LIMBA DE LEMN-ASPECT AL GLOBALIZARII

Prof. Cirjan Nicoleta –Scoala cu clasele I-VIII Hăbud

Pe langa foame, frig si intuneric, unul dintre “produsele de succes” ale “epocii de
aur” a fost limba de lemn. Limba, domeniu si fenomen social prin excelenta a devenit
vehiculul perfect al ideologiei comuniste.
Sintagma “limba de lemn” , atat de mult utilizata in anii din urma, a fost si este
asociata atat de vorbitori cat se de specialistii care au studiat fenomenul, cu un continut
semantic destul de vag, care , in cursul ultimilor anii , a evoluat ca urmare a perceperii si
revelarii treptate a unor caracteristici suplimentare.
Ultimii ani au cunoscut voga internationala a doua unitati lingvistice : dialog si
limba / limbaj de lemn. Voga dialogului restransa pana la un moment dat la lumea
occidentala, se intemeiaza pe o schimbare de mentalitate – moderna si democratica, care
promoveaza tratativele ca principala modalitate de rezolvare a problemei litigioase, a
conflictelor de toate felurile. Dimpotriva , limba de lemn reprezinta mentalitatea totalitara
si are in vedere realitati ale Europei de Est si Asiei, desi sursa sintagmei este occidentala :
in acceptia sa social- politica , cea care i-a asigurat larga raspandire internationala 1,
formula limba de lemn a fost pusa in circulatie de Fr. Thom , in 1987 prin cunoscuta
lucrare La langue du bois .
Prima abordare teoretica a fenomenului este cea propusa de Roman Jakobson in
19632 care facand o comparatie cu limbajul natural a stabilit caracteristicile limbii de
lemn :
a) emitatorul este rareori specificat , personalitatea sa nu are importanta pentru ca el
vorbeste ca reprezentant al partitudului , al guvernului , al poporului ;
b) destinatarul este la fel de neprecizat ;
c) referentul , mesajul si codul se confunda ;
d) functia metalingvistica in limba de lem trece pe primul plan pentru ca aplicarea
codului , este in acelas timp, expresia puterii si expresia supunerii la aceasta ;
1
Fr. Thom , Limba de lemn , Humanitas , Bucuresti 1993
2
Roman Jakobson, Essais de linguistique generale, in Les editions de minuit , Paris 1963

1
 e) functia fatica se realizeaza prin formule rituale din comunicare , care instaureaza
si pastreaza puterea;
f) functia referentiala este absorbita de functia incitativa; naratiunile si descrierile se
transforma irezistibil in ordine si imbolduri.

Din analiza discursului comunist, acelasi autor reliefeaza urmatoarele trei

concluzii :
 stilul limbii de lemn este vag, plin de abstractii si redundante ;
 stilul limbii de lemn este identic, oricine ar fi autorul si oricare ar fi tema, in limba
de lemn exista o singura adecvare : cuvintele se plaseaza potrivit unui ritual
cunoscut de toti ;
 inventia, hiperbola si eufemismul se intalnesc in registrele invectivelor (“dusmani
marsavi, caini turbati”) si in “blestemele superlativului” (“cel mai dintai, cel mai
egal“) ;
 pronumele eu a disparut , iar pronumele la persoana a doua nu apare niciodata. In
schimb “noi este inserat la fiecare rand”, dar trimite la acelasi referent, unitatea
poporului , partidului sau guvernului.

A doua abordare teoretica a fenomenului limbii de lemn este cea propusa de Fr.
Thom in lucrarea mai inainte mentionata .
Intemeindu-se pe teme sovietice cu caracter social-politic mai ales, autoarea
incearca sa surprinda , pe baza unei analize profunde si minutioase , specificul acestei
variante lingvistice.
Caracteristicile limbii de lemn stabilite de Fr. Thom sunt  urmatoarele :
 La nivel de sintaxa observam :
a) Substantivarea care se traduce prin reculul coordonatelor circumstatiale
sistematic inlocuite de substantive precedate de o prepozitie. In locul
verbului simplu apare un grup verbo-nominal . Efectul cionsta in
sustragerea de la precizia verbului si optiunea pentru echivocul
atemporalitatii.
b) Constructii pasive si impersonale (“s-a facut “,“a fost exprimat”)

2
 c) Predilectia pentru comparative (“mai profunde”, “mai vaste”)
d) Modul imperativ exprimat prin sintagma “trebuie sa”
e) Absenta deicticelor adica a adverbelor de timp si de loc dar si a
pronumelor personale la persoana intai si a doua singular si plural ; limba
de lemn utilizeaza la modul absolut “acum” ce are senmnificatia “in epoca
noastra” , iar “maine” inseamna un viitor imprecis ca durata
 La nivelul lexicului (vocabularului) observam :
a) Maniheismul : lumea este impartita in “lagarul imperialist” (loc comun al
tuturor relelor universale) si “lagarul socialist” (locul guvernat de binele si
adevarul absolut) , este o sursa inepuizabila de metafore pentru constructia
discursului politic. Fiecare cuvant se defineste prin contrariul sau.
b) Saracia lexicala : o mare parte din termenii limbii de lemn intrebuintati in
discursurile politice sut preluati din registrul militar. Intalnim termeni
militari in “campaniile agricole” in legatura cu mulsul vacilor sau culesul
cartofilor (“frontui”, “batalii”, “atacuri”, “rezistenta”, “luat cu asalt”,
“strategii si tactici”) .
c) Metafora organismului : societatea este privita ca un imens organism in
care partea se subordoneazaa intregului (vezi “socialism pur” , “burghezie
putreda”) . Daca partea (individul) se rupe de intreg (colectivitate
socialista) moare.
d) Organicism si voluntarism : viitorul omenirii se rezuma la “necesitatea
istorica” impune o continua dezvoltare care culmineaza cu constructia
comunismului. Discursul politic este saturat de verbe de tipul : “a ajuta” ,
“a juca un rol”, “a orienta”, “a facilita” , “a accelera”, “a stimula”, “a se
sprijini pe”, “a dezvolta”, “a intari”, “a apara”.
e) Refelctare si forma : anumite cuvinte dobandesc o valoare opusa celei pe
care o au in limbaj natural. De exemplu cuvantul “ura indreptata impotriva
dusmanului” devine ura sacra, sfanta , eroica, iar fanatismul devine o
virtute.

3
  La nivelul stilului observam ca incercarea de a aplica la limba de lemn, cerintele
enuntate de Aristotel , despre calitatile unui bun discurs oratoric ajungem la
urmatoarele concluzii :
a) claritatea solicita precizia de a comunica concis si limpede ideile
dorite. Stilul limbii de lemn este insa vag, prin de abstractiuni si
redungdanta, ocoleste precizia 
b) adecvarea este cerinta conform careia oratorul trebuie sa-si adapteze
discursul la auditoriu, sa tina cont de atitudinea publicului si de
impresia ce o produce vorbirea sa . De la cerinta adecvarii , Cicