din plăci de vată minerală,
protejate la partea inferioară de o barieră contra vaporilor de apă din împâslitură din fibre de
sticlă bitumată (IA) aplicată peste un strat cu rol de difuzie a vaporilor lipit în puncte cu bitum
fierbinte şi realizat din împâslitură bitumată perforată (IBP) sau din carton bitumat perforat
(CBP), fie dintr-un strat cu rol de barieră şi difuzie din împâslitură bitumată blindată (IB),
dispus cu granulele pe faţa inferioară şi lipit în puncte sau benzi cu bitum topit.

Art.55
Evaluarea stării de degradare a izolaţiei hidrofuge/termohidrofuge la acoperişuri terasă:
(1) Cazuri de structuri degradate – situaţii generale, tipice:
a) Hidroizolaţiile vechi realizate în structuri şi cu materiale prevăzute în Normativul C112 (în
vigoare la data punerii în operă) s-au degradat şi au suferit multiple reparaţii constând în
aplicarea unor straturi hidroizolante peste structurile vechi existente. Acestea pot fi
considerate şi datorită termoizolaţiei ineficiente şi deteriorate ca fiind total degradate şi
nefuncţionale necesitând înlocuirea întregii structuri termohidroizolante;
b) Hidroizolaţiile realizate în structuri şi cu materiale prevăzute în Normativul NP 040,
necesită verificarea de specialitate, care pe baza expertizării va stabili starea de degradare a
hidroizolaţiei/termohidroizolaţiei şi va indica soluţia de reabilitare.
(2) Soluţii posibile de reabilitare:
a) aplicarea unei hidroizolaţii peste cea existentă, amorsată cu soluţii pentru regenerare;
b) executarea unei structuri termohidroizolante peste hidroizolaţia existentă;
c) aplicarea unei hidroizolaţii pe suportul din şapă/beton rectificat după îndepărtarea
hidroizolaţiei vechi, degradate;
d) executarea unei termohidroizolaţii după îndepărtarea hidroizolaţiei existente şi rectificarea
suportului;
e) executarea unei termohidroizolaţii noi, în structură lestată, lipită sau terasă grădină, după
îndepărtarea tuturor straturilor din alcătuirea terasei până la stratul suport (planşeu din
beton armat sau betonul de pantă).
(3) Modalităţile de evaluare a stării de degradare şi măsurile de reabilitare a hidroizolaţiei
/termohidroizolaţiei sunt cuprinse în reglementările tehnice specifice în vigoare, privind
proiectarea şi executarea lucrărilor de remediere a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri
din beton;
(4) Pentru stabilirea stării de degradare a termohidroizolaţiei şi prevederea soluţiei optime de
reabilitare/modernizare este necesară culegerea şi corelerea datelor furnizate de investigaţii
nedistructive sau distructive (sondaje, determinări în laborator) constând din următoarele
activităţi:
a) informarea asupra perioadei de edificare a construcţiei şi corelarea cu reglementările în
vigoare la acea dată;
b) informare asupra conţinutului intervenţiilor ulterioare, asupra structurii hidroizolante;
c) apreciere vizuală şi tactilă a suprafeţei termohidroizolante;
d) în cazul informaţiilor incomplete sau incerte se recomandă efectuarea unui sondaj la
nivelul hidroizolaţiei sau prin întreaga structură termohidroizolantă care să evidenţieze
componenţa structurii, nivelul de degradare şi prezenţa sau absenţa apei între straturi;

33
 e) observaţii în interiorul construcţiei asupra zonelor afectate de infiltraţii şi stabilirea
corespondenţei acestora pe planul acoperişului (infiltraţii de câmp, racord la elemente
verticale, la receptoare pluviale, etc.);

Art.56
Evaluarea stării de protecţie hidrofugă a soclului şi subsolului clădirii:

(1) La construcţiile existente problema reabilitării hidroizolaţiei trebuie analizată sub următoarele
aspecte:
a) gradul de accesibilitate la nivelul hidroizolaţiei;
b) nivelul de permeabilitate admis al pereţilor în funcţie de destinaţia spaţiului din subsol;
(2) Clădirile de locuinţe colective au următoarele alcătuiri ale infrastructurii:
a) fără subsol cu soclu puţin înălţat;
b) cu subsol (demisol) tehnic şi/sau utilitar (boxe, garaje, adăposturi), cu placă din beton
armat la subsol turnată pe strat de rupere a capilarităţii şi în unele cazuri hidroizolată;
c) cu canal tehnic fără placă din beton armat pe sol (cu pământ compactat);
(3) Structuri şi materiale hidroizolante utilizate:
a) hidroizolaţia subsolurilor şi soclurilor (înainte de 1990) se executa, în majoritatea cazurilor
pe suprafeţele verticale şi pe suprafeţele orizontale pe zona de separare între fundaţie şi
pereţi, cu rol de întrerupere a ascensiunii capilare, şi după caz, sub placa pe sol, fiind
constituită din unul sau două straturi din produse (foi) bitumate: carton bitumat (CA),
pânză bitumată (PA) sau ţesătură din fire de sticlă (TSA), lipite cu bitum topit şi protejate
cu zidărie de cărămidă, fără să se pună problema izolării termice;
b) după 1990 hidroizolaţiile la pereţii subterani şi la socluri s-au executat cu membrane
bitumate sau cu diverse emulsii bituminoase protejate cu folii polimerice cu ploturi
amprentate sau plăci de polistiren extrudat (pe zona soclurilor şi a subsolurilor încălzite);
(4) Cauze ale infiltraţiilor şi deficienţe în zona infrastructurii:
a) deteriorarea, îmbătrânirea hidroizolaţiei verticale;
b) degradarea trotuarului perimetral care nu mai asigură îndepărtarea apei faţă de soclul şi
fundaţia construcţiei datorită tasărilor şi crăpăturilor neetanşe care conduc la acumulări şi
infiltraţii de apă;
c) ridicarea nivelului pânzei freatice ulterior edificării clădirii în urma unor lucrări de
construcţie in zona respectivă;
d) distrugerea hidroizolaţiei urmare unor lucrări de străpungere a acesteia cu diverse instalaţii.
(5) Pentru evaluarea stării de degradare a izolaţiei hidrofuge şi prevederea soluţiei optime de
reabilitare suplimentar faţă de culegerea de date asupra structurii hidroizolaţiei, informării
asupra intervenţiilor ulterioare, la nivelul soclului, hidroizolaţiei sau trotuarului, observaţiile în
interiorul construcţiei asupra soclului şi pardoselii subsolului, se recomandă efectuarea minim a
unui sondaj, prin executarea în pământ a unei tranşee locale, pe înălţimea dintre baza fundaţiei
şi nivelul terenului şi prin desfacerea locală a tencuielii soclului, pentru a se vedea starea
fundaţiei/soclului, a hidroizolaţiei şi a compoziţiei şi omogenităţii solului (acest sondaj poate
furniza date şi pentru cerinţa de rezistenţă şi stabilitate);
(6) Proiectul va prevedea măsurile de eliminare a infiltraţiilor din subsoluri constând din aplicarea
unui procedeu sau a unui ansamblu din următoarele procedee (cu tehnologii şi produse curente
sau moderne):
a) executarea unei hidroizolaţii, împotriva apelor cu sau fără presiune, pe faţa exterioară a
pereţilor (acolo unde se poate asigura accesul);
b) aplicarea unei tencuieli hidrofuge pe faţa de la interior a pereţilor;
c) aplicarea de tencuieli de asanare pentru uscarea pereţilor şi eliminarea depunerilor de săruri;
d) injectarea de produse impermeabilizante pentru stoparea ascensiuni apei prin capilaritate;
e) executarea unor sisteme de drenare a apelor subterane sau de infiltraţie.

34
Art.57
Izolarea hidrofugă a logiilor şi balcoanelor
(1) Situaţii generale, tipice:
a) pardoselile logiilor şi balcoanelor existente sunt executate cu dale mozaicate sau mozaic
turnat, fară straturi hidroizolante şi fără să se pună problema termoizolării acestora şi a
punţilor termice adiacente;
b) eliminarea apei din precipitaţii se face, în prezent, prin garguie, fară racord la burlane,
indiferent de înălţimea clădirii;
(2) Evidenţierea stării de degradare a etanşeităţii logiilor şi balcoanelor
a) urmările inexistenţei hidroizolaţiei şi implicit a etanşeităţii sunt vizibile în zona garguielor
de evacuare a apei şi se prezintă sub formă de pete de umezeală, exfolieri şi distrugeri
locale ale tencuielii din jurul acestora;
b) în lungul şi la baza parapetelor din zidărie sau prefabricate;
c) pe intradosul logiilor/balcoanelor sub formă de pete datorită infiltraţiilor în câmp şi
desprinderi de tencuială datorită lipsei lăcrimarelor pe contur.
(3) Evaluarea stării de degradare a etanşeităţii logiilor şi balcoanelor se realizează prin observaţii
vizuale asupra suprafeţei pardoselii şi intradosului logiilor sau balcoanelor precum şi prin
observaţii în interiorul clădirii, pe zonele adiacente logiilor şi balcoanelor, predispuse la
umeziri din condens (datorită existenţei punţilor termice din această zonă) sau infiltraţiilor, la
partea inferioară a pereţilor, cauzate de absenţa izolaţiei hidrofuge în zona plintei pardoselii
exterioare;
(4) Soluţia optimă de reabilitare termică şi hidrofugă a logiilor şi balcoanelor constă în tratarea
unitară a acestora şi cuprinde realizarea unei hidroizolaţii a pardoselii şi a unei structuri
termoizolante pe intrados (inclusiv la balcoanele închise);
(5) Varianta de închidere a balcoanelor sau logiilor, cu dezavantajele datorate măririi suprafeţei
vitrate, se va propune după ce se va obţine acordul proiectantului clădirii şi este o soluţie
recomandată numai pentru balcoanele sau logiile aferente unei singure încăperi, iar pentru
celelalte situaţii se vor asigura cerinţele cuprinse în reglementările tehnice specifice în vigoare,
privind proiectarea clădirilor de locuinţe.

SECŢIUNEA a 2-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale sistemelor şi produselor propuse pentru
lucrările de reabilitare hidrofugă

Art.58
Criteriile şi nivelurile de performanţă trebuie corelate cu cele ale izolaţiei termice, în structurile
termohidroizolante şi se determină pe baza prevederilor din NP 040 „Normativ privind proiectarea,
executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri”.

Art.59
Criterii şi niveluri de performanţă pentru produsele hidroizolante:

(1) Proiectantul va indica caracteristicile produsului hidroizolant în funcţie de nivelul de

performanţă impus de categoria şi clasa de importanţă a clădirii şi de parametri caracteristicilor
esenţiale declarate de fabricantul produselor similare comparate.

(2) Proiectantul va indica tehnologia de aplicare a produselor hidroizolante în funcţie de:

a) alcătuirea în ansamblu a structurii termo-hidroizolante;
b) caracteristicile stratului suport referitoare la rezistenţa la încărcările statice sau dinamice.

(3) Proiectantul va solicita producătorului fişa tehnică a produselor hidroizolante bituminoase care
va cuprinde pe lângă informaţiile generale referitoare la denumirea comercială a produsului,
producătorul, componentele alcătuitoare (tipul şi numărul armăturilor, tipul bitumului utilizat,
35
 tipul finisajului suprafeţelor), domeniul de utilizare, metoda de aplicare, dimensiuni, masă,
precum şi următoarele caracteristici ale produselor:
a) etanşeitatea la apă determinată, conform procedurilor tehnice de execuţie întocmite pe baza
standardului SR EN 1928:2003, pentru membrane folosite în aplicaţii cu presiunea apei de
maximum 60 kPa (izolaţii la acoperişuri terasă sau strat pentru controlul vaporilor de apă);
b) performanţă la foc exterior, clasificarea pe baza încercărilor acoperişurilor expuse la un foc
exterior (SR EN 13501-5+A1:2010);
c) reacţia la foc, clasificarea folosind rezultatele încercărilor de reacţie la foc (SR EN 13501-
1+A1:2010);
d) forţa de rupere la tracţiune (N/50 mm) şi alungirea la rupere (%) longitudinal şi transversal,
proprietăţi la tracţiune determinate conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor
din standardul SR EN 12311-1:2002;
e) rezistenţa la impact (SR EN 12691:2006) exprimată în „mm” reprezentând înălţimea de
cădere a capului de poansonare şi metoda de încercare: metoda „A” suport rigid şi metoda
„B” suport moale (EPS);
f) rezistenţa la sarcină statică (SR EN 12730:2003) exprimată în „kg” ca sarcina care nu a
provocat străpungeri în membrana aplicată pe un suport moale (ex. EPS) în metoda „A” şi
pe un suport dur (ex.dală din beton) în metoda „B”;
g) stabilitatea dimensională (SR EN 1107-1:2002) exprimată în „%” reprezentând variaţiile
dimensionale ale produselor bitumate ca rezultat al producerii-inducerii tensiunilor interne
datorate efectului căldurii;
h) flexibilitatea la temperatură scăzută (SR EN 1109:2001) exprimată în „ºC” permite
determinarea susceptibilităţii la fisurare a membranelor bitumate sub efectul unei îndoiri în
condiţii de temperaturi negative;
i) limita rezistenţei la fluaj la temperatură ridicată (SR EN 1110:2011) măsurată în „ºC”
exprimând temperatura la care stratul superficial al membranei fixată vertical se deplasează
în raport cu stratul de armare al acesteia (limita este o valoare medie a deplasărilor pe faţa
superioară şi inferioară a membranei).
(4) Suplimentar faţă de aceste caracteristici în funcţie de condiţiile locale şi structura termo-
hidroizolantă propusă se pot solicita date privind:
a) rezistenţa la pătrunderea rădăcinilor (SR EN 13948:2007);
b) rezistenţa la desprindere şi la forfecare a îmbinărilor (SR EN 12316-1:2002, respectiv SR
EN 12317-1:2002);
c) rezistenţa la sfâşiere (SR EN 12310-1:2003);
d) îmbătrânirea artificială (SR EN 1296:2003 şi SR EN 1297:2006);
e) aderenţa granulelor care constituie stratul de autoprotecţie al membranelor (SR EN
12039:2002);
f) proprietăţi de transmisie a vaporilor de apă (SR EN 1931:2003 şi SR EN
1931:2003/AC:2003);
g) rezistenţa la impactul grindinei (SR EN 13583:2002) necesară pentru membranele aplicate
în structuri hidroizolante neprotejate cu dale sau pietriş.
(5) Pentru produsele hidroizolante din material plastic sau cauciuc documentele tehnice însoţitoare
trebuie să cuprindă în fişa de produs (întocmită aşa cum este prevăzut la punctul 7 din SR EN
13956:2006) următoarele:
a) lungimea şi lăţimea cu valoarea declarată de producător (VDP) măsurate în metri (m) cu
toleranţe conform metodei de încercare din SR EN 1848-2:2003;
b) pentru produsele livrate în suluri (role), valoarea limită maximă declarată de producător
(VLP) pentru abaterea de la liniaritate (g) şi abaterea pentru planeitate (p);
c) grosimea efectivă a foii care asigură funcţia de hidroizolare incluzând orice textură a
suprafeţei dar excluzând orice profil de suprafaţă, aşa cum prevede SR EN 1849-2:2010,
grosimea cu VDP măsurată în „mm”;
36
 d) masa specifică (determinată împreună cu grosimea efectivă prin metoda de încercare având
ca bază SR EN 1849-2:2010) cu VDP în kg/ m2;
e) etanşeitatea la apă determinată, conform procedurilor tehnice de execuţie întocmite pe baza
standardului SR EN 1928:2003, folosind metoda B la o presiunea a apei de minimum 10 kPa
(0,1 bar);
f) efecte ale diferitelor medii chimice; producătorul va indica condiţiile şi domeniul de aplicare
pentru care membranele din material plastic sau cauciuc sunt sau nu sunt adecvate,
furnizând informaţii referitoare la rezistenţa la atacul chimic (SR EN 1847:2010) ;
g) caracteristicile referitoare la performanţa la foc exterior, reacţia la foc, rezistenţa la impact şi
rezistenţa la sarcină statică se vor determina conform procedurilor întocmite pe baza
prevederilor din standardele aferente produselor hidroizolante bituminoase;
h) forţa de rupere la tracţiune (N/50 mm) şi alungirea la rupere (%) longitudinal şi transversal,
proprietăţi la tracţiune determinate conform procedurilor întocmite pe baza prevederilor din
standardul SR EN 12311-2:2010;
i) stabilitatea dimensională (SR EN 1107-2:2001) exprimată în „%” reprezentând media
variaţiei dimensionale a lungimii (ΔL) şi a lăţimii (ΔT), ca rezultat al producerii-inducerii
tensiunilor interne datorate variaţiilor de temperatură, trebuie să fie mai mică decât sau egală
cu valoarea limită dată de producător (VLP);
j) rezistenţa la sfâşiere (SR EN 12310-2:2001) trebuie să fie mai mare decât sau egală cu
valoarea limită dată de producător (VLP) pentru direcţia longitudinală şi transversală a foii;
k) rezistenţa la desprindere şi la forfecare a îmbinărilor (SR EN 12316-2:2001), respectiv SR
EN 12317-2:2002) exprimate în N/50 mm, trebuie să fie mai mare decât sau egală cu
valoarea limită dată de producător (VLP);
l) pliabilitatea la temperaturi scăzute dată în °C trebuie să aibe temperaturi negative sub VLP
declarată (SR EN 495-5:2003);
m) compatibilitate la contact cu bitum (SR EN 1548:2008);

(6) Pentru membranele din material plastic sau cauciuc suplimentar faţă de caracteristicile
enumerate, în funcţie de condiţiile locale şi structura termo-hidroizolantă propusă se pot solicita
date privind: următoarele:

a) durabilitatea, comportarea după expunerea la radiaţii UV (SR EN 1297:2006, anexa B)

considerându-se ca satisfăcătoare numai produsele cu fisuri de suprafaţă încadrate în clasele
0; 1 şi 2. (produsele încadrate în clasa 3 sunt neconforme)
b) rezistenţa la pătrunderea rădăcinilor (SR EN 13948:2007);
c) rezistenţa la ozon, pentru foile pe bază de cauciuc (SR EN 1844:2003)

Art.60
Caracteristici privind procedurile tehnologice de realizare a lucrărilor:

(1) Procedurile tehnologice de aplicare a membranelor hidroizolante sunt dictate de structura

hidroizolantă/termohidroizolantă în ansamblu (cu sau fără lestare), de natura suportului pe care
se aplică hidroizolaţia (suport dur, constituit din beton sau şapă de ciment armată, sau suport
moale din termoizolaţie de vată minerală, polistiren, etc.), de condiţiile privind amplasamentul
(expunere, zonă climatică), poziţia suprafeţelor ce se etanşează (orizontale sau verticale).
Aceste elemente sunt evidenţiate în normativul NP 040 „Normativ privind proiectarea,
executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri”.

(2) Hidroizolaţia (figura 3 şi 4) poate avea o alcătuire:

a) monostrat, realizată dintr-un singur strat de membrane bitumate, membrane din material
plastic sau cauciuc;
b) bistrat, numai atunci când se utilizează membrane bitumate.
37
(3) Proiectantul va indica procedurile tehnologice de realizare a structurilor hidroizolante
referitoare la aplicarea membranelor şi relaţia acestora cu suportul:
a) aplicare flotantă: membranele hidroizolante sunt liber aşezate pe suport şi se lipesc
numai între ele pe zonele de suprapunere (lateral şi la capete);
b) aplicare semiflotantă: membranele hidroizolante se lipesc la suprapuneri, iar pe
restul suprafeţei lipirea pe suport se face în puncte sau benzi;
c) aplicare în aderenţă totală: pe suprafeţe cu pantă ≤ 7% se utilizează membrane
autoadezive, fie termoadezive, membrane lipite cu adezivi „la rece”, cu mastic fierbinte,
sau prin sudură cu flacăra (procedeu care a înlocuit lipirea cu mastic fierbinte, topit);
d) aplicarea în aderenţă totală pe suprafeţe verticale: membranele se lipesc prin sudură cu
flacăra sau prin autoaderenţă (nu se utilizează lipirea cu adezivi, la rece şi nici membranele
termoadezive);
e) aplicarea cu fixare mecanică: procedeu recomandat şi utilizat pentru fixarea membranele
din material plastic sau cauciuc pe suport din tablă profilată sau pe suprafeţele verticale ale
rebordurilor.

(4) Suprapunerile între membrane

În toate cazurile producătorul va indica modul de îmbinare şi materialele compatibile pentru
asigurarea etanşeităţii:
a) Membranele bitumate din structurile hidroizolante bistrat (multistrat) se lipesc între ele
numai în totală aderenţă;
b) În general suprapunerile la capetele membranelor sunt >12 cm iar transversal acestora sunt
>8 cm; în particular, fiecare producător de membrane hidroizolante indică mărimea
suprapunerilor, iar în unele cazuri aplică marcaje longitudinale pe produse;
c) Indiferent de modul de lipire în câmp, la suprapuneri membranele bitumate se sudează cu
flacăra;
d) La lipirea suprapunerilor membranelor bitumate din alcătuirea hidroizolaţiilor verticale nu
se utilizează lipirea la rece cu adezivi sau lipirea prin termoaderenţă;
e) Membranele din material plastic sau cauciuc au îmbinările sudate cu aer cald ori prin
acţiunea unui solvent, sau sunt lipite fie cu un adeziv, fie cu o bandă autoadezivă.

Art.61
Condiţii privind asigurarea posibilităţii intervenţiilor şi urmăririi în exploatare a hidroizolaţiilor
(1) Proiectantul va avea în vedere la alegerea sistemului hidroizolant posibilitatea intervenţiilor:
a) La structurile hidroizolante/termohidroizolante la care s-au produs disfuncţionalităţi
(infiltraţii de apă, umeziri ca efect al punţilor termice, etc.) se poate interveni pentru
refaceri sau reparaţii numai în cazul în care acestea sunt direct accesibile (acoperişuri) sau
indirect accesibile (socluri sau pereţi ai subsolurilor accesibili numai prin decopertare-
săpătură).
b) Sistemele izolante cuprinse între elementele masive (fundaţii, radiere, etc.) din beton armat
nu sunt accesibile; intervenţiile în aceste zone pentru refacerea etanşeităţii pot fi realizate
prin alte tehnologii, de exemplu prin injectarea de produse hidrofobe, difuzante, în
elementele suport sau în straturile adiacente.
(2) Urmărirea în exploatare a sistemelor hidroizolante/termohidroizolante implică:
a) constatări privind funcţionalitatea (etanşeitatea);
b) constatări vizuale şi tactile asupra suprafeţelor expuse, inclusiv a elementelor conexe
(tencuieli de protecţie, placări, copertine din tablă, etc.).
(3) Proiectantul va indica un plan de urmărire în exploatare a sistemului hidroizolant sau
termohidroizolant ales; observaţiile, cu privire, în principal, la integritatea stratului de protecţie
al hidroizolaţiei sau la desprinderea copertinelor, se fac periodic, cel puţin trimestrial, la
începutul şi la sfârşitul sezonului rece, în perioada de călduri excesive, după evenimente
atmosferice deosebite (ploi torenţiale, furtuni) şi în cazul apariţiei unor disfuncţionalităţi.
38
CAPITOLUL V: CONDIŢII PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE REABILITARE ALE
PEREŢILOR EXTERIORI – PARTE VITRATĂ (FERESTRE ŞI UŞI)

SECŢIUNEA 1: Date de temă

Art.62
Proiectul tehnic pentru reabilitarea din punct de vedere higrotermic a tâmplăriei exterioare se
întocmeşte de proiectantul de specialitate în colaborare cu expertul pentru cerinţa „economie de
energie şi izolare termică” pe baza concluziilor Auditului energetic şi a reglementărilor tehnice în
vigoare.

Art.63
Datele necesare se asigură de deţinătorul clădirii (asociaţie de proprietari, persoană fizică sau
juridică) şi se completează de proiectantul de specialitate prin participarea directă la elaborarea lor
şi/sau culegerea acestora din următoarele documentaţii:
(1) Auditul energetic precizează:
a) nivelul minim de rezistenţă termică unidirecţională al tâmplăriei;
b) concluziile privind modul de realizare a reabilitării tâmplăriei: prin recondiţionarea
acesteia (incluzând repararea, modificarea şi etanşarea) sau prin înlocuirea ei cu modele
mai performante.
(2) Proiectul iniţial al clădirii sau releveul (întocmit în lipsa documentaţiei) indică în tabloul de
tâmplărie:
a) tipul tâmplăriei şi al vitrajului;
b) dimensiunile geometrice ale golurilor, locul şi numărul acestora;
c) grosimea actuală a pereţilor, pentru calcularea lăţimii glafurilor;
d) destinaţia spaţiilor delimitate de tâmplărie;
e) numărul ochiurilor de geam şi modul de deschidere al acestora.
(3) Expertiza tehnică de specialitate asigură informaţii privind:
a) starea de degradare a lemnului (material utilizat predominant la confecţionarea tâmplăriei)
şi a vopselelor de protecţie a acestuia;
b) modul de asigurare a etanşeităţii, la infiltraţiile de aer din exterior, între cercevele şi toc
precum şi între toc şi glafurile golului din perete, atât pe partea interiorară cât şi la exterior;
c) starea solbancurilor, panta, existenţa şi forma lăcrimarului, etanşarea faţă de toc şi de
perete;
d) existenţa şi funcţionarea fantelor de eliminare a apei rezultată din condens sau infiltraţii şi
starea lăcrimarelor cercevelelor;
e) modul de fixare al geamurilor pe cercevele şi integritatea fizică a acestuia;
f) funcţionarea feroneriei pentru asigurarea închiderii-deschiderii, blocării sau fixării;
g) etanşarea hidrofugă a pragurilor uşilor exterioare precum şi a conturului acestora;
h) existenţa obloanelor sau a rulourilor exterioare, starea şi modul de funcţionare al acestora.

SECŢIUNEA a 2-a: Modalităţi de reabilitare a tâmplăriei exterioare

Art.64
Reabilitarea tâmplăriei din punct de vedere al comportării termotehnice se realizează ţinând seama
de prevederile din “SR EN 14351-1+A1:2010 Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de
performanţă” şi din ghidul privind îmbunătăţirea calităţilor termoizolatoare ale ferestrelor la
clădirile civile existente, în una din următoarele variante:
(1) înlocuirea tâmplăriei metalice fără rupere de punte termică;
(2) recondiţionarea tâmplăriei existente din lemn;
39
(3) înlocuirea cu tâmplărie nouă, performantă din lemn, PVC, aluminiu sau combinaţii ale acestora,
prezentate în partea a II-a.

Art.65
Indiferent de opţiune, varianta aleasă va fi însoţită de măsurile pentru asigurarea unei ventilări
naturale corespunzătoare a spaţiilor interioare;

Art.66
Alegerea uneia din aceste modalităţi de reabilitare se bazează pe nivelul de performanţă dorit de
beneficiar /proprietar şi pe plafonul disponibil al cheltuielilor din fonduri publice şi din fonduri
private;

Art.67
Cerinţele opţionale, suplimentare, aferente creşterii performanţelor tâmplăriei, se consideră a fi:
mărirea numărului de camere ale profilelor din care este confecţionată tâmplăria unui apartament
peste numărul stabilit pentru restul imobilului şi modificarea caracteristicilor vitrajului referitoare la
distanţa între foile de geam, grosimea acestora, tratamentul suprafeţelor şi numărul geamurilor
vitrajului termoizolant prin majorarea de la două la trei straturi (utilizarea geamurilor triple necesită
prevederea profilelor adecvate pentru preluarea încărcărilor suplimentare şi a diferenţei de grosime
a vitrajului);

Art.68
Proiectantul va întocmi tabloul de tâmplărie, va indica poziţia în cadrul golului de perete,
caracteristicile termotehnice şi caracteristicile tâmplăriei referitoare la permeabilitatea la aer,
etanşeitatea la apă şi rezistenţa la încărcarea din vânt, având în vedere nivelurile de performanţă
cuprinse în secţiunea următoare, iar pentru alte precizări se vor consulta reglementările tehnice şi
standardele indicate în Anexa 4;

Art.69
Detaliile de execuţie se concep în conformitate cu documentaţia producătorului de tâmplărie şi cu
prevederile cuprinse în ghidul privind îmbunătăţirea calităţilor termoizolatoare ale ferestrelor la
clădirile civile existente şi în celelalte normative în vigoare indicate în Anexa 4.

SECŢIUNEA a 3-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale tâmplăriei pentru cerinţele esenţiale

Art.70
Rezistenţa mecanică şi stabilitate:
Tâmplăria constituie un element neportant al anvelopei care nu influenţează rezistenţa mecanică şi
stabilitatea imobilului.

Art.71
Securitatea la incendiu
(1) Furnizorul tâmplăriei va prezenta documentele privind rezultatele încercărilor la foc care vor
indica clasa de performanţă privind reacţia la foc încadrată în clasa de reacţie la foc de la A1 la
E şi rezistenţa la foc pentru criteriile E (etanşeitatea la foc), EI (etanşeitatea la foc+izolare
termică la foc), EW (etanşeitatea la foc+radiaţia termică) determinate pe o fereastră şi uşă
curentă;
(2) Clasificarea privind rezistenţa la foc se va completa cu simbolurile „(i→0)” „(0→i)” sau
„(i↔0)” pentru a indica faptul că elementul a fost încercat şi satisface cerinţele la o expunere la
foc numai dinspre interior, numai dinspre exterior sau din ambele părţi. Proiectantul, în funcţie
de cerinţele impuse de reglementările tehnice privind siguranţa la foc a construcţiilor, în
vigoare, va indica clasele minime acceptate pentru fiecare faţadă a imobilului.
40
Art.72
Igienă, sănătate şi mediu
(1) Tâmplăria se realizează din lemn, PVC, aluminiu sau combinaţii ale acestora, materiale care nu
sunt toxice şi nu degajă noxe; producătorii vor preciza dacă materialele componente prezintă
pericol pentru sănătate sau mediu şi ,dacă este cazul, măsurile de protecţie;
(2) Deoarece noile tipuri de profile utilizate la confecţionarea tâmplăriei asigură o etanşare
superioară faţă de modelele tradiţionale, în proiecte, pe lângă posibilitatea de deschidere
manuală a ferestrelor, se va propune revizuirea sau realizarea, după caz, a sistemului de
ventilare a apartamentului sau a fiecărei încăperi;
(3) Pentru activarea ventilării încăperilor uşile interioare nu se vor etanşa şi vor fi prevăzute la
partea inferioară cu fante de ventilare;
(4) Documentaţia furnizorului va indica clasa de performanţă privind etanşeitatea la apă a
ferestrelor şi uşilor pentru metoda de încercare „A” (elemente expuse neprotejate faţă de apă),
determinată pe componenta cu cea mai defavorabilă performanţă a ansamblului (ochiul mobil),
conform clasificării din tabelul 1 din SR EN 12208:2002. Clasa minimă 5A poate fi considerată
satisfăcătoare pentru tâmplăria amplasată în zone adăpostite (neexpuse presiunii create de
vânt).
Art.73
Siguranţă în exploatare
Tâmplăria va fi însoţită de documentele care vor atesta următoarele:
(1) Rezistenţa la încărcarea de vânt clasificată conform SR EN 12210:2002 şi SR EN
12210:2002/AC:2003 va fi calculată în funcţie de dimensiunile ochiurilor mobile, alcătuirea
geamurilor termoizolante şi condiţiile reale ale amplasamentului;
(2) Capacitatea de rezistenţă a dispozitivelor de siguranţă exprimată printr-o valoare prag;
(3) Dimensiunile maxime ale ochiurilor mobile şi fixe precum şi corelarea acestora cu greutatea
vitrajului; de asemenea corespondenţa între grosimea totală a geamului termoizolant şi lăţimea
profilelor utilizate la confecţionarea tâmplăriei;
(4) Numărul şi distanţa minimă între elementele de fixare ale tâmplăriei în componenta rezistentă;
(5) Rezistenţa la şoc pentru uşile cu geam cu risc de rănire;
(6) Rezistenţa la deschidere şi închidere repetată a ferestrelor şi uşilor. Clasele vor fi conform
tabelul 1 din SR EN 12 400: 2002 corespunzătoare cu numărul de cicluri care trebuie să asigure
funcţionarea în condiţii de utilizare normală la cel puţin 10 000 de cicluri pentru tâmplăria
apartamentelor şi cel puţin 50 000 de cicluri pentru uşile de acces în clădire;
(7) Rezistenţa la şoc a uşilor;
(8) Rezistenţa la efracţie pentru uşile exterioare.
Art.74
Protecţia împotriva zgomotului
(1) Izolarea la zgomote aeriene este asigurată prin alcătuirea constructivă a tâmplăriei (simplă,
dublă, cuplată), de caracteristicile geamului utilizat (dimensiunile şi numărul foilor de geam,
alcătuirea geamului termoizolant – distanţa între geamuri şi grosimea acestora) şi de tipul
profilelor din care s-a confecţionat tâmplăria (material, dimensiuni, garnituri);
(2) Indicele de izolare acustică Rw (C; Ctr) (dB) va fi declarat de furnizor pe baza testelor
efectuate şi va avea valoarea minimă 30 (-1; -5) dB.
Art.75
Economia de energie şi izolare termică
Furnizorul va preciza valorile aferente următoarelor cerinţe:
a. Transmitanţa termică sau coeficientul de transfer termic Uw [W/(m2K)];
b. Proprietăţi de radiaţie: factor solar (g) şi transmitanţa luminoasă (τv);
c. Permeabilitatea la aer minimum clasa 3 conform clasificărilor din tabelul 1 şi 2 din SR EN
12207:2002
41
SECŢIUNEA a 4-a: Criterii şi niveluri de performanţă ale componentelor tâmplăriei propuse pentru
lucrările de reabilitare

Art.76
Cerinţele, criteriile şi nivelurile de performanţă ale tâmplăriei (ferestre şi uşi) sunt cuprinse în
standardele indicate în anexa 4;

Art.77
Suplimentar cerinţelor esenţiale indicate în Cap.V, Secţiunea a 2-a, pentru ansamblul elementelor
(fereastră sau uşă) trebuie respectate cerinţele proprii ale componentelor care intră în alcătuirea
tâmplăriei: profile (ramă, toc, cercevea, canat), garnituri de etanşare, feronerie, vitraj;

Art.78
Calitatea ansamblului (fereastră sau uşă) se realizează din utilizarea unor componente cu
caracteristici optime şi din modul de asamblare al acestora precum şi cu un sistem de organizare a
producţiei, certificat pe baza standardului SR EN ISO 9001:2008;

Art.79
Înlocuirea componentelor ofertate iniţial se va face numai cu avizul factorilor implicaţi deoarece
schimbarea caracteristicilor acestor componente conduce de cele mai multe ori la modificarea
performanţelor ansamblului;

Art.80
Tabelul A1 din SR EN 14351-1+A1:2010 prezintă interdependenţa între principalele caracteristici
şi componente şi indică cazurile în care, ca urmare a unor modificări, produsul va trebui să fie supus
unor noi încercări.

