Puțină ISTORIE DISTRACTIVĂ

BINE ATI VENIT !

Eu, iubite cetitoriule, nicăirea n-am aflatŭ nici un istoric, nici latin, nici
leah, nici ungur, şi viiaţa mea, Dumnezeu ştie, cu ce dragoste pururea la
istorii, iată şi pănă la această vârstă, acum şi slăbită. De acéste basne
să dea seama ei şi de această ocară. Nici ieste şagă a scrie ocară
vécinică unui neam, că scrisoarea ieste un lucru vécinicŭ. Cândŭ
ocărăsc într-o zi pre cineva, ieste greu a răbda, dară în véci? Eu voi da
seama de ale méle, câte scriu. Făcutu-ţ-am izvod dintăiaşi dată de mari
şi vestiţi istorici mărturii, a cărora trăiescŭ şi acum scrisorile în lume şi
vor trăi în véci. Şi aşa am nevoit, să nu-mi fie grijă, de-ar cădea această
carte ori pre a cui mână şi din streini, carii de-amăruntul cearcă
zmintélile istoricilor. Pre dânşii am urmat, care vezi în izvod, ei pavăţa, ei
suntŭ povaţa mea, ei răspundŭ şi pizmaşilor neamului acestor ţări şi
zavistnicilor. Putérnicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi
dăruiască după acéste cumplite vremi anilor noştri, cânduva şi mai
slobode veacuri, întru care, pe lângă alte trebi, să aibi vréme şi cu cetitul
cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta şi mai frumoasă şi mai de
folos în toată viiaţa omului zăbavă decâtŭ cetitul cărţilor.

Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu

cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul
pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelégem
minunate şi vécinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim
nemuritoriŭ nume. Sângur Mântuitorul nostru, domnul şi Dumnezeu
Hristos, ne învaţă, zicândŭ: Čńďèňŕèňĺ ďèńŕíiŕ, adecă: Cercaţi scripturile.
Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acéle trecute vrémi
să pricépem céle viitoare. Citéşte cu sănătate această a noastră cu
dragoste osteneală.

De toate fericii şi daruri de la Dumnezeu voitoriŭ

Miron Costin, care am fost logofăt mare în Moldova

1
 EI NU AU SPUS NICIODATĂ ASTA

O moda stranie colindă lumea: parafrazările și citatele care nu au

legatură cu sursele invocate.
Nici Biblia nu e ocolita…Câți dintre noi nu au auzit că în Biblie ar
sta scris ca  ”încurcate sunt căile Domnului” ? Ei bine, asta  nu apare
nicăieri în Biblie, ci într-o poezie a poetului englez William Cowper. 
 
O seama de declaratii atribuite unor personalitati, n-au fost
spuse niciodata de acestea…
 
  Darwin nu a regretat pe patul de moarte teoria evolutionistă, Galileo
nu a spus „Eppur si muove”, Maria Antoaneta nu a îndemnat poporul să
mănânce cozonac, daca nu are pâine. 

Charles Darwin 
Unul din argumentele folosite de creationisti in disputele cu
evolutionistii este acela ca, pe patul de moarte, Charles Darwin ar fi
regretat si negat  Teoria evolutionista.
“Cum mi-as fi dorit sa nu fi exprimat teoria asa cum am facut-o” – ar fi
spus el.
In octombrie 1985, tele-evanghelistul Jimmy Swaggart a anuntat ca
Darwin si-ar fi repudiat munca de o viata pe patul de moarte si ar fi cerut,
in ultimele momente, o Biblie pentru a-l primi pe Iisus. Swaggart nu a fost
primul care a afirmat acest lucru. Mistificarea dateaza din 1882, cand, la
putin timp dupa moartea lui Darwin, vaduva amiralului britanic Sir James
Hope a spus, in cadrul unei intalniri cu studentii seminarului Northfield ,
ca l-a vizitat pe naturalist in ultimele sale clipe de viata si l-a gasit citind
Epistola catre evrei. Ea a spus ca Darwin ar fi spus ca si-ar dori, in acele
momente, sa nu fi exprimat teoria evolutionista asa cum a facut-o si i-ar fi
cerut sa-i aduca pe cineva care sa-i vorbeasca de Iisus Cristos si
mantuire.
Fiica lui Charles Darwin a negat insa, ca Lady Hope ar fi vizitat l-ar fi
vizitat pe naturalist in ultimele sale clipe. In plus, a spus, ea, Darwin nu
a negat niciodata, nici pe patul de moarte, nici inainte, convingerile sale
stiintifice.
 

