Legenda lui Perseu

Celebru erou din Argos, fiul lui Zeus şi al Danaei şi nepotul lui
Acrisios. Acesta din urmă aflase de la un oracol că va muri de mâna unui
urmaş născut de Danae; pentru a evita orice risc posibil, şi-a luat toate
precauţiile, închizându-şi fiica într-o locuinţă cu porţi din bronz sau din
piatră, săpată sub pământ în curtea palatului, de unde aceasta să nu mai
poată ieşi niciodată. Zeus însă, îndrăgostindu-se de ea, a reuşit să
1
pătrundă acolo prin acoperişul temniţei, sub forma unei ploi de aur. Din
unirea lui cu Danae s-a născut Perseu, indicat uneori prin apelativul
„aurigen”, adică născut din aur.
Acrisios a aflat însă curând că Danae a devenit mamă, fie imediat
după naşterea copilului, fie mai tîrziu, auzindu-i ţipetele pe care le scotea
jucându-se. Încercând din nou să evite îndeplinirea profeţiei, i-a închis pe
mamă şi pe fiu într-o ladă de lemn pe care a aruncat-o în largul mării.
Zeus a făcut însă în aşa fel încât lada, purtată de valuri, să se
împotmolească pe ţărmul uneia dintre insulele Ciclade, Serifos, unde cei
doi naufragiaţi au fost salvaţi de un pescar, Dictis, şi conduşi de acesta
la fratele său Polidectes, regele insulei, care i-a primit cu multă
bunăvoinţă.
Între Danae şi Polidectes s-a înfiripat destul de repede o relație;
vrând să scape de fiul acesteia, care între timp devenise adult,
Polidectes i-a dat o sarcină extrem de dificilă: să taie capul Meduzei, una
dintre Gorgone. În altă versiune, Danae era deja sclava regelui când
Perseu însuşi s-a oferit să-i aducă lui Polidectes capul Meduzei, poate în
intenţia de a se salva pe sine şi pe mama sa cu ajutorul virtuţilor aparte
ale Gorgonei. În orice caz, aventura lui Perseu a fost unul dintre
episoadele cele mai glorificate ale mitului grec.
Călăuzit de Hermes şi de Atena, Perseu s-a dus mai întîi la Graie,
surorile Gorgonelor, le-a furat singurul dinte şi singurul ochi de care
dispuneau toate trei; în schimbul înapoierii lor, le-a cerut Graielor să-i
arate drumul spre nimfele ce se aflau în posesia obiectelor necesare
acţiunii sale: sandalele înaripate, coiful lui Hades, care-l făcea invizibil pe
purtător, şi tolba fermecată. Cu aceste ajutoare preţioase furnizate de
nimfe, pe lângă care mai avea şi oglinda primită de la Atena şi cosorul de
la Hermes, a ajuns în ţinutul Gorgonelor, care trăiau la malul Oceanului,
lângă Tartesos.

2
Gorgonele erau adormite cînd a ajuns la ele: fără să privească direct în
ochii Meduzei, pentru că o singură privire ar fi fost de ajuns ca să
transforme pe oricine în stană de piatră, Perseu s-a folosit de oglinda pe
care i-o dăduse Atena, reuşind să taie capul creaturii. A pus apoi trofeul
în tolba fermecată şi a făcut cale întoarsă; de urmărirea celorlalte două
Gorgone furioase a scăpat uşor, datorită coifului magic, al cărui purtător
devenea invizibil şi care l-a ajutat să fugă de acolo fără alte incidente.
Pe drumul de întoarcere la Serifos, Perseu a trecut prin Etiopia, unde a
salvat-o şi a luat-o apoi de soţie pe Andromeda; aceasta îi fusese însă
promisă lui Fineu, care a cerut respectarea făgăduinţei. Perseu şi Fineu
s-au înfruntat într-o luptă cruntă din care a ieşit victorios cel dintâi. Tot în
timpul călătoriei de întoarcere a avut loc confruntarea lui Perseu cu Atlas,
pe care, arătându-i capul Meduzei, l-a transformat în muntele ce-i poartă
numele.
Revenit în Serifos după îndelungata absenţă, Perseu a găsit
lucrurile complet schimbate: Polidectes, dovedind o atitudine autoritară şi
violentă faţă de Danae, o determinase pe aceasta să caute refugiu într-
un templu. În aceste condiţii, Perseu s-a dus la palatul regelui unde a
scos capul Meduzei, transformându-i în stane de piatră pe Polidectes şi
pe toţi oaspeţii săi. În cele din urmă, eroul i-a oferit Atenei capul
Meduzei, zeiţa punându-l pe scutul ei sau pe piept, pe platoşa care o
proteja: într-una din aceste două poziţii apare de obicei în reprezentările
figurate ale Atenei, iar potrivit mitului el şi-a păstrat şi în continuare
puterea de a împietri pe oricine îl privea.
După ce a eliberat-o astfel pe Danae de tirania lui Polidectes,
Perseu s-a întors în Argos cu mama sa şi cu Andromeda. Aflând de
sosirea lui, Acrisios, amintindu-şi oracolul şi simţind că profeţia e cât pe
ce să se împlinească, a fugit la Larisa, în ţara pelasgilor; dar Perseu a

3
plecat după el, vrând să-l convingă să se întoarcă în patrie şi să se
împace.
În Larisa tocmai se desfăşurau atunci jocurile cetăţii. Perseu a ajuns
acolo la timp ca să participe la o întrecere, cea de aruncare a discului,
care s-a dovedit însă a fi fatală: discul aruncat de erou l-a lovit pe
Acrisios, ucigându-l pe loc. Profeţia se împlinise.
După această întâmplare, Perseu i-a lăsat tronul Argosului lui
Megapentes, fiul lui Pretos, fratele lui Acrisios, primind în schimb să
domnească în Tirint. Lui i se atribuia şi întemeierea cetăţii Micene.

Sursa: https://istoriiregasite.wordpress.com; Anna Ferrari,  Dicţionar de

mitologie greacă şi romană, Ed. Polirom, Iaşi, 2003