Art.81
Tâmplărie din PVC
Clasificarea şi cerinţele profilelor din PVC utilizate la confecţionarea tâmplăriei se indică aşa cum
prevede SR EN 12608:2004 cu următoarele precizări:
(1) performanţa în funcţie de zonele climatice – această cerinţă necesită ca proiectantul să indice
utilizarea acelor profile proiectate şi realizate pentru a fi utilizate într-un climat sever (S) sau
moderat (M) clasificate conform tabel 1 din SR EN 12608:2004;
(2) tipul materialului reprocesabil şi reciclabil va fi conform 5.1.2 din SR EN 12608:2004;
(3) rezistenţa profilelor la impact (clasa I);
(4) aspectul suprafeţelor;
(5) clasa de performanţă privind reacţia la foc;
(6) rezistenţa la îmbătrânirea climatică;
(7) caracteristicile profilelor metalice de armare;
(8) grosimea secţiunii pereţilor exteriori sau interiori ai profilelor şi toleranţele – aceste
caracteristici influenţează masa şi rezistenţele profilelor transmise în final etanşeităţii,
permeabilităţii şi rezistenţei ansamblului (fereastră sau uşă). Grosimea minimă a pereţilor
profilelor se va încadra în clasa B cu valorile minime indicate la 5.3.2 în SR EN 12608:2004.
(9) Toleranţele la dimensiunile exterioare ale profilelor vor fi conform tabel 4 din SR EN
12608:2004
(10) material şi caracteristici ale garniturilor de etanşare;

42
Art.82
Tâmplărie din profile de aluminiu
(1) Profilele din aluminiu utilizate la confecţionarea tâmplăriei sunt profile cu secţiunea
transversală şi accesorii de asamblare unicat, proprii firmei producătoare. Profilele şi
accesoriile sunt integrate într-o serie caracterizată de obicei după lăţimea profilelor, denumirea
seriei şi numele firmei.
(2) Furnizorul va asigura documentaţia completă referitoare la profile, accesorii de montaj,
feronerie şi modul lor de asamblare, de montare şi întreţinere.
(3) Profilele de aluminiu se produc cu sau fără rupere a punţii termice. Pentru tâmplăria de
exterior, izolantă termic, se utilizează numai profile cu întreruperea punţii termice, care constau
din asamblarea a două profile de aluminiu cu barete din poliamide armate cu fibre de sticlă sau
alte produse.
(4) Caracteristicile principale ale profilelor sunt.
a) proprietăţile fizico-chimice ale aliajului de aluminiu din care sunt fabricate profilele;
b) greutatea şi toleranţele dimensiunilor profilelor extrudate;
c) distanţa realizată de baretele de poliamide între cele două profile ale ansamblului;
d) valoarea transmitanţei termice (conform rapoartelor de încercare);
e) valorile modulului de elasticitate şi a momentului de inerţie al tuturor profilelor utilizate la
confecţionarea cercevelelor, tocurilor, montanţilor;
f) grosimea minimă şi maximă a vitrajului termoizolant care se poate fixa pe profile;
g) dimensiunile maxime şi minime ale ochiurilor mobile;
h) protecţia şi finisajul profilelor, conform catalogului RAL;
i) grosimea protecţiei pe părţile vizibile: minimum 50 μm.

Art.83
Tâmplărie din profile de lemn
Suplimentar faţă de cerinţele esenţiale pentru ansamblu (fereastră sau uşă) trebuie avute în vedere şi
următoarele cerinţe pentru lemn şi produsele pe bază de lemn utilizate la confecţionarea ferestrelor,
foilor şi tocurilor de uşi exterioare:
(1) cerinţe de aspect pentru fiecare element component (toc, ramă, cercevea, montanţi, etc.) şi
pentru fiecare faţă a acestora în funcţie de modul de finisare: opacă sau transparentă. Pentru
tâmplăria acoperită cu pelicule se vor aplica standardele respective pentru pelicule;
(2) cerinţe de durabilitate biologică – elementele din lemn cu o faţă expusă la intemperii sunt
considerate ca făcând parte din clasa de utilizare 3. Speciile de lemn cu durabilitate scăzută
trebuie să primească un tratament de protecţie;
(3) cerinţele privind proprietăţile fizice:
a) conţinutul de umiditate nu trebuie să depăşească 16%;
b) calitatea suprafeţelor vizibile – acestea trebuie să poată suporta o finisare fără altă operaţie
în afară de o şlefuire uşoară;
c) densitatea minimă a esenţei lemnului.

Art.84
Vitrajul
Pentru tâmplăria exterioară (ferestre sau uşi) se utilizează elemente de vitraj termoizolant (IGU)
constituite din cel puţin două panouri de sticlă separate prin unul sau mai multe distanţiere etanşate
ermetic pe contur, stabile şi rezistente din punct de vedere mecanic;
Elementele de vitraj diferă în funcţie de:
(1) caracteristicile produsele pe bază de sticlă (panourile de geam) utilizate:
(2) modul de prelucrare a geamului, peliculizat, securizat, stratificat:
a) trasparent;
b) translucid sau opac;
c) clar sau colorat.
43
(3) distanţa dintre foile de geam – lăţimea cavităţii şi numărul acestora, uzual 1 sau 2 cavităţi;
(4) umplutura cavităţii – spaţiul dintre geamuri poate fi umplut cu aer şi/sau alte gaze;
(5) forma geamurilor – uzual dreptunghiulară (B×H);
(6) dimensiunile foilor de sticlă – lăţime, înălţime sau grosimea acestora – toleranţa la grosimea
elementului de vitraj este în funcţie de tipul de geam utilizat uzual ± 0,1 mm;
(7) Valoarea transmitanţei termice a vitrajului termoizolant diferă în funcţie de:
a) lăţimea cavităţii (distanţa dintre foile de geam);
b) caracteristicile de rezistenţă la transfer termic ale umpluturii cavităţii;
c) grosimea foilor de geam şi grosimea totală a vitrajului; existenţa sau absenţa geamurilor
peliculizate.
(8) Durabilitatea caracteristicilor izolante ale vitrajului se asigură prin performanţele etanşării
ansamblului:
a) indicele de pătrundere a umidităţii un Iav valoarea medie a indicilor de pătrundere a
umidităţii ≤ 20;
b) aderenţa materialului de etanşare la geam care influenţează debitul de aer pierdut.
(9) Performanţele de etanşare pentru vitrajul izolant (IGU) umplut cu gaz sunt evaluate în funcţie
de:
a) concentraţia gazului;
b) debitul de gaz pierdut (Li <1,0%/an) iar în cazul utilizării unui geam peliculizat se ia în
calcul şi;
c) aderenţa materialului de etanşare/peliculă şi interstraturi.
(10) Calitatea optică şi vizuală a vitrajului:
a) imagine fără distorsiuni;
b) deflexii reduse ale foilor de geam (deflexiile produse urmare variaţiilor de temperatură şi
de presiune barometrică care contractă sau dilată aerul şi sau gazul din cavitatea vitrajului).

Art.85
Furnizorul va asigura documentaţia necesară, constând din:
(1) descrierea componentelor;
(2) desen cu secţiunea transversală a marginii etanşate a elementului de vitraj izolant (IGU) cu
fiecare componentă numerotată şi însoţită de informaţii detaliate despre denumire, descriere,
furnizor sau furnizori;
(3) o listă cu umpluturi de cavitate, distanţieri şi desicant utilizat.

SECŢIUNEA a 5-a Elemente fixate pe faţadă adiacente golurilor de ferestre şi uşi

Art.86
Aceste elemente, cu un rol bine definit, sunt prevăzute:
a) obligatoriu;
b) opţional.

Art.87
Elementele care sunt prevăzute obligatoriu:
(1) Elementele de racord perimetrale golurilor:
a) glafuri (şorţuri);
b) profile cornier (colţare) pentru rectiliniaritatea muchiilor;
c) profile lăcrimar.
(2) Glafurile (şorţurile) din tablă existente se vor înlocui (indiferent de soluţia aleasă pentru
tâmplărie) pentru a acoperi creşterea grosimii pereţilor exteriori că urmare a aplicării
termoizolaţiei;
(3) Documentaţia tehnică va cuprinde:
a) desfacerea glafurilor actuale;
44
 b) termoizolarea glafurilor de pe întreg conturul fiecărui gol;
c) înglobarea în tencuială a profilelor de întărire a muchiilor verticale şi orizontale (la
racordul termoizolaţiei pereţilor cu termoizolaţia glafurilor); profilul orizontal de la partea
superioară a golului va fi de tip „lăcrimar”, iar pe celelalte trei laturi ale golului profilele
vor fi de tip cornier; cu plasă pentru armarea tencuielii;
d) executarea glafurilor cu lăcrimar racordate la ferestre şi etanşate pe contur cu chit de
exterior, pentru protecţia glafurilor orizontale şi împotriva infiltraţiilor apei pluviale între
peretele existent şi anvelopa termoizolantă;

Art.88
Elementele opţionale
(1) Elementele care se fixează pe faţadă sunt:
a) grilaje de protecţie antiefracţie (amplasate de regulă la parter, la etajul 1, la ultimul etaj şi
la ieşirile pe terasă din casa scării);
b) radiatoare ale instalaţiei de aer condiţionat;
c) hote exterioare (amplasate sub ferestre) pentru devierea diverselor noxe degajate din
apartamentele vecine de la etajele inferioare;
d) jaluzele, persiane, storuri, obloane cu deschidere pe ax vertical, obloane culisante cu sau
fără sistem de înclinare în afară, copertine, acţionate manual, cu sau fără resort de
compensare, sau acţionate mecanic cu ajutorul motoarelor electrice, pentru protecţia
ferestrelor/uşilor de însorirea directă;
e) răcitoare (la fereastra de la bucătărie);
f) jardiniere;
g) coşuri aferente centralelor termice de apartament sau necesare refacerii sistemului de
ventilare generală a bucătăriilor, în situaţia în care acesta a fost obturat total sau parţial în
urma modificărilor aduse recompartimentării interioare a locuinţelor.
(2) Având în vedere că aceste elemente se pot monta la distanţă în timp, după încheierea lucrărilor
de anvelopare, pentru realizarea unitară a faţadei unui imobil este necesar ca proiectul să
prevadă condiţiile pentru fixarea acestora fără să fie necesară desfacerea locală sau
străpungerea componentei termoizolante după finisarea acesteia şi pe cât este posibil să se
fixeze amplasamentul şi accesoriile de montaj ale acestora.

CAPITOLUL VI: PREVEDERI PENTRU PROIECTAREA LUCRĂRILOR DE INSTALAŢII

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art.89
Proiectarea lucrărilor de reabilitare şi modernizare energetică a instalaţiilor trebuie să se realizeze
numai de către societăţi (agenţi economici) care au primit certificarea profesională din partea
MDRT;

Art.90
Proiectele se elaborează de către proiectanţi cu competenţe în domeniu şi se verifică de către
verificatori atestaţi MDRT. Proiectele de reabilitare a instalaţiilor se vor întocmi pe specialităţi şi
faze de proiectare (Documentaţia de avizare a lucrărilor de intervenţie – DALI, Proiect Tehnic –
PT, Detalii de Execuţie –DE);

Art.91
În cazul modificării traseului conductelor de gaze naturale datorită modernizării elementelor de
anvelopă, sau modificării diametrelor acestora datorită apariţiei unor noi consumatori (de exemplu o
centrală termică nouă) este necesar şi un proiect pentru această specialitate. Acesta se va elabora de
către un proiectant autorizat ANRE avand gradul I D, ce activează în cadrul unei societăţi (agent
economic) autorizate ANRE;
45
Art.92
În cadrul procesului de proiectare a lucrărilor de instalaţii aferente lucrărilor de reabilitare trebuie să
se ţină seama de soluţiile date de auditorul energetic, prezentate în cadrul raportului de audit
energetic al clădirii;

Art.93
Lucrările de reabilitare a instalaţiilor unui imobil cuprind:
(1) lucrări de verificare, reparare şi modernizare a instalaţiilor existente, lucrări obligatoriu de
efectuat înainte de realizarea anvelopei termohidroizolante. În categoria acestor lucrări se
includ:
a) modificări ale traseului instalaţiei de gaze naturale, datorită condiţionărilor care apar
urmare aplicării termosistemului la exterior, pe faţade, sau la interior, sub planşee. Pentru
efectuarea modificărilor este necesară obţinerea unei autorizaţii de execuţie care se acodă
pe baza unui proiect întocmit de către o persoană juridică, autorizată ANRE;
b) verificarea, repararea sau înlocuirea coloanelor de apă pluvială. Aceste lucrări sunt în
legătură cu intervenţia asupra hidroizolaţiei terasei;
c) modificarea traseelor aparente ale instalaţiilor (altele decât cele de gaze naturale) care ar
împiedica executarea termosistemului.
(2) lucrări de înlocuire a instalaţiilor existente, lucrări opţionale, care se pot executa înainte, în
timpul sau după realizarea intervenţiilor asupra anvelopei fără s-o afecteze;
(3) lucrări de integrare în cadrul instalaţiilor existente a unor noi surse de energie, de preferinţă
surse regenerabile, care se pot executa independent de reabilitarea anvelopei.

SECŢIUNEA a 2-a: Date de temă

Datele necesare se asigură de beneficiar şi se completează de proiectanţii de specialitate prin
participarea directă la elaborarea lor şi/sau culegerea acestora din următoarele documentaţii:

Art.94
Auditul energetic, precizează:
(1) starea actuală a tuturor instalaţiilor;
(2) concluziile privind lucrările necesare pentru reabilitarea instalaţiilor.

Art.95
Proiectul iniţial al instalaţiilor clădirii sau releveul (întocmit în lipsa documentaţiei) cuprinde date
tehnice ale instalaţiei termice, electrice şi sanitare.

Art.96
Expertiza tehnică de specialitate evaluează starea actuală a componentelor şi a ansamblului
instalaţiilor termice, sanitare, electrice şi de ventilaţie, conform documentelor de referinţă din anexa
4 şi procesul de diagnosticare evidenţiază următoarele:
(1) Instalaţii de încălzire a spaţiilor:
a) funcţionarea corpurilor de încălzire;
b) corespondenţa dintre temperatura de tur a agentului termic şi temperatura exterioară (curba
de reglaj termic);
c) regimul de livrare a căldurii;
d) deterioarea instalaţiilor termice şi a protecţiei acestora din spaţiile neâncălzite;
e) respectarea proiectului şi calitatea execuţiei;
f) regimul hidraulic al reţelei de distribuţie şi/sau al instalaţiei interioare;
g) vechimea instalaţiilor aferente clădirii;
h) eventuale defecţiuni la reţeaua de conducte interioare;
i) eventuale defecţiuni ale instalaţiilor de încălzire din subsolurile tehnice;
46
 j) probleme de disconfort termic, acustic şi vizual;
k) dotarea cu repartitoare de cost şi robinete de reglaj cu cap termostatic,
l) existenţa robinetelor de separare a corpurilor de încălzire;
m) verificarea câmpului de temperaturi pe suprafaţa corpurilor de încălzire, după caz;
n) tipul robinetelor de reglaj şi manevrabilitatea acestora;
o) anul ultimei spălari a corpurilor de încălzire;
p) dotarea cu contor de căldură pe scară/clădire/unitate locuită (ocupată).
(2) Instalaţii centrale de preparare a apei calde de consum
a) starea armăturilor obiectelor sanitare, defecţiuni, pierderi de apă;
b) starea conductelor de apă caldă de consum şi a izolaţiei termice a acestora (tasată şi uscată,
tasată şi umedă, parţial deteriorată (peste 30%), fără izolaţie termică);
c) existenţa/inexistenţa conductei de recirculare;
d) existenţa şi tipul debitmetrelor de scară/clădire/consumatori independenţi (societăţi
comerciale etc.) – şi verificarea metrologică a acestora;
e) existenţa/inexistenţa debitmetrelor la racordurile individuale de consum;
f) evaluarea pierderilor de apă caldă de consum din instalaţie.
(3) Instalaţii de iluminat artificial:
a) evaluarea stării corpurilor de iluminat;
b) evaluarea performantei tehnice a sistemului de iluminat artificial;
c) starea conductoarelor de energie electrică;
d) existenţa dispozitivelor de control şi reglare automată a fluxului luminos (impactul asupra
consumului de energie electrică);
e) existenţa dispozitivelor de alimentare controlată cu energie electrică (impactul asupra
consumului de energie electrică).
(4) Instalaţii de ventilare si climatizare
Locuinţele colective executate înainte de 1990 nu sunt prevăzute cu instalaţii centralizate de
ventilare şi climatizare. În cazul în care există sisteme locale de încălzire/răcire cu aer şi
sisteme de ventilare mecanică (refulare, refulare/aspiratie), se evidenţiază:
a) starea filtrelor de praf;
b) consumul de energie electrică faţă de valoarea de catalog;
c) tipul de agent frigorific utilizat (ecologic, neecologic);
d) pierderi de agent frigorific;
e) viteze medii ale aerului în gurile de refulare;
f) viteze medii ale aerului în gurile de aspiraţie;
g) dispozitive de reglare a debitelor de aer (manevrabilitate);
h) gradul de etanşare a îmbinărilor canalelor de aer.
(5) Instalaţii de gaze naturale
a) necesitatea redimensionării instalaţiei în cazul apariţiei altor consumatori (montarea unor
noi centrale termice);
b) necesitatea schimbării traseului instalaţiei datorită condiţionărilor care apar urmare
operaţiunilor de modernizare a anvelopei;
c) existenţa sau necesitatea detectoarelor automate a scurgerilor de gaze naturale, acolo unde
se impune legal.

SECŢIUNEA a 3-a: Soluţii posibile de reabilitare energetică a instalaţiilor

Art.97
Schimbarea/modernizarea instalaţiilor de încălzire, ventilare-climatizare, apă caldă de consum şi
iluminat prin prevederea următoarelor măsuri:
(1) schimbarea, acolo unde este cazul, a conductelor de distribuţie a agentului termic aferente
părţilor comune ale blocurilor de locuinţe, montarea dispozitivelor de reglare automată a

47
 cantităţii de energie consumată (robinete cu cap termostatic programabil, robinete de reglare
debit/presiune), izolarea conductelor şi nu numai, în instalaţiile de încălzire;
(2) implementarea, acolo unde este fezabil din punct de vedere tehnico-economic, a surselor de
răcire cu agent care nu afectează stratul de ozon, de preferat în sistem centralizat;
(3) schimbarea şi termoizolarea, acolo unde este cazul, a conductelor de distribuţie a apei calde de
consum aferente părţilor comune ale blocurilor de locuinţe;
(4) efectuarea de reglaje periodice şi depistarea pierderilor de căldură şi de apă ale reţelelor de
distribuţie aferente părţilor comune ale blocurilor de locuinţe pentru alimentarea cu căldură şi
apă caldă de consum şi efectuarea cu precădere a remedierilor necesare, aşa cum prevede Legea
325/2002;
(5) montarea recuperatoarelor de căldură (în cadrul instalaţiilor de climatizare centralizate) pentru
preâncălzirea/prerăcirea aerului introdus din exterior;
(6) implementarea, acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic şi economic a unor surse noi
de energie, regenerabile, pentru producerea energiei termice şi/sau electrice (captatoare solare
termice sau fotovoltaice, pompe de căldură, turbine eoliene, etc.);
(7) utilizarea surselor de iluminat cu consum redus de energie electrică.

Art.98
Contorizarea consumurilor de agent termic pentru încălzire şi apă caldă de consum, atât la
consumatorul individual, cât şi la nivelul clădirii. Intervenţiile asupra instalaţiilor de încălzire şi apă
caldă de consum aferente clădirii vizează reducerea consumului de energie pentru satisfacerea
necesarului determinat (încălzire, apă caldă de consum). Se poate interveni la mai multe niveluri
(producere, distribuţie, utilizare), atât pentru încălzire, cât şi pentru apa caldă de consum:

(1) la nivelul producerii căldurii (în cazul clădirilor dotate cu sursă proprie de căldură):
a. înlocuirea aparatelor învechite sau neadaptate (arzătoare mai vechi de 9-10 ani şi cazane
mai vechi de 12-15 ani);
b. adaptarea puterilor surselor de căldură în centrala termică;
c. substituirea parţială sau totală a formei de energie;
d. utilizarea de tehnici specifice (pompe de căldură cu compresie mecanică, cu absorbţie,
cazane cu condensaţie, instalaţie solară).

(2) la nivelul distribuţiei căldurii:

a. izolarea termică a conductelor de distribuţie din spaţiile neîncălzite;
b. inlocuirea in subsolul tehnic a vanelor defecte pe conductele de distributie care prezinta
pierderi de agent termic;
c. montarea robinetelor de golire la baza coloanelor;
d. reducerea temperaturilor de reglaj a instalaţiei de încălzire în scopul satisfacerii necesarului
de căldură;
e. separarea circuitelor ai căror parametri funcţionali sunt net diferiţi;
f. contorizarea energiei termice la nivel de bloc (scara);
g. reechilibrarea circuitelor care alimentează corpurile de încălzire funcţionând cu apa caldă
(din punct de vedere termic - prin schimbarea aparatului sau ameliorarea locală a izolaţiei,
iar din punct de vedere hidraulic - prin ameliorarea distribuţiei debitelor).

(3) la nivelul utilizatorului (spaţiile încălzite şi punctele de consum a.c.m.):

a. instalarea de robinete termostatice la corpurile de încălzire şi, în cazul încălzirii colective,
combinarea acestei măsuri cu montarea sistemelor de repartizare individuală a costurilor de
încălzire;
b. spălarea tuturor corpurilor statice de încălzire (prin demontarea de pe pozitie) cu jet de apă
sub presiune, eliminarea depunerilor de nisip si nămol de la partea inferioara a corpurilor
statice şi repunerea pe poziţie;
48
 c. curăţarea chimică şi protecţia anticorozivă a instalaţiei;
d. înlocuirea tuturor ventilelor nefuncţionale.

Art.99
Solutii complexe de modernizare energetică a instalaţiilor de încălzire, constând în înlocuirea
parţială sau totală a următoarelor componente:
(1) corpurile de încălzire;
(2) conductele de distribuţie din subsolul blocurilor şi izolarea lor;
(3) coloanele de încălzire.
Art.100
Soluţiile tehnice specifice de creştere a eficienţei energetice, cu referire la instalaţiile de ventilare
mecanică şi de iluminat artificial, sunt în principiu următoarele:
(1) reglarea debitelor refulate/aspirate în funcţie de necesarul de ventilare normal;
(2) reglarea parametrilor termodinamici al aerului refulat în funcţie de necesarul de căldură/frig şi
de ventilare;
(3) prevederea de filtre de aer eficiente;
(4) înlocuirea ventilatoarelor cu eficienţă energetică redusă;
(5) reglarea vitezelor aerului în spaţiile ocupate;
(6) prevederea de lămpi cu eficienţă energetică ridicată;
(7) automatizarea funcţionării instalaţiei de iluminat în funcţie de ocuparea spaţiilor;
(8) protecţia împotriva perturbaţiilor electromagnetice prin limitarea influenţei liniilor şi
echipamentelor electrice.

SECŢIUNEA a 4-a: Principii privind proiectarea lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor

Art.101
Pentru alegerea şi aplicarea soluţiilor de reabilitare şi modernizare a instalaţiilor la clădirile de
locuit vor fi respectate următoarele principii:
(1) soluţia de reabilitare termică, să asigure condiţiile de confort necesare şi să conducă la
obţinerea de economii de energie pe ansamblul clădirii;
(2) tratarea în ansamblu a clădirii: construcţii şi instalaţii;
(3) mărirea gradului de gestionare individuală a consumurilor;
(4) implementarea măsurilor de reabilitare să se realizeze, pe cât posibil, fără afectarea spaţiului
locuit;
(5) propunerea de reabilitare/modernizare să indice toată gama de soluţii (de la cele complexe până
la măsurile minime, obligatorii) urmând ca soluţiile finale să fie alese în funcţie de
disponibilităţile financiare.
Art.102
Elementele exterioare de instalaţii nu trebuie să fie ingropate in stratul termoizolant; intervenţiile
asupra acestora trebuie să fie efectuate inainte de izolarea termică a clădirii, urmărindu-se pozarea
conductelor şi a echipamentelor ţinând seama de grosimea suplimentară totală a termosistemului.

Art.103
Ca urmare a diminuării necesarului de căldură al clădirii, consecinţă a reabilitării termice /
modernizării energetice a acesteia, este necesar ca soluţia tehnică proiectată să asigure reducerea
corespunzatoare a debitului de căldură furnizat de sursa de încălzire (centrala termică de cartier sau
punct termic), simultan cu asigurarea stabilităţii hidraulice a instalaţiei de încălzire interioară (fie
prin reducerea debitului volumic de agent termic la racordul instalaţiei de încălzire interioară, fie
prin reducerea temperaturii de ducere a agentului termic, prin injecţie de agent termic din conducta
de întoarcere şi redirijarea excedentului de debit către sursa de căldură, împreună cu menţinerea
constantă a diferenţei de presiune la baza coloanelor de distribuţie a agentului termic în instalaţia de
49
încălzire interioară, reglată în raport cu debitul volumic de agent termic vehiculat în regim normal
de funcţionare).
Art.104
In toate cazurile trebuie să se prevadă montarea robinetelor cu cap termostatic şi repartitoare de cost
la fiecare corp de încălzire;

Art.105
In cazul înlocuirii ferestrelor existente cu ferestre noi, care produc o creştere a etanşeităţii anvelopei
clădirii, trebuie să se indice măsurile necesare pentru asigurarea necesarului minim de aer proaspăt
pentru confortul fiziologic conform prevederilor din normativul I 5 – 2010 Normativ pentru
proiectarea şi executarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare;

Art.106
Coloanele de ventilare existente se vor verifica, repara sau înlocui în vederea asigurării
funcţionalităţii, iar în cazul clădirilor care au coşuri de fum dezafectate se va studia posibilitatea
utilizării acestora cu rol de coloane de ventilare pentru evacuarea aerului de la interior;

Art.107
În cazul introducerii sistemelor de instalaţii în variante hibride, pentru utilizarea/valorificarea
energiilor neconvenţionale, se va analiza relaţia acestora cu celelalte obiective din cadrul planului
urbanistic zonal sau de detaliu;

Art.108
Proiectarea lucrărilor de instalaţii aferente lucrărilor de modernizare energetică a clădirilor se va face
cu respectarea reglementărilor tehnice specifice, în vigoare privind :

a) proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală;

b) reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor de încălzire din clădiri de locuit;
c) instalaţii interioare de încălzire utilizînd noi sisteme de producere a agentului
termic.
d) proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare;
e) proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor.
f) proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare.
g) proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze naturale.

SECŢIUNEA a 5-a: Criterii de performanţă ale lucrărilor de instalaţii:

Art.109
Proiectele lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor vor cuprinde materiale şi echipamente pentru care
există atestarea conformităţii cu specificaţiile tehnice armonizate, recunoscute sau prin agrementare
tehnică;

Art.110
La proiectarea lucrărilor de instalaţii se vor respecta criteriile şi cerinţele de calitate cuprinse în
ghidurile aferente următoarelor specialităţi:

(1) instalaţii termice:

GT-060-2003 - Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate
conform legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile de încălzire
centrală.

50
 (2) instalaţii sanitare:
GT-063-2004 - Ghidul criteriilor de performanţă a cerinţelor de calitate conform Legii
nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii pentru instalaţii sanitare din clădiri.
(3) instalaţii electrice:
GT-059-2003 - Ghid privind criteriile de performanta ale cerintelor de calitate
conform legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile electrice
din cladiri;

(4) instalaţii de ventilare-climatizare:

GT-058-2003 - Ghid privind criteriile de performanţă ale cerinţelor de calitate
conform legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii, pentru instalaţii de ventilare-
climatizare;

(5) instalaţii de gaze naturale:

Codul tehnic al sectorului gazelor naturale.

CAPITOLUL VII: CONDIŢII TEHNICE PENTRU EXECUŢIE

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art.111
Executantul trebuie să-şi organizeze activitatea conform sistemului de management al calităţii
pentru care este certificat şi să asigure personal calificat pentru executarea, urmărirea, verificarea şi
predarea lucrărilor, conform legislaţiei în vigoare.

Art.112
În baza proiectului tehnic şi a documentaţiei furnizate de producător, se realizează planificarea
etapelor şi a graficului lucrărilor precum şi programarea resurselor materiale şi umane necesare
realizării acestora. Executantul va trebui să poată prezenta la începerea lucrărilor, în principal,
piesele scrise şi desenate cu următoarele date referitoare la tehnologia de execuţie:
(1) datele de recunoaştere a categoriei de lucrări;
(2) condiţii pentru depozitarea şi transportul materialelor;
(3) organizarea de şantier, inclusiv schela;
(4) graficul de realizare a lucrărilor;
(5) ordinea operaţiunilor, necesar de scule, dispozitive, utilaje, calificarea personalului;
(6) modul de preparare al materialelor, consumuri, condiţiile de mediu pentru preparare şi aplicare,
timpi de lucrabilitate şi aşteptare;
(7) faze de control;
(8) măsuri pentru realizarea calităţii lucrărilor;
(9) măsuri de protecţia muncii şi PSI specifice;
(10) detalii de execuţie pentru toate racordurile anvelopei cu indicarea etapelor tehnologice de
aplicare.

Art.113
Pentru asigurarea calităţii şi în principal a durabilităţii lucrărilor de anvelopare este necesar ca după
încheierea fiecărei etape de montaj şi înainte de aplicarea straturilor acoperitoare să se încheie
procesele verbale de verificare a lucrărilor ascunse;
(1) Pentru termosistemul compact, deoarece fiecare strat depinde de calitatea stratului aplicat
anterior, iar deficienţele oricărui strat pot afecta stabilitatea întregului ansamblu, se consideră
necesară încheierea Procesului Verbal de lucrări ascunse pentru fiecare din următoarele lucrări:
a) pregătirea suportului;
b) aplicarea adezivului şi plăcilor termoizolante;
51
 c) fixarea diblurilor;
d) aplicarea grundului de bază şi înglobarea plasei de armare;
e) executarea amorsajului şi aplicarea materialului de finisare specific sistemului.
(2) Pentru termosistemul cu strat de ventilare, etapele de execuţie pentru care se încheie Procesul
Verbal al lucrărilor ascunse, sunt:
a) pregătirea suportului;
b) fixarea scheletului metalic şi reglarea planeităţii acestuia;
c) executarea termoizolaţiei şi a continuităţii ei;
d) fixarea placajului de protecţie şi finisare.

(3) Pentru termohidroizolaţia acoperişurilor terasă se vor întocmi procesele verbale de lucrări
ascunse după încheierea executării fiecărui strat care devine suport şi condiţionează aplicarea
stratului următor:
a) pregătirea suportului, inclusiv amorsarea;
b) lipirea stratului de barieră contra vaporilor (cu sau fără strat de difuzie);
c) aplicarea termoizolaţiei (cu sau fără şapă de protecţie);
d) lipirea straturilor hidroizolante.

SECŢIUNEA a 2-a: Lucrări pentru pregătirea suprafeţelor suport

Art.114
Pregătirea pereţilor exteriori pentru aplicarea termosistemului compact
(1) Suprafaţa suport pentru aplicarea termosistemului compact o constituie partea opacă a pereţilor
exteriori ai clădirilor existente executaţi din panouri prefabricate din beton armat, zidărie din
blocuri BCA sau cărămizi ceramice; aceşti pereţi fac parte din categoria „suporturi tencuite”
care impun pentru termosistem executarea fixării cu dibluri suplimentar faţă de operaţiunea de
lipire;
(2) Executantul va efectua lucrările indicate în documentaţia tehnică şi va lua acordurile care se
impun în cazul în care pe parcursul lucrărilor constată necesitatea executării şi a altor lucrări de
remediere a suportului atât cantitativ cât şi calitativ;
(3) Operaţiunile pentru remedierea suportului se efectuează manual sau mecanizat după verificarea
stării acestuia şi constau în:
a) desfacerea tencuielilor neaderente şi raşchetarea rosturilor de mortar;
b) înlăturarea placajelor din produse ceramice sau alte materiale până la stratul portant,
rezistent;
c) îndepărtarea tencuielilor degradate urmare atacurilor biologice (mucegai, muşchi, etc.);
d) spălarea cu jet de apă şi detergenţi adecvaţi a petelor de grăsimi sau a altor substanţe care
ar împiedica aderenţa termoizolaţiei pe perete;
e) desprăfuirea suprafeţelor – constă în înlăturarea prin periere manuală sau mecanică a
prafului, a eflorescenţelor, a exfolierilor şi a zonelor friabile;
f) rectificarea suprafeţelor prin aplicarea unui strat de tencuială din mortar compatibil pentru
nivelarea cu următoarele toleranţe:
Distanţe, cm 100 250 400
Abaterea suprafeţei, mm 2 3 5
(4) Modul de pregătire al suprafeţelor va fi consemnat în Procesul Verbal de lucrări ascunse înainte
de începerea aplicării termosistemului şi comportă următoarele verificări făcute pe toată
suprafaţa prin sondaje:
a) aderenţa tencuielii pe stratul suport: – să nu prezinte tendinţa de desprindere de suport
(valoarea forţei de smulgere să fie mai mare de 0,08 N/mm2 );
b) gradul de umiditate şi de absorbţie a apei: conform cerinţelor adezivului sau mortarului
adeziv utilizat;
52
 c) duritatea suprafeţei: la lovire să nu sune „a gol”;
d) coeziunea şi lipsa prafului şi a eflorescenţelor: verificare vizuală şi tactilă.

Art.115
Pregătirea pereţilor exteriori pentru aplicarea sistemului termoizolant cu strat de aer ventilat
Pregătirea suprafeţelor suport şi verificarea acesteia se efectuează conform Art.112, excepţie
făcând rectificarea tencuielii pentru care nu se impun condiţiile de planeitate.

Art.116
Pregătirea straturilor suport ale acoperişurilor tip terasă

(1) În funcţie de varianta de soluţie adoptată pentru refacerea termohidroizolaţiei acoperişurilor

stratul suport poate fi:
a) planşeul de beton armat de peste ultimul nivel al imobilului, în varianta în care se desface
întreaga structură termohidroizolantă existentă;
b) şapa de protecţie a termoizolaţiei în varianta în care se desfac numai straturile
hidroizolaţiei;
c) hidroizolaţia existentă (în varianta în care aceasta se consideră că poate deveni suport
pentru noua hidroizolaţie).
(2) Operaţiunile de pregătire proprii fiecărui tip de suport sunt indicate în reglementările tehnice
specifice privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere a hidroizolaţiilor bituminoase la
acoperişuri de beton.

Art.117
Pregătirea stratului suport la acoperişurile cu şarpantă

(1) La acoperişurile cu pod nelocuibil suportul termoizolaţiei îl constituie planşeul din beton armat
de peste ultimul nivel, planşeu care se va curăţa în vederea aplicării stratului termoizolant, aşa
cum este prevăzut în GP 110-04 sau în reglementările tehnice specifice privind proiectarea şi
execuţia lucrărilor de remediere a hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri de beton;
(2) În cazul amplasării termoizolaţiei pe intradosul şarpantei se vor încheia lucrările de reabilitare a
structurii şarpantei, a asterelei, a etanşeităţii învelitorii şi a protecţiei fungicide a elementelor
din lemn aşa cum este prevăzut în GP 110-04.

Art.118
Pregătirea planşeelor de peste spaţii neâncălzite
(1) Suprafaţa acestor planşee se va curăţa de straturile neaderente (tencuială, zugrăveală, vopsitorii
sau praf);
(2) Suprafeţele se vor rectifica şi pregăti conform Art.112 şi Art.115 în vederea lipirii şi/sau fixării
mecanice a plăcilor termoizolante, a pulverizării spumei de poliuretan sau a aplicării caroiajului
de ancorare a plăcilor de ghips carton şi de susţinere a produselor termoizolante (saltele, plăci,
etc.)

SECŢIUNEA a 3-a: Montarea tâmplăriei (ferestre şi uşi exterioare)

Art.119
Operaţiunile de recondiţionare a tâmplăriei existente sau la înlocuirea a acesteia cu modele mai
performante, din punct de vedere a protecţiei termice şi a funcţionalităţii, se efectuează înainte de
aplicarea termosistemului după operaţiunile de rectificare a suprafeţei suport (partea opacă a
pereţilor);

53
Art.120
La montarea ferestrelor şi uşilor se vor respecta poziţia, numărul şi distanţele între şuruburile de
ancorare indicate de producător;

Art.121
După fixarea tâmplăriei în golul zidăriei şi a glafului interior se va executa umplerea rostului dintre
toc şi zidărie cu material termoizolant (bandă izolantă comprimată, chituri siliconice, spumă
poliuretanică, etc.) şi protecţia acestuia pe faţa de la interior şi de la exterior;

Art.122
Glaful exterior al ferestrelor se va monta după aplicarea pe faţadă a termoizolaţiei şi a stratului de
tencuială armată, inclusiv racordul acestora cu tocul tâmplăriei;
Art.123
După fixarea glafului exterior, pe conturul acestuia se va aplica produsul etanşant (chit) indicat în
proiect pentru evitarea infiltraţiei apei din precipitaţii între perete şi izolaţia termică;

Art.124
Montarea şi efectuarea probelor de funcţionare a tâmplăriei constituie fază determinantă şi se
consemnează într-un proces verbal încheiat înainte de începerea lucrărilor de termoizolare a
pereţilor.