2
Galileo Galilei – “Eppur si muove”.
Nu exista nici o proba cum ca Galileo Galilei ar fi soptit in 1633,
dupa ce a fost fortat de Inchizitie sa renege faptul ca Pamantul se roteste
in jurul Soarelui, acele cuvinte. Ele ii sunt atribuite 100 de ani mai tarziu
de un scriitor francez.

Hermann Goering – “Cand aud cuvantul cultură, îmi

caut pistolul”.
Remarca ii este atribuita maresalului Goering, important lider
nazist.
Cu toate acestea, el nu a spus niciodata aceste cuvinte, iar citatul face
parte din piesa de teatru Schlageter scrisa de Hanns Johst, si jucata la
Teatrul de Stat din Berlin in 1933, anul venirii lui Hitler la putere.
Citatul original era: “Wenn ich Kultur höre … entsichere ich
meinen Browning” – “Cand aud de cultura… trag siguranta de la
Browning!”.

Thomas Jefferson – “Prețul libertății este vigilența

veșnică”.
Desi vorbele ii sunt atribuite lui Jefferson, acest citat nu apare
nicaieri in operele sale. Si nici in scrierile altui ganditor celebru american.
Vorbele atribuite lui Jefferson au fost utilizate pentru a justifica
suspendarea drepturilor civile. 
 
Ludovic al XIV-lea – “Statul sunt eu”…

Se spune ca regele ar fi intrat in Parlamentul francez intrerupand

dezbaterile si afirmand “Statul sunt eu”.
Nu exista nici o dovada ca ar fi spus aceste cuvinte…

Maria Antoaneta – “Sa manance cozonac !”

Se spune că regina Maria Antoaneta ar fi spus taranilor care se

plangeau ca nu au ce manca: „Daca nu aveti paine, atunci mancati
cozonac!”. Insa, remarca unii istorici, o astfel de expresie era deja
aparuta înca înainte de nașterea reginei. In Confesiunile sale din 1778,
Jean-Jacques Rousseau scria: ”Am amintit despre vorbele nechibzuite
spuse de o mare printesa, care, fiind informata ca poporul nu are paine,
3
a replicat „Atunci sa manance cozonac’”. Scrierea dateaza cu ani buni
inainte de presupusele vorbe ale Mariei Antoaneta. 
 Sursă: They Never said it, F. Boller si John George  prin  unstory. com

Altfel de istorie distractivă!

Data viitoare cand va spalati pe maini si apa e un pic mai rece
decit v-ati dori, comparati situatia cu modul in care se spalau
englezii prin anul 1500.
Nuntile aveau loc in general in luna iunie, pentru ca singura baie
din an se facea in luna mai si in prima luna a verii viitorii soti inca
miroseau acceptabil. Oricum, corpul era deja imbibat de “miresmele
transpiratiei si ca sa mascheze cat de cat mirosul neplacut, miresele
purtau in brate un buchet de flori și de aici a ramas obiceiul buchetului
purtat de mireasă. ”Cada” era, de fapt, un butoi mare, plin cu apa
calda. Stapanul casei avea privilegiul de a se imbaia primul, in apa
curata. În aceeasi apa urmau la spalat, rand pe rand, fii si restul
persoanelor de sex masculin din familie. Apoi venea randul femeilor si, la
sfarsit, al copiilor, in ordinea descrescatoarea varstelor.
Regina Elisabeta I a Angliei a ramas celebra si prin urmatoarea
declaratie, facuta cu mandrie: “Fie că e nevoie sau nu, eu o dată la
trei luni mă spăl”.
Casele erau acoperite cu snopi de paie sau coceni, fara scanduri
dedesubt.Acoperisul casei era singurul loc in care animalele se puteau
adaposti de frig, drept pentru care câinii, pisicile si alte vietati mai mici
(soareci, gandaci etc.) se cuibareau in paiele care acopereau casa.
Cand ploua, paiele deveneau alunecoase si animalele cadeau uneori
direct peste oameni.Drept care în acea perioada a aparut zicala: “Plouă
cu pisici și câini” .
Bogătașii isi faceau podeaua casei din dale de piatra, care
deveneau alunecoase pe vreme umeda. Pentru marirea aderentei in
timpul mersului, se presara prin casa pleava. Reîmprospatate succesiv,
straturile de pleavă amestecată cu apa atingeau uneori grosimi
apreciabile. La desc!iderea ușii de la intrare, exista pericolul ca
amestecul de pleavă cu apă să curgă afară din casă. Problema a fost
rezolvată prin inventarea pragului.