REFERATE

COMPLICAŢIILE OPERAŢIEI CEZARIENE

CAZIA MIRA IULIANA PĂUN1, C. PĂUN2, A. CIOCĂNEA3

1,2,3
Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti

Cuvinte cheie: Rezumat: Complicaţiile care apar în cursul sau după operaţiile cezariene sunt de mai multe tipuri,
hemoragia, embolia decurgând din condiţiile anatomice şi fiziopatologice ale femeii gravide şi de multe ori, pot fi consecinţa
amniotică, atonie uterină, situaţiilor limită care au hotărât-o, stării critice în care se poate afla pacienta. Există însă şi cazuri în
endometrită acută, care indicaţia operatorie este dată cu prea mare uşurinţă, riscul complicaţiilor depăşind cu mult
tromboembolie, ruptură beneficiul faţă de o naştere normală.
uterină
Keywords: haemorrhage,
amniotic embolism, Abstract: The complications that occur during or after the cesarean operation are of different types,
uterine atony, acute deriving from the pregnant woman’s anatomic and physiopatological conditions and they can often be
endometritis, the consequences of the limit situations that have led the patient to the respective critical situation. Yet,
thromboembolism, there are cases in which the indication for surgery is given too easily, the risk of complications
uterine rupture exceeding by far the benefit of a normal delivery.

ARTICOL DE SINTEZĂ frecvente sunt:

După momentul apariţiei lor, complicaţiile pot fi:
imediate (accidente intraoperatorii), precoce (în primele ore
postoperator), tardive (după ziua a treia de la operaţie) şi
îndepărtate.
Din punct de vedere etiopatogenic, complicaţiile pot
fi: infecţioase, hemoragice, tromboembolice.
Complicaţiile imediate (accidente intraoperatorii)
(Munteanu I.)
1). Hemoragia este cea mai gravă şi de cele mai multe
ori dramatică complicaţie, pentru că se poate pierde o cantitate
mare de sânge. În operaţia cezariană sunt mai mari decât în
naşterea normală, variind între 274–3180 ml, în medie 1300 ml.
Sediul şi sursa hemoragiilor poate fi diferit:
- tranşa uterină, după extragerea fătului;
- venele segmentare, care în mod normal nu mai sângerează
după extragerea fătului;
- suprafaţa de decalare a placentei;
- lezarea plexurilor laterale uterine sau chiar a pediculilor
prin prelungirea excesivă a inciziei transversale;
- atonia uterină (Gabbe S.G.).
2). Leziunile aparatului urinar: lezarea vezicii urinare
este întâlnită de obicei la deschiderea peritoneului, obişnuit fiind
lezat fundul vezicii; lezarea ureterului, foarte rară 1/1000 de
naşteri prin operaţie cezariană sau ligatura ureterului.
3). Leziuni ale intestinului subţire şi ale colonului
4). Embolia amniotică, este greu de diagnosticat, fiind
apreciată ca stare de şoc şi coagulopatie. Din păcate, de cele mai
multe ori, diagnosticul este pus retrospectiv, anatomopatologic.
5). Corp străin intraabdominal sau intrauterin.
Complicaţii imediate (precoce, în primele ore
postoperator) sunt de cele mai multe ori, fie consecinţa unui
accident intraoperator, fie continuarea unui proces patologic
care a constituit indicaţia operatorie. Câteva din cele mai
1). Hemoragia uterină poate avea mai multe cauze:
deficit de factori ai coagulării, atonia uterină, desfacerea
suturilor.
2). Şocul hemoragic
3). Atonia intestinală apare ca efect al iritării
intraoperatorii a peritoneului cu sânge şi/sau lichid amniotic sau
pur şi simplu datorită manevrelor abdominale şi tracţiuni pe
diferite organe.
4). Complicaţiile infecţioase sunt rare în primele ore şi
zile, dar atunci când apar au semnificaţii grave.
Complicaţii tardive: apar după a 3-a zi, postoperator,
sunt cele mai numeroase şi sunt de gravitate diferită.
A. Complicaţii septice:
1. Endometrita acută (William W.) cea mai frecventă
complicaţie; incidenţa medie este 34-40% cu limite între 5-85%;
factorii de risc includ: travaliu prelungit, prelungirea duratei în
care membranele sunt rupte, numărul examinărilor vaginale;
incidenţa este mai redusă dacă se face profilactic la momentul
operaţiei; infecţia este polimicrobiană: streptococi aerobi, coci-
gram-pozitivi anaerobi şi bacili gram-negativi anaerobi.
2. Complicaţii septice grave: abcesul pelvic,
tromboflebita septică, sepsisul au o incidenţă mai mică de 2%
prin utilizarea antibioticelor cu spectru larg.
3. Celulita parametrelor prin extinderea infecţiei de la
nivelul uterului pe cale limfatică. Se poate transforma în
flegmon, apoi în abces.
4. Gangrena uterină, rezultă prin infecţia cu anaerobi.
5. Infecţia tranşei de sutură uterină.
6. Infecţii ale plăgii abdominale: incidenţă de 2,5–
16%; se manifestă prin: simpla infiltrare a plăgii; colecţii
seropurulente; colecţii serohematice; dehiscenţa plăgii;
evisceraţie parţială.
7. Infectiile tractului urinar; ocupă locul doi în rândul