SECŢIUNEA a 4-a: Aplicarea straturilor ansamblului termoizolant compact la pereţi

Art.125
Aplicarea alcătuirii termoizolante se va face în conformitate cu proiectul de execuţie şi ghidul de
aplicare utilizând produsele indicate de ofertantul sistemului;
Art.126
Garanţia deţinătorului (ofertantului) de sistem se aplică numai în situaţia în care proiectarea şi
executarea este conformă cu ghidul de aplicare al termosistemului (inclusiv finisajul) şi cu
produsele indicate de acesta, iar în caz contrar, constând în modificări ale tehnologiei sau înlocuirii
de materiale, etc., atunci responsabilitatea revine proiectantului, executantului sau beneficiarului,
după caz.
Art.127
Executantul va respecta indicaţiile din documentaţia tehnică (proiect tehnic şi detalii de execuţie)
precum şi ale producătorului referitoare la:

(1) temperaturile minime şi maxime de lucru; (este interzisă aplicarea la temperaturi sub +5oC a
suportului, materialelor şi temperatura în aer, iar la tencuiala silicatică sub +8 oC)
(2) măsurile de protecţie a lucrărilor în curs de executare pe timpul perioadelor de întrerupere
datorate condiţiilor atmosferice nefavorabile (ploaie, ceaţă, vânt, etc.);
(3) plasa de protecţie împotriva acţiunii directe a razelor solare;
(4) depozitarea şi prepararea produselor componente ale termosistemului;
(5) distanţa de montare a schelei faţă de pereţi şi lungimea ancorelor (corelată cu grosimea
termoizolaţiei).
(6) operaţiunea de aplicare a alcătuirii termoizolante se efectuează după:
a) încheierea şi verificarea montajului elementelor vitrate;
b) pregătirea suprafeţelor suport şi efectuarea probei de lipire pentru a stabili dacă suportul
este uscat;
c) protejarea cu folii a suprafeţelor de sticlă, lemn, PVC sau aluminiu;
d) încheierea fixării tuturor elementelor care penetrează ansamblul (suporturi, conducte);
54
 e) asigurarea măsurilor de protecţie a aticelor, coronamentelor zidurilor sau ale altor suprafeţe
orizontale astfel încât să fie împiedicată infiltrarea apei între termoizolaţie şi suport;
f) încheierea lucrărilor de eliminare a umidităţii ascensionale şi a depunerilor de săruri din
zona soclului.
Art.128
Montajul termosistemului începe prin trasarea orizontalităţii şi fixarea cu ajutorul diblurilor
metalice, la fiecare 30 cm, a profilului de soclu la cota indicată în proiect; abaterile de planeitate ale
peretelui vor fi compensate prin intercalarea de distanţieri între profil şi perete, îmbinările dintre
profile se vor realiza cu ajutorul pieselor de legătură, iar suplimentar, profilul de soclu poate fi lipit
cu adeziv pentru profile;

Exemplu de fixare a
profilului de soclu
Vederi şi secţiune

Art.129
Se recomandă ca de la data fabricării blocurilor de polistiren şi până la tăierea în plăci să treacă
minimum 2 săptămâni, cu asigurarea condiţiilor de depozitare, iar la o ultimă verificare, la ruperea
unei plăci să nu cadă perle şi ruptura să se producă şi în masa perlelor de polistiren;

Art.130
Aplicarea plăcilor termoizolante se execută în rânduri paralele începând de jos (din profilul de
soclu) în sus:
(1) poziţia plăcilor este orizontală cu lungimea paralelă cu profilul de soclu;
(2) plăcile se aşează în şiruri orizontale, cu rosturile ţesute (inclusiv la colţurile clădirii);
(3) rândurile sunt decalate la ½ placă;
(4) tipul adezivului şi modul de aplicare pe placă (pe toată suprafaţa, sau în benzi pe contur) vor fi
conform prevederilor din proiect şi ale producătorului, orice modificare a tehnologiei de
aplicare se va face numai cu acceptul producătorului (furnizorului) ansamblului;

55
 Unul din modurile de dispunere a
mortarului pe placă (benzi pe contur şi
puncte în interior)

(5) plăcile se poziţionează alăturat fără distanţă între ele şi fără adeziv pe canturi; în cazul în care
între plăci s-a format un rost, acesta se va umple numai cu material termoizolant sau cu spumă
adezivă;
(6) tăierea plăcilor, pentru modulare sau în dreptul golurilor de fereastră şi/sau uşă, se va executa
prin topire cu fir (ferăstrău) electric;
(7) nu se vor folosi plăci cu margini sau colţuri lipsă;
(8) la muchiile verticale ale faţadei şi în zona adiacentă rosturilor se vor utiliza numai panouri
întregi sau jumătăţi de panouri întreţesute;
(9) rosturile dintre plăcile fixate perimetral golurilor ferestrelor şi uşilor nu trebuie să fie în
prelungirea muchiilor golurilor.

Poziţionarea plăcilor în
zona ferestrelor

Îmbinarea plăcilor la
colţurile clădirii

56
Art.131
Fixarea diblurilor se va executa conform prevederilor din documentaţia tehnică referitoare la tipul şi
numărul acestora, poziţia şi adâncimea găurii în stratul suport:
(1) executarea găurilor se va efectua numai după uscarea şi întărirea adezivului în timpul prescris
de producător;
(2) găurirea prin percuţie nu se va utiliza în cazul pereţilor din cărămizi cu goluri sau BCA;
(3) se va verifica prin sondaj rezistenţa la smulgere a diblurilor (un diblu la zece dibluri montate),
iar în cazul în care sunt neancorate se vor îndepărta şi vor fi înlocuite cu alt diblu fixat la o
distanţă de minimum 6 cm faţă de poziţia iniţială (sau conform prevederilor din proiect) şi se va
relua sondajul; golurile abandonate în stratul suport se vor umple cu mortar adeziv, iar golurile
din termoizolaţie se vor umple cu material termoizolant identic;
(4) diblurile se vor fixa numai în zona în care placa termoizolantă stă pe stratul adeziv;
(5) capetele talerelor (rozetelor) diblurilor se vor îngropa până la faţa exterioară a plăcilor, nu vor
depăşi după fixare suprafaţa izolaţiei, iar adânciturile rezultate se vor netezi cu grund de bază,
cu minimum 24 ore înainte de armarea generală;
(6) în cazul utilizării termoizolaţiei din plăci de vată minerală diblurile se fixează după aplicarea
unei pelicule din mortar adeziv de asperizare-amorsare a suprafeţelor plăcilor;
(7) pe zona de aplicare a placajelor ceramice găurirea pentru introducerea diblurilor se efectuează
prin plasa şi stratul de armare cât acesta este încă proaspăt, iar diblurile şi plasa de armare se
vor acoperi cu un strat de grund de bază „ud-pe-ud” care, la rândul lui se va arma cu plasă, dacă
se prevede în documentaţie armarea dublă.
(8) Tija diblurilor se va ancora în zid respectând adâncimea şi lungimea de ancorare prevăzute în
documentaţia tehnică specifică (pentru a obţine rezistenţă la smulgere) iar adâncimea în zid a
găurii pentru diblu va depăşi cu cca 10 mm lungimea de ancorare.
(9) La lipirea plăcilor din zona buiandrugilor, pentru a împiedica alunecarea, se vor folosi cleme de
fixare sau alte elemente ajutătoare.
(10) Pentru fixarea în câmp a plăcilor din polistiren se va respecta documentaţia tehnică de execuţie
care poate prevedea una din următoarele variante:
a) Dibluirea tuturor punctelor de intersecţie dintre rosturile verticale şi cele orizontale (un
diblu comun la trei plăci) şi câte un diblu în mijlocul fiecărei plăci (model T) sau
b) Câte 3 dibluri pe placă. Distanţa diblurilor faţă de marginea plăcilor se va alege astfel încât
sub fiecare diblu să se găsească mortar adeziv (model W).

Dispunerea diblurilor în “T” Dispunerea diblurilor în “W”

Art.132
Pentru ancorarea plăcilor din vată bazaltică trebuie să se foloseasca un diblu cu rozeta suplimentară
cu diametrul de minimum 140 mm

57
 Dispunerea diblurilor pentru fixarea plăcilor din vată minerală
bazaltică (MW) în zona soclului, la colţ şi în câmp curent.

Art.133
Aplicarea grundului de bază şi înglobarea plasei pentru armare se execută după încheierea şi
verificarea ancorării plăcilor termoizolante şi după şlefuirea acestora pentru planeizarea suprafeţei,
iar dacă după şlefuire plăcile au stat mai mult de 2 săptămâni neacoperite cu grundul de bază, se va
face o nouă şlefuire.
(1) Grundul de bază se aplică cu gletiera după un timp de aşteptare indicat de producătorul
adezivului utilizat;
(2) Plasa din ţesătură de sticlă, rezistentă în mediul alcalin, se întinde şi se va îngloba, fără cute, în
stratul de grund de bază proaspăt aplicat, prin derulare în fâşii verticale, de sus în jos;
(3) Fâşiile de plasă, cu lăţimea uzuală de 1,0 m se vor suprapune lateral şi la capete minimum 10
cm şi se vor îngloba astfel încât plasa să fie poziţionată la mijloc sau în treimea exterioară a
stratului de grund de bază şi să fie acoperită minimum 0,5 mm în zonele de suprapunere;
(pentru o acoperire optimă plasa se va acoperi cu un strat de grund de bază aplicat „ud-pe-ud”;
(4) Grosimea grundului de bază armat va fi cuprinsă între 2 mm şi 4 mm, sau conform indicaţiilor
producătorului;
(5) Acoperirea plasei de armare cu grund de bază va fi de minimum 1,0 mm şi de maximum 3 mm,
iar în zonele de suprapunere între fâşii de minimum 0,5 mm;
(6) Colţurile golurilor de fereastră se vor arma suplimentar cu ştraifuri din acelaşi tip de plasă
(20/40 cm), aplicate, la 45o pe faţadă şi pe lăţimea glafurilor, înainte de armarea generală;

Armarea suplimentară a
colţurilor

(7) Pe înălţimea soclului şi a parterului se vor aplica două straturi de armare;

(8) La muchiile clădirii şi adiacent ferestrelor se vor aplica profile metalice de colţ din aluminiu, cu
plasă de armare integrată;

58
(9) În situaţia în care se folosesc profile de colţ fără plasă integrată (numai pentru muchiile
verticale), acestea se înglobează la poziţie în grundul de bază şi se acoperă cu plasa de armare,
care se continuă pe cealaltă latură a muchiei pe o lăţime de cel puţin 20 cm;

(10) Muchiile intrânde se execută similar celor ieşinde fără profil, cu minimum 10 cm suprapunere.
(11) Armarea muchiilor orizontale (intradosul balcoanelor, glaful superior al ferestrelor sau uşilor)
se realizează folosind profile lăcrimar (picurător) cu plasă care se montează înainte de armarea
generală.

(12) După uscare (timp indicat de firma producătoare) grundul de bază se va şlefui fără deteriorarea
plasei de armare, pentru nivelarea suprafeţei.

Art.134
Aplicarea finisajului
(1) Aplicarea amorsei şi a materialului de finisare se va executa numai după încheierea timpilor de
aşteptare recomandaţi de producător pentru uscarea suportului; de exemplu: minimum 3 zile la
20ºC şi 65% umiditate maximă, în cazul tencuielii decorative;
(2) Placările ceramice se vor executa numai după trecerea timpului de aşteptare indicat de
producător sau minimum 2 zile cu 65% umiditate maximă;
(3) Grunduirea se execută, peste masa de şpaclu uscată, cu trafaletul sau cu bidineaua, într-un strat,
iar pe vreme foarte călduroasă în două straturi, al doilea strat fiind aplicat după minimum 24
ore faţă de primul;
(4) După grunduire suprafeţele trebuie să aibă o culoare uniformă;
(5) Tencuielile decorative se aplică cu fierul de glet inoxidabil şi se nivelează la grosimea granulei.
Grosimea stratului ≈ 2-3 mm, minimum 1,5 mm la tencuieli periate şi minimum 2 mm la
tencuieli striate;
(6) După aplicare tencuiala se drişcuieşte cu drişca de plastic (liniar sau circular).
(7) Uniformitatea de culoare se asigură prin utilizarea aceleiaşi şarje de producţie, iar pentru
evitarea apariţiei înnădirilor în câmpul finisat aplicarea va fi continuă pe fâşii orizontale, în
scară, de sus în jos.
59
(8) Până la uscare (conform normei dată de firmă sau aproximativ 24 de ore) se va evita atingerea,
zgârierea sau umezirea suprafeţei, iar toată faţada va fi protejată de acţiunea directă a razelor
solare, de acţiunea ploii şi vântului puternic, cu plasă de protecţie.
(9) Tencuielile decorative pot fi livrate la cerere, cu conţinut suplimentar de substanţe care
împiedică formarea mucegaiului şi ciupercilor. Peste tencuiala decorativă se poate aplica o
vopsea cu coeficient de reflexie mai mare de 25%.

SECŢIUNEA a 5-a: Aplicarea termoizolaţiei la planşeele peste spaţii neîncălzite

Art.135
Stratul termoizolant se va aplica pe intradosul planşeului, pe grinzile aferente şi pe pereţii adiacenţi
conform uneia din următoarele soluţii şi tehnologii de executare indicate în proiect:
(1) Termosistem compact prin lipirea cu adeziv, fixarea plăcilor termoizolante cu dibluri şi
protejarea cu tencuială armată cu plasă din fire de sticlă conform structurii ETICS executate la
faţade;
(2) Spumă poliuretanică aplicată in situ cu instalaţie pneumatică de amestecare a componentelor şi
pulverizare;
(3) Fixarea mecanică, pe un schelet de susţinere, a termoizolaţiei şi a unui strat de protecţie şi
finisaj din plăci de gips carton;
(4) Plăci din vată minerală, caşerate cu un strat de finisaj, montate cu dibluri.

Art.136
La executarea găurilor în planşeele din beton armat, pentru fixările mecanice, se vor localiza
traseele instalaţiei electrice pentru evitarea secţionării acestora

Art.137
Operaţiunile de aplicare a alcătuirilor stabilite în documentaţia de execuţie se vor începe după
încheierea lucrărilor de instalaţii, a eventualelor lucrări de eliminare a infiltraţiilor şi a urmărilor
acestora şi a pregătirii suprafeţei suport (curăţare, rectificare, verificare coeziune);

Art.138
La aplicarea termosistemului compact se vor respecta condiţiile enunţate la Secţiunea anterioară (a
4-a) cu privire la fixarea plăcilor şi a diblurilor, aplicarea masei de şpaclu, a armăturii şi a tencuielii;

Art.139
La executarea sistemului termoizolant protejat cu plăci de gips carton scheletul de susţinere se va
realiza din profilele indicate de producător fixate la distanţa de 60 cm modulată la lăţimea plăcilor
de gips-carton, înainte de fixarea profilelor se va aplica pe toată suprafaţa suportului stratul cu rol
de barieră contra vaporilor; în spaţiul dintre plafon şi plăcile de gips-carton se va introduce
termoizolaţia din diverse produse (saltele sau plăci de vată minerală MW sau GW, etc.) realizându-
se un strat continuu, fără întreruperi;

SECŢIUNEA a 6-a: Aplicarea termoizolaţiei la acoperişuri

Art.140
Aplicarea termoizolaţiei se diferenţiază în funcţie de tipul acoperişurilor şi poziţia în cadrul
acestora, astfel:
(1) la acoperişurile tip terasă (figura 3 şi 4), termoizolaţia se execută într-o structură complexă
termohidroizolantă, cu personal calificat în specialitatea hidroizolaţii şi termoizolaţii, care
utilizează tehnologii curente şi mijloacele tehnice proprii realizării acestor lucrări, în
conformitate cu prevederile din proiectul de execuţie, din documentaţia producătorului şi din
reglementările tehnice în vigoare;
60
(2) la acoperişurile cu şarpantă termoizolaţia se aplică:
a) sub pardoseala podului realizată dintr-o şapă armată;
b) sub astereala şi învelitoarea acoperişului mansardei (figura 5) şi va fi protejată de panouri
de gips carton sau conform detaliilor din proiectul de execuţie şi recomandărilor
producătorului.

SECŢIUNEA a 7-a: Aplicarea stratului/sistemului hidroizolant

Art.141
Condiţiile tehnice privind aplicarea stratului/sistemului hidroizolant şi verificarea etanşeităţii
acestuia, prin inundarea acoperişului, sunt prevăzute în NP 040 „Normativ privind proiectarea,
executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri”.

Art.142
Executarea acestor lucrări se va realiza de către firme cu personal avînd calificarea de hidroizolator.

Art.143
Acoperişuri terasă sau cu pantă, hidroizolate/termohidroizolate
La construcţiile existente aplicarea structurilor izolante se face după îndepărtarea hidroizolaţiei sau
termohidroizolaţiei sau după regenerarea hidroizolaţiei existente, în conformitate cu prevederile
reglementărilor tehnice specifice privind proiectarea şi execuţia lucrărilor de remediere a
hidroizolaţiilor bituminoase la acoperişuri de beton şi a reglementărilor cuprinse în anexa 1.

Art.144
La realizarea hidroizolaţiilor din membrane bitumate se vor respecta următoarele:
(1) Aplicarea membranelor se va executa începând de la cota joasă spre coama acoperişului cu
lungimea membranelor perpendiculară pe linia de cea mai mare pantă;
(2) aplicarea membranelor la hidroizolaţiile monostrat va respecta decalarea longitudinală indicată
în următoarele exemple:
a) Aplicarea membranelor cu decalare longitudinală la ½ din lungime (L)

b) Aplicarea membranelor cu decalare longitudinală la ⅓ din lungime (L)

61
(3) se vor respecta suprapunerile între membrane indicate (uzual 12-15 cm la capete şi 8-10 cm
transversal) sau limitele marcate din fabrică de producător pe suprafaţa membranelor;
(4) suprapunerile se vor lipi la cald cu arzătoare cu flacără reglabilă şi se vor presa cu role;
(5) la suprapunerile capetelor se va executa decuparea colţurilor:

(6) Pentru evitarea suprapunerii a patru membrane se va executa un decalaj între suprapunerea
capetelor membranelor de minimum 0,50 m ;
(7) O variantă de etanşare, fără suprapunerea capetelor, se poate realiza utilizând o membrană ori
benzi de 1/3 sau 1/2 din lăţimea acesteia lipite peste zona de întrerupere pentru asigurarea
continuităţii hidroizolaţiei:

Bandă de 1/3 din lăţimea membranei bitumate, Mod de dispunere a membranelor bitumate
derulată pe linia de pantă pentru etanşarea zonei de capăt

(8) la executarea hidroizolaţiilor bistrat al doilea strat se va aplica decalat cu ½ din lăţimea
membranelor:

62
(9) la intersecţia între planul orizontal şi planul vertical paralel cu lungimea membranei se va
aplica un strat suplimentar din membrană bitumată, cu lăţimea cuprinsă între 250 şi 330 mm,
înainte de lipirea primului strat al hidroizolaţiei:

(10) la muchia de intersecţie perpendiculară pe lungimea membranei racordarea se poate face fără
strat suplimentar cu prelungirea membranei la vertical, cu sau fără scafă de racord:

Art.145
Logii şi balcoane
(1) La construcţiile existente izolarea termică şi hidrofugă a acestor elemente se va executa
conform detaliilor din proiect.
(2) La balcoanele şi logiile închise (transformate în spaţii locuibile, soluţie nerecomandată)
hidroizolaţia se va executa etanşă pe contur, fără eliminare de apă în exterior.
(3) La balcoanele şi logiile neînchise se va avea în vedere etanşarea racordului hidroizolaţiei cu
elementele de evacuare a apei în exterior.
(4) În ambele situaţii precedente (2) şi (3) izolaţia hidrofugă se va executa din mortare
impermeabile sau cu un strat din membrane bitumate lipite cu adezivi, la rece, aplicate cu
tehnologii uzuale indicate în normativele din anexa 1.
(5) Burlanele pentru colectarea apei se vor fixa aparent pe faţade, peste termosistem, după
încheierea lucrărilor de finisaj.

Art.146
Subsoluri
(1) Hidroizolarea subsolurilor se va executa conform detaliilor şi cu tehnologia indicată în proiect,
proprie produselor utilizate:
a) membrane bitumate lipite la cald prin sudură cu flacăra,
b) tencuieli cu mortare hidrofuge,
c) injectări de produse impermeabilizante.
63
SECŢIUNEA a 8-a: Reabilitarea instalaţiilor:
Art.147
La executarea lucrărilor de instalaţii de gaze naturale se vor avea în vedere următoarele:
(1) Permisiunea de a construi în sectorul gazelor naturale se acordă pe bază de autorizaţie emisă de
ANRE numai persoanelor juridice autorizate sau persoanelor fizice, angajate ale acestora,
autorizate la gradul corespunzător lucrărilor ce le efectuează. Începerea construcţiei din sectorul
gazelor naturale este condiţionată de obţinerea autorizaţiei de modificare pentru
obiective/sisteme existente în cazul lucrărilor de modificare, modernizare, reabilitare sau
reparaţie capitală, după caz.
(2) Agenţii economici autorizaţi trebuie să facă dovada atât la începerea lucrărilor cât şi pe
parcursul derulării acestora că dispun de dotarea tehnică corespunzătoare categoriilor de lucrări
şi că au personal calificat pentru a asigura calitatea execuţiei şi respectarea termenelor
prevăzute în contracte. Controlul calităţii lucrărilor în timpul execuţiei este obligaţie a
operatorului licenţiat.
(3) Terminarea lucrărilor de execuţie a obiectivelor/sistemelor din sectorul gazelor naturale este
condiţionată de efectuarea verificărilor, a probelor de presiune şi de etanşeitate aşa cum
prevede proiectul, normele tehnice sau standardele aplicabile în vigoare.
Art.148
La executarea celorlalte lucrări de instalaţii, aferente procesului de modernizare energetică a
clădirii, se vor avea în vedere următoarele:
(1) Inceperea lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor este permisă numai după ce executantul a
primit:
a) proiectul instalaţiei, la fazele Detalii de execuţie şi Proiect Tehnic;
b) avizele şi acordurile necesare;
c) autorizaţia de construire.
(2) Executarea lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor poate fi realizată numai de către societăţi
(agenţi economici) care au primit certificarea profesională din partea organismelor abilitate de
MDRT şi agreerea tehnică din partea distribuitorului de energie sau beneficiarului, după caz.
(3) Se va asigura controlul execuţiei lucrărilor de reabilitare a instalaţiilor pe şantier de către
beneficiar (proprietarul sau administratorul imobilului) şi executant prin persoane specializate
şi atestate: diriginţi de şantier atestaţi MDRT, responsabili cu execuţia lucrărilor atestaţi MDRT
şi după caz, consultanţi tehnici – experţi, în scopul asigurării cel puţin a nivelurilor minime de
performanţă, în conformitate cu cerinţelor esenţiale definite conform legislaţiei în vigoare
privind calitatea în construcţii.
Art.149
Firmele furnizoare vor livra materialele şi echipamentele la caracteristicile corespunzătoare
prevederilor din proiect însoţite de certificate de conformitate.
Art.150
La executarea lucrărilor de instalaţii se vor respecta reglementările tehnice specifice, în vigoare
privind :
h) proiectarea şi executarea instalaţiilor de încălzire centrală;
i) reabilitarea şi modernizarea instalaţiilor de încălzire din clădiri de locuit;
j) instalaţii interioare de încălzire utilizînd noi sisteme de producere a
agentului termic.
k) proiectarea şi executarea instalaţiilor sanitare;
l) proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice aferente clădirilor.
m) proiectarea, executarea şi exploatarea instalaţiilor de ventilare şi climatizare.
n) proiectarea, executarea şi exploatarea sistemelor de alimentare cu gaze
naturale.
64
 ANEXA 1
CORELARE ÎNTRE SOLUŢIILE SAU DETALIILE DE PRINCIPIU ŞI
DOMENIUL DE UTILIZARE AL PRODUSELOR
TABELUL 1.1 – CORELARE ÎNTRE SOLUŢIILE SAU DETALIILE DE PRINCIPIU ŞI DOMENIUL DE UTILIZARE AL
PRODUSELOR DIN POLISTIREN EXPANDAT (EPS) - utilizate pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate
Domeniul de Indicativ
Cod Soluţii/alcătuiri principale Observaţii
utilizare SOLUŢIE / DETALIU
1 2 3 4 5
Strat aplicat la exterior ca sistem compozit compact de
E1a izolare termică (ETICS), pe pereţi din zidărie sau din Cap.E, detalii: E1.1 – E1.8
beton
Idem pe partea inferioară a planşeelor balcoanelor, Cu polistiren extrudat (XPS)
E1b Cap.E, detalii: E1.9, E1.10
logiilor sau bowindourilor la pardoseală
Strat aplicat la exterior ca sistem de izolare termică cu POAB –protecţie împotriva
Pereţi exteriori
E2 strat de aer ventilat, cu restricţiile impuse de clasa de Cap.E, detalii: E2.2 – E2.8 oxidării, căldurii şi atacurilor
reacţie la foc şi aplicarea stratului POAB biologice.
Strat termoizolant aplicat pe faţa de la interior a Datorită grosimii sporite se
pereţilor protejat cu tencuială armată. (sau panouri de reduce suprafaţa şi implicit
E3 Cap.E, detaliu: E3.1
gips carton pe schelet, soluţie nerecomandată, vezi volumul încăperilor
observaţii)
Strat termoizolant protejat la partea superioară de o Cap.T,
hidroizolaţie, iar la partea inferioară de o barieră contra Detalii: T0.1, T0.2a, T0.2b,
terasă T vaporilor de apă, utilizat în cadrul acoperişurilor cu T0.3a, T0.3b, T0.5a, T1.3,
circulaţie ocazională sau la terasele grădină. T1.4, T1.5, T1.6, T1.8,
T3.1, T3.2,
Strat aplicat ca izolaţie termică a planşeelor de pod şi Cap.A,
Acoperiş A1 a podurilor neîncălzite. Detalii: A0.1, A0.3,
A1.1 – A1.8,
Strat termoizolant amplasat între capriori şi/sau sub Cap.A, Vezi nota de la E2
mansardă
căpriori, cu strat de ventilare sub astereală, cu strat de Detalii: A2.1, A2.2
A2 protecţie şi finisaj la partea inferioară, cu restricţiile
impuse de clasa de reacţie la foc şi strat POAB la faţa
superioară.
65
 Tabelul 1.1 continuare
Strat orizontal de termoizolare suplimentară aplicat pe Cap.S,
S1 planşeul de peste subsol Detalii S0.1,
Planşee peste S1.1, S1.2
subsol Strat termoizolant amplasat sub planşeul de peste Cap.S,
S2 subsol Detalii, S0.2,
S2.1, S2.2

Strat aplicat peste placa de beton, pe un strat de Cap.P,

Placa pe sol P
etanşare, sub pardoseala cu încărcare distribuită, Detalii P1.1, P1.2, P1.4

66
 TABELUL 1.2 – CORELARE ÎNTRE SOLUŢIILE SAU DETALIILE DE PRINCIPIU ŞI DOMENIUL DE UTILIZARE AL
PRODUSELOR DIN POLISTIREN EXTRUDAT (XPS) - utilizate pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate

Domeniul de Indicativ
Cod Soluţii/alcătuiri principale Observaţii
utilizare SOLUŢIE / DETALIU
1 2 3 4 5
Strat termoizolant aplicat pe partea superioară a
E1b Cap.E, detalii: E1.9, E1.10
planşeelor balcoanelor sau logiilor
Pereţi exteriori Strat la exterior ca sistem compozit compact de
E1 Cap.E, detalii: E1.4, E2.8,
izolare termică (ETICS), pe pereţi în zona soclurilor
E2 E2.10, E2.11
sau subsolurilor
Strat termoizolant utilizat la terase ranversate sau la Cap.T, .
terasele grădină. Detalii: T0.4a, T0.4b,
terasă T
T0.4c, T0.5c, T0.5d, T1.1,
Acoperiş T1.2, T1.7, T1.9, T2.1
Posibil de utilizat ca izolaţie termică la planşeele de Cap.A, POAB –protecţie mecanică
mansardă A1 mansardă sau a podurilor neîncălzite circulate (cu strat Detalii: A0.1, A0.2.3, şi împotriva oxidării, căldurii
POAB). A1.1 – A1.8, şi atacurilor biologice
Strat orizontal de termoizolare suplimentară aplicat pe Cap.S,
Planşee peste
S1 planşeul de peste subsol Detalii S0.1,
subsol
S1.1, S1.2

Strat aplicat peste placa de beton, pe un strat de Cap.P,

Placa pe sol P
etanşare, sub pardoseala cu încărcare distribuită, Detalii P1.1, P1.2

67
 TABELUL 1.3 – CORELARE ÎNTRE SOLUŢIILE SAU DETALIILE DE PRINCIPIU ŞI DOMENIUL DE UTILIZARE AL
PRODUSELOR DIN VATĂ MINERALĂ (MW) - utilizate pentru reabilitarea termică a clădirilor de locuit multietajate

Domeniul de Indicativ
Cod Soluţii/alcătuiri principale Observaţii
utilizare SOLUŢIE / DETALIU
1 2 3 4 5
Strat aplicat la exterior ca sistem compozit compact de
E1a izolare termică (ETICS), pe pereţi din zidărie sau din Cap.E, detalii: E1.1 – E1.8
beton
Idem pe partea inferioară a planşeelor balcoanelor, Cu polistiren extrudat (XPS)
E1b Cap.E, detalii: E1.9, E1.10
logiilor sau bowindourilor la pardoseală
Pereţi exteriori
Strat aplicat la exterior ca sistem de izolare termică cu Cap.E, detalii: E2.2 – E2.9, PVAB –protecţie la vânt şi
E2
strat de aer ventilat şi strat PVAB E2.12 la atacuri biologice,.
Strat termoizolant aplicat pe faţa de la interior a
E3 pereţilor protejat cu strat de finisaj aplicat peste un Cap.E, detaliu: E3.1
strat cu rol de barieră împotriva vaporilor de apă
Strat termoizolant protejat la partea superioară de o Cap.T,
hidroizolaţie, iar la partea inferioară de o barieră contra Detalii: T0.2a, T0.2b,
terasă T vaporilor de apă, utilizat în cadrul acoperişurilor cu T0.5a, T1.3, T1.4, T1.5,
circulaţie ocazională sau la terasele grădină. T1.6, T1.8,
T3.1, T3.2,
Strat aplicat ca izolaţie termică a planşeelor de pod şi Cap.A, Vezi nota de la E2
a podurilor neîncălzite cu strat PVAB la faţa Detalii: A0.1, A0.2.4,
A1
superioară permeabil la vaporii de apă şi impermeabil A0.3, A0.4
Acoperiş la apă.. A1.1 – A1.9,
Strat termoizolant amplasat între capriori şi/sau sub Cap.A, Vezi nota de la E2
căpriori, cu strat de ventilare sub astereală, cu strat de Detalii: A2.1, A2.2
mansardă
protecţie şi finisaj la partea inferioară, cu strat PVAB
la faţa superioară permeabil la vaporii de apă şi
A2
impermeabil la apă.

68
 Tabelul 1.3 continuare
Strat orizontal de termoizolare suplimentară aplicat pe Cap.S,
S1 planşeul de peste subsol Detalii S0.1,
Planşee peste S1.1, S1.2
subsol Strat termoizolant amplasat sub planşeul de peste Cap.S,
S2 subsol Detalii, S0.2,
S2.1, S2.2
Cap.P,
Strat aplicat peste placa de beton, pe un strat de
Placa pe sol P Detalii P1.1, P1.2,
etanşare, sub pardoseala cu încărcare distribuită,
P1.3, P1.4

69
 ANEXA 2
CERINŢE MINIME PENTRU CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PRODUSELOR TERMOIZOLANTE

TABELUL 2.1
CERINŢE MINIME PENTRU CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PRODUSELOR DIN POLISTIREN EXPANDAT (EPS)
Indicativ soluţii (vezi P.II)
DOMENIU DE UTILIZARE

condiţii normale de laborator

Toleranţa perpendicularităţii

Stabilitatea dimensională în

Stabilitatea dimensională în

Efortul de compresiune la o
deformare (tasare) de 10%

Absorţia de apă, de lungă

Absorţia de apă, de lungă

sarcină la compresiune şi
Deformarea în condiţii de
temperatură şi umiditate

Rezistenţa la încovoiere

Fluajul de compresiune
perpendiculară pe feţe
Rezistenţa la tracţiune
condiţii specificate de
ALCĂTUIRI

durată, prin difuziune

Toleranţa planeităţii

durată, prin imersie

Toleranţa grosimii
Toleranţa lungimii
TERMO-

Compresibilitate
Toleranţa lăţimii

temperatură

DENUMIRE
IZOLANTE

Li Wi Ti Si Pi DS(N)i DS(TH)i DLT(i)5 CS(10)i TRi BSi CC(i1/i2/y)σc WL(T)i WD(V)i CPi EPS

Termosistem compact EPS

L2 W2 T2 S2 P4 DS(N)2 DS(70,-)2 - CS(10)100* TR100 BS150 - - - -
E1 (ETICS) (vezi nota*) 100
EPS
Idem zona parter L1 W2 T2 S2 P4 DS(N)2 DS(70,-)1 - CS(10)120 TR150 BS170 - WL(T)2 WD(V)5 -
120
Pereţi exteriori

E2 Sistem termoizolant EPS

L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 DLT(1)5 CS(10)70 - BS115 - - - -
cu strat de aer ventilat 70
E3 Termoizolaţie aplicată EPS
L1 W1 T2 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 - CS(10)100 TR100 BS150 - - WD(V)5 -
la interior 100
Termoizolaţie protejată
EPS
cu şapă suport al L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)2 - CS(10)120 - BS170 CC(2/1,5/10)150 - - CP5
120
T hidroizolaţiei
Terasă

Hidroizolaţie aplicată EPS

L1 W1 T2 S2 P4 DS(N)5 DS(70,-)1 DLT(1)5 CS(10)150 - BS200 CC(2/1,5/10)150 - - CP3
direct pe termoizolaţie 150
Acoperiş

Termoizolaţie, protejată
EPS
A1 cu şapă, amplasată pe L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 - CS(10)120 - BS170 CC(2/1,5/10)100 - - CP5
120
planşeele de pod
mansardă

Termoizolaţie între şi
EPS
A2 sub căpriori aplicată L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)1 DLT(1)5 CS(10)60 - BS100 - - - -
60
condiţionat (vezi nota**)

70
 Termoizolaţie aplicată EPS
S1 L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 - CS(10)100 - BS150 CC(2/1,5/10)100 - - CP5
Planşeu
pe planşeu 100
subsol
peste
Termoizolaţie aplicată EPS
S2 L1 W1 T2 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 - CS(10)70 TR100 - - - - -
sub planşeu 70
Planşeu Termoizolaţie sub EPS
pe sol P L1 W1 T1 S1 P4 DS(N)5 DS(70,-)3 - CS(10)120 - BS170 CC(2/1,5/10)100 - - CP5
şapă 120

Nota*: Plăcile din EPS utilizate în sistem ETICS, la faţade, pe zone care nu sunt expuse acţiunii distructive a grindinei pot avea CS(10)80, cu o densitate minimă de 16,8 kg/m3 .

Nota**: Termoizolaţia se amplasează în structurile din lemn cu restricţii impuse de clasa de reacţie la foc, cu obligativitatea aplicării unui strat de protecţie mecanică împotriva
atacurilor biologice şi care să prevină contactul dintre EPS şi conservanţii lemnului care ar putea provoca dizolvarea sau umflarea polistirenului, precum şi cu asigurarea
unei protecţii împotriva temperaturilor ridicate ale învelitorii.

71
TABELUL 2.2

CERINŢE MINIME PENTRU CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PRODUSELOR DIN POLISTIREN EXTRUDAT (XPS)

Indicativ soluţii (vezi P.II)

DOMENIU DE UTILIZARE

DENUMIRE PRODUS
Efortul de compresiune la o
Toleranţa perpendicularităţii

deformare (tasare) de 10%

Stabilitatea dimensională în

Absorţia de apă, de lungă

Absorţia de apă, de lungă

sarcină la compresiune şi
Deformarea în condiţii de
temperatură şi umiditate

Factorul de rezistenţă la
difuzia vaporilor de apă
Fluajul de compresiune
perpendiculară pe feţe
Rezistenţa la tracţiune
condiţii specificate de
ALCĂTUIRI

durată, prin difuziune

Rezistenţa la îngheţ-
Toleranţa planeităţii

durată, prin imersie

Toleranţa grosimii
Toleranţa lungimii
TERMO-

Toleranţa lăţimii

temperatură
IZOLANTE

dezgheţ
L W Sb Smax T DS(TH)i DLT(i)5 CS(10\y)i TRi CC(i1/i2/y)σc WL(T)i WD(V)i MUi FTi XPS
Termosistem
XPS
Aceste caracteristici se determină pentru plăcile termoizolante
compact (ETICS) pe T3 DS(70,-)5 - CS(10\y)200 TR200 - WL(T)3 WD(V)5 MU50 FT2

în conformitate cu 4.2.2, tabelul 1 din SR EN 13164:2009

E1 200
zona parter
exteriori
Pereţi

Termoizolaţie la soclu XPS

T2 DS(70,90)5 DLT(2)5 CS(10\y)300 TR200 CC(2/1,5/10)100 WL(T)1,5 WD(V)3 MU100 FT2
şi pereţii subsolurilor 300
Termoizolaţie protejată XPS
T2 - DLT(2)5 CS(10\y)200 - CC(2/1,5/25)150 - WD(V)5 MU100 FT2
cu hidroizolaţiei pe şapă 200
Terasă

T
Termoizolaţie la XPS
T2 DS(70,90)5 DLT(2)5 CS(10\y)300 CC(2/1,5/10)150 WL(T)0,7 WD(V)3 MU150 FT2
terase ranversate 300
Acoperiş

Termoizolaţie, protejată
XPS
A1 cu şapă, amplasată pe T2 DS(70,-)5 - CS(10\y)200 - CC(2/1,5/25)100 - WD(V)5 MU100 FT2
200
planşeele de pod
mansardă

Termoizolaţie peste
XPS
A2 căpriori aplicată T2 DS(70,-)5 DLT(1)5 CS(10\y)500 TR200 CC(2/1,5/25)200 - WD(V)5 MU50 FT2
500
condiţionat (vezi nota)
Planşeu
Termoizolaţie aplicată XPS
peste S1 T2 DS(70,-)5 - CS(10\y)300 - CC(2/1,5/25)150 - WD(V)5 MU100 FT1
pe planşeu 300
subsol
Planşeu Termoizolaţie sub XPS
pe sol P T2 DS(70,90)5 - CS(10\y)300 - CC(2/1,5/25)150 WL(T)0,7 WD(V)5 MU150 FT1
şapă 300
Nota: Termoizolaţia se amplasează în structurile din lemn cu restricţii impuse de clasa de reacţie la foc, cu obligativitatea aplicării unui strat de protecţie mecanică împotriva atacurilor biologice şi care să
prevină contactul dintre XPS şi conservanţii lemnului care ar putea provoca dizolvarea sau umflarea polistirenului, precum şi cu asigurarea unei protecţii împotriva temperaturilor ridicate ale învelitorii.

72
TABELUL 2.3
CERINŢE MINIME PENTRU CARACTERISTICILE TEHNICE ALE PRODUSELOR DIN VATĂ MINERALĂ (MW)

Indicativ soluţii (vezi P.II)

DOMENIU DE UTILIZARE

Absorţia de apă, de scurtă

Efortul de compresiune la
Stabilitatea dimensională
în condiţii specificate de

o deformare (tasare) de

Fluajul de compresiune
perpendiculară pe feţe
Rezistenţa la tracţiune
ALCĂTUIRI

Sarcina concentrată

durată, prin imersie

Toleranţa grosimii

Compresibilitate
TERMO- Observaţii

temperatură
IZOLANTE

10%
Ti DS(T+) CS(10\y)i TRi PL(5)i CC(i1/i2/y)σc WSi CPi

Termosistem
T5 CS(10\y)20 TR10 PL(5)250 - -

Se determină pentru plăcile utilizate ca termosistem ETICS în conformitate

E1 compact (ETICS)
Pereţi exteriori

Se determină pentru plăcile termoizolante în conformitate

Idem zona parter T5 CS(10\y)30 TR10 PL(5)300 - - -
E2 Sistem termoizolant *) cu *) - termoizolaţie fixată mecanic, acoperită cu un strat
T3 CS(10\y)10 TR7,5 - - -
strat de aer ventilat **) de protecţie la vânt şi la atacuri biologice (PVAB)
E3 Termoizolaţie la interior
T3 CS(10\y)5 TR1 - - - -
sub plăci de gipscarton

cu 4.3.7 din SR EN 13162:2009

cu 4.3.2 din SR EN 13162:2009

Termoizolaţie protejată
T6 CS(10\y)50 - PL(5)550 CC(2/1,5/10)4 CP4
cu hidroizolaţiei pe şapă
T
terasă

Hidroizolaţie lestată
T6 CS(10\y)50 TR10 PL(5)600 CC(2/1,5/10)3 CP3
aplicată pe termoizolaţie
Acoperiş

Termoizolaţie, protejată
A1 cu şapă, amplasată pe T6 CS(10\y)50 - PL(5)550 CC(2/1,5/10)4 CP5
planşeele de pod
mansardă

Termoizolaţie între şi **) Termoizolaţia va avea rezistenţa la trecerea

A2 sub căpriori aplicată T2 - - - - - aerului ≥AFr 5 şi se amplasează în structurile cu
condiţionat **) strat de aer ventilat protejată cu un strat PVAB
Termoizolaţie aplicată
Pe planşee

T6 CS(10\y)50 - PL(5)600 CC(2/1,5/10)4 CP4

sub pardo-

pe planşeu sub şapă

S1
seală

Termoizolaţie între Termoizolaţie plăci sau vrac protejată cu un strat

T2 CS(10\y)0,5 TR1 - - -
grinzişoare PVAB
Sub Termoizolaţie lipită
S2 T4 CS(10\y)20 TR10 - - -
planşee sub planşeu

73
 ANEXA 3
(informativă)

PREVEDERI LEGATE DE INSCRIPŢIONAREA PRODUSELOR DIN

POLISTIREN EPS sau XPS

1. Marcarea CE şi etichetarea produselor vor respecta prevederile anexei ZA din specificaţiile

tehnice europene armonizate aferente acestor produse;
2. Suplimentar faţă de informaţiile care însoţesc simbolul marcajului de conformitate CE
cuprinse în anexa ZA, din specificaţiile tehnice, pentru produsele din polistiren expandat
(EPS) se recomandă următoarele:

a. Pentru verificarea şi recunoaşterea/identificarea ulterioară a produselor puse în

operă să se efectueze inscripţionarea pe partea laterală a plăcilor de polistiren aşa
cum se prevede şi în anexa ZA.3 din SR EN 13163:2009 respectiv SR EN
13164:2009;

b. Pentru identificarea vizuală, rapidă, a produselor la achiziţionare, manipulare,

transport, depozitare şi control se recomandă la inscripţionarea produselor
utilizarea codurilor de culoare prezentate în tabelul 1:
Tabelul 1
Clasa de prod Cod de culoare Observaţii
EPS 50 1 x MARO
EPS 60 1 x ALBASTRU
EPS 70 2 x ALBASTRU
EPS 80 1 x ROSU
EPS 100 1 x GALBEN
EPS 120 2 x GALBEN
EPS 150 1 x NEGRU
EPS 200 2 x NEGRU
EPS T 2 1 x VERDE
EPS T 4 2 x VERDE
EPS T 5 3 x VERDE

3. Modul de dispunere al benzilor, locul şi dimensiunile acestora se vor stabili de asociaţiile

profesionale de profil.

74
 ANEXA 4
REFERINŢE TEHNICE

Reglementări tehnice:

1. NP 040-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi Aprobat prin Ordinul M.L.P.T.L.

exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri. nr. 607/21.04.2003 publicat în
Monitorul Oficial al României
Partea I nr.776 bis/05.11.2003
2. NP 064-2002 Normativ pentru proiectarea mansardelor Aprobat prin Ordinul M.L.P.T.L.
la clădiri de locuit. nr. 1991/12.12.2002 publicat în
Monitorul Oficial al României
Partea I nr. 944 / 23.12.2002
3. NP 069-2002 Normativ privind proiectarea, execuţia şi Aprobat prin Ordinul M.L.P.T.L.
exploatarea învelitorilor acoperişurilor în pantă la nr. 606/21.04.2003 publicat în
clădiri. Monitorul Oficial al României
Partea I nr. 776 bis / 05.11.2003
4. NP 121-2006 Normativ privind reabilitarea Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
hidroizolaţiilor bituminoase ale acoperişurilor nr. 1732/21.09.2006 publicat în
clădirilor. Monitorul Oficial al României
Partea I nr. 910/08.11.2006
5. NP 064-2002 Ghid privind proiectarea, execuţia şi Aprobat prin Ordinul M.L.P.T.L.
exploatarea elementelor de construcţii hidroizolate cu nr. 605/21.04.2003 publicat în
materiale bituminoase şi polimerice. Monitorul Oficial al României
Partea I nr. 576 bis /12.08.2003
6. GP 110-2004 Ghid privind reabilitarea termică a Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
blocurilor de locuinţe cu regim de înălţime până la nr. 364/08.03.2005 publicat în
P+9E, realizate după proiecte tip, prin transformarea Monitorul Oficial al României
acoperişurilor tip terasă în acoperişuri înclinate, cu Partea I nr. 1177bis / 27.12.2005
amenajarea de poduri neîncălzite sau mansarde.
7. GP 112-2004 Ghid privind proiectarea, execuţia şi Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
exploatarea învelitorilor din membrane polimerice nr. 219/2005 publicat în Monitorul
realizate ,,in situ”. Oficial al României Partea I nr.
435 bis / 23.05.2005
8. GP 114-2006 Ghid privind proiectarea, execuţia şi Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
exploatarea hidroizolaţiilor cu membrane bituminoasenr. 1734/21.09.2006 publicat în
aditivate cu APP şi SBS. Monitorul Oficial al României
Partea I nr. 928/15.11.2006
9. C 107-2005 Normativ privind calculul termotehnic al Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
elementelor de construcţie ale clădirilor. nr. 2055/29.11.2005 publicat în
Monitorul Oficial al României
Partea I nr. 1.124 bis/ 13.12.2005
10. Ordinul M.D.R.T. nr. 2513 din 22/11/2010 de publicat în Monitorul Oficial al
modificare a reglementării tehnice C 107-2005 României Partea I nr. 820/ 8.12.2010
Normativ privind calculul termotehnic al elementelor
de construcţie ale clădirilor.

75
 11. GT 058-2003 Ghid privind criteriile de performanţă ale Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
cerinţelor de calitate conform legii nr.10/1995 privind nr. 902/25.11.2003; publicat în
calitatea în construcţii, pentru instalaţii de ventilare- Monitorul Oficial al României
climatizare. Partea I nr. 877/10.12.2003
12. GT 059-2003 Ghid privind criteriile de performanţă ale Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
cerinţelor de calitate conform legii nr.10/1995 privind nr. 903/25.11.2003; publicat în
calitatea în construcţii, pentru instalaţiile electrice din Monitorul Oficial al României
clădiri. Partea I nr. 867/5.12.2003
13. GT 060-2003 Ghid privind criteriile de performanţă Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
ale cerinţelor de calitate conform legii nr.10/1995 nr. 901 /25.11.2003; publicat în
privind calitatea în construcţii, pentru instalaţiile de Monitorul Oficial al României
încălzire centrală. Partea I nr. 877/10/12/2003
14. GT 063-2004 Ghidul criteriilor de performanţă a Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
cerinţelor de calitate conform Legii nr. 10/1995 privind nr. 173 /15.02.2005; publicat în
calitatea în construcţii pentru instalaţii sanitare din Monitorul Oficial al României
clădiri . Partea I nr. 375 bis/04.05.2005
15. Mc 001/1- 2006 Metodologie de calcul al performanţei Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
energetice a clădirilor. Partea I-Anvelopa clădirii. nr. 157/01.02.2007; publicat în
Monitorul Oficial al României
Partea I nr. 126 bis/21.02.2007
16. Mc 001/2- 2006 Metodologie de calcul al performanţei Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
energetice a clădirilor. Partea II – Performanţa nr. 157/01.02.2007; publicat în
energetică a instalaţiilor din clădiri. Monitorul Oficial al României
Partea I nr. 126 bis/21.02.2007
17. Mc 001/3- 2006 Metodologie de calcul al performanţei Aprobat prin Ordinul M.T.C.T.
energetice a clădirilor. Partea III – Auditul şi nr. 157/01.02.2007; publicat în
certificatul de performanţă al clădirii. Monitorul Oficial al României
Partea I nr. 126 bis/21.02.2007
18. C107/7-2002 Normativ pentru proiectarea la stabilitate Aprobat prin Ordinul M.L.P.T.L.
termica a elementelor de inchidere ale cladirilor nr. 1574/15.10.2002; publicat în
Monitorul Oficial al României
Partea I nr. 126 bis/21.02.2007
19. I 5 – 2010 Normativ pentru proiectarea, executarea si Aprobat prin Ordinul M.D.R.T.
exploatarea instalatiilor de ventilare si climatizare. nr.1659 / 22.06.2011 publicat in
Monitorul Oficial al Romaniei
Partea I, nr. 504 / 15.07.2011

Standarde:

1. SR EN 13707+A2:2009 Foi flexibile pentru hidroizolaţii. Foi bituminoase armate

pentru hidroizolarea acoperişurilor. Definiţii şi caracteristici;

2. SR EN 13956:2006 şi Foi flexibile pentru hidroizolaţii. Foi hidroizolante de material

SR EN 13956:2006/AC:2006 plastic şi cauciuc pentru acoperiş. Definiţii şi caracteristici
3. ETAG 004:2000 Ghidului European pentru Agrementarea Tehnică a Sistemelor
de Izolare Termică Exterioară;
4. ETAG 014:2011 şi ETAG Ghid de Agrement Tehnic European pentru dibluri din material
020:2006 plastic utilizate la prinderea sistemelor compozite de izolare
termică exterioare;

76
5. SR EN 13496:2003
6. SR EN 13497:2004
7. SR EN 13498:2004
8. SR EN 13499:2004
9. SR EN 13500:2004
10. SR EN 13162:2009
11. SR EN 13163:2009
12. SR EN 13164:2009
13. SR EN 13165:2009
14. SR EN 13167:2009
15. SR EN 13170:2009
16. SR EN 822:1997
17. SR EN 823:1997
18. SR EN 824:1997
19. SR EN 825:1997
20. SR EN 826:1997
21. SR EN 1602+AC:1998
22. SR EN 1603+AC:1998/
A1:2007
23. SR EN 1604+AC:1998
SR EN 1604+AC:1998
/A1:2007
24. SR EN 1607+AC:1999
25. SR EN 1935:2003
şi
SR EN 1935:2003 /AC:2004
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea rezistenţei la smulgere a sistemelor compozite de
izolare termică la exterior (ETICS) (încercare cu bloc de spumă);
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea rezistenţei la impact a sistemelor compozite de
izolare termică la exterior (ETICS);
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea rezistenţei la penetrare a sistemelor compozite de
izolare termică la exterior (ETICS);
Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite de
izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de polistiren
expandat. Specificaţie;
Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite de
izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de vată minerală.
Specificaţie;
Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din vată
minerală (MW). Specificaţie;
Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din
polistiren expandat (EPS). Specificaţie;
Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din
spumă de polistiren extrudat (XPS) Specificaţie;
Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din
spumă rigidă de poliuretan (PUR). Specificaţie;
Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din
sticlă celulară (CG). Specificaţie;
Produse termoizolante pentru clădiri. Produse fabricate din
plută expandată (ICB). Specificaţie;
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea lungimii şi lăţimii;
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea grosimii;
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea perpendicularităţii;
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea planităţii;
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea comportării la compresiune;
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea densităţii aparente;
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea stabilităţii dimensionale în condiţii normale şi
constante de laborator (23 grade C / 50% umiditate relativă);
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea stabilităţii dimensionale în condiţii specificate de
temperatură şi umiditate;
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea rezistenţei la tracţiune perpendicular pe feţe;
Accesorii pentru construcţii. Balama cu ax simplu. Cerinţe şi
metode de încercare;
77
26. SR EN 12051:2001
27. SR EN 12087:1999
SR EN 12087:1999/A1:2007
28. SR EN 12086:1999
29. SR EN 12091:1999
30. SR EN 12207:2002
31. SR EN 12208:2002
32. SR EN 12210:2002
SR EN 12210:2002/AC:2003
33. SR EN 12365-1:2004
34. SR EN 12608:2004
35. SR EN 14351-1+A1:2010
36. SR EN 13501-1+A1:2010
37. SR EN 13501-2+A1:2010
38. SR EN 13501-5+A1:2010
Accesorii pentru construcţii. Închizători pentru uşi şi ferestre.
Condiţii şi metode de încercare;
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea absorbţiei apei de lungă durată prin imersie.
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea proprietăţilor de transmisie a vaporilor de apă;
Produse termoizolante destinate utilizării la clădiri.
Determinarea rezistenţei la efectul de îngheţ-dezgheţ;
Ferestre şi uşi. Permeabilitate la aer. Clasificare;
Ferestre şi uşi. Etanşeitate la apă. Clasificare;
Ferestre şi uşi. Rezistenţă la încărcarea din vânt. Clasificare;
Feronerie pentru clădiri. Profile de etanşare pentru vitraj şi
garnituri de etanşare pentru uşi, ferestre, obloane şi pereţi
cortină. Partea 1: Cerinţe de performanţă şi clasificare.
Profile din policlorură de vinil neplastifiată (PVC-U) pentru
fabricarea ferestrelor şi uşilor. Clasificare, cerinţe şi metode de
încercare;
Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de
performanţă. Partea 1: Ferestre şi uşi exterioare pentru pietoni,
fără caracteristici de rezistenţă la foc şi / sau etanşeitate la fum;
Clasificare la foc a produselor şi elementelor de construcţie.
Partea 1:Clasificare folosind rezultatele încercărilor de reacţie
la foc
Clasificare la foc a produselor şi elementelor de construcţie.
Partea 2: Clasificare folosind rezultatele încercărilor de
rezistenţă la foc, cu excepţia produselor utilizate în instalaţiile
de ventilare
Clasificare la foc a produselor şi elementelor de construcţie.
Partea 5: Clasificare pe baza rezultatelor încercărilor
acoperişurilor expuse la un foc exterior
78
 PARTEA a II-a
SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMICĂ A ANVELOPEI

79
 CUPRINS :

CAPITOLUL I: PREVEDERI GENERALE

SECŢIUNEA 1: Obiect şi domeniu de aplicare
SECŢIUNEA a 2-a: Terminologie şi abrevieri

CAPITOLUL II: PRINCIPII GENERALE ŞI MODUL DE UTILIZARE AL SOLUŢIILOR

CADRU
SECŢIUNEA 1: Generalităţi

CAPITOLUL III: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU

ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE.
SOLUŢII PENTRU PEREŢI EXTERIOR - PARTE OPACĂ (E)
SECŢIUNEA 1: Generalităţi
SECŢIUNEA a 2-a: Soluţii cu suplimentare a termoizolaţiei pereţilor exteriori – parte opacă, prin
intervenţie la exterior
SECŢIUNEA a 3-a: Soluţii cu suplimentare a termoizolaţiei pereţilor exteriori – parte opacă, prin
intervenţie la interior

CAPITOLUL IV: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU

ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE.
SOLUŢII PENTRU PLANŞEE DE TERASĂ (T)
SECŢIUNEA 1: Generalităţi
SECŢIUNEA a 2-a: Recomandări pentru terasa ranversată
SECŢIUNEA a 3-a: Recomandări pentru terasa grădină
SECŢIUNEA a 3-a: Recomandări pentru terasa grădină
SECŢIUNEA a 4-a: Recomandări generale pentru terase

CAPITOLUL V: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA

PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU
PLANŞEE DE POD (A)
SECŢIUNEA 1: Generalităţi
SECŢIUNEA a 2-a: Recomandări de principiu şi detalii de racordare

CAPITOLUL VI: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU

ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE.
SOLUŢII PENTRU PLANŞEE PESTE SUBSOLURI NEÎNCĂLZITE (S)
SECŢIUNEA 1: Generalităţi
SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare

CAPITOLUL VII: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU

ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE.
SOLUŢII PENTRU PLANŞEE PE SOL (P)
SECŢIUNEA 1: Generalităţi
SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare

CAPITOLUL VIII: SOLUŢII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU

ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE.
SOLUŢII PENTRU FERESTRE ŞI UŞI EXTERIOARE (F)

80
SECŢIUNEA 1: Generalităţi
SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare
SECŢIUNEA a 3-a: Prevederi de principiu pentru elemente auxiliare

CAPITOLUL IX: SOLUŢII PENTRU ALTE ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE

PERIMETRALE
SECŢIUNEA 1: Generalităţi

CAPITOLUL X: SCHEME ŞI DETALII DE PRINCIPIU PENTRU SOLUŢII DE

REABILITARE ŞI MODERNIZARE TERMICĂ A CLĂDIRILOR

ANEXA 1 (informativă) – Ferestre şi uşi exterioare

ANEXA 2 (informativă) – Geamuri termoizolante
ANEXA 3 (informativă) – Sisteme de protecţie la acţiunea radiaţiei solare
ANEXA 4 (informativă) – Grile de admisie şi evacuare la tâmplării
ANEXA 5 (informativă) – Benzi de etanşare la montarea ferestrelor noi
ANEXA 6 - Referinţe tehnice şi legislative

81
 PARTEA a II-a
SOLUŢII CADRU PENTRU REABILITAREA TERMICĂ A ANVELOPEI
Înlocuieşte: SC 007- 02

CAPITOLUL I: PREVEDERI GENERALE

SECŢIUNEA 1: Obiect şi domeniu de aplicare

Art.1
Prezenta reglementare tehnică cuprinde prevederi şi soluţii de principiu referitoare la concepţia şi
proiectarea sub aspectul realizării cerinţei esenţiale de izolare termică şi de economie a energiei, la
nivelul zonelor opace şi a celor vitrate ale elementelor de închidere ale clădirilor de locuit care se
reabilitează şi se modernizează din punct de vedere higrotermic, în conformitate cu prevederile
legislaţiei în vigoare.

Art.2
Reglementarea se referă, în principal, la următoarele elemente de construcţie perimetrale:
(1) pereţi exteriori - parte opacă;
(2) pereţi exteriori - parte vitrată - tâmplăria exterioară.
(3) planşee de terasă;
(4) planşee care delimitează volumul încălzit al clădirii de spaţii neîncălzite adiacente (planşee de
pod, planşee peste subsoluri neîncălzite, ş.a.);
(5) plăci pe sol, peste cota terenului sistematizat (CTS);

Art.3
Lucrările de îmbunătăţire a protecţiei termice se recomandă ca să se realizeze:
(1) concomitent cu alte lucrări de intervenţie la clădirile existente cum sunt cele de consolidare
structurală antiseismică şi cele de reparaţii capitale.
(2) însoţite şi de modernizarea funcţională şi arhitecturală a clădirii şi eventual de ridicarea nivelului
de protecţie acustică, în funcţie de opţiunea utilizatorilor, respectând, de câte ori este posibil, şi
cerinţele de siguranţă în exploatare, igienă, sanatate şi mediu, precum şi cea de securitate la
incendiu.

Art.4
Prevederile se adresează proiectanţilor, experţilor tehnici, auditorilor energetici, verificatorilor de
proiecte atestaţi MDRT, executanţilor, responsabililor tehnici cu execuţia, autorităţilor publice,
asociaţiilor profesionale şi organismelor de verificare şi control.

Art.5
(1) Reglementarea oferă soluţii generale, de principiu, pe baza cărora vor putea fi proiectate în mod
corect detaliile de execuţie în cadrul proiectelor de reabilitare/modernizare termică şi energetică.
(2) Aplicarea prezentei reglementari se face în corelare cu prevederile din alte documente: acte
normative, reglementari tehnice şi standarde. Referirile la alte documente sunt date în continuare
în text în cazurile în care este necesar şi sunt enumerate în Anexa nr.6 – Referinţe tehnice şi
legislative.

82
SECŢIUNEA a 2-a: Terminologie şi abrevieri

Art. 6
În prezenta lucrare se aplică termenii şi definiţiile următoare:

(1) reabilitare termică/energetică

ansamblu de măsuri care conduc la atingerea parametrilor de izolare termică/consumuri energetice
prevăzuţi la proiectarea iniţială a clădirii.

(2) modernizare termică

ansamblu de măsuri care conduc la îmbunătăţirea izolaţiei termice a anvelopei unei clădiri existente
şi a etanşeităţii la aer, reducând fluxul termic disipat prin conducţie, în scopul realizării condiţiilor
minime de confort şi igienico-sanitare (inclusiv evitarea riscului de condens superficial şi interstiţial)
dar şi a reducerii consumurilor de energie şi implicit a emisiilor poluante la nivelul stabilit de
legislaţia în vigoare, în condiţiile unei investiţii optime pe întreg ciclul de viaţă al clădirii, minime în
raport cu performanţa obţinută şi a unei durate de recuperare a investiţiei cât mai scurte.

(3) modernizare energetică

ansamblu de măsuri care conduc la creşterea performanţei energetice a unei clădiri, analizate
independent de comportamentul instalaţiilor şi al utilizatorilor, prin intervenţii atât asupra anvelopei
unei clădiri cât şi asupra instalaţiilor aferente clădirii, în scopul realizării atât a condiţiilor minime de
confort şi igienico-sanitare (inclusiv evitarea riscului de condens superficial şi interstiţial) cât şi a
reducerii consumurilor de energie şi implicit a emisiilor poluante la nivelul stabilit de legislaţia în
vigoare, în condiţiile unei investiţii optime pe întreg ciclul de viaţă al clădirii, minime în raport cu
performanţa obţinută şi a unei durate de recuperare a investiţiei cât mai scurte.

(4) modernizare termică/energetică complexă, integrată, a unui ansamblu de clădiri

ansamblu de măsuri care conduc la îmbunătăţirea performanţei unui ansamblu de clădiri – evaluată
prin analiză multicriterială, ţinînd cont de resursele locale, de condiţiile climatice, economice,
sociale, etc. ale amplasamentului şi de toate cerinţele esenţiale în domeniul clădirilor pe întreaga
durată de viaţă a clădirii, în condiţiile unei investiţii optime pe întreg ciclul de viaţă al clădirii,
minime în raport cu performanţa obţinută şi a unei durate de recuperare a investiţiei cât mai scurte.

(5) sistem compozit compact de izolare termică la exterior (ETICS = External Thermal Insulation
Composite System) / termosistem
sistem aplicat pe şantier, format din produse fabricate industrial, livrat ca sistem complet de către
producătorul de sistem şi conţinând, ca un minimum, următoarele componente alese în mod specific
de producătorul de sistem pentru sistem şi substrat: adeziv şi mijloace de fixare mecanică, material
termoizolant, straturi de grund de bază din care cel puţin unul conţine armătură, armătură, material
de finisare care poate include o acoperire decorativă; toate componentele unui sistem ETICS sunt
proiectate în mod specific pentru sistem şi substrat de către producătorul de sistem.

83
CAPITOLUL II: PRINCIPII GENERALE ŞI MODUL DE UTILIZARE AL SOLUŢIILOR
CADRU

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art. 7
Lucrarea conţine soluţii şi detalii curente de izolare termică suplimentară a elementelor de
construcţie perimetrale ale clădirilor de locuit existente (pereţi exteriori, planşee de terasă, planşee de
pod, planşee peste subsol, planşee pe sol, tâmplărie exterioară, ş.a.) care se realizează la reabilitarea
/modernizarea termică şi energetică a acestora.

Art. 8
Soluţiile şi detaliile prezentate în figurile anexate au caracter general, de principiu, exemplificativ,
neavând pretenţia să epuizeze gama de soluţii posibile, dar reprezintă o bază de date pentru
proiectarea corectă a izolaţiei termice suplimentare şi evitarea unor greşeli de concepţie şi de
alcătuire. Preluarea detaliilor de principiu din prezenta lucrare, în cadrul proiectelor de execuţie, va fi
însoţită în mod obligatoriu de adaptarea acestora la situaţiile concrete, de dezvoltarea lor ca detalii de
execuţie, precum şi de completarea lor cu elemente tehnologice.

Art. 9
La elaborarea detaliilor de execuţie, concomitent cu respectarea condiţiilor termotehnice, este
obligatoriu a se verifica şi respectarea exigenţelor de rezistenţă şi stabilitate, durabilitate, izolare
hidrofugă şi fonică, siguranţă în exploatare etc., conform reglementărilor tehnice în vigoare.

Art. 10
Detaliile cuprinse în documentaţiile tehnice ale firmelor vor fi utilizate numai în condiţiile verificării
lor obligatorii din punct de vedere termotehnic de către proiectanţi, verificatori şi experţi atestaţi sau
de către instituţii abilitate în acest sens.

Art. 11
La suplimentarea izolaţiei termice a elementelor de construcţie care compun anvelopa clădirilor de
locuit existente şi la îmbunătăţirea detaliilor de noduri caracteristice ale acestora, se va urmări:

(1) prevederea unor izolaţii termice suplimentare adecvate (cu caracteristici higrotermice
corespunzătoare : λ, ρ, µ, sd etc.), cu o grosime suficientă, evitând materialele care ar necesita
dimensiuni excesive; se recomandă termoizolaţii eficiente (λ< 0,06 W/mK): polistiren expandat,
polistiren extrudat, plăci rigide din vată minerală sau din sticlă, spumă poliuretanică ş.a.;

(2) izolarea termică suplimentară în dreptul punţilor termice, urmărind diminuarea efectului negativ
al acestora atât asupra fluxului termic disipat cât şi asupra câmpului de temperatură de pe
suprafeţele interioare ale elementelor care compun anvelopa clădirii, evitând în acest fel
posibilitatea apariţiei condensului superficial; se recomandă: corectarea în cât mai mare măsură a
punţilor termice ţinând seama de zona de influenţă a acestora, realizarea unei continuităţi a
izolaţiei termice, atât fizic cât şi ca valoare a rezistenţei termice (aceleaşi rezistenţe termice
pentru zone cu alcătuiri diferite).

(3) amplasarea judicioasă a izolaţiei termice suplimentare, evitând poziţionarea defectuoasă din
punct de vedere al difuziei vaporilor de apă şi al stabilităţii termice; poziţionarea izolaţiei termice
suplimentare se va face, de preferinţă, spre exteriorul elementelor de construcţie iar în cazurile în
care poziţionarea spre interior a stratului termoizolant este temeinic justificată, se va analiza cu

84
 deosebită atenţie comportarea la difuzia vaporilor de apă, în vederea limitării condensului interior
în sezonul de iarnă şi asigurării evaporării acestuia în sezonul cald, prevăzându-se în mod
adecvat, bariere contra vaporilor; se vor prevedea tencuieli adecvate la interior, care să asigure
impermeabilitate la vapori de apă şi la exterior, care să asigure impermeabilitate la apă şi
permeabilitate la vaporii de apă.

(4) adoptarea unor soluţii eficiente din punct de vedere economic, evitând consumurile de materiale
şi costurile excesive.

(5) asigurarea unei stabilităţi termice corespunzătoare, atât pentru condiţiile de iarnă, cât şi pentru
cele de vară. In cazul elementelor de construcţie uşoare, prin suplimentarea corespunzătoare a
izolaţiei termice se va urmări realizarea unor soluţii de elemente de construcţie cu rezistenţe
termice sporite.

Art. 12
Alegerea soluţiei de termoizolare suplimentară a unui element de construcţie care face parte din
anvelopa unei clădiri de locuit, se va face respectând metodele de analiză şi de calcul stabilite în
reglementările tehnice C107/2005 cu părţile sale şi MC 001/2006, respectând şi prevederile privind
optimizarea nivelului de protecţie termică la clădirile de locuit pe întreg ciclul de viaţă.
 
Art. 13
Alegerea soluţiilor de reabilitare se va face de comun acord şi în colaborare cu proprietarii clădirilor,
având în vedere alcătuirea şi starea elementelor de construcţie existente, determinate conform
reglementărilor tehnice în vigoare, cu ocazia întocmirii analizei termice şi energetice a clădirii
existente, precum şi criteriile prioritare specifice fiecărei situaţii în parte.

Art. 14
Principalele criterii, exigenţe şi niveluri de performanţă din punct de vedere termo-higro-energetic,
care trebuie avute în vedere la alegerea soluţiilor de îmbunătăţire a protecţiei termice, cu ocazia
elaborării proiectelor de modernizare a clădirilor de locuit, sunt, în principal:
(1) asigurarea unui confort termic superior în sezonul rece, inclusiv în ceea ce priveşte indicii PMV
şi PPD, conform standardului privind ambianţe termice moderate, determinarea indicilor PMV şi
PPD şi specificarea condiţiilor de confort termic;
(2) îmbunătăţirea microclimatului interior în sezonul cald, în principal prin mărirea stabilităţii
termice, dar şi prin luarea unor măsuri de reducere a efectelor însoririi excesive;
(3) reducerea, în cât mai mare măsură, a necesarului anual de energie pentru încălzirea/răcirea
clădirilor;
(4) reducerea emisiei de substanţe poluante şi în primul rând a emisiei de CO2, prin micşorarea
consumului de combustibili şi deci de energie primară (criteriul ecologic);
(5) micşorarea substanţială a cheltuielilor de exploatare pentru încălzirea locuinţelor şi recuperarea
cât mai rapidă a cheltuielilor efectuate pentru modernizare.

Art. 15
La întocmirea proiectelor de reabilitare şi modernizare termică a clădirilor de locuit existente este
recomandabil să se folosească, în cât mai mare măsură, facilităţile oferite în acestă privinţă de:
materialele termoizolante noi, cu performanţe superioare, soluţiile şi tehnologiile noi de aplicare,
fixare şi protejare a straturilor termoizolante suplimentare, cu un grad ridicat de calitate, siguranţă,
comportare în exploatare şi durabilitate, în conformitate cu prevederile din Partea I.

85
Art. 16
Utilizarea produselor şi tehnologiilor noi se va face cu deosebită atenţie şi responsabilitate, în
condiţii de atestare, omologare, certificare, asistenţă tehnică şi control, corespunzătoare.

Art. 17
Elaborarea proiectelor de reabilitare şi în special alegerea soluţiilor de principiu şi definitivarea
detaliilor se va face de către proiectanţi cu cunoştinţe temeinice şi cu experienţă în domeniul
proiectării constructive şi termotehnice.

Art. 18
Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică au numeroase conexiuni şi condiţionări
reciproce cu structura de rezistenţă a clădirii, care trebuie analizate cu deosebită atenţie. Se
menţionează astfel:

(1) Greutatea suplimentară rezultată din lucrările de reabilitare nu trebuie să conducă la depăşirea
capacităţii de rezistenţă a elementelor de construcţie structurale, atât la acţiunea încărcărilor
gravitaţionale, cât şi la acţiunea seismică.

(2) Lucrările de reabilitare şi modernizare termotehnică trebuie să fie executate în strictă corelare cu
lucrările de consolidare structurală, antiseismică.

(3) Prevederea straturilor termoizolante suplimentare la faţa exterioară a anvelopei, creează condiţii
favorabile în ceea ce priveşte comportarea structurii la efectul variaţiei de temperatură.

(4) Prevederea unor straturi termoizolante suplimentare pe ambele feţe ale elementelor de
construcţie (structurale şi nestructurale) împiedică vizualizarea unor eventuale defecte care pot
să apară în timp sub acţiunea seismică, a tasărilor inegale sau a altor acţiuni sau accidente.

Art. 19
La alegerea materialelor termoizolante se vor avea în vedere, în principal, următoarele criterii:
(1) caracteristicile termotehnice, mecanice, de rigiditate, de reacţie la foc, comportarea la umiditate,
ş.a;
(2) caracteristicile cerute de poziţia materialului termoizolant în construcţie şi de solicitările la care
este supus;
(3) criteriul economic, de optimizare;
(4) caracteristici privind manipularea şi punerea în operă.

Nota: Se recomandă utilizarea materialelor ecologice, reciclabile cu consumuri de energie înglobată cât mai reduse.

Art. 20
Grosimile straturilor termoizolante nu sunt precizate în figurile conţinute în prezenta reglementare
tehnică, ele urmând a fi stabilite în funcţie de condiţiile specifice concrete, pe baza unor calcule
termotehnice şi de optimizare termo-energetică în conformitate cu reglementările tehnice C107/2005
cu părţile sale şi MC 001/2006.

Art. 21
Trebuie acordată atenţie respectării tuturor prevederilor referitoare la comportarea la foc a tuturor
materialelor prevăzute în proiectele de modernizare, dar în primul rând, a materialelor termoizolante
precum şi a sistemelor obţinute cu acestea.

86
Art. 22
Trebuie acordată atenţie realizării unei protecţii corespunzătoare la acţiunea apei, sub diverse forme,
astfel:
(1) izolarea hidrofugă propriu-zisă, prin prevederea unor straturi hidroizolante, conform NP 040 -
Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri;
(2) etanşarea hidrofugă pe conturul tâmplăriei exterioare;
(3) folosirea unor straturi de protecţie a straturilor termoizolante din materiale hidrofobe, etanşe şi
fără risc de fisurare;
(4) evitarea umezirii excesive a straturilor termoizolante, printr-o corectă rezolvare a problemei
difuziei vaporilor de apă prin elementele de construcţie;
(5) uscarea elementelor de construcţie existente umede, ca o condiţie prealabilă prevederii unor
straturi termoizolante suplimentare;
(6) asanarea subsolurilor, repararea conductelor de instalaţii termice şi sanitare din subsoluri, etc.

CAPITOLUL III: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU

ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE.
SOLUŢII PENTRU PEREŢI EXTERIOR - PARTE OPACĂ (E)

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art. 23
(1) Îmbunătăţirea protecţiei termice a pereţilor exteriori - structurali şi nestructurali - se face prin
montarea unui strat termoizolant suplimentar pe pereţii existenţi, pentru toate soluţiile de
alcătuire a acestora, cu excepţia pereţilor cortină. Amplasarea straturilor termoizolante
suplimentare se face, de regulă, pe suprafaţa exterioară a pereţilor existenţi, dar, în unele situaţii
poate fi avută în vedere şi amplasarea pe suprafaţa interioară.

(2) Izolarea termică la exterior prezintă următoarele avantaje:

a. realizează în condiţii optime corectarea majorităţii punţilor termice;
b. conduce la o alcătuire favorabilă sub aspectul difuziei la vaporii de apă şi al stabilităţii
termice;
c. protejează elementele de construcţie structurale precum şi structura în ansamblu, de
efectele variaţiei de temperatură;
d. nu conduce la micşorarea ariilor locuibile şi utile;
e. permite realizarea, prin aceeaşi operaţie, a renovării faţadelor;
f. nu necesită modificarea poziţiei corpurilor de încălzire şi a conductelor instalaţiei de
încălzire;
g. permite locuirea apartamentelor în timpul executării lucrărilor de reabilitare şi
modernizare;
h. nu afectează pardoselile, tencuielile, zugrăvelile şi vopsitoriile interioare existente;

(3) Amplasarea stratului termoizolant suplimentar pe faţa exterioară a pereţilor exteriori existenţi
prezintă însă şi unele dezavantaje, astfel:
a. execuţia lucrărilor este mai pretenţioasă decât în cazul amplasării stratului
termoizolant la interior, necesită un personal mai calificat şi un control mai riguros;
b. conduce, de regulă, la modificarea aspectului exterior al faţadei; de aceea, soluţia nu
poate fi aplicată la clădirile ale căror faţade prezintă diferite profile, decroşuri,
rezaliduri şi ancadramente, care se doresc a fi păstrate;

87
 c. noul parament al clădirii este - de regulă - mai sensibil la acţiuni mecanice, în special
la şocuri, etc.

(4) Izolarea termică la interior prezintă următoarele avantaje:

a. necesită cheltuieli mai reduse, deci o valoare mai mică a investiţiei, ceea ce conduce,
în unele cazuri, la o durată de recuperare mai mică;
b. execuţia este mai uşoară, cu risc de accidente foarte redus, nefiind necesar lucrul la
înălţime;
c. nu afectează aspectul arhitectural existent al clădirilor, considerent important la
clădirile cu valoare istorică sau arhitecturală;
d. permite reabilitarea termotehnică, independentă, a pereţilor exteriori aferenţi unui
număr limitat de apartamente din cadrul clădirilor.

(5) Principalele dezavantaje ale soluţiei cu izolare termică la interior de la (4) sunt aspectele
menţionate ca avantaje ale soluţiilor de la (2) cu stratul termoizolant dispus la exterior; se
menţionează şi comportarea termotehnică defavorabilă în anumite cazuri precum şi dificultatea
de rezolvare constructivă în unele puncte particulare, de exemplu la racordarea cu tâmplăria
exterioară.

Art. 24
Este recomandabil ori de câte ori este posibil ca amplasarea stratului termoizolant suplimentar săse
facă la exterior.

Art. 25
Soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la interior este o soluţie posibilă, dar domeniul
ei de aplicare rămâne restrâns - de exemplu la clădiriile cu faţade deosebite din punct de vedere
arhitectural, de regulă clădiri unicat. Soluţia izolării la interior poate fi, de asemenea, avută în vedere
la clădirile de locuit individuale cu parter sau parter şi etaj, în combinaţie cu amplasarea straturilor
termoizolante suplimentare orizontale sub planşeul de pod sau de terasă şi respectiv peste placa pe
sol sau la partea superioară a planşeului peste subsol, situaţie în care se realizează o bună continuitate
a termoizolaţiei şi o corectare corespunzătoare a majorităţii punţilor termice.

Art. 26
Soluţii de principiu pentru alcătuirea în câmp curent a pereţilor exteriori reabilitaţi din punct de
vedere termic, cu stratul termoizolant suplimentar dispus la exterior (E0.1, E0.2) şi cu stratul
termoizolant nou dispus la interior (E0.3) se dau în fig. E0.

Art. 27
Alcătuirea finală a pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la exterior poate fi:
(1) cu structura compactă (schema de principiu E0.1), incluzând eventual un strat de aer neventilat;
(2) cu structura ventilată (schema de principiu E0.2).

Art. 28
Alcătuirea finală a pereţilor exteriori reabilitaţi, cu stratul termoizolant dispus la interior, este:
(1) cu structura compactă, fără straturi de aer neventilat;
(2) cu un strat de aer neventilat.

Art. 29
În schemele de principiu din fig. E0:
(1) alcătuirea peretelui exterior iniţial este cu structură compactă şi fără straturi de aer neventilat;

88
(2) în grosimea desenată a pereţilor exteriori existenţi sunt incluse şi straturile de tencuială interioară
şi exterioară, presupuse a fi în stare corespunzătoare; dacă suprafaţa suport a stratului
termoizolant nou nu este în stare corespunzătoare (rezistenţă scăzută, fisuri, dislocări ş.a), se va
prevedea fie repararea tencuielii, fie înlăturarea şi refacerea ei;
(3) nu s-a figurat stratul de lipire pe suprafeţele suport ale straturilor termoizolante, care se execută,
de regulă, din mortar adeziv, cu lianţi organici (răşini).

SECŢIUNEA a 2-a: Soluţii cu suplimentare a termoizolaţiei pereţilor exteriori – parte opacă, prin
intervenţie la exterior

Art. 30
Sistemul compozit compact de izolare termică - termosistem (ETICS = External Thermal
Insulation Composite Systems – Sisteme compozite pentru termoizolarea pereţilor exteriori) are ca
elementele componente: adeziv, material termoizolant, dibluri, masa de şpaclu pentru armare, plasa
din fibre de sticlă, accesorii (profile de colţ, profile de soclu, profile pentru rosturi etc.), tencuială
decorativă (acrilică, siliconică, silicatică), şi trebuie să respecte prevederile din Partea I, Capitolul III,
Sectiunea a 2-a, art. 18, 19 şi 20, inclusiv cele referitoare la respectarea cerinţei de securitate la
incendiu, respectând pentru materiale şi sisteme tehnologice prevederile privind clasa de reacţie la
foc. Se vor mai avea în vedere şi următoarele aspecte:

(1) Sistemele ETICS trebuie să fie stabile la efortul combinat generat de sarcini ca: masa, sucţiunea
din vânt, temperatura, umiditatea şi contracţia precum şi sarcinile de utilizare normală şi trebuie
proiectate şi aplicate astfel încât să satisfacă atât cerinţele de izolare termică dar şi cele pentru
rezistenţă mecanică şi stabilitate, precum şi cele pentru securitate la incendiu.

(2) Punerea în operă corectă a sistemului compozit compact de izolare termică la exterior (ETICS)
se face conform standardelor europene în vigoare: (SR EN 13499 – Produse termoizolante
pentru clădiri. Sisteme compozite de izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de polistiren
expandat. Specificaţie; SR EN 13500 – Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite
de izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de vată minerală. Specificaţie.); Ghid de
Agrementare european pentru ETICS – ETAG 004. Este deosebit de important sa se utilizeze
exclusiv componentele unui singur sistem, pentru a avea garanţia că acestea sunt compatibile.

(3) Stratul suport trebuie verificat şi eventual reparat, inclusiv în ceea ce priveşte planeitatea, având
în vedere că în această soluţie abaterile de la planeitate nu pot fi corectate prin sporirea grosimii
stratului de protecţie. Verificările uzuale ale suportului, făcute în zone diferite pe toată suprafaţa
prin sondaj, înainte de aplicarea sistemului de termoizolaţie, sunt testul de curăţenie, testul de
zgâriere, testul de umezire, testul de smulgere. Pregătirea suportului se face diferenţiat, în
funcţie de starea şi natura acestuia prin periere, raşchetare, spălare etc. Nivelarea cu mortar
adecvat într-un strat se face pentru respectarea valorilor limită pentru abaterile de planeitate ale
stratului suport şi ale stratului final. La clădirile existente, înainte de aplicarea plăcilor
termoizolante trebuie, obligatoriu, făcută verificarea eliminării umidităţii ascensionale.

(4) Din considerente de securitate la incendiu, se recomandă:

− La clădirile cu închideri perimetrale rezistente la foc şi înălţimea totală până la 28 m (la
coamă sau atic) faţă de terenul carosabil adiacent accesibil autospecialelor de intervenţie
ale pompierilor, sistemele compozite de izolare termica exterioară a pereţilor perimetrali
trebuie sa fie clasa de reacţie la foc A1, A2-s1,do sau B-s2,d0.
− Atunci când se utilizează termoizolaţii din clasa de reacţie la foc cel puţin C-s2,d0, cu
grosimea mai mare de 10 cm montate în exteriorul închiderilor perimetrale ale clădirilor

89
 şi protejate cu tencuieli multistrat, ferestrele şi uşile închiderilor se bordează pe pe toate
laturile exterioare cu termoizolaţii clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1,d0, cu lăţimea de
minimum 0,30 m şi aceeaşi grosime cu a materialului termoizolant al faţadei (det. E1.5).
Aceste bordări ale golurilor din pereţii exteriori, pot fi înlocuite:
a) cu fâşii orizontale continui de termoizolaţie clasa de reacţie la foc A1 sau A2-
s1,d0, dispuse în dreptul tuturor planşeelor clădirii (cu lăţimea de minimum 0,30
m şi aceeaşi grosime cu a materialului C-s2,d0 utilizat la termoizolarea exterioară
a închiderii perimetrale) sau ;
b) cu balcoane sau copertine continui exterioare, clasa de reacţie la foc A1 sau A2-
s1,d0, cu lăţimea de minimum 0,80 m (măsurată pe orizontală).
− La clădirile cu înălţimi de maximum 20 m (măsurate conform primului alineat), sistemele
de izolare termică exterioară a închiderilor perimetrale pot fi cel puţin clasa de reacţie la
foc C-s2,d0, fără a mai fi obligatorie bordarea golurilor.
− Produsele utilizate pentru finisajul exterior, inclusiv de izolare termică sau de placare a
închiderilor perimetrale (faţade duble ventilate, pereţi exteriori, pereţi cortină) ai clădirilor
înalte şi foarte înalte, trebuie să fie clasa de reacţie la foc A1 sau A2-s1,d0.

90
(5) Execuţia trebuie făcută cu personal specializat în aplicarea sistemului termoizolant ETICS.

(6) Detalii de racordare şi de îmbinare, caracteristice soluţiei cu stratul de protecţie realizat din
tencuială subţire se prezintă în fig. E1.1...E1.10. În zonele de racordare a suprafeţelor
ortogonale, la colţuri şi decroşuri, se prevede dublarea ţesăturilor din fibre de sticlă sau/şi
folosirea unor profile subţiri din aluminiu sau din PVC.

(7) Soluţia prezintă avantajul unei greutăţi reduse şi a unei comportări bune la difuzia vaporilor de
apă şi faţă de pericolul de fisurare.

(8) Soluţia prezintă şi unele dezavantaje, astfel:

a. o rezistenţă mecanică mai redusă, în special la acţiuni dinamice, ceea ce presupune
luarea unor măsuri speciale de consolidare, prin armare dublă, în zonele mai expuse,
de exemplu pe o înălţime de cca 2,00 m de la cota trotuarului;
b. o durată de viaţă garantată la cel mult 25 ani;
c. limitarea gamei de finisaje posibil de aplicat.

(9) Aplicarea soluţiei trebuie să se facă astfel încât să se asigure în cât mai mare măsură,
continuitatea stratului termoizolant, inclusiv şi în special, la racordarea cu soclurile, cu aticele şi
cornişele de la terase, cu streşinile acoperişurilor cu pod, precum şi în zona balcoanelor şi
logiilor. În acelaşi scop, este necesar ca pe conturul tâmplăriei exterioare să se realizeze o
căptuşire termoizolantă a glafurilor exterioare, inclusiv a solbancurilor, conform detaliilor din
fig. E1.2 (d1, d2, d3.) şi E1.7 m.

(10) Pentru plăcile de balcon (fig. E1.8...E1.10) se recomandă, prevederea cu straturi termoizolante
pe ambele feţe, dacă acest lucru este posibil din punct de vedere constructiv.

Art. 31
Soluţia de îmbunătăţire a protecţiei termice a pereţilor exteriori pe baza unei structuri
ventilate (fig. E2.1...E2.12) prezintă avantaje din punct de vedere al comportării termotehnice, dar
devine fezabila numai in conditiile in care este avuta in vedere durata de viaţă a acestui sistem
considerabil mai mare si analiza se face pe întreag ciclul de viaţă al clădirii, cu toate ca costul initial
este mai ridicat. În această soluţie, între stratul termoizolant şi stratul de protecţie se realizează un
strat de aer ventilat, având o grosime de cel puţin 4 cm, care are rolul de a elimina vaporii de apă.
Trebuie să se respecte prevederile menţionate în Partea I, Capitolul III, Secţiunea a 2-a, art 21,
precum şi următoarele:

(1) Stratul termoizolant, trebuie realizat numai din produse din clasa de reacţie la foc A1 sau A2, s1,
d0 şi se montează pe pereţii exteriori existenţi, prin intermediul unor elemente care formează un
caroiaj (montanţi şi traverse). Acesta este alcătuit din şipci de lemn sau din profile metalice
inoxidabile, ancorate mecanic cu piese din oţel inoxidabil.
(2) Stratul termoizolant se protejează pe suprafaţa adiacentă stratului de aer, cu un strat de protecţie
antivânt, permeabil la vaporii de apă, eventual caşerat în procesul de confecţionare a plăcilor
termoizolante. Dacă din calcule rezultă necesar, pe faţa caldă a termoizolaţiei se prevede o
barieră contra vaporilor de apă.
(3) Stratul de protecţie şi finisaj poate fi realizat din piese independente de forma unor plăci subţiri
aşezate în caplama sau prevăzute cu falţuri, alcătuite din beton armat cu fibre de sticlă, din foi
(plane, ondulate sau cutate) realizate din tablă inoxidabilă, aluminiu – ranforsate cu poliuretan,
plăci stratificate HPL, elemente ceramice sau mase plastice rezistente la acţiunea radiaţiilor

91
 ultraviolete, ş.a. Stratul de protecţie este menţinut în poziţie şi fixat de stratul suport sau de
caroiaj, prin intermediul unor piese metalice speciale, inoxidabile.
(4) Trebuie să se realizeze în mod corespunzător – ca număr, dimensiuni şi poziţii – orificiile şi
fantele de acces (la nivelul soclului) şi de evacuare a aerului (la nivelul aticului, cornişei sau
streaşinii), pentru asigurarea unei bune circulaţii a aerului în spaţiul dintre stratul termoizolant şi
stratul de protecţie.
(5) Trebuie să se ia măsuri de deviere a circulaţiei aerului la partea inferioară a golurilor de ferestre,
precum şi în zona plăcilor de balcon.

SECŢIUNEA a 3-a: Soluţii cu suplimentare a termoizolaţiei pereţilor exteriori – parte opacă, prin
intervenţie la interior

Art. 32
Soluţii cu suplimentare a termoizolaţiei pereţilor exteriori – parte opacă, prin intervenţie la
interior poate fi adoptată în anumite situaţii, bine justificate, cum ar fi:
(1) faţadele clădirilor protejate sau în sit protejat, faţade cu finisaje deosebite (placaje din piatră
naturală sau de altă natură) a căror aspect trebuie conservat;
(2) faţade incompatibile cu sistemele de izolare prin exterior datorită unor probleme de ordin
tehnologic sau a favorizării apariţiei condensului;
(3) la clădiri care nu necesită o majorare substanţială a protecţiei termice, datorită unui nivel de
protecţie iniţial relativ ridicat şi o izolare prin exterior care ar conduce la o creştere nejustificată a
costurilor;
(4) situaţii în care, din anumite considerente, reabilitarea nu se poate face la nivelul întregii clădiri.

Art. 33
La executarea termoizolaţiei suplimentare prin interior, pentru o mai bună tratare a punţilor termice
şi pentru evitarea migrării umezelii pe suprafeţele adiacente (în cazul în care apar fenomene pasagere
de condens în structură) izolaţia termică se prelungeşte pe suprafeţele adiacente (tavane şi pereţi
interiori) cu cca 30-50 cm. Grosimea termoizolaţiei pe zona de prelungire poate fi constantă sau
variabilă.

Art. 34
Propunerea unei soluţii de dispunere a termoizolaţiei prin interior implică efectuarea unei verificări a
riscului de apariţie a condensului interstiţial în conformitate cu reglementarile tehnice aplicabile in
domeniu.

Art. 35
Un exemplu de dispunere a stratului de izolare suplimentară prin interior, realizat dintr-un material
izolant eficient, protejat cu tencuială uscată din gips carton este prezentat în fig E3.1.

CAPITOLUL IV: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU

ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE.
SOLUŢII PENTRU PLANŞEE DE TERASĂ (T)

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art. 36
La planşeul peste ultimul nivel, sub terasă, soluţia de reabilitare şi modernizare termică se alege –
printre altele – în funcţie de starea straturilor termoizolante existente, care trebuie obligatoriu

92
verificate “in situ”. În funcţie de starea straturilor existente (gradul de deteriorare), se poate alege una
din următoarele soluţii de principiu:

(1) Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a planşeului de beton
armat şi refacerea lor completă (fig. T0.1).
a. Soluţia se recomandă atunci când starea tuturor straturilor, inclusiv a materialului din care se
realizează pantele, nu este corespunzătoare (umpluturi termoizolante cu conţinut mare de apă
care nu poate fi îndepărtată prin uscare, praf hidrofob, ş.a.).
b. Soluţia se aplică, de asemenea, în situaţia în care, cu ocazia reabilitării terasei, se doreşte
schimbarea sistemului de pante sau în situaţia în care grosimea şi/sau greutatea stratului care
crează pantele constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare de
reabilitare.
După îndepărtarea tuturor straturilor, pentru refacere, poate fi adoptată soluţia de terasă
compactă, terasă ventilată sau terasă grădină.

(2) Îndepărtarea tuturor straturilor existente până la faţa superioară a betonului de pantă şi
refacerea acestora în condiţiile înlocuirii stratului termoizolant existent cu un nou strat
termoizolant, de calitate şi grosime corespunzătoare noilor cerinţe. Soluţia se recomandă când
starea stratului termoizolant nu este corespunzătoare (termoizolaţie puternic umezită, executată
din materiale tasabile, ş.a.) sau când grosimea, greutatea şi/sau lipsa de eficienţă a materialului
termoizolant existent constituie un impediment în adoptarea unor soluţii corespunzătoare, sau
când nu poate fi îndepărtat betonul de pantă (fig. T0.2a, T0.2.b)

(3) Îndepărtarea straturilor existente până la hidroizolaţia existentă, în condiţiile menţinerii ei

cu funcţie de barieră contra vaporilor şi a menţinerii stratului termoizolant existent; montarea
unui strat termoizolant suplimentar, de calitate şi grosime corespunzătoare, precum şi a tuturor
celorlalte straturi, inclusiv a straturilor hidroizolante; soluţia se recomandă când starea
termoizolaţiei existente este bună, dar hidroizolaţia este deteriorată şi se impune refacerea ei;
(fig. T0.4a, T0.4.b şi T0.4c). Dacă stratul termoizolant existent este dispus într-o alcătuire
ventilată, este necesar a se analiza oportunitatea păstrării dispozitivelor care asigură accesul şi
evacuarea aerului. (fig. T0.3a, T0.3b). În unele situaţii, de exemplu dacă menţinerea stratului
hidroizolant existent nu este convenabilă sub aspectul comportării la difuzia vaporilor de apă,
acest strat poate fi îndepărtat.

(4) Realizarea unei terase “ranversate”, prin menţinerea tuturor straturilor existente, inclusiv a
straturilor hidroizolante dacă se constată că acestea sunt corespunzătoare; soluţia presupune
îndepărtarea doar a straturilor de protecţie a hidroizolaţiei, executarea unor eventuale reparaţii
locale ale hidroizolaţiei cu dispunerea eventuală a unui strat hidroizolant suplimentar şi
montarea unui strat termoizolant din polistiren extrudat protejat corespunzător, peste
hidroizolaţie; soluţia se recomandă când starea tuturor straturilor, inclusiv a stratului hidroizolant
este corespunzătoare. (fig. T0.4a, T0.4b, T0.4c). Se pot utiliza plăci din polistiren expandat cu o
rezistenţă la compresiune minimă de 150 kPa, prevăzute cu caneluri de ventilare, lipite de
hidroizolaţia existentă şi caşerate cu o membrană termoaderentă.

(5) Realizarea unui acoperiş verde (terasă gradină) recomandabil în sistem extensiv, care
presupune un substrat vegetal pe care cresc plante extrem de tolerante ce nu implică o ingrijire
specială sau nu necesită aproape deloc îngrijire. Soluţia presupune îndepartarea doar a straturilor
de protecţie a hidroizolaţiei, menţinerea hidroizolaţiei cu efectuarea unor remedieri locale, dacă
sunt necesare, dispunerea unui strat de protecţie termică suplimentară din polistiren extrudat şi a

93
 straturilor care intră în alcătuirea terasei grădină. (fig. T0.5a, T0.5b, T0.5c, T0.5d). Pentru detalii
specifice se va consulta reglementarile tehnice privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor
verzi.

Art. 37
La alegerea soluţiei de reabilitare a teraselor se va avea obligatoriu în vedere şi necesitatea verificării
încadrării în capacitatea de rezistenţă a planşeului existent care se va realiza de către un expert atestat
MDRT in urma unei expertize tehnice.

Art. 38
Nu se recomandă mărirea gradului de protecţie termică a planşeului de terasă, prin amplasarea unui
strat termoizolant la nivelul ultimului tavan încălzit, din considerente de comportare higrotermică
defavorabilă (difuzia vaporilor de apă, ş.a.). Această soluţie ar putea fi luată în consideraţie însă în
cazuri excepţionale, de exemplu în situaţia în care ea se cuplează cu soluţia de îmbunătăţire a
pereţilor exteriori la faţa interioară, obţinându-se, prin continuitatea stratului termoizolant, o reducere
substanţială a efectelor negative ale punţilor termice din această zonă. În cazul adoptării acestei
soluţii este necesară o verificare atentă la difuzia vaporilor de apă şi este obligatorie prevederea unei
bariere contra vaporilor pe faţa dinspre interior a stratului termoizolant.

Art. 39
Modernizarea termică a teraselor se va realiza, de regulă, cu o structură compactă.

Art. 40

(1) Se pot folosi şi terase cu structura ventilată, având canale de difuzie în termoizolaţie în anumite
condiţii şi anume în situaţia în care straturile existente care se păstrează au umiditate ridicată sau
atunci când stratul termoizolant este sensibil la umezire (ex: vată minerală), (fig. T0.1-2, fig.
T0.3a şi T0.3b).
(2) În această alcătuire, stratul termoizolant nou se realizează din 2 straturi, primul strat având
grosimea de 4…6 cm realizat din plăci rigide (de regulă polistiren expandat) dispuse astfel în
plan (distanţat) încât să formeze canale de ventilare pe ambele direcţii, care trebuie puse în
comunicare cu exteriorul. Canalele de ventilare se recomandă a avea o lăţime de 4…6 cm şi vor
fi dispuse la 50…70 cm unul de altul. Legătura canalelor de ventilare cu exteriorul se realizează
prin orificii de ventilare dispuse pe conturul terasei, precum şi prin tuburi deflectoare amplasate
în zonele de câmp ale terasei. Suprafaţa aferentă a unui tub deflector este de 80…120 m2.
Detaliile de alcătuire a acestei soluţii sunt date în Normativul pentru proiectarea şi execuţia
lucrărilor de izolaţii termice la clădiri.

(3) Dezavantajele soluţiei realizate cu suprapunerea a două straturi, in care intervine problema
fixării acestora (o fixare mecanică deteriorând hidroizolaţia sau o lipire necesitând manoperă
suplimentară şi cost adiţional pentru materialul de lipire) sunt evitate prin folosirea variantei in
care stratul termoizolant nou se realizeaza dintr-un singur strat de placi cu îmbinare nut şi feder,
iar canalele de difuzie sunt realizate prin crestare în suprafaţa plăcilor de polistiren.

94
SECŢIUNEA a 2-a: Recomandări pentru terasa ranversată

Art. 41

(1) Soluţia de terasă ranversată la care stratul termoizolant este supus acţiunii umidităţii, se
realizează utilizând plăci din polistiren extrudat care pot fi, fie cu conturul drept, montate
decalat, fie plăci prevăzute cu falţuri.

(2) Între stratul de termoizolaţie şi stratul de protecţie se va dispune un strat de separaţie geotextil
(având o greutate de cca 140 g/m2), permeabil la difuzia vaporilor de apă, dar fără a reţine apa.
Acest strat are şi rolul de a solidariza între ele plăcile termoizolante.

(3) La avantajele terasei ranversate, se adaugă avantajele specifice polistirenului extrudat: lipsa
capilarităţii, rezistenţa ridicată la umiditate şi la ciclurile de îngheţ-dezgheţ, absorbţia neglijabilă
de apă, rezistenţa mecanică excelentă.

(4) La acest tip de terasă se poate folosi, de asemenea, ca material termoizolant, spuma rigidă de
poliuretan cu proprietăţi hidrofobe cu condiţia respectării stricte a reţetei şi prevederii unui strat
de protecţie la razele UV corespunzător. Această soluţie are sensibilitate la acţiuni mecanice
(lovituri, acţiuni ale păsărilor).

(5) La elaborarea detaliilor de execuţie, pentru a preveni eventuale dezagremente în exploatarea

teraselor “ranversate”, se vor lua următoarele măsuri: masa stratului de protecţie-lestare trebuie
să fie suficient de mare pentru a face faţă sucţiunii din vânt şi tendinţei de plutire a stratului
termoizolant; sub stratul termoizolant este indicat să se prevadă un strat drenant de grosime
redusă, cu pante spre punctele de scurgere.

(6) La întocmirea calculelor termotehnice se va avea în vedere starea de umezire de lungă durată a
materialului termoizolant, prin majorarea corespunzătoare a conductivităţii termice de calcul.

(7) Avantajele soluţiei de terasă ranversată în comparaţie cu soluţia clasică sunt:

a. nu mai este necesară prevederea unui nou strat hidroizolant ci numai eventuala
suplimentare a hidroizolaţiei existente;
b. se realizează o bună protecţie mecanică şi la acţiunea calorică a razelor solare, a stratului
hidroizolant;
c. hidroizolaţia este protejată de variaţia termică şi de acţiunea radiaţiilor ultraviolete,
durata de viaţă fiind astfel mărită;
d. se obţine o bună comportare la difuzia vaporilor de apă.

SECŢIUNEA a 3-a: Recomandări pentru terasa grădină

Art. 42

(1) Soluţia de terasă grădină, inclusă în categoria mai largă a acoperişurilor verzi sau “eco”,
prezintă următoarele avantaje faţă de terasa clasică:
a. datorită masivităţii termice sporite contribuie semnificativ la imbunătăţirea confortului pe
timp de vară şi a regimului termic in anotimpul cald, în spaţiile situate la ultimul nivel;
b. se realizează o bună protecţie la acţiunea variaţiilor de temperatură şi a radiaţiilor
ultraviolete pentru straturile de hidroizolaţie, asigurând creşterea duratei de viaţă a

95
 acestora. In acelaşi timp, vegetaţia şi substratul vegetal, asigură şi o buna protecţie
mecanică;
c. se obţine o creştere a gradului de protecţie acustică.

(2) Soluţia de terasă grădină este recomandabilă şi pentru efectele benefice asupra mediului, care se
manifestă în principal în:
a. o mai bună gestionare a apelor pluviale prin preluarea unei părţi importante din debitul
care revine exclusiv reţelei de canalizare;
b. reducerea nivelului de zgomot urban prin valorificarea capacităţii de absorbţie a energiei
acustice a stratului vegetal şi îmbunătăţirea confortului acustic în spaţiile de la ultimul
nivel;
c. îmbunătăţirea calităţii aerului prin reţinerea particulelor în suspensie, reducerea emisiilor
de CO2 şi O3 şi în general a gazelor responsabile de efectul de seră;
d. conservarea biodiversităţii în marile aglomerări urbane;

(3) Terasa grădină poate fi realizată în sistem complet care poate fi intensiv, semi-intensiv şi
extensiv. Incadrarea în una din categoriile sistemului complet este determinată de natura
plantelor care urmează a fi cultivate. Tipologia teraselor grădină în sistem complet este
prezentată în tabelul 1.

(4) Pot fi realizate şi terase grădină în sistem modular, catacterizat prin aceea că vegetaţia şi mediul
cultivabil este plasat în “tăvi” concepute special, cu care poate fi acoperită parţial sau total
suprafaţa unei terase înlocuind protecţia din dale de beton sau pietriş. Stratul vegetal poate fi
realizat şi sub forma de covoare precultivate continue, cu vegetaţie, care acoperă în întregime
suprafaţa terasei clasice.

(5) Componentele de bază ale terasei grădină în sistem complet, care se aplică peste termoizolaţia
suplimentară, materialele folosite şi tehnologia de execuţie vor fi adoptate în conformitate cu
prevederile din Ghid privind proiectarea şi execuţia acoperişurilor verzi, la clădiri noi şi
existente. Acestea sunt prezentate în tabelul 2.
Tabelul 1
Tipologia teraselor grădină în sistem complet

Caracteristici Extensiv Semi-intensiv Intensiv

Adâncimea mediului
6… 15 cm 12…50 cm 35…150 cm
cultivabil (substrat)

Accesibilitatea inaccesibil partial accesibil accesibil

redusă variabilă mare

Greutatea
sub 300daN/m2 în jur de 300 daN/m2 peste 300 daN/m2

mică - iarbă, flori de

Vegetaţia medie – flori, arbusti mare - arbori
dimensiuni mici

96
 Tabelul 2
Structura terasei grădină în sistem complet aplicabilă în reabilitare
(peste termoizolaţia suplimentară)

Componente Funcţiuni Materiale

Termoizolaţie Asigurarea nivelului de protecţie termică Materiale rigide, care nu se tasează

suplimentară necesar şi reducerea consumurilor sub greutatea stratului cultivabil:
energetice pentru exploa- − polistiren extrudat
tare. − sticlă celulară
Hidroizolaţie Protecţia hidrofugă a clădirii la partea − membrane bituminoase
superioară. − poliester armat cu fibre de sticlă
− membrane neţesute din fibre
poliesterice
Strat de Prevenirea pe termen lung a deteriorării − şapă de mortar
protecţie hidroizolaţiei datorită rădăcinilor. − folii metalice
(barieră) − geocompozite
contra − membrane bituminoase
rădăcinilor antiradacină
Strat drenant Asigură drenarea, împiedicând staţionarea Materiale poroase sau granulare:
îndelungată a apei în stratul cultivabil. − pietriş monogranular
− granule polistiren
Strat filtrant Reţine sedimentele fine antrenate de apă − materiale neţesute,
din stratul cultivabil şi contribuie la nebiodegradabile, pe bază de
protecţia hidroizolaţiei impotriva polipropilenă sau polietilenă;
rădăcinilor − geotextile

Mediu Asigură dezvoltarea plantelor, dar şi Amestecuri anorganice (vermiculit,

cultivabil rezistenţa la foc, protecţia acustică, argilă, roci vulcanice, nisip grăunţos)
protecţia termoizolaţiei etc. cu compuşi organici pentru fertilizare
(substrat)
Vegetaţia Asigură protecţia biodiversităţii, lucrează Plante perene, bianuale sau anuale.
ca un filtru pentru particulele din aer, ajută
la gestionarea apelor din ploi torenţiale,
reducând sarcina de preluare a sistemului
de canalizare, reţine dioxidul de carbon şi
ozonul.

SECŢIUNEA a 4-a: Recomandări generale pentru terase

Art. 43
La toate tipurile de terase descrise la sectiunile I, II si III se vor respecta următoarele:

(1) Se vor prevedea straturi de difuzie a vaporilor de apă în toate situaţiile în care prezenţa lor este
necesară din calcul în conformitate cu prevederile din reglementarea tehnică privind calculul
transferului de masă (umiditate) prin elementele de construcţie; aceste straturi se vor realiza din
materiale corespunzătoare, care să asigure menţinerea nealterată în timp a tuturor caracteristicilor
de alcătuire, durabilitate şi formă, necesare pentru realizarea efectivă a difuziei vaporilor de apă.
Se recomandă folosirea unor folii speciale, netradiţionale, dure şi prevăzute cu reliefuri. Se atrage
atenţia asupra realizării corecte a legăturii stratului de difuzie cu aerul exterior pe la atic şi /sau
prin intermediul deflectoarelor. Se vor respecta prevederile Normativului NP 040.