1
Autor Corespondent: Cazia Mira Iuliana Păun, Spitalul Judeţean de Urgenţă Piteşti, Aleea Spitalului Nr. 1, Sibiu, România; e-mail:
ciocanea@yahoo.com; tel +40-0722350578
Articol intrat în redacţie în 28.07.2010 şi acceptat spre publicare în 28.09.2010
ACTA MEDICA TRANSILVANICA Decembrie 2010; 2(4) 141-142

AMT, vol II, nr. 4, 2010, pag. 141

 REFERATE

complicaţiilor cezarienei; incidenţă 2-16%.

B. Complicaţii tromboembolice (Duff P.) – tromboza
venoasă profundă se întâlneşte la 0,24% naşteri şi este de 3-5 ori
mai frecventă după cezariană. Diagnosticul şi tratamentul
prompt scad riscul de embolism pulmonar la 4,5% şi pe cel al
decesului la 0,7%.
C. Histerectomia după cezariană: este o procedură de
urgenţă şi se produce în mai puţin de 1% din cezariene;
indicaţiile includ atonia uterină (43%), placenta acreta (30%),
ruptura uterină (13%).
Complicaţii îndepărtate
1. Riscul de ruptură uterină în sarcinile următoare.
Cedarea cicatricii uterine poate fi catalogată: a) Dehiscenţa este
o cedare asimptomatică şi se descoperă întâmplător în momentul
unei cezariene repetate sau la palpare după o naştere vaginală. b)
Ruptura uterină este un eveniment catastrofal cu cedarea bruscă
a cicatricii uterine şi expulzia conţinutului uterin în cavitatea
abdominală.
O cicatrice transversă în segmentul uterin inferior are
un risc de 0,2 - 2,3% de ruptură. Riscul asociat cu cicatricea
clasică este de 4,3– 8,8% şi 0,5- 6,5% în cazul cicatricii verticale
joase.
2. Dismenoree sau tulburări menstruale de altă natură
(mai frecvent după cezarienele corporale).
3. Scăderea fecundităţii, pe de o parte mai frecvent
voluntară.
4. Creşterea procentului de naşteri premature.
5. Sindromul aderenţial abdominal.
Dacă ne gândim la toate cele expuse mai sus adică la
eventualele complicaţii posibile, uneori foarte grave şi, din
fericire, foarte rar decesul matern, care intervin la o femeie
tânără, de obicei sănătoasă şi care ar trebui să parcurgă un
„episod fiziologic” reiese clar că indicaţia operatorie trebuie
foarte bine cântărită.

BIBLIOGRAFIE
1. Duff P, Gibbs RS: Pelvic vein trombophlebitis diagnostic
dilemma and terapeutic challenge. Obstet Gynecol Surv,
38, 1983, p. 365.
2. Gabbe SG, Niebyl Jennifer, Simpson JL: Obstetrics,
Normal and Problem Pregnancies, 3rd Edition, churchill
Livingstone Inc, New York, 1996.
3. Munteanu I.: Tratat de Obstetrică, Editura Academiei
Române, cap 9, pag 599-602, anul 2000.
4. Willian W. sub redacţia Radu Vlădăreanu, a 4ª Ediţie
Editura Medicală Amaltea, 1998, Cap. 16, p.171.

AMT, vol II, nr. 4, 2010, pag. 142