97
(2) În variantele de modernizare, la care se păstrează bariera contra vaporilor din variantele
existente, având produsul “µd” de valoare foarte mică şi la care hidroizolaţia se realizează cu
soluţii moderne, cu membrane bituminoase sau polimerice având produsul “µd” de valoare foarte
mare (cu comportare, sub aspectul difuziei la vaporii de apă, ca o barieră puternică aşezată într-o
poziţie proastă, spre faţa exterioară a elementului de anvelopă), se recomandă dispunerea
stratului de difuzie şi sub hidroizolaţie, asociată şi cu un control riguros al execuţiei acestuia,
pentru a se asigura detenta vaporilor de apă şi, în felul acesta, “respiraţia“ acoperişului.

(3) Între stratul termoizolant nou, eficient şi şapa de protecţie a acestuia, realizată din mortar de
ciment marca M10 se va dispune un strat de protecţie tehnologică, care are funcţia de a
împiedica pătrunderea apei tehnologice din mortar în stratul termoizolant. Acest strat se poate
realiza de regulă dintr-o folie subţire de polietilenă liber aşezată, cu marginile suprapuse.

(4) Stratul de protecţie a hidroizolaţiei faţă de acţiunile mecanice şi radiaţiile ultraviolete (precum
şi stratul de protecţie a termoizolaţiei în cazul teraselor ranversate), care îndeplineşte şi funcţia de
lestare, se poate realiza fie dintr-un strat de pietriş ciuruit şi spălat, cu granulaţie de 7…16 mm,
de cca 4…5 cm grosime, fie din dale de beton de 2…3 cm grosime, montate pe un pat de nisip cu
granulaţie de 3…7 mm, de minimum 3 cm grosime. Aceste straturi pot fi recuperate de la terasa
existentă, recondiţionate şi refolosite, cu depozitarea temporară chiar pe terasă. Pentru
hidroizolaţiile lipite în totală aderenţă stratul superior se va prevedea din membrane bitumate cu
autoprotecţie (granule minerale sau compound aditivat rezistent la UV) cu grosimea adecvată
tehnologiei de aplicare si caracteristici mecanice conform prevederilor din Normativul privind
proiectarea, executarea şi exploatarea hidroizolaţiilor la clădiri.

(5) Straturile termoizolante noi, de mare eficienţă energetică, se vor realiza de regulă din materiale
termoizolante cu permeabilitate mică la vapori şi la umiditate, sub forma unor plăci rigide.

(6) La terasele ranversate se vor utiliza exclusiv plăci rigide din produse cu absorbţie neglijabilă de
apă.

(7) Se poate, de asemenea, folosi soluţia realizării stratului termoizolant din spumă rigidă de
poliuretan, expandată “in situ” cu condiţia respectării stricte a reţetei şi prevederii unui strat de
protecţie la razele UV corespunzător.

(8) Toate straturile hidroizolante care se păstrează şi au în noua alcătuire fie funcţia de hidroizolaţie,
fie cea de barieră contra vaporilor, vor fi regenerate (amorsate), reparate, completate şi
consolidate, prevăzându-se dacă este cazul straturile suplimentare necesare, din produse
compatibile cu cele existente.

(9) Şapa de protecţie a stratului termoizolant care îndeplineşte şi funcţia de suport pentru
hidroizolaţie, se va realiza din mortar de ciment M10, de cca 3 cm grosime, armată, respectând
prevederile Normativului NP 040.

(10) Dacă hidroizolaţia existentă se menţine, trebuie în mod obligatoriu să se verifice că toate
straturile amplasate sub aceasta sunt în stare uscată.

(11) În cazul în care stratul termoizolant se execută din două sau mai multe straturi suprapuse,
acestea se vor monta cu rosturile verticale decalate.

98
(12) Straturile hidroizolante, bariera contra vaporilor şi eventualul strat de difuzie se vor realiza în
conformitate cu Normativul NP 040 – Normativ privind proiectare, executarea şi exploatarea
hidroizolaţiilor la clădiri.

(13) Pentru a nu reduce local rezistenţa termică a terasei, se va urmări ca, prin modul de rezolvare al
detaliilor, să nu se reducă grosimea termoizolaţiei în zona scurgerilor.

Art. 44
Este foarte important a se lua măsuri de “îmbrăcare” cu un strat termoizolant, a aticelor, în funcţie de
înălţimea lor, conform schemelor de izolare termică din fig. T1.1, T1.2, T.1.4, T1.5, în scopul
reducerii substanţiale a efectului defavorabil al punţilor termice de pe conturul planşeului de peste
ultimul nivel.

Art. 45
Se recomandă ca cel puţin pe înălţimea aticului şi pe 30…40 cm sub planşeu, să se prevadă un strat
exterior de termoizolaţie, în situaţia în care nu se prevede ca pereţii exteriori să fie îmbunătăţiţi din
punct de vedere termic cu un strat termoizolant amplasat la exterior – în scopul eliminării punţii
termice de la racordarea dintre planşeul de terasă şi peretele exterior. Se recomandă ca acest strat să
fie dus pâna la partea superioară a golurilor de ferestre de la ultimul nivel al clădirii. (fig. T1.3 g).

Art. 46
Zona gurilor de scurgere a apelor de pe terasă (Fig.T1.9) necesită o atenţie deosebită, întrucât pot să
apară infiltraţii şi deteriorări ale termoizolaţiei şi chiar ale finisajelor interioare. Modul de rezolvare a
gurilor de scurgere depinde de tipul de terasă. Se vor remonta/inlocui gurile de scurgere astfel încât
să nu se micşoreze grosimea termoizolaţiei în această zonă.

Art. 47
La racordarea stratului termoizolant cu chepengul de acces pe terasă (fig. T1.8.a) şi la racordarea cu
pereţii exteriori retraşi faţă de planul faţadei (fig. T1.8.b) este necesară o tratare atentă - în aceste
zone trebuie să se realizeze o continuitate cât mai mare a stratului termoizolant, prevăzând şi
termoizolarea corespunzătoare a capacului de acces pe terasă.

Art. 48
Racordarea la luminatoare necesită măsuri de etanşare la racordarea cu parapetul sau cu suprafeţele
verticale.

Art. 49
Detaliile de acoperire a aticelor la faţa superioară, cu şorţuri din tablă zincată trebuie realizate astfel
încât să se elimine pericolul de dislocare sau de smulgere a acestora datorită acţiunii vântului; în
acest scop se vor prevedea măsuri de asigurare necesare, agrafe dese, grosime corespunzătoare,
fixare solidă; în variantă se poate folosi soluţia de acoperire a aticelor cu piese din beton mozaicat, cu
pante spre interior, dar care sunt mai scumpe.

99
CAPITOLUL V: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU ÎMBUNĂTĂŢIREA
PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE. SOLUŢII PENTRU
PLANŞEE DE POD (A)

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art. 50

(1) Îmbunătăţirea protecţiei termice la planşeele de sub podurile neîncălzite constituie cea mai
eficientă măsură care poate fi aplicată la clădirile existente, în vederea reabilitării şi modernizării
lor termo-energetice. Prevederea unui strat termoizolant suplimentar la acest element de
construcţie nu necesită investiţii mari, este relativ simplu de executat, iar durata de recuperare a
investiţiei este redusă. Mărirea substanţială a rezistenţei termice corectate la planşeele de pod
este cu atât mai eficientă cu cât – aşa cum de întâmplă de regulă – nivelul de protecţie termică
existent este mai redus, şi cu atât mai indicată cu cât numărul de niveluri este mai mic.

(2) Stratul termoizolant suplimentar se prevede peste ultimul planşeu, în una din următoarele două
soluţii de principiu:

a. menţinerea stratului termoizolant existent, inclusiv a şapei de protecţie, repararea şi

eventuala ei consolidare, urmată de montarea unui strat termoizolant eficient
suplimentar, protejat corespunzător; această soluţie este indicată când stratul
termoizolant existent este în bună stare şi când înălţimea liberă a spaţiului podului
poate fi micşorată (fig. A0.1. II); dacă stratul termoizolant existent este o umplutură
termoizolantă, este necesar să se verifice dacă aceasta nu este umezită şi dacă este
suficient de consolidată; soluţia menţinerii stratului termoizolant existent nu se
recomandă în situaţiile în care caracteristicile de durabilitate şi de rigiditate sunt
necorespunzătoare şi pot influenţa negativ – în timp – comportarea noului strat
termoizolant;

b. îndepărtarea umpluturii termoizolante sau a stratului termoizolant existent,

executarea unei bariere contra vaporilor de apa de calitate corespunzătoare, pe faţa
superioară a planşeului existent şi montarea unui nou strat termoizolant, de calitate şi
grosime corespunzătoare noilor cerinţe (fig. A0.1. I).

SECŢIUNEA A 2-A: Recomandări de principiu şi detalii de racordare

Art. 51
Cele două soluţii de principiu menţionate la art. 50 alin (2), se prezintă în fig. A0.1, în următoarele
variante în ceea ce priveşte alcătuirea stratului de protecţie:

(1) Cu o şapă de protecţie din mortar de ciment, de 2-4 cm grosime, nearmată în cazul folosirii unor
plăci termoizolante rigide sau foarte rigide şi armată (cu plase sudate din bare STNB φ 3-
4/100x100) în cazul utilizării unor plăci semirigide. (fig. A0.1. I.1, A0.1. II.1).

(2) Fără şapă, eventual cu o folie de protecţie având caracteristici corespunzătoare de rezistenţă
mecanică şi de permeabilitate la vapori, în condiţiile în care stratul termoizolant este rigid sau
foarte rigid iar circulaţia în pod este accidentală; se pot prevedea podine din lemn (fig. A0.1. I.2,
A0.1. II.2).

100
(3) Cu un strat de umplutură în vrac (granulit, zgură, nisip, etc) în grosime de 4...8 cm, în special în
situaţiile în care acest material este recuperat din stratul de umplutură existent, fie prin
îndepărtarea totală a acestui strat, fie prin micşorarea corespunzătoare a grosimii acestuia.

(4) Cu o duşumea din scânduri din lemn, de 2,5 cm grosime, montate decalat sau distanţat şi
rezemate pe cusaci din lemn; această variantă se poate adopta în cazul utilizării unor materiale
termoizolante elastice sau foarte elastice, de tipul saltelelor (din vată minerală de sticlă sau
bazaltică, ş.a), care se îndeasă între cusacii din grinzişoare sau dulapi din lemn ecarisat.

Art. 52
Pe lângă straturile termoizolante şi de protecţie menţionate la art. 51, în alcătuirea noilor variante mai
pot intra:

(1) un strat de egalizare din mortar de ciment în grosime de cca 2 cm, dispus sub bariera contra
vaporilor, dacă suprafaţa suport nu este corespunzătoare;

(2) o barieră contra vaporilor, dacă aceasta este necesară din calcul sau din alte considerente; în
detaliile din fig. A0.1 s-a prevăzut o barieră contra vaporilor la toate detaliile din grupa I, dar
acest strat poate lipsi în unele cazuri, sau, dimpotrivă, poate fi prevăzut şi în cazul unor detalii din
grupa II;

(3) un strat de protecţie tehnologică, cu rolul de a împiedica pătrunderea apei din mortar în stratul
termoizolant, cu efecte negative asupra caracteristicilor termotehnice ale stratului termoizolant,
cât şi asupra rezistenţei mecanice a stratului de protecţie din mortar de ciment (armat sau
nearmat); stratul de protecţie tehnologică se realizează dintr-o folie cu caracteristici
hidroizolante, dar permeabilă la vapori, astfel încât să permită migrarea vaporilor de apă în
spaţiul ventilat al podului;

(4) un strat de protecţie antipraf (barieră antivânt), de tip “geotextil” sau similar, care are menirea
să împiedice pătrunderea prafului din saltelele termoizolante în spaţiul podului, sub acţiunea
curenţilor de aer; acest strat se prevede în situaţia în care scândurile care formează duşumeaua
din pod nu sunt decalate şi nu constituie, ele însele, un strat de protecţie.

Art. 53
Se vor lua masuri de protecţie termică a parapetelor pe care reazemă cosoroabele precum şi a
frontoanelor/timpanelor, în scopul reducerii substanţiale a efectelor defavorabile ale punţilor termice
de pe conturul planşeului de peste ultimul nivel,.

Art. 54
Se prezintă câteva scheme de principiu referitoare la posibilităţile de izolare termică a parapetelor (la
streaşină), în funcţie de înălţimea acestora, în fig. A1.1, A1.2, astfel:

a,b în situaţia când nu există un parapet şi când se poate realiza o continuitate a stratului
termoizolant orizontal din pod cu stratul vertical exterior;
c în cazul parapetelor scunde, de înălţimea redusă (30-40 cm), când se recomandă o
“îmbrăcare” pe toate cele 3 laturi ale parapetului; în situaţia unor parapete de înălţime
medie (50-80 cm), se prevede montarea straturilor termoizolante pe toată înălţimea
suprafeţei verticale a parapetului;

101
 d în cazul unor parapete înalte (peste 90 cm), situaţie în care înălţimea straturilor
termoizolante poate fi de numai 40...50 cm (lungimea zonei de influenţă) la interior, şi
până sub streaşină (dar cel puţin 50 cm) la exterior.

Art. 55
Se prezintă schema de principiu aferentă frontoanelor în fig. A1.2e.

Art. 56
Detalii de principiu pentru izolarea termică, la exterior, a colţului orizontal din zona streaşinii, la
nivelul cosoroabei se dau în fig. A1.3f, A1.3g şi A1.4h.

Art. 57
Se vor lua măsuri de termoizolare suplimentară a punţilor termice şi a zonelor mai puţin
termoizolate, situate în interiorul ariei orizontale a podului, pentru a elimina efectele negative ale
punţilor termice. Această măsură este ilustrată în fig. A0.3.5 prin îmbrăcarea grinzilor “întoarse” din
beton armat monolit, iar acoperirea tălpilor existente sub popii şarpantelor din lemn este ilustrată în
fig. A0.3-5.

Art. 58
Soluţiile şi variantele descrise şi desenate la nivel de scheme (fig. A0.1….A0.4) şi detaliile de
principiu din fig. A1.1...A1.9 se referă la situaţia amplasării stratului termoizolant orizontal peste
planşeul de pod, soluţie folosită în marea majoritate a cazurilor podurilor neîncălzite.

Art. 59
Soluţia amplasării stratului termoizolant orizontal la tavanul planşeului de pod este posibilă, dar este
în general mai puţin eficientă, cu excepţia cazului în care stratul termoizolant vertical este prevăzut a
se aplica - din diferite considerente - pe faţa dinspre interior a pereţilor exteriori. În această situaţie se
obţine continuitatea stratului termoizolant în zona de intersecţie a planşeului de pod cu pereţii
exteriori şi deci o foarte bună corectare a punţii termice din această zonă. Alcătuirea stratului
termoizolant în această situaţie, ca şi modul de fixare şi de protecţie a acestuia, sunt similare cu cele
prezentate pentru cazul când stratul termoizolant este aplicat la tavanul subsolului neîncălzit.

Art. 60
Acoperişurile cu pod prezintă, în comparaţie cu acoperişurile plane tip terasă, o serie de avantaje din
punct de vedere higrotermic, atât în condiţiile perioadei reci cât şi - îndeosebi - pe timp de vară.
Această comportare superioară este condiţionată însă de o bună ventilare a întregului spaţiu cuprins
între elementele de construcţie perimetrale ale podului neîncălzit. Esenţială, în această privinţă, este
prevederea unui număr corespunzător de orificii de acces şi de evacuare a aerului. Numărul,
dimensiunile şi poziţia acestor orificii, precum şi detaliile de principiu de realizare a lor - în zona
streaşinii pentru accesul aerului şi în zona coamei pentru evacuarea lui - vor fi stabilite pe baza
prevederilor din NP 064 Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădirile de locuit. În cazul în
care, cu ocazia modernizării, se prevede înlocuirea învelitorii, se recomandă adoptarea unei soluţii
care permite realizarea, sub învelitoare, a unui strat suplimentar de aer ventilat.

Art. 61
(1) Executarea unui acoperiş cu pante reduse (sub 20%) în locul acoperişului de tip terasă
elimină inconvenientele legate de frecventele deteriorări ale straturilor hidroizolante ale
acoperişului terasă.

102
(2) Simpla amenajare a unui pod la nivelul terasei nu conduce la creşterea performanţei energetice a
clădirii. Este necesară o izolare termică suplimentară la nivelul terasei sau, în situaţii speciale, la
nivelul învelitorii. Stratul de izolaţie suplimentară la nivelul terasei existente poate fi dispus
peste hidroizolaţia existentă, după îndepărtarea stratului de protecţie, dacă planşeul poate suporta
încărcarea suplimentară. In caz contrar, stratul de izolaţie suplimentară se va dispune pe planşeu,
după îndepărtarea tuturor celorlalte straturi. În ambele situaţii, se va acorda o atenţie specială
corectării punţii termice de la nivelul aticului.

(3) La proiectarea acestui tip de acoperiş trebuie acordată o atenţie specială problemei ventilării
spaţiului nou creat şi scurgerii apelor pluviale, prin amplasarea corectă a jgheaburilor şi
burlanelor conform NP 069 – Normativ privind proiectarea execuţia şi exploatarea învelitorilor
acoperişurilor în pantă la clădiri.

(4) Detalii referitoare la posibilitatea realizării deasupra terasei a unui acoperiş cu pante reduse sunt
prezentate în fig. A1.8, A1.9.

Art. 62

(1) În cazul în care la nivelul podului se amenajează spaţii utile, încălzite (mansardă) este absolut
necesară o izolaţie termică a acoperişului (sub învelitoare) executată peste, între şi/sau sub
căpriori.

(2) Izolaţia termică de la (1) trebuie protejată pe faţa inferioară, spre interior, cu o folie cu rol de
bariera împotriva vaporilor de apă, iar spre exterior cu o membrană permeabilă la vapori, dar
impermeabilă la apă. (Fig. A.2.1, A2.2).

(3) La amenajarea mansardelor se vor respecta prevederile şi detaliile din Normativ pentru
proiectarea mansardelor la clădiri de locuit, indicative NP 064.

(4) Eficienţa termo-energetică a planşeului de pod depinde, într-o oarecare măsură, şi de

temperatura aerului din podul neîncălzit, în perioada rece a anului; în calcul, această influenţă
este materializată prin succesiunea parametrilor: θu [0C] ⇒ τ [-] ⇒ G [W/(m3K)] ⇒
Q[kWh/(m3K)]. În condiţiile sporirii substanţiale a rezistenţei termice corectate a planşeului de
pod şi a absenţei oricăror straturi termoizolante în alcătuirea învelitorii, calculele de bilanţ termic
conduc la o temperatură în pod (θu), foarte apropiată de temperatura convenţională de calcul a
aerului exterior (θe) şi deci la o valoare ridicată a factorului de corecţie a temperaturilor
exterioare (τ ≥ 0,90). O oarecare majorare a temperaturii θu şi deci o reducere a valorilor τ, G şi
Q, pot fi obţinute prin următoarele măsuri:
a. prevederea unor straturi termoizolante pe întreaga înălţime a parapetelor şi
frontoanelor;
b. evitarea ventilării în exces a spaţiului podului, deci limitarea superioară a ratei
schimburilor de aer;

103
 c. mărirea aportului de căldură solară, prin adoptarea unor învelitori din materiale şi
cu culori favorabile din acest punct de vedere (dacă, din alte considerente, se
prevede înlocuirea învelitorilor existente).

(5) În condiţiile unor temperaturi θu scăzute, cu valori apropiate de temperatura aerului exterior în
timpul iernii, dacă nu se realizează efectiv o ventilare corespunzătoare a spaţiului neîncălzit al
podului, apare pericolul condensării vaporilor de apă (care migrează prin planşeul de la ultimul
nivel) pe piesele din lemn ale şarpantei; de aici rezultă, pe de o parte, atenţia care trebuie
acordată ventilării corespunzătoare a podului, iar pe de altă parte, cerinţa obligatorie a
antiseptizării pieselor de lemn ale şarpantei.

CAPITOLUL VI: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU

ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE.
SOLUŢII PENTRU PLANŞEE PESTE SUBSOLURI NEÎNCĂLZITE (S)

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art. 63
(1) Capitolul se referă la izolarea termică suplimentară a planşeelor de peste încăperi sau spaţii
neîncălzite şi în primul rând peste subsoluri, prevăzute cu boxe sau tratate ca subsoluri tehnice,
dar şi peste pivniţe, garaje neîncălzite, ş.a.

(2) Unele soluţii şi detalii sunt valabile şi la planşeele de peste încăperi mai puţin încălzite: spaţii
comerciale, spaţii de depozitare, garaje ş.a.

Art. 64
(1) Termoizolarea suplimentară la nivelul planşeelor se poate face:
a. la tavanul planşeului;
b. peste planşeu;

(2) În unele situaţii poate fi justificată şi soluţia prevederii unor straturi termoizolante suplimentare,
atât sub, cât şi peste planşeu.

(3) În unele cazuri poate fi adoptată şi soluţia neizolării suplimentare a planşeului peste subsol (când
există deja un strat termoizolant satisfăcător în ceea ce priveşte grosimea şi conductivitatea
termică, şi în bună stare - nedeteriorat şi neumezit).

Art. 65
(1) Amplasarea stratului termoizolant la partea inferioară a planşeelor prezintă următoarele
avantaje comparative: reprezintă a soluţie mai corectă din punct de vedere termotehnic, atât sub
aspectul difuziei vaporilor de apă, cât şi al stabilităţii termice; lucrările se pot desfăşura fără a
împiedica funcţia de locuire şi fără a deranja în nici un fel locatarii; nu se reduce înălţimea
liberă, utilă, a încăperilor de la parter.

(2) Soluţia prezintă însă şi unele dezavantaje, dintre care se menţionează: aria ocupată de punţile
termice, respectiv a zonelor neizolate, este mai mare (un număr mai mare de pereţi structurali
având grosimi şi conductivităţi termice mai mari, grinzi din beton armat, ş.a.); desfăşurarea
lucrărilor este mai dificilă, având în vedere înălţimea liberă, în general redusă, a subsolurilor
existente; prezenţa conductelor de instalaţii de încălzire şi sanitare, dintre care unele sunt

104
 suspendate de planşeu şi/sau sunt amplasate prea aproape de suprafeţele care urmează a fi
termoizolate; reducerea înălţimii libere a subsolului, uneori deja prea mică.

Art. 66
(1) Soluţia amplasării stratului termoizolant peste planşeu, pe lângă avantajele care la soluţia cu
stratul termoizolant la partea inferioară a planşeelor sunt menţionate ca dezavantaje, prezintă şi
următoarele dezavantaje: necesită tăierea, la partea inferioară, a uşilor de la parter; necesită
demontarea corpurilor de încălzire şi montarea lor mai sus, uneori cu probleme legate de
înălţimea disponibilă a parapetelor de sub ferestre; necesită refacerea pantelor şi a racordărilor
cu sifonul de pardoseală de la băi şi de la grupurile sanitare cu duş; necesită, după caz, revizuirea
înălţimii treptelor existente între parter şi trotuar şi a celor dintre parter şi etajul I.

Art. 67
(1) Soluţia amplasării unor straturi termoizolante, atât la partea inferioară, cât şi la cea
superioară a planşeului, deşi necesită un cost al investiţei substanţial mai mare, poate fi
justificată pe considerente de înălţime liberă şi de rezolvare în condiţii superioare a reducerii
efectelor negative ale punţilor termice.

SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare

Art. 68
(1) La soluţia cu stratul termoizolant suplimentar dispus peste planşeu, sunt posibile următoarele
variante de amplasare a acestuia (fig. S1.1):

a- îndepărtarea tuturor straturilor existente, până la faţa superioară a planşeului de beton

armat, executarea eventuală a unui strat de egalizare (în funcţie de starea suprafeţei
decopertate), peste care se montează stratul termoizolant, şapa de protecţie şi
pardoseala; (fig. S1.1c)

b- montarea stratului termoizolant suplimentar peste pardoseala existentă; de regulă

pardoselile calde (covor PVC, parchet lamelar ş.a.) se îndepărtează, menţinându-se
şapa, iar pardoselile reci (mozaic, plăci de gresie/ceramică, ş.a.) se păstrează; (fig.
S1.1b)

c- montarea stratului termoizolant nou peste stratul termoizolant existent, după

îndepărtarea tuturor straturilor de peste acesta; soluţia este indicată în situaţia când
stratul termoizolant existent este eficient din punct de vedere termotehnic
(conductivitate termică redusă) şi în stare bună, nedeteriorat. (fig. S1.1d)

d - idem b, în situaţia când între planşeul de beton armat şi şapa suport a pardoselii existente
există un strat termoizolant eficient şi nedeteriorat. (fig. S1.1f)

(2) La variantele “b” şi “d”, pentru a reduce în cât mai mare măsură efectul punţii termice de la
partea superioară a soclului, se recomandă prevederea unor fâşii termoizolante de 6-8 cm lăţime
pe întreaga grosime a straturilor existente menţinute. În unele cazuri poate fi oportună montarea
unei astfel de fâşii termoizolante şi pe grosimea noii şape din mortar.

(3) În toate cazurile descrise la art.68, între stratul termoizolant nou şi şapa de protecţie a acestuia,
care constituie şi stratul suport al noii pardoseli, se dispune un strat de separare tehnologică, a
cărui funcţie principală este de a împiedica umezirea şi colmatarea stratului termoizolant la

105
 turnarea şapei. Stratul de separare tehnologică se poate realiza din diverse materiale, începând de
la un strat de hârtie Kraft sau de carton bitumat, până la folii bitumate sau folii de polietilenă. În
unele situaţii, stratul de separare tehnologică poate îndeplini şi funcţia de barieră contra
vaporilor.

Art. 69
(1) La soluţia cu strat termoizolant suplimentar dispus sub planşeu (fig. S0.2), acesta se dispune
direct pe suprafaţa (de regulă netencuită) a planşeului de beton armat.

(2) În funcţie de starea şi natura tencuielii, precum şi de încărcarea capabilă a planşeului, stratul de
tencuială se păstrează sau se îndepărtează.

(3) În unele rare cazuri, există la tavanul subsolului un strat termoizolant, prevăzut prin proiectul
iniţial al clădirii, din:
a. plăci termoizolante BCA - GBNT sau BCA - GBN35, de 7.5 … 10 cm, montate pe
cofrajul planşeului din beton armat monolit, înainte de turnarea betonului;
b. plăci termoizolante din talaş (tip STABILIT), din fibre de lemn (tip PFL), din aşchii de
lemn (tip PAL) sau similare, protejate cu un strat de mortar armat, suspendat cu ancore
din oţel beton de placa din beton armat.

(4) Având în vedere eficienţa termotehnică redusă a acestor materiale, durabilitatea mai redusă a
plăcilor din produse din lemn, greutatea relativ mare a straturilor de protecţie existente, precum
şi dificultatea de a fixa noul strat termoizolant de planşeu în condiţiile menţinerii straturilor
termoizolante existente, de regulă, dar evident în funcţie de condiţiile concrete specifice, se
recomandă îndepărtarea lor.

(5) Pentru a realiza o protecţie termică corespunzătoare, se recomandă micşorarea efectelor punţilor
termice prin:

a. prelungirea stratului termoizolant orizontal, pe verticală, pe o înălţime de min. 30-40 cm,

la racordarea cu pereţii din beton armat, interiori, dar în special la racordarea cu pereţii
exteriori (fig. S2.1a);

b. îmbrăcarea grinzilor din beton armat (fig. S2.1c);

c. realizarea, în cât mai mare măsură, a continuităţii stratului termoizolant, la racordarea cu

pereţii interiori nestructurali din subsol; în unele cazuri, în funcţie de condiţiile specifice
locale, la aceşti pereţi se poate renunţa - total sau parţial - la împănarea în planşeul de
beton armat (fig. S2.1b).

(6) Stratul de protecţie a noului strat termoizolant, indiferent dacă acesta este dispus peste sau sub
planşeu, este în funcţie, în principal, de natura şi rigiditatea materialului termoizolant.

Art. 70
(1) Pentru realizarea unor lucrări de calitate, la amplasarea stratului termoizolant peste planşeu
trebuie respectate următoarele soluţii:

a. în cazul unor termoizolaţii rigide sau foarte rigide (de ex. plăci de polistiren expandat)
stratul de protecţie se realizează dintr-o şapă din mortar de cca. 3 cm grosime, nearmată;

106
 în unele cazuri, dacă stratul termoizolant este foarte rigid şi este montat corespunzător
(plan şi orizontal), şapa poate avea o grosime mai mică sau poate fi chiar eliminată;

b. în cazul unor materiale semirigide (de ex. plăci din vată minerală de sticlă sau bazaltică,
în funcţie de densitate), şapa de protecţie trebuie să aibă o grosime sporită (4-5 cm), să
fie realizată din mortar de ciment şi să fie armată, de regulă cu plase sudate STNB φ
3…4/100 x 100 mm, astfel încât să poată prelua în bune condiţiuni, încărcările statice şi
dinamice care acţionează asupra pardoselii;

c. dacă se folosesc materiale termoizolante uşor tasabile sau foarte tasabile (de ex. saltele
din vată minerală de sticlă sau bazaltică), acestea se dispun, îndesat, între grinzişoare
(cuşaci) din lemn, iar pardoseala se realizează din parchet pe duşumea oarbă, sau într-o
soluţie similară; stratul termoizolant se protejează cu un strat de separare;

d. în situaţia când stratul termoizolant se realizează din spumă de poliuretan aplicată “in
situ”, suprafaţa suport a pardoselii se nivelează cu un strat subţire de egalizare.

(2) În situaţia amplasării stratului termoizolant sub planşeu se vor adopta următoarele soluţii:

a. în cazul unor materiale termoizolante rigide, plăcile sunt fixate prin lipire iar stratul de
protecţie poate fi realizat dintr-o tencuială subţire (3…7 mm) din mortar aditivat,
armată cu o plasă deasă (ţesătură) din fibre de sticlă; în variantă, poate fi avută în
vedere, în anumite condiţii, şi folosirea unor plăci termoizolante caşerate la faţa
inferioară, fără alt strat de protecţie;

b. dacă se folosesc materiale termoizolante semirigide, stratul de protecţie trebuie să aibe o

grosime de 3…4 cm, să fie realizat din mortar de ciment şi să fie armat cu plase sudate
STNB φ 4…5/100 x 100 mm şi, eventual, cu plase de rabiţ; atât stratul termoizolant cât
şi stratul de protecţie sunt fixate mecanic de planşeul din beton armat, prin intermediul
unor ancore şi a unor bolţuri din oţel inoxidabil, cu expandare, montate în găuri forate
cu dispozitive rotopercutante;

c. în cazul când stratul termoizolant se realizează din saltele din vată minerală de sticlă sau
bazaltică, acestea se îndeasă într-un caroiaj de grinzişoare din lemn, fixate de planşeu cu
bolţuri cu expandare, din oţel inoxidabil; stratul de protecţie se realizează din plăci
subţiri de tencuială uscată de tipul plăcilor din gips-carton sau similare;

d. în situaţia când stratul termoizolant se realizează din spumă de poliuretan aplicată “in
situ”, faţa inferioară a acestui strat se nivelează cu un strat subţire de tencuială.

(3) Pentru a obţine o comportare favorabilă din punct de vedere termotehnic a planşeului peste un
subsol neîncălzit, este deosebit de importantă izolarea termică a soclului, cel puţin în zona punţii
termice de la intersecţia planşeului cu pereţii exteriori.

(4) Ca efect secundar, izolarea termică a soclului pe întreaga înălţime peste CTS, determină
temperaturi ceva mai ridicate în subsolul neîncălzit şi, în consecinţă, o reducere a coeficientului
global de izolare termică şi a necesarului anual de căldură pentru încălzirea clădirii.

107
Art. 71
(1) La termoizolarea verticală a soclurilor, sunt de preferat materialele termoizolante rigide şi foarte
rigide, cu o bună comportare la umiditate (de ex. plăcile din polistiren extrudat).

(2) Stratul suport al termoizolaţiei este, de regulă, peretele exterior din beton armat; în funcţie de
natura şi starea tencuielii existente a soclului, dar şi de cerinţele rezolvării constructive a
detaliilor, aceasta poate fi, sau nu, menţinută.

(3) Stratul de protecţie a termoizolaţiei poate fi:

a. un strat de protecţie subţire, de max.10 mm grosime, realizat, de regulă, din două straturi:
un grund executat din mortar aditivat şi armat cu o plasă deasă din fibre de sticlă, şi un strat
de finisaj dintr-un mortar impermeabilizant cu caracteristici hidrofobe; ca urmare a
sensibilităţii la acţiuni mecanice, şi în special la şocuri, se recomandă ca această soluţie să
fie utilizată cu prudenţă, exclusiv în situaţii când astfel de acţiuni sunt mai puţin probabile;
se recomandă ca stratul termoizolant să fie realizat din polistiren extrudat, ca urmare a
caracteristicilor favorabile de rigiditate şi de rezistenţă la umiditate a acestui material, iar
stratul de protecţie să fie armat cu două straturi de ţesătura din fibre de sticlă;
b. plăci prefabricate din beton armat, de regulă prefinisate, rezemate pe console metalice
încastrate în pereţii din beton armat de pe conturul subsolului;
c. zidărie din cărămizi pline dispuse pe muchie, cu mortar de marcă min. M 5 şi cu armături
în rosturile orizontale; zidăria reazemă pe fundaţia peretelui exterior al subsolului; odată cu
reabilitarea termică este necesar să se realizeze şi o îmbunătăţire a hidroizolaţiei verticale a
subsolului.

(4) Înălţimea pe care se prevede stratul termoizolant vertical la socluri diferă, în funcţie de situaţia
existentă şi de cerinţele de reabilitare şi modernizare.

(5) La partea superioară a soclului, dacă nu se prevede termoizolaţie pe întreaga înălţime a pereţilor
exteriori, stratul termoizolant al soclului trebuie, fie să depăşească faţa superioară a planşeului
cu cel puţin 30-40 cm, fie să ajungă până la glaful orizontal inferior al ferestrelor.

(6) La partea inferioară a soclului, stratul termoizolant trebuie să depăşească cu cel puţin 30…40 cm
faţa inferioară a planşeului, soluţia fiind caracteristică soclurilor de înălţime mare (cca 100 cm);
de regulă însă, în cazul soclurilor de înălţime medie (60-80 cm) stratul termoizolant este
prevăzut pe întreaga înălţime a soclului, până la CTS. În cazul soclurilor scunde (sub 30-40 cm),
stratul termoizolant trebuie coborât încă 30-40 cm sub cota terenului sistematizat - CTS.

(7) În alte cazuri, stratul termoizolant de la soclu poate fi prelungit pe întreaga înălţime a subsolului,
situaţie care poate să apară de exemplu, la clădirile cu socluri înalte şi cu înălţimi reduse ale
subsolului, sau când se urmăreşte creşterea temperaturii în subsol.

Art. 72
(1) Din analizarea comparativă din punct de vedere termotehnic şi economic, a diverselor soluţii şi
variante posibile, elaboratorul proiectului de reabilitare termică le alege pe cele mai convenabile.
De regulă, având în vedere avantajele şi dezavantajele menţionate la articolele 65, 66 şi 67, se
preferă soluţia amplasării stratului termoizolant suplimentar la partea inferioară a planşeului
peste subsol.

(2) Pierderile termice prin planşeul de peste subsol nu sunt în funcţie numai de rezistenţa termică
corectată a acestui element de construcţie perimetral, ci şi de temperatura din acest spaţiu

108
 neîncălzit (dacă temperatura θu este mai mică, coeficientul de corecţie τ este mai mare şi deci
atât G cât şi Q sunt mai mari). De aceea, la reabilitarea termică a clădirii trebuie să se ia o serie
de măsuri pentru ca această temperatură să fie cât mai ridicată, în condiţiile în care majorarea
gradului de izolare termică a planşeului conduce la o scădere substanţială a temperaturii în
subsol.

(3) La elaborarea proiectului de reamenajare şi modernizarea termotehnică trebuie să se urmărescă

şi obiectivul îmbunătăţirii condiţiilor de funcţionare a subsolului, în primul rând prin crearea
unor condiţii igienico-sanitare corespunzătoare. Asanarea subsolurilor neîncălzite – subsoluri
tehnice, cu boxe sau cu adăposturi de protecţie civilă – presupune măsuri pentru crearea şi
menţinerea unui mediu uscat, curat, bine ventilat şi fără mirosuri neplăcute.

(4) Pentru obţinerea unui mediu uscat în subsol şi pentru eliminarea umidităţii din elementele de
construcţie în contact cu pământul, se va analiza necesitatea şi oportunitatea următoarelor
măsuri:

a. înlocuirea umpluturilor permeabile şi insuficient compactate din jurul clădirii, cu

umpluturi din pământuri coezive, bine compactate;

b. revizuirea sau prevederea unor hidroizolaţii verticale pe suprafeţele exterioare ale

pereţilor de pe conturul subsolului, atât sub CTS, cât şi – eventual – peste CTS;

c. prevederea, la partea inferioară a subsolului, a unei plăci din beton simplu sau slab armat
de 8-10 cm grosime, eventual pe un strat de pietriş filtrant (dacă aceste straturi nu există);

d. realizarea unor şape din mortar de ciment, cu un sistem de pante, care să conducă
eventualele infiltraţii de apă la başe de colectare, de unde apa să poată fi evacuată, fie prin
racordarea la conductele de canalizare, fie cu ajutorul unor pompe;

e. repararea şi întreţinerea corespunzătoare a conductelor de instalaţii sanitare şi termice

amplasate în subsol;

f. luarea unor măsuri care să elimine posibilitatea refulării apei din conductele de canalizare
exterioară;

g. repararea, revizuirea şi eventual, refacerea trotuarelor de protecţie în jurul clădirii;

h. prevederea, la socluri, a unor straturi de protecţie şi de finisaj impermeabile şi cu

proprietăţi hidrofobe.

i. prevederea unor drenuri perimetrale în exteriorul clădirii, sub trotuar.

Art. 73
(1) Creşterea temperaturii din subsolul neîncălzit prin îmbunătăţirea protecţiei termice a elementelor
de construcţie în contact cu solul este, în general, costisitoare şi deci, mai puţin eficientă. Se
menţionează totuşi următoarele măsuri posibile:

a. prevederea unui strat termoizolant vertical la exteriorul pereţilor de pe conturul

subsolului, în continuarea stratului termoizolant de la soclu; această măsură poate
fi eficientă în unele situaţii, de exemplu în cazul în care, din alte considerente, se

109
 îndepărtează umplutura şi se repară sau se înlocuieşte hidroizolaţia verticală; ca
material termoizolant se poate avea în vedere – printre altele – şi polistirenul
extrudat care, prin caracteristicile sale de rezistenţă mecanică şi prin buna
comportare la acţiunea apei, nu necesită straturi de protecţie;

b. prelungirea stratului termoizolant care se prevede la socluri până la 30-40 cm sub

CTS, şi chiar mai mult;

c. prevederea unui strat termoizolant vertical la interiorul pereţilor de pe conturul

subsolului, în continuarea stratului care – eventual – se montează la racordarea cu
tavanul;

d. izolarea termică a planşeului peste subsol, în zonele adiacente mediului exterior,

de exemplu sub logiile de la parter, etc.

(2) Ventilarea corespunzătoare a subsolurilor neîncălzite este un factor determinant atât pentru
asanarea spaţiului, cât şi pentru reducerea pierderilor de căldură (prin realizarea unei temperaturi
cât mai ridicate). Deoarece aceste obiective necesită cerinţe antagoniste – ventilare puternică
pentru obţinerea unor condiţii igienico-sanitare superioare şi ventilare cât mai redusă pentru
limitarea pierderilor de căldură – la elaborarea proiectului de reabilitare trebuie adoptată o
soluţie echilibrată, satisfăcătoare din ambele puncte de vedere. Se recomandă, printre altele,
următoarele măsuri:

a. revizuirea numărului, poziţiilor (recomandabil pe întregul perimetru al clădirii) şi

dimensiunilor golurilor de ventilare, care trebuie să conducă la o rată convenabilă a
schimburilor de aer;

b. prevederea unor goluri de ventilare naturală şi în cazul unor socluri scunde sau când
pardoseala de la parter este la nivelul CTS, prin amenajarea unor prize de aer şicanate;

c. realizarea, cu mijloace adecvate, a unor goluri poziţionate la partea superioară a pereţilor

interiori structurali şi nestructurali, pentru a asigura o bună circulaţie a aerului în
interiorul subsolului;

d. amenajarea, eventual, a unor ventilaţii verticale având prizele la tavanul subsolului şi gura
de evacuare peste acoperiş;

e. repararea sau montarea unor plase de protecţie sau grile de calitate corespunzătoare la
golurile de ventilare naturală de pe conturul subsolului (dar fără clapete de închidere,
deoarece trebuie asigurată ventilarea permanentă a spaţiului);

f. repararea şi etanşarea ferestrelor exterioare precum şi a uşilor şi/sau a chepengurilor de

acces în subsol.

110
CAPITOLUL VII: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU
ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE.
SOLUŢII PENTRU PLANŞEE PE SOL (P)

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art. 74
(1) La plăcile pe sol, amplasate peste cota terenului sistematizat (CTS), fluxul termic disipat este
mare pe conturul clădirii, în zona soclului şi în zona adiacentă, pe o lăţime de 1,00...1,50 m. Ca
urmare, cea mai importantă măsură de îmbunătăţire a protecţiei termice la plăcile pe sol constă
în prevederea unor straturi termoizolante suplimentare în aceste zone, şi în primul rând, pe faţa
exterioară a soclului, care, de regulă este realizat din beton armat monolit.

(2) Termoizolarea orizontală generală, suplimentară, a plăcii pe sol este mai puţin necesară şi
eficientă, dar această măsură devine necesară şi eficientă pentru efectele favorabile pe care le are
pe zona de 1,00…1,50 m lăţime de pe conturul parterului, în special în situaţiile în care izolarea
termică suplimentară a soclului nu este suficientă. În consecinţă, la reabilitarea termică a plăcilor
pe sol se vor avea în vedere în primul rând măsurile de termoizolare suplimentară a soclurilor, la
exterior şi numai în al doilea rând termoizolarea orizontală generală.

(3) Termoizolarea verticală a soclurilor se realizează, de regulă, la exterior, în următoarele condiţii:

a. stratul termoizolant trebuie să fie continuu în dreptul punţii termice care există de regulă
la racordarea soclului cu placa pe sol;

b. la partea superioară a soclului, stratul termoizolant trebuie să depăşească cu cel puţin 30-
40 cm faţa superioară a plăcii (dacă nu se prevede şi termoizolarea suplimentară
exterioară a pereţilor exteriori);

c. la partea inferioarăa soclului, stratul termoizolant trebuie să ajungă cel puţin până la CTS,
dar se recomandă ca el să coboare 30-40 cm sub această cotă (în special la soclurile puţin
înalte).

Art. 75
(1) Pentru a obţine o bună rezistenţă mecanică la acţiuni statice şi - în special - dinamice, foarte
probabile în zona soclului, stratul de protecţie a termoizolaţiei se armează cu plasă dublă din
fibre de sticlă (una dintre plase poate fi de tip panzer), sau se folosesc sisteme de protecţie din
materiale rezistente la şocuri, cum sunt panourile din tablă, plăci ceramice etc; în cazul
adoptării acestei soluţii se recomandă ca stratul termoizolant să fie realizat din polistiren
extrudat, care are caracteristici superioare de rigiditate, de rezistenţă mecanică şi la acţiunea
umidităţii.

(2) Rezemarea stratului de protecţie se poate face în diverse moduri, fie direct pe fundaţiile
existente, fie pe console din beton armat sau metalice, fie prin intermediul unor plăcuţe din oţel
inoxidabil. În unele situaţii, stratul de protecţie se poate realiza din zidărie din cărămizi pline
aşezate pe muchie, cu mortar M 5 şi cu rosturile orizontale armate.

(3) Alcătuirea şi poziţionarea stratului termoizolant orizontal care se prevede peste placa pe sol
este în funcţie de natura şi starea pardoselilor existente, de înălţimea liberă de la parter, de felul
pardoselilor noi, precum şi de alte condiţii specifice, locale.

111
SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare

Art. 76
(1) Detalii de principiu referitoare la termoizolarea exterioară a soclurilor, ca parte componentă a
pereţilor exteriori sunt prezentate în planşele:
a. E1.4 - pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se execută în sistem compact
(ETICS);
b. E2.10-o, E2.11-p – pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se execută în sistem
faţadă ventilată;
c. E3.1 – pentru pereţi la care protecţia termică suplimentară se aplică prin interior.

(2) Detaliile diferă în funcţie de înălţimea soclurilor, de poziţia suprafeţei exterioare a soclurilor în
raport cu suprafaţa exterioară a pereţilor exteriori, precum şi de alcătuirea şi rezemarea straturilor de
protecţie a straturilor termoizolante.

Art. 77
Detalii de alcătuire şi poziţionare a stratului termoizolant nou, se prezintă în fig. P1.1…P1.4 astfel:
a. cu îndepărtarea pardoselii deteriorate şi păstrarea şapei existente cu/fără rectificare şi cu
strat hidroizolant nou (fig. P1.1a);
b. cu stratul termoizolant amplasat peste pardoseala sau şapa existentă, atât în cazul absenţei
oricărui strat termoizolant (fig. P1.1b) cât şi în cazul prezenţei unui astfel de strat (fig. P1-
2e).
c. după îndepărtarea stratului existent inclusiv a şapei de egalizare deteriorate (fig. P1-1 c)
d. cu saltele termoizolante tasabile sau foarte tasabile, montate între grinzişoare din lemn şi
având pardoseala realizată din parchet pe duşumea orabă; grinzişoarele (cusacii) se
montează fie direct pe suprafaţa suport (fig. P1-3), fie pe pardoseala existentă, cu sau fără
termoizolaţie (fig. P1-4);
e. cu stratul termoizolant amplasat direct pe placa de beton slab armată, eventual nivelată
prin intermediul unui strat subţire din mortar de egalizare, după îndepărtarea tuturor
straturilor existente;

Art. 78
(1) În detaliile de principiu referitoare la termoizolarea plăcii pe sol sunt prevăzute, peste straturile
termoizolante, straturi intermediare, astfel:

a. peste straturile termoizolante foarte rigide, rigide sau semirigide, sub şapa de protecţie
(armată sau nearmată) - un strat de separare tehnologică, care are menirea să împiedice
pătrunderea apei din mortar în stratul termoizolant şi care se realizează, de regulă dintr-o
folie de polietilenă de 0,1 mm grosime, simplu aşezată, cu marginile petrecute;

b. peste straturile termoizolante foarte tasabile sau uşor tasabile (de exemplu saltele din vată
minerală sau din vată de sticlă), sub duşumeaua oarbă - un strat de separare antipraf
(geotextil) care împiedică pătrunderea particulelor foarte mici din termoizolaţie, prin
duşumea şi parchet, în mediul interior.

(2) În cazul când din diferite considerente (placa pe sol în stare necorespunzătoare, deteriorată sau
puternic umezită, absenţa stratului de pietriş sau chiar a plăcii pe sol, modificarea poziţiei
pereţilor despărţitori nestructurali ş.a.) este raţională turnarea unei noi plăci pe sol, se poate
adopta soluţia amplasării stratului termoizolant orizontal, pe întreaga suprafaţă sau numai pe o

112
 lăţime de 1,50 m pe conturul clădirii, sub placa de beton armat; în această situaţie, stratul
termoizolant, montat pe un strat de pietriş, va fi realizat din polistiren extrudat. Pentru a obţine o
bună comportare termotehnică este indicat ca noua placă din beton slab armat să nu fie legată de
soclu, iar stratul termoizolant vertical exterior să ajungă până la CTS.

Art. 79
(1) Cu ocazia elaborării proiectului de reabilitare termică a plăcii pe sol trebuie să se acorde o atenţie
specială examinării protecţiei hidrofuge a tuturor elementelor de construcţie în contract cu solul
şi prevederea unor măsuri în vederea ameliorării situaţiei din acest punct de vedere, prin:
a. luarea unor măsuri de eliminare a eventualelor manifestări ale fenomenului de igrasie şi
de uscare a zonelor umezite ale pereţilor;
b. prevederea - prin subzidire sau cu alte metode - a unor hidroizolaţii orizontale (din
materiale bituminoase sau mortar hidrofob) sub pereţii structurali şi nestructurali
realizaţi din zidării, dacă se constată absenţa şi necesitatea lor;
c. prevederea unor eventuale straturi hidroizolante pe suprafeţele verticale exterioare ale
soclurilor existente din beton armat, în funcţie de situaţia concretă locală, prevederea
unui eventual strat hidroizolant pe suprafaţa orizontală superioară a plăcii pe sol,
nivelată sau nu în prealabil prin intermediul unui strat de egalizare;
d. revizuirea, refacerea sau chiar amenajarea unui nou strat de pietriş sub placa pe sol, strat
care împiedică ascensiunea capilară a apei, dacă această măsură se consideră strict
necesară pentru o comportare corespunzătoare din punct de vedere hidrofug; în această
situaţie poate fi avută în vedere şi soluţia de aerare a stratului de pietriş în conformitate
cu prevederile din Normativul pentru proiectarea şi execuţia lucrărilor de izolaţii termice
la clădiri, prin intermediul unor orificii practicate în socluri (pentru accesul aerului uscat
din exterior) şi a unor canale verticale de ventilare (pentru evacuarea aerului umed);
e. prevederea unor straturi de protecţie şi a unor tencuieli la socluri cu caracteristici şi
adaosuri hidrofobe.

(2) Alcătuirea straturilor hidroizolante şi condiţiile de aplicare vor fi realizate în conformitate cu

prevederile din Normativul NP 040 – Normativ privind proiectare, executarea şi exploatarea
hidroizolaţiilor la clădiri.

(3) Îndepărtarea şi refacerea plăcii pe sol existente, precum şi a stratului de pietriş filtrant de sub
placă, sunt măsuri extreme, care pot fi justificate numai de necesităţi tehnice şi funcţionale
imperative (de ex. tasări excesive, placa de beton în stare necorespunzătoare atât în ceea ce
priveşte marca betonului, grosimea, cât şi ca armare, etc.).

113
CAPITOLUL VIII: SOLUTII CONSTRUCTIVE DE PRINCIPIU PENTRU
ÎMBUNĂTĂŢIREA PROTECŢIEI TERMICE LA CLĂDIRILE DE LOCUIT EXISTENTE.
SOLUŢII PENTRU FERESTRE ŞI UŞI EXTERIOARE (F)

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art. 80
(1) Ferestrele şi uşile exterioare fac parte integrantă din anvelopa clădirii, astfel încât într-un proces
de modernizare (reabilitare) din punct de vedere higrotermic, sunt importante caracteristicile
ferestrei/uşilor, dar şi modul de implementare în clădirea existentă, relaţia lor cu zona adiacentă
de faţadă. În aceeaşi categorie intră ferestrele de mansardă şi alte tipuri de vitraje ale anvelopei
situate la nivelul terasei (luminatoare), elemente care folosesc aceleaşi tehnologii de tâmplărie şi
vitraje, dar care se racordează la soluţii de închidere cu şarpantă sau de tip terasă.

(2) În anvelopa clădirii trebuie integrate soluţiile de detaliu optime pentru fiecare caz în parte,
asigurând continuitatea termoizolaţiei în relaţia plin – gol (ferestre, uşi exterioare), etanşeitatea
şi protecţia legăturii dintre tâmplărie şi perete.

(3) Pentru clădirile de locuit existente, fără un regim special care să excludă intervenţiile radicale
(clădiri de patrimoniu), în funcţie de starea ferestrelor şi uşilor exterioare existente, se poate opta
pentru modernizare din punct de vedere termic pe două căi :
- repararea, recondiţionarea şi completarea ferestrelor şi uşilor exterioare existente;
- înlocuirea cu ferestre şi uşi noi performante .
Notă: Clădirile monument de arhitectură, în care inclusiv tâmplăria veche şi vitrajele trebuie
conservate, nu fac subiectul acestei lucrări.

(4) Adoptarea uneia din cele 2 soluţii este în funcţie – în principal – de starea ferestrelor şi uşilor
existente, de nivelul de performanţă dorit de proprietar şi de suma disponibilă pentru aceste
lucrări.

(5) Modernizarea din punct de vedere termic a ferestrelor şi uşilor exterioare este o problemă
complexă, cu multe implicaţii şi de aceea ea trebuie abordată şi tratată cu multă atenţie de către
proiectantul lucrărilor de reabilitare; cea mai importantă problemă colaterală care trebuie avută
în vedere este asigurarea unei ventilării naturale a încăperilor, în condiţiile de după modernizare.

(6) Măsurile de reabilitare termică a ferestrelor şi uşilor exterioare se pot grupa, după amploare, în
ordine crescătoare, astfel:
a. lucrări de reparaţii şi de recondiţionare a ferestrelor şi uşilor existente;
b. măsuri de îmbunătăţire a etanşeităţii elementelor mobile ale ferestrelor, prin prevederea
unor garnituri de etanşare;
c. mărirea rezistenţei termice prin modificarea tâmplăriei existente, astfel încât să se creeze
încă un spaţiu de aer termoizolant;
d. înlocuirea ferestrelor şi uşilor exterioare existente cu tipuri noi, mai performante.

(7) Măsurile de reparaţii şi de recondiţionare a tâmplăriei existente pot conduce – în multe situaţii –
la o îmbunătăţire substanţială a comportării termotehnice a ferestrelor şi uşilor de balcon
exterioare, în condiţiile unor cheltuieli relativ reduse.

(8) Măsurile de reparare şi de recondiţionare a tâmplăriei exterioare se referă în principal la:

114
 a. revizuirea şi îmbunătăţirea modului în care este realizată etanşarea termică şi la infiltraţii
de aer rece, a rosturilor de pe conturul tâmplăriei, dintre toc şi glafurile golului din perete;
completarea spaţiilor neumplute corespunzător, cu vată minerală îndesată şi închiderea, la
interior, a rosturilor cu pervazuri din lemn sau cu tencuială;
b. revizuirea şi îmbunătăţirea etanşării hidrofuge a rosturilor de pe conturul exterior al
tocului; realizarea, eventual, a unei etanşări suplimentare cu materiale speciale (benzi de
etanşare, chituri siliconice, mortare hidrofobe, ş.a.) precum şi acoperirea rosturilor cu
baghete din lemn sau din PVC;
c. repararea lăcrimarelor de la glaful orizontal exterior de la partea superioară a golului din
perete, revizuirea detaliului dacă lăcrimarul nu este corect conceput şi – eventual –
crearea unui lăcrimar dacă acesta nu există;
d. revizuirea, repararea sau înlocuirea solbancurilor din tablă zincată sau din alte materiale,
existente pe glaful orizontal exterior de la partea inferioară a golului din perete; se vor
verifica şi eventual remedia panta, existenţa şi forma lăcrimarului, etanşarea faţă de toc
(cuie cu cap lat la distanţe mici), etanşarea faţă de perete (marginea tablei ridicată şi
acoperită la partea superioară de tencuială), etc;
e. revizuirea tuturor falţurilor de pe conturul tocului, a cercevelelor şi a foilor de uşă, astfel
încât să se realizeze o corectă “bătaie” între elementele mobile şi cele fixe ale tâmplăriei;
la corectarea falţurilor necorespunzătoare se poate avea în vedere şi soluţia prevederii
unor adaosuri din material lemnos, de grosime constantă sau variabilă, fixate prin lipire
sau/şi cu şuruburi;
f. repararea şi eventual înlocuirea lăcrimarelor (din lemn sau din tablă) de la partea
inferioară a cercevelelor şi a foilor de uşă;
g. desfundarea (sau crearea dacă nu există) a găurilor de la partea inferioară a tocurilor,
destinate îndepărtării apei condesate între cercevele;
h. înlocuirea geamurilor sparte şi crăpate;
i. revizuirea, completarea şi eventual înlocuirea completă a chiturilor de pe conturul
geamurilor;
j. revizuirea feroneriei existente, cu efectuarea eventualelor reparaţii şi înlocuiri, astfel încât
să se asigure o funcţionare corespunzătoare a tuturor dispozitivelor metalice de închidere-
deschidere, precum şi a celor anti-vânt; la cercevelele şi uşile de balcon vinciuite se poate
lua în considerare şi montarea unor dispozitive de închidere suplimentare;
k. revizuirea funcţionării dispozitivelor de prindere între ele a cercevelelor la ferestrele
cuplate din lemn, precum şi a tuturor dispozitivelor aferente ochiurilor de ventilaţie;
l. vopsirea tâmplăriei, după efectuarea tuturor reparaţiilor şi completărilor menţionate mai
sus;
m. repararea obloanelor rulante exterioare şi prevederea unor straturi termoizolante
suplimentare la cutiile rulourilor.

(9) Dotarea ferestrelor de lemn, existente, cu garnituri de etanşare este o măsură foarte eficientă,
deoarece, cu cheltuieli relativ reduse, permite micşorarea semnificativă a necesarului de
căldură pentru încălzirea locuinţelor. Se pot utiliza atât garnituri de etanşare din cauciuc, cât şi
din alte materiale (burleţi din mase plastice, ş.a). Garniturile de etanşare se prevăd atât între
elementele mobile şi cele fixe ale ferestrelor, cât şi între cercevele, precum şi pe conturul
ochiurilor de ventilaţie. La ferestrele duble, este indicat ca garniturile să se prevadă atât la
cercevelele interioare, cât şi la cele exterioare.

(10) Fixarea garniturilor se realizează de regulă, prin lipire. În funcţie de tipul şi starea tâmplăriei,
precum şi de calitatea lemnului, se pot eventual amenaja în cercevele sau/şi în tocuri, mici

115
 decupări care să permită o mai bună funcţionare a ferestrelor, o mai bună etanşare şi o durată
de viaţă mai mare pentru garnituri.

(11) Prevederea unor garnituri de etanşare la tâmplăria existentă nu conduce la mărirea rezistenţei
termice a ferestrelor şi uşilor de balcon, efectul favorabil al acestei măsuri manifestându-se
însă substanţial atât în ceea ce priveşte condiţiile de confort (prin eliminarea curenţilor reci de
aer), cât şi sub aspectul necesarului anual de căldură (prin micşorarea volumului de aer care
pătrunde în exces în încăperi şi care trebuie încălzit).

SECŢIUNEA a 2-a: Prevederi de principiu şi detalii de racordare

Art. 81
(1) Pentru mărirea sensibilă a rezistenţei termice a ferestrelor existente este necesar a se mări
numărul de spaţii de aer dintre geamuri. Această idee este ilustrată în fig. F1 şi F2 în care se
prezintă câteva exemple de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale ferestrelor cuplate
din lemn, (fig. F1) şi a celor duble (fig. F2):

a. prin montarea, pe cerceveaua interioară, a unui geam termoizolant dublu în locul

geamului simplu; pentru fixarea geamului termoizolant pe cerceveaua existentă este
necesar a se prevedea o ramă fixă, uşoară, alcătuită dintr-un profil-cornier din tablă
subţire şi o baghetă din lemn, prinse de cerceveaua existentă cu şuruburi de lemn; din
cauza spaţiului limitat, se prevăd geamuri 4+9+4 mm, sau cel mult 4+12+4 mm; se pot
folosi atât geamuri cu suprafeţele interioare netratate, cât şi geamuri având o suprafaţă
tratată cu un strat reflectant al razelor infraroşii, cu un coeficient de emisie redus “low-
e” (e ≤ 0,10) în condiţiile în care spaţiul dintre geamuri este umplut cu aer sau cu un gaz
inert (argon, kripton, ş.a.);

b. prin montarea pe cerceveaua interioară, a unei cercevele suplimentare mobile (prevăzută

cu balamale şi cu un dispozitiv de închidere-deschidere) realizate din profile din tablă
subţire; pe cerceveaua suplimentară, care poate fi deschisă pentru curăţire şi dezaburire,
se montează un geam simplu de 3 mm grosime;

c. idem ca la “b”, dar cu cerceveaua suplimentară realizată dintr-o ramă din lemn, alcătuită
din piese de o formă specială, de calitate superioară.

(3) În toate variantele se vor prevedea garnituri de etanşare (care nu sunt figurate în fig. F1 şi F2).

(4) Variantele de principiu prezentate la articolul 81 alin.(1) conduc la o majorare semnificativă a

greutăţii cercevelelor interioare; ca urmare, aceste cercevele trebuie să fie consolidate, în
principal prin prevederea la colţuri a unor gusee metalice din tablă, fixate cu şuruburi.

Art. 82
(1) O soluţie eficientă de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale ferestrelor existente, din
lemn, o constituie prevederea, la cercevelele exterioare, a unor geamuri termoizolante duble
sau chiar triple, în locul geamului simplu existent, în condiţiile în care aceste cercevele se
transformă din cercevele mobile în cercevele fixe. Se obţine astfel, pe lângă rezistenţe termice
sporite şi avantajul reducerii la minimum a infiltraţiilor de aer rece, evident în condiţiile
realizării unor detalii corespunzătoare de etanşare pe conturul geamurilor termoizolante noi.
(2) Soluţia de la alin.(1) poate fi aplicată, însă, numai la o parte din cercevele şi anume la cele care
se consideră că nu sunt necesare pentru ventilarea încăperilor şi numai când ferestrele

116
 respective sunt accesibile din exterior pentru întreţinerea curentă (în balcoane şi logii precum şi
la parter).

(3) Ca variantă, se poate lua în considerare şi montarea geamurilor termoizolante direct pe toc, cu
îndepărtarea cercevelelor exterioare.

Art. 83
(1) La uşile de balcon, dacă condiţiile de iluminare naturală permit acest lucru, poate fi aplicată o
soluţie de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice, care constă din înlocuirea geamurilor
existente pe înălţimea parapetului ferestrelor adiacente, cu panouri opace, cu caracteristici
superioare de termoizolare, realizate dintr-un strat de material termoizolant eficient, montat între
două foi din PFL, PAL sau din alte produse similare.

Art. 84
(1) Aplicarea soluţiilor de îmbunătăţire a caracteristicilor termotehnice ale ferestrelor existente din
lemn, trebuie completată cu măsurile de reparare şi recondiţionare prezentate.

(2) În situaţia în care starea cercevelelor interioare existente nu este corespunzătoare sau când
greutatea suplimentară rezultată din aplicarea soluţiilor prezentate la articolul 81 alin.(1)
depăşeşte capacitatea de rezistenţă a cercevelelor interioare, chiar în condiţiile consolidării lor,
poate fi avută în vedere şi soluţia înlocuirii lor cu cercevele interioare complet noi,
confecţionate la comandă, dimensionate corespunzător şi prevăzute de la confecţionare cu
geamuri termoizolante eficiente şi cu garnituri de etanşare.

(3) La ferestrele duble din lemn, o majorare suplimentară a rezistenţei termice se poate obţine prin
montarea unor geamuri termoizolante duble atât la cercevelele interioare, cât şi la cele
exterioare, dacă alcătuirea şi calitatea tâmplăriei existente permite, din punct de vedere
constructiv, acestă soluţie.

Art. 85
(1) În prezent, calităţile, posibilităţile variate de design şi preţul accesibil al ferestrelor noi, face ca
soluţia schimbării ferestrelor vechi să fie prima recomandare a specialiştilor.

(2) Standardul european “SR EN 14351-1 + A1: Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de
performanţă” se referă la ferestre şi uşi exterioare pentru persoane, uşi exterioare situate pe căi
de evacuare, ferestre în acoperişuri - inclusiv rezistente la foc din exterior, ferestre cuplate şi
ferestre duble şi prevede obligativitatea marcajului CE pe produsul finit.

(3) Pe lângă calităţile termoizolante superioare, ferestrele noi au o durabilitate mai mare şi aduc un
plus şi din punct de vedere al protecţiei împotriva zgomotului: ferestrele şi uşile cu profile şi
geamuri termoizolante trebuie să aibă un indice de izolare acustică între 25 – 40 dB (pentru
îmbunătăţirea izolaţiei fonice se utilizează sticlă de grosimi diferite pentru cele două foi din
alcătuirea geamului termoizolant).

(4) Ferestrele şi uşile exterioare noi pot prelua structurarea celor vechi din punct de vedere al
ochiurilor (fixe sau mobile) sau pot avea o altă configurare: unul sau mai multe canate,
cercevele, foi mobile şi/sau fixe. Avantajul înlocuirii ferestrelor constă şi în faptul că permite
montarea simultană a numeroase accesorii cu aport important în comportamentul higrotermic al
clădirii: glafuri, sisteme de protecţie solară (jaluzele şi/sau rulouri), sisteme încorporate de
ventilare.

117
(5) Performanţa energetică a ferestrelor noi depinde de calitatea componentelor, de relaţiile directe
dintre acestea, precum şi de amplasarea ferestrei şi de rezolvarea legăturii cu restul anvelopei
(etanşeitate, continuitatea termoizolării, protecţia racordării).

(6) Amplasarea ferestrelor noi în goluri, pe adâncimea peretelui, se poate face pornind de la
alinierea ferestrei cu faţa exterioară până la cea interioară, fiecare opţiune având avantajele şi
dezavantajele sale. De modul de amplasare în raport cu grosimea peretelui, depinde variaţia
temperaturii suprafeţelor interioare ale zonelor adiacente golului.
(7) La lucrările de reabilitare termică prin înlocuirea ferestrelor, se recomandă ca tâmplăria nouă să
se amplaseze pe locul celei vechi, dar dacă este posibil se pot lua în considerare şi celelalte
variante:
a). la faţa exterioară a pereţilor
- avantaje: glaf interior mare
- dezavantaje: suprafaţa exterioară a ferestrei va fi expusă total convecţiei din
exterior; în interior, curenţii calzi proveniţi de la radiatoare nu vor influenţa uniform
temperaturile pe suprafaţa parapetului, partea inferioară rămânând rece (riscul de
apariţie a condensului va fi cu atat mai mare cu cât ferestrele sunt mai depărtate de
faţa interioară a peretelui); apar probleme de fixare a ferestrei la exterior în cazul
alcătuirilor faţadelor termoizolate.

b). la faţa interioară a pereţilor

- avantaje: întreaga suprafaţă a ferestrei va beneficia de curenţii calzi interiori, iar
suprafaţa exterioară va fi mai protejată de curenţii reci exteriori; riscul de condens
este mai mic faţă de cazul anterior;
- dezavantaje: planul ferestrei nu are continuitate cu anvelopa termică a peretelui, ceea
ce duce la un risc mare de aparitie a condensului în zona perimetrală ferestrei;
probleme de finisare interioară în jurul tâmplăriei.

c). în planul termoizolaţiei peretelui

- avantaje: cu cât suprafaţa de contact între tâmplărie şi termoizolaţia peretelui este
mai mare, cu atât se diminuiază efectul punţilor termice de joncţiune;
- dezavantaje: fixarea ferestrei în gol necesită elemente speciale de montaj.

d). „pe mijlocul“ peretelui (în treimea de mijloc a grosimii peretelui)

- avantaje: montaj uşor în perete;
- dezavantaje: necesitatea întoarcerii termoizolaţiei pe grosimea peretelui, de la
exterior până în planul ferestrei.

Art. 86
(1) Comportamentul ferestrelor, în timp,depinde de materialele folosite la montajul acestora, care
asigură rigidizarea prinderilor, termoizolarea îmbinării, hidroizolarea exterioară, bariera contra
vaporilor, cât şi elasticitatea acestei îmbinări, care trebuie să fie capabilă să urmărească
deformaţiile ferestrei sau ale golului suport determinate de solicitări termice.

(2) Punerea în operă a ferestrelor (în conformitate cu indicaţiile producătorului) cuprinde:

a. măsurarea şi verificarea dimensiunilor golurilor, astfel încât între rama
tâmplăriei şi construcţie să rămână un rost perimetral de cel mult 10-15 mm;
b. pregătirea golului în vederea instalării tâmplăriei, proces care cuprinde curăţarea
golului;

118
 c. poziţionarea provizorie a tocului cu pene din lemn sau PVC;
d. verificarea verticalităţii şi orizontalităţii;
e. fixarea definitivă a tocului cu şuruburi protejate anticoroziv, cu sau fără diblu, în
funcţie de elementul de construcţie în care se fixează tâmplăria;
f. montarea garniturilor de etanşare pe contur;
g. racordarea tâmplăriei la partea inferioară cu glaful care se face cu chit special,
pentru a asigura etanşeitatea;
h. îndepărtarea foliei de protecţie a tâmplăriei în maxim 3 luni de la instalare.
Art. 87
(1) În cazul înlocuirii ferestrei vechi cu una nouă performantă, se recomandă corelarea cu
reabilitarea şi modernizarea zonelor opace ale pereţilor exteriori şi finisarea faţadelor. O corelare
şi din punct de vedere cromatic a tâmplăriei cu culorile alese pentru finisarea faţadei ar trebui să
fie subiectul unor studii de faţadă, realizate de arhitecţi şi urbanişti.

(2) Soluţia înlocuirii ferestrelor şi uşilor exterioare vechi cu sisteme noi, performante, se adoptă
atunci când cheltuielile necesitate de repararea, recondiţionarea şi îmbunătăţirea termotehnică a
tâmplariei existente sunt prea mari, sau la dorinţa proprietarului de a moderniza radical clădirea.

(3) Cea mai accesibilă posibilitate de înlocuire a tâmplăriei existente o oferă tâmplăria din PVC.
Aceasta este alcătuită din profile de PVC extrudate multicamerale, realizate cu tehnologii care
au dezvoltat până la 8 compartimente de aer. Performanţele din punct de vedere termic s-au
obţinut atât prin creşterea numărului de compartimente, cât şi prin introducerea unor miezuri
termoizolante în profilele de rigidizare din oţel. Tipurile mai noi de tâmplărie din PVC
înlocuiesc profilele de rigidizare din oţel galvanizat cu profile din aluminiu.

(4) Soluţiile uzuale de înlocuire a tâmplăriei existente, posibil de aplicat se prezintă schematic în fig.
F3:
a. fereastră din lemn, simplă, conform detaliilor de principiu din STAS 465 –1991,
prevăzută cu geamuri termoizolante şi cu garnituri de etanşare;
b. idem, cuplată, prevăzută cu un geam simplu la exterior şi cu un geam termoizolant la
interior;
c. fereastră din lemn dublă, cu detalii similare cu cele date în STAS 465 –1991, prevăzută
de asemenea cu un geam simplu la exterior şi cu un geam termoizolant la interior;
d. ferestre şi uşi exterioare din PVC;
Detalierea acestor soluţii este făcută în Ghidul privind îmbunătăţirea calităţilor termoizolatoare ale
ferestrelor la clădirile civile existente, indicativ GT 043-2003.

Art. 88
(1) In afara tâmplăriei din profile din PVC, pentru înlocuirea tâmplăriei existente se mai poate opta
şi pentru:
a. ferestre şi uşi exterioare din lemn stratificat (lemn lamelar încleiat);
b. ferestre şi uşi exterioare din aluminiu cu rupere de punte termică;
c. ferestre şi uşi exterioare din oţel cu rupere de punte termică ;
d. ferestre şi uşi exterioare din fibră de sticlă;
e. tâmplării mixte.

(2) În anexa 1 (informativă) sunt prezentate soluţii de principiu pentru ferestre şi uşi menţionate la
art.88, alin(1).

119
(3) Elementele de lemn stratificat, folosite în procesul de producţie al ferestrelor şi uşilor cu geam
termoizolant, au în componenţa lor în general 3 straturi de material lemnos, lipite cu adeziv pe
bază de apă, rezistent la umiditate. Aceste straturi, lucrând independent, anulează tensiunile
interne din cadrul lemnului, asigurând stabilitatea profilului de tâmplărie. Deasemenea, prin
modul de dispunere a fibrelor în straturile componente, scade substanţial sensibilitatea la
umiditate a lemnului. Menţinerea caracteristicilor iniţiale, pe o durată teoretic nelimitată, se
obţine prin recondiţionare anuală prin ceruire.

(4) Tâmplăria de aluminiu cu rupere de punte termică pentru ferestre oferă calităţi termoizolante
şi o greutate proprie redusă. În plus, rezistenţa superioară la acţiuni mecanice permite utilizarea
unor profile de secţiuni mai reduse, crescând astfel aria suprafeţei vitrate şi randamentul
iluminatului natural.

(5) Rezistenţa mare la acţiunea factorilor de mediu şi timp conferă profilelor din aluminiu o durată
de viaţă mare, respectiv menţinerea calităţilor iniţiale o perioadă îndelungată.

(6) Ferestrele şi uşile din profile de oţel cu rupere de punte termică se caracterizează prin
rezistenţe mecanice mari, recomandându–se pentru închiderea golurilor de dimensiuni mari cu
lăţimi reduse de profil. Prezintă dezavantajul greutăţii proprii mari şi rezistenţei reduse la
coroziune. Ferestrele şi uşile din oţel inoxidabil au avantajul de a rezista la acizi în condiţii
extreme, fiind o soluţie de luat în calcul pentru construcţiile din zonele de litoral.

(7) Tâmplăria din profile de poliester armat cu fibră de sticlă prezintă cea mai buna performanţă
din punct de vedere energetic.

(8) Tâmplăriile mixte din lemn stratificat cu profile de aluminiu sau din lemn stratificat cu
profile de PVC sau din aluminiu (profilele din lemn stratificat - material ecologic - se dispun
la interior, iar în contact cu exteriorul se dispun profilele din PVC sau aluminiu, rezistente la
acţiunea factorilor de mediu) combină avantajele celor două materiale componente, eliminând în
mare măsură dezavantajele fiecăreia dintre ele si oferă:
a. calitatea superioară controlată a lemnului stratificat asigură absenţa deformărilor şi
crăpăturilor în timp;
b. posibilitatea alegerii din numeroase esenţe de lemn;
c. nu necesită tratare (vopsire) ulterioară;
d. paletă foarte bogată de culori.

Art. 89
(1) Performanţa energetică a ferestrei depinde esenţial de alegerea corectă a tipului de geam
termoizolant, caracterizat prin numărul foilor de sticlă, spaţiul dintre foi (distanţa dintre foi,
natura gazului de umplere) şi modul de tratare al sticlei. Factorii determinanţi în alegerea tipului
de vitraj sunt:
a. valoarea coeficientului de transfer termic;
b. valoarea factorului solar;
c. coeficientul de transmisie a luminii;
d. coeficientul de reflexie a luminii;
e. capacitatea de izolare acustică;
f. rezistenţa la şocuri.

(2) Pentru adoptarea unui anumit tip de geam termoizolant, în concordanţă cu obiectivele lucrărilor
de eficientizare energetică pot fi utilizate datele din anexa 2 informativă.

120
SECŢIUNEA a 3-a: Prevederi de principiu pentru elemente auxiliare

Art. 90
(1) Buna funcţionare a ferestrelor şi uşilor cu care se înlocuieşte tâmplăria existentă este asigurată
într-o mare măsură de alegerea şi execuţia corectă a elementelor auxiliare (rulouri, plase contra
insectelor, feronerie, glafuri etc.). În acest context trebuie să se ţină seama de următoarele
recomandări de ordin general:
a. folosirea rulourilor exterioare (cele cu suprafaţa mai mare de 3 m2 sau montate la
exteriorul tâmplăriei) să fie prevăzute cu sisteme de acţionare electrică;
b. cutiile de rulou suprapuse tâmplăriei vor fi izolate termic;
c. completarea tâmplăriei cu plase împotriva insectelor (rame, rulouri şi uşi);
d. pentru ferestrele amplasate pe faţadele expuse spre sud-est sau sud-vest se recomandă
măsuri de protecţie solară: sticla colorată în masă, reflexivă, jaluzele, copertine;
e. garajele incluse în clădiri încălzite vor avea uşi izolate termic pentru accesul auto.

(2) Feroneria care echipează tâmplăria termoizolantă va respecta următoarele prevederi:

a. distanţa dintre două puncte de închidere va fi de maximum 70 cm;
b. balamalele vor fi reglabile pe trei direcţii;
c. feroneria se va utiliza cu respectarea strictă a categoriilor de greutate pentru care a
fost concepută;
d. componentele feroneriei vor fi protejate împotriva coroziunii (prin zincare, cromare,
cadmiere, nichelare, vopsire etc.) şi în special împotriva electrocoroziunii.
e. uşile pentru accesul public vor fi prevăzute cu amortizoare;
f. la uşile din PVC se interzice întreruperea armăturii de oţel in zona de montare a
broaştei;
g. la uşile de exterior, cu excepţia celor de balcon, nu se admite utilizarea balamalelor de
fereastră;
h. feroneria va fi silenţioasă, reglabilă, cu închidere în minimum 3 puncte, uşor
manevrabilă, forţa de apăsare la mânerul uşilor fiind de 10 N; de asemenea, trebuie să
existe şi posibilitatea deschiderii uşii din cheie, fără apăsarea mânerului;

(3) Ferestrele noi vor fi prevăzute cu glafuri la exterior în zona de legătură dintre tâmplărie şi
peretele de faţadă, în scopul asigurării protecţiei în special la acţiunea apei. Glafurile vor fi
prevăzute cu lăcrimar.

(4) Glafurile vor fi realizate din materiale moderne, eficiente, durabile şi cu design atractiv; pot fi
realizate din PVC, aluminiu şi din materiale precum tabla zincată (soluţia tradiţională la
blocurile de locuinţe), piatra naturală (marmură), piatră artificială - ceramică porţelanată (cu
caracteristici specifice materialelor folosite la exterior: rezistenţă la apă, la ciclul îngheţ-dezgheţ,
la radiaţia UV si rezistenţă mecanică mare).

(5) Lipsa glafurilor provoacă infiltraţii, o degradare a clădirii atât la exterior, cât şi la interior, ceea
ce va conduce în timp la investiţii suplimentare pentru reparaţii.

(6) Elementele opace de închidere sunt componente ale uşilor de acces şi ale uşilor de balcon.

121
(7) Pentru uşile exterioare total sau parţial opace, panourile de închidere opace se realizează în
general din elemente triplustrat (“sandwich”), cu miezul din poliuretan rigid şi feţele din diferite
materiale (sticlă mată, aluminiu, PVC dur, lemn).

(8) Feţele aparente ale panourilor opace sunt realizate din materiale rezistente la factorii climatici
(aluminiu) sau din materiale care au suprafeţele tratate cu lacuri special concepute pentru
exploatarea uşii spre exterior care asigură protecţie împotriva apei, a razelor UVşi a fenomenului
de îngheţ – dezgheţ. Alte cerinţe importante pentru panourile de închidere sunt legate de
rezistenţa la şocuri, vânt, şi efracţie. Dotarea se face în funcţie de necesarul de siguranţă, prin
tehnici de blocare, armături de siguranţă şi glazurare antiefracţie, sisteme electronice de blocare
cu microcip etc.

(9) La uşile exterioare ale spaţiilor de locuit (spre terase, balcoane) pe lângă prevederea garniturilor
în relaţie cu tâmplăria fixă, se prevede un prag pentru mărirea etanşeităţii la partea inferioară a
uşii.

Art. 91
(1) In eficientizarea energetică a suprafeţelor vitrate un rol important îl au sistemele de protecţie la
acţiunea radiaţiei solare, de tip jaluzele, storuri, rulouri.

(2) Reducerea necesarului de energie prin intermediul sistemelor de protecţie solară se obţine prin:
a. reducerea pierderilor de căldură şi deci a necesarului de energie pentru încălzire în
condiţii de iarnă;
b. reducerea supraîncălzirii şi în consecinţă a necesarului de energie pentru răcire pe
timp de vară;
c. reducerea necesarului de energie pentru iluminatul artificial, prin utilizarea unor
dispozitive speciale cum sunt lamelele reflectante, care introduc lumină naturală
difuză.

(3) Sistemele de protecţie de tip storuri sau jaluzele pot fi dispuse în exteriorul suprafeţei vitrate, în
interior sau pot fi inserate între cele 2 foi de geam, oferind o protecţie termică diferenţiată, care
poate fi apreciată prin factorul de corecţie FC. Acesta poate varia între 0 (teoretic cea mai bună
protecţie) şi 1 (nici o protecţie). Cu cât FC este mai mic, cu atât protecţia solară este mai eficace,
energia calorică introdusă este mai mică şi temperatura încăperii mai joasă, respectiv necesarul
de energie pentru răcire mai scăzut. Orientativ, pentru cele 3 poziţii ale jaluzelelor sau storurilor,
pot fi luate în considerare următoarele valori pentru factorul de corecţie:
Œ exterioară: FC = 0,09
Œ inserată: FC = 0,21
Œ interioară: FC = 0,60

(4) Cerinţele de design, formă sau culoare pentru sistemele de protecţie solară de tip storuri sau
jaluzele sunt satisfăcute de următoarele materiale din care se realizează în prezent sistemele de
protecţie solară: materiale acrilice, polyester, PVC, fibră de sticlă.

(5) Sistemele de protecţie solară de tip rulou reprezintă unul dintre accesoriile din ce în ce mai des
folosite în sectorul tâmplăriei, atât la clădiri noi cât şi reabilitate, fiind realizate din lemn, PVC
sau aluminiu (lamele umplute cu spumă poliuretanică).

122
(6) Cele mai performante sisteme de rulouri asigură:
a. protecţie termică
b. protecţie fonică
c. rezistenţă mare la efracţie
d. o gamă largă de cerinţe prin posibilitatea montării în paralel a plaselor contra
insectelor şi perdelelor parasolare de diferite culori.

(7) Cutia pentru rulouri, parte integrantă a faţadei, poate crea un punct de neomogenitate fizică şi
geometrică (punte termică). Sunt necesare măsuri de protecţie termică locală care să asigure cel
mult valori ale coeficientului de transfer termic U = 0,60 W/m2K, pentru construcţii noi şi
U = 1,30 W/m2K, pentru construcţii reabilitate.

(8) Montarea storurilor/rulourilor exterioare la clădiri existente se face în partea superioară a golului,
fie în continuarea tâmplăriei, când se montează concomitent cu tâmplăria, fie poziţionată în faţa
tâmplăriei, sub buiandrug sau aplicat pe zid, deasupra golului.

(9) Jaluzele încorporate între foile de sticlă ale unui geam termoizolant prezintă avantajul unei
durate ridicate de viaţă, nemaifiind expuse direct acţiunii elementelor de mediu, precum şi cel al
înlăturării necesităţii întreţinerii lamelelor (ştergere praf).

(10) Soluţii de principiu privind alcătuirea şi amplasarea sistemelor de protecţie solară sunt
prezentate în anexa 3 informativă.

Art. 92
(1) Coeficienţii de transfer termic Uf, Ug şi UW vor fi precizate şi garantate de către producători.

Art. 93
(1) O atenţie corespunzătoare trebuie să se acorde măsurilor de îmbunătăţire termică a tâmplăriei
exterioare aferente încăperilor şi spaţiilor comune ale clădirilor de locuit cu mai multe
apartamente. Astfel, pe lângă repararea şi recondiţionarea acestora, se va analiza oportunitatea şi
eficienţa următoarelor măsuri:
a. dublarea ferestrelor simple, deseori existente la casa scării, la holurile de intrare în
clădire şi la windfanguri;
b. înlocuirea tâmplăriei metalice cu tâmplărie din lemn sau din PVC la spaţiile şi încăperile
menţionate la (a);
c. montarea unor garnituri de etanşare la uşile de intrare în clădire, la uşile de la
windfanguri, precum şi la cercevelele mobile ale ferestrelor din casa scării;
d. prevederea unor dispozitive de închidere automată a uşilor de intrare în clădire şi la
windfanguri, precum şi, eventual, la uşile de acces din casa scării în ghenele tubului de
gunoi;
e. montarea unei instalaţii de interfon la intrarea în clădire;
f. îmbunătăţirea izolaţiei termice şi a etanşării uşilor de acces în ghenele tubului de gunoi;

Art. 94
(1) Îmbunătăţirea etanşeităţii tâmplăriei exterioare are drept consecinţă reducerea ratei de ventilare a
volumului de aer interior, încălzit, al clădirilor de locuit.

(2) În condiţiile existente înainte de reabilitare, schimbul de aer se realizează în principal prin
neetanşeităţile tâmplăriei.

123
(3) Prin prevederea garniturilor de etanşare (ilustrate in Anexa 5 - informativă), împrospătarea
aerului trebuie realizată pe alte căi şi anume:
a. prin deschiderea periodică a elementelor mobile ale tâmplăriei exterioare (cercevele, uşi
de balcon);
b. prin crearea unor sisteme controlate de pătrundere a aerului proaspăt din exterior (prize cu
clapete mobile, ş.a.ilustrate in Anexa 4 - informativă);
c. prin asigurarea unei corecte funcţionări a canalelor verticale de ventilaţie existente în
băile, grupurile sanitare suplimentare şi cămările neventilate direct, precum şi în unele
bucătării;
d. prin executarea, eventual, cu ocazia modernizării, a unor canale verticale suplimentare de
ventilare în cadrul apartamentului, în funcţie de spaţiile disponibile.

(4) Ventilarea incorectă a spaţiilor interioare poate conduce la consecinţe nefavorabile majore:
a. dezagremente în ceea ce priveşte condiţiile de locuire (aer viciat, umiditate relativă mare,
ş.a.);
b. riscul apariţiei condensului pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie
perimetrale;
c. creşterea cantităţii de vapori de apă care condensează în anotimpul rece în interiorul
elementelor de construcţie care fac parte din anvelopa clădirii.

(5) Pentru a asigura o ventilare corespunzătoare a încăperilor se mai recomandă următoarele măsuri:
a. prevederea, atât la ferestrele existente, cât şi la ferestrele noi, din lemn, a unui număr
raţional de ochiuri de ventilaţie;
b. prevederea, la tâmplăriile noi, a unor dispozitive de închidere-deschidere oscilo-
basculante;
c. revizuirea funcţionării corespunzătoare a canalelor verticale de ventilare naturală;
d. prevederea dispozitivelor prevăzute pentru acţionarea automată şi periodică a unor
ventilatoare amplasate fie la prize de aer, fie pe acoperiş.

Art. 95
(1) In anumite cazuri, după instalarea ferestrelor noi, pe geam sau pe pereţi, pot să apară fenomene
de condens superficial determinate de creşterea umidităţii relative a aerului interior, ca urmare a
reducerii la minimum a schimburilor de aer prin rosturile tâmplăriei (ventilare neorganizată).

(2) Suprafeţele dintr-o încăpere pe care se observă preponderent condensul sunt:

a. suprafaţa de geam, în câmp – utilizarea geamului low-E reduce riscul apariţiei
condensului;
b. zona limitrofă a geamului, lângă profilul de tâmplărie - această suprafaţă va fi în cele
mai multe cazuri o punte termică între interior şi exterior, nefiind suficient protejată
termic (cantitatea de apă formată în urma condensării este de obicei destul de mică
pentru a crea probleme);
c. suprafaţa profilului - există risc de apariţie a condensului pe elementele de tâmplărie.
Performanţe superioare din punct de vedere higrotermic se obţin prin folosirea
profilelor din PVC cu 5, 6, 7 sau 8 camere de aer, tâmplării cu coeficienţi de transfer
termic sub 1,3 W/(m2K).
d. zona adiacentă ferestrei, pe zidărie – risc de aparţie a condensului în cazul zidăriei
neizolată suficient şi datorită punţilor termice create în jurul ferestrei.
e. anumite zone de pe pereţi pe care a apărut condens după ce s-a înlocuit tâmplăria
veche cu una modernă – se vizualizează astfel punţile termice (mai accentuat la
blocurile realizate din elemente prefabricate)

124
(3) Reducerea riscului de apariţie a condensului în clădirile reabilitate precum şi asigurarea
compoziţiei optime a aerului interior se realizează prin ventilare naturală organizată (aerisire)
sau prin ventilare mecanică.

(4) Ventilarea naturală a încăperilor se asigură prin proiectarea corectă a ferestrelor, respectiv prin
prevederea raportului corespunzător dintre volumul încăperii şi suprafaţa ochiurilor mobile. Se
recomandă ca la lucrările de reabilitare să se păstreze suprafaţa existentă de ochiuri mobile sau
să se refacă calculele în funcţie de volumul de aer interior.

(5) Sistemele de ventilare mecanică pentru aport de aer proaspăt şi evacuarea aerului viciat, spre
deosebire de ventilarea naturală, au avantajul că nu depind de variabilitatea parametrilor
climatici (diferenţa de temperatură interior-exterior şi acţiunea vântului).

(6) Dispozitivele de admisie/evacuare a aerului din cadrul sistemelor de ventilare mecanică sunt
integrate în diferite tipuri de tâmplării şi pot funcţiona pe bază de:
a. acţionare cu senzor de umiditate
b. acţionare manuală
c. acţionare cu senzor de prezenţă
d. acţionare cu senzor de mişcare

(7) Sistemele de ventilare higroreglabilă asigură controlul fluxului de aer în funcţie de umiditatea
detectată în spaţiul interior (Anexa 4).

(8) Sisteme de ventilare integrate în orice tip de tâmplării, cum este grila higroreglabilă pentru aport
de aer proaspăt prin tâmplăria termoizolantă, prezintă următoarele avantaje:
a. participă la controlul umidităţii, prin deschidere/închidere progresivă, automată, în
intervalul de valori ale umidităţii relative cuprins între 35%...60%, diminuând
semnificativ riscul apariţiei condensului.
b. montaj pe orice tip de tâmplărie: PVC, aluminiu sau lemn stratificat;
c. posibilităţi de montaj cu două unghiuri de intrare a fluxului de aer în încăpere;
d. nu utilizează energie electrică, nu conţine elemente consumabile, nu necesită
întreţinere specială;
e. în sistem, împreună cu grilele de evacuare higroreglabile, participă la economii de
energie termică cu cel putin 15% (din energia termică pierdută cu aerisirea
naturală a încăperilor);

(9) Exemple de sisteme de admisie/evacuare a aerului sunt prezentate în Anexa 4 informativă.

Exemple de sisteme de garnituri de etanşare sunt prezentate în Anexa 5 informativă.

CAPITOLUL IX: SOLUTII PENTRU ALTE ELEMENTE DE CONSTRUCŢIE

PERIMETRALE

SECŢIUNEA 1: Generalităţi

Art. 96
Pe lângă principalele elemente de construcţie perimetrale tratate în prezenta reglementare, cu prilejul
reabilitării/modernizării, trebuie să se amelioreze comportarea termotehnică mărindu-se în primul

125
rând rezistenţa termică specifică, a următoarelor elemente de construcţie care fac parte de asemenea
din anvelopa clădirii:

(1) Pereţii adiacenţi rosturilor de dilataţie, de tasare şi antiseismice, care se vor izola
suplimentar:
a. la exterior, spre rost - în cazul rosturilor deschise accesibile;
b. la interior, spre încăperi - în cazul rosturilor deschise inaccesibile şi a rosturilor
închise.
Nota: Atât la rosturile deschise, cât şi la cele închise trebuie să se verifice şi să se ia măsuri de etanşare
suplimentară din punct de vedere termotehnic şi hidrofug, precum şi faţă de infiltraţiile de aer rece.

(2) Pereţii adiacenţi spaţiilor şi încăperilor anexe neîncălzite (garaje, magazii, poduri, camere
de pubele, verande, sere, balcoane şi logii închise cu tâmplărie exterioară, ş.a.), care se izolează
suplimentar, de regulă, în exteriorul volumului încălzit.

(3) Pereţii exteriori - verticali sau înclinaţi - precum şi planşeele superioare - orizontale sau
înclinate - ale mansardelor existente, locuite şi încălzite, amenajate în podurile clădirilor.
a. Ameliorarea comportării termotehnice a elementelor de construcţie perimetrale ale
mansardelor, constituie o problemă complexă care trebuie să fie tratată cu deosebită
atenţie, atât în situaţia în care elementele de construcţie separă spaţiul mansardei de
mediul exterior, cât şi în cazul în care acestea separă volumul încălzit al mansardei de
spaţiul podului neîncălzit adiacent.
b. La elaborarea proiectului de reabilitare/modernizare, se vor avea în vedere,
considerentele, indicaţiile şi recomandările, precum şi detaliile de principiu din
reglementarea tehnică referitoare la proiectarea mansardelor.

(4) Planşeele care delimitează volumul încălzit de mediul exterior la partea inferioară (la
bowindouri, ganguri de trecere, faţa inferioară a planşeelor de peste logii ş.a.), care se izolează
suplimentar - de regulă - la tavanul planşeelor.

(5) Planşeele care delimitează volumul încălzit de mediul exterior, la partea superioară
(planşee sub logii la partea superioară ş,a,), la care stratul termoizolant suplimentar se dispune,
de regulă, la faţa superioară a planşeelor, sub pardoseală.

(6) Pereţii exteriori, sub CTS, în contact cu solul, la demisolurile sau la subsolurile încălzite.

(7) Plăcile din beton slab armat, la partea inferioară a demisolurilor şi subsolurilor încălzite,
sub CTS, în contact cu solul.

(8) Pereţii şi planşeele adiacente cămărilor direct ventilate.

(9) Pereţii şi planşeele adiacente unor spaţii care fac parte din volumul clădirii, dar care au
alte funcţiuni sau destinaţii, de regulă mai puţin sau intermitent încălzite (spaţii
comerciale la parterul clădirilor de locuit, birouri, ş.a).

(10) Diverse suprafeţe vitrate, altele decât tâmplăria exterioară (luminatoare, pereţi exteriori
vitraţi, transparenţi sau translucizi, etc.).

(11) Uşi exterioare sau care fac legătura cu spaţiile neîncălzite adiacente, opace sau parţial
vitrate.

126
CAPITOLUL X: SCHEME ŞI DETALII DE PRINCIPIU PENTRU SOLUŢII
DE REABILITARE ŞI MODERNIZARE TERMICĂ A CLĂDIRILOR

NOTĂ

• Detaliile din figuri nu sunt detalii de execuţie, ci reprezintă

scheme şi detalii de principiu.
• Grosimile straturilor termoizolante se stabilesc în funcţie de
condiţiile concrete, pe baza unor calcule termotehnice şi de
optimizare termo-energetică.

127
 CUPRINS
E – PEREŢI EXTERIORI

E0 SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

PEREŢILOR EXTERIORI - ÎN CÂMP CURENT

1. STRUCTURĂ COMPOZITĂ „ETICS” COMPACTĂ - DETALII DE

E1.1….E1.10
RACORDARE ŞI ÎMBINARE

E2.1….E2.12 2. STRUCTURA CU STRAT DE AER VENTILAT – DETALII

3. STRUCTURA CU STRAT TERMOIZOLANT POZIŢIONAT LA

E3.1
INTERIOR - DETALII

T – TERASE

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

TERASELOR FĂRĂ PANTE – Soluţia cu îndepărtarea tuturor
T0.1
straturilor. Terasa cu structura compactă. Terasa cu canale de difuzie în
termoizolaţie.

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

T0.2a TERASELOR CU PANTE – Soluţia cu îndepărtarea parţială a
straturilor existente. Terase cu structura compactă.

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

T0.2b TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor
existente. Terase cu structura compactă.

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

T0.3a TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor
existente. Terase cu canale de difuzie în termoizolaţie.

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

T0.3b TERASELOR CU PANTE– Soluţia cu îndepărtarea parţială a straturilor
existente. Terase cu canale de difuzie în termoizolaţie.

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

T0.4a TERASELOR CU PANTE – Solutia cu indepartarea tuturor straturilor.
Terasa ranversată necirculabilă.

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

T0.4b TERASELOR CU PANTE – Solutia cu indepartarea partiala a
straturilor existente. Terasa ranversată.

128
 SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A
T0.4c TERASELOR CU PANTE– Solutia cu indepartarea partiala a straturilor
existente. Terasa ranversată.

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

T0.5a TERASELOR FĂRĂ PANTE– solutia cu indepartarea tuturor straturilor
existente. Terasa grădină.

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

TERASELOR CU PANTE– solutia cu menţinerea parţială a straturilor
T0.5b
existente. Terasa grădină.

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

T0.5c TERASELOR CU PANTE– solutia cu menţinerea parţială a straturilor
existente. Terasa grădină.

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

T0.5d
TERASELOR CU PANTE– solutia cu menţinerea parţială a straturilor
existente. Terasa grădină.

DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PE CONTURUL

T1.1 – T1.7
TERASELOR NECIRCULABILE

DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TERASELOR

T1.8 – T1.9
NECIRCULABILE. RACORDĂRI.

DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PE CONTURUL

T2.1
TERASELOR CIRCULABILE

DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ PENTRU TERASELE

T3.1– T3.2
GRĂDINĂ

A - PLANŞEE DE POD

SOLUŢII DE PRINCIPIU PENTRU MODERNIZAREA TERMICĂ A

A0.1….A0.4 PLANŞEELOR DE POD

DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A PODURILOR

A1.1 …A1.9 NEÎNCĂLZITE

DETALII DE MODERNIZARE TERMICĂ A PODURILOR

A2.1 …A2.2
ÎNCĂLZITE (MANSARDE)

129
S - PLANŞEE PESTE SUBSOL

SOLUŢII DE PRINCIPIU DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ

S0.1
ORIZONTALĂ ÎN CÂMP CURENT. Peste planseul de peste subsol.

SOLUŢII DE PRINCIPIU DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ

S0.2 ORIZONTALĂ ÎN CÂMP CURENT. Sub planseu, la tavanul
subsolului.

DETALII DE APLICARE A TERMOIZOLAŢIEI LA PLANŞEUL

S1.1…S1.2
PESTE SUBSOL – DEASUPRA PLĂCII

DETALII DE APLICARE A TERMOIZOLAŢIEI LA PLANŞEUL

S2.1…S2.2
PESTE SUBSOL – SUB PLACĂ

P – PLANŞEE PE SOL

DETALII DE TERMOIZOLARE SUPLIMENTARĂ LA PLĂCI PE

P1.1…P1.4
SOL

F – FERESTRE

SOLUŢII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TÂMPLĂRIEI DIN

F1 LEMN CUPLATĂ

SOLUŢII DE MODERNIZARE TERMICĂ A TÂMPLĂRIEI DIN

F2 LEMN DUBLĂ

SOLUŢII DE MODERNIZARETERMICĂ – TÂMPLĂRIE

F3 EXTERIOARĂ NOUĂ

SOLUŢII DE MODERNIZARETERMICĂ – TÂMPLĂRIE

F4
EXTERIOARĂ NOUĂ

130
 E
PEREŢI EXTERIORI

131
132
133
134
135
136
137
138
139
140
141
142
143
144
145
146
147
148
149
150
151
152
153
154
155
156
 T
TERASE

157
158
159
160
161
162
163
164
165
166
167
168
169
170
171
172
173
174
175
176
177
178
179
180
181
 A
PLANŞEE DE POD

182
183
184
185
186
187
188
189
190
191
192
193
194
195
196
197
 S
PLANŞEE PESTE SUBSOL

198
199
200
201
202
203
204
 P
PLANŞEE PE SOL

205
206
207
208
209
 F
FERESTRE

LEGENDA
RW – rezistenţa termică a ferestrei
UW – transmitanţa termică a ferestrei
Rg – rezistenţa termică a sticlei
Ug – transmitanţa termică a sticlei
Rf – rezistenţa termică a ramei
Uf – transmitanţa termică a ramei

210
211
212
213
214
ANEXA 1 – Ferestre şi uşi exterioare (informativă)
Material Secţiune profil tâmplărie Exemple
1. Lemn stratificat

215
2. Aluminiu

216
3. Oţel

4. Tâmplării mixte Fereastra lemn/aluminiu

- dimensiuni standard profil mixt

lemn/aluminiu

217
ANEXA 2 – Geamuri termoizolante (informativă)
Tip Numar foi de sticla Tip sticla Secţiune geam Exemple
geam
2 foi de geam netratată
(normală)

o suprafaţă
tratată
Geam termoizolant

3 foi de geam netratată

(normală)

o suprafaţă
tratată

218
ANEXA 3 – Sisteme de protecţie la acţiunea radiaţiei solare (informativă)
Tip sistem Secţiune profil sistem de protecţie Exemple
1. Jaluzele Orizontale
exterioare

2. Storuri Lamele cu
(exemplifi- margini
cări) bordurate cu
ghidaj pe cablu
sau pe şinele
de ghidare

1. şină superioară; 2. angrenaj; 3. lamele; 4. şnur de

ghidare şi bandă pt. tragere; 5. ghidare laterală; 6. şină
inferioară; 7. manivelă
Lamele plate
cu ghidaj prin
cablu

1. şină superioară; 2. motor de mijloc; 3. lamele; 4.

şnur de ghidare şi bandă pt. tragere; 5. ghidare
laterală; 6. şină inferioară

219
3. Rulouri Lamele din
exterioare aluminiu

Material textil

Modalităţi de montare a storurilor/rulourilor : la partea superioară a golurilor; in faţa foilor de geam; intre foile de geam;
in spatele foilor de geam

220
221
ANEXA 4 – Grile de admisie şi evacuare montate pe tâmplărie (informativă)
Tip Sistem Exemple
Sistem de ventilare integrat în
tâmplăria de fereastră

Grila higroreglabilă destinată

introducerii aerului proaspat,
montaj pe tâmplaria
termoizolantă
Grile de admisie şi evacuare la tîmplărie

Grila higroreglabilă acustică

destinata aportului de aer
proaspăt, montaj pe tâmplăria
termoizolantă

222
Grila Higroreglabilă

Descriere:

Grila higroreglabilă este destinată asigurării aportului controlat de aer proaspăt. Acest produs
încorporează un set de benzi poliamidice cu proprietăţi higroscopice.

Tratamentul special aplicat setului de benzi, permite clapetei grilei să se închidă sau să se deschidă,
în funcţie de modificarea valorii umidităţii relative a aerului din zona în care este montată.

Mişcarea clapetei grilei se realizează între următoarele valori ale umidităţii relative: min. 35%, grila
este închisă ; max.65%, grila este deschisă complet.

Funcţionarea permanentă a grilelor într-o locuinţă, fără necesitatea alimentării lor la o sursă de
energie electrică, contribuie la diminuarea consumurilor energetice care s-ar înregistra în cazul unei
ventilaţii necontrolate, prin deschiderea largă a ferestrelor.

Grila higroreglabilă este parte a kit-ului higroreglabil alături de protecţia externă antiploaie,
antiinsecte şi de placa suport.

Date tehnice:
− debit min/max: 5-35 m3/h; (la ∆P = 10 Pa)
− nivel de protecţie acustică pentru kit-ul standard higroreglabil: 33 dB(A)
− dimensiuni grilă higroreglabilă: 402x39,5x40 mm;
− culoare: alb, stejar auriu sau maron brun;
− material: plastic PS;
− posibilitate de obturare manuală;
− montajul se poate realiza pe tâmplăria termoizolantă din PVC, lemn stratificat sau aluminiu.

Montajul kit-ului standard higroreglabil pe tâmplăria termoizolantă, profil PVC:

Pentru montajul unei grile higroreglabile pe tâmplăria termoizolantă din PVC trebuie să se realizeze
frezarea unor tronsoane de canal în partea superioară a ferestrei care să aibă dimensiunile: lungime
290 mm, lăţime 10-12 mm. Frezarea, care nu trebuie să fie continuă ci trebuie să fie formată din 2
tronsoane, se realizează în profilul cercevelei imediat sub garnitura de etanşare iar în profilul tocului
imediat deasupra garniturii de etanşare.

De asemenea, există şi posibilitatea folosirii unui profil de compensare ataşat pe orizontala

superioară a ansamblului ferestrei şi în care să se realizeze tronsoanele de canal frezat, caz în care se
evită frezarea cercevelei şi a tocului. În acest mod, rezistenţa profilului nu are de suferit, proprietăţile
ferestrei nu sunt afectate iar aportul de aer proaspăt va fi controlat numai prin grila higroreglabilă.

Dupa realizarea celor două canale la dimensiunile cerute, se montează placa suport pe cercevea.

Se clipsează grila higroreglabilă pe placa suport astfel încât senzorul de umiditate să fie, în
permanenţă, expus mişcării ascendente a aerului din interiorul camerei de-a lungul peretelui iar aerul
introdus sa fie deflectat către plafonul camerei. Se montează protecţia externă pe toc în exteriorul
clădirii.

Intreţinere: Se curăţă de praf o dată sau de două ori pe an. Nu există elemente consumabile.

223
 Exemple de ventilatoare autoreglabile

combinaţie între un ventilator şi un ecran fixat autoreglabil, cu răspuns automat la vânt

pe părţi care funcţionează ca plasă pentru
multiple moduri de control: manual, cu bielă, cu coardă sau
insecte şi ca ecran de protecţie solară
motor

224
ANEXA 5 – Benzi precomprimate şi folii de etanşare la montarea ferestrelor noi
(informativă)

225
A SECŢIUNE VERTICALĂ

LEGENDA
1 mortar adeziv
2 plăci termoizolante
3 masă de şpaclu din mortar adeziv armată
ETICS
4 straturi de grund
5 strat tencuială decorativă
6 profil de colţ cu plasă
7 profil de îmbinare cu fereastra
8 folie adezivă
9 banda precomprimată sau folie exterioară
de etanşare, impermeabilă la apă şi vânt şi
permeabilă la vaporii de apă, rezistentă la
UV
10 folie interioară, impermeabilă la vaporii
de apă (barieră contra vaporilor de apă)
11 spumă poliuretanică cu rol termoizolant
pentru atenuarea punţilor termice şi
acustice
13 folie de faţadă
14 tencuială interioară perete exterior
15 tencuială exterioară perete exterior

B SECŢIUNE ORIZONTALĂ

226
 ANEXA 6
REFERINŢE TEHNICE

Reglementări tehnice

1. Normativ privind calculul termotehnic al elementelor de Ordinul M.T.C.T.nr.2055/2005

construcţie ale clădirilor. Indicativ: C107/2005 publicat in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 1124 din 13/12/2005
2. Normativ privind proiectarea, execuţia şi exploatarea Ordinul M.L.P.T.L. nr.606/2003
învelitorilor acoperişurilor în pantă la clădiri.Indicativ publicat Monitorul Oficial. , partea I ,
– NP 069/2002 nr. 776 /2003
3. Metodologie de calcul al performanţei energetice a Ordinul M.T.C.T. nr.157/01.02.2007
clădirilor. Partea I-Anvelopa clădirii. cu modificări şi completările
Indicativ: MC 001/2006 ulterioare, publicat Monitorul Oficial,
Partea I nr. 126 din 21/02/2007
4. Normativ pentru proiectarea mansardelor la clădiri de Ordinul M.L.P.T.L.nr1991/2002
locuit. Indicativ: NP 064 /2002 publicat in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 944 /2002
4. Normativ privind proiectarea, executarea şi exploatarea Ordinul M.L.P.T.L.nr 607/2003
hidroizolaţiilor la clădiri : Indicativ: NP 040/2002 publicat in Monitorul Oficial,
Partea I nr. 776 /2003

5 Ghid de Agrementare european pentru ETICS –

ETAG 004.

Standarde:

1. STAS 465 –1991 Ferestre de lemn şi uşi de lemn pentru balcon. Secţiuni

2. SR EN 14351-1+A1:2010 Ferestre şi uşi. Standard de produs, caracteristici de

performanţă. Partea 1: Ferestre şi uşi exterioare pentru pietoni,
fără caracteristici de rezistenţă la foc şi/sau etanşeitate la fum
3. Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite de
SR EN 13499: 2004 izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de polistiren
expandat. Specificaţie
4. SR EN 13500: 2004 Produse termoizolante pentru clădiri. Sisteme compozite de
izolare termică la exterior (ETICS) pe bază de vată minerală.
Specificaţie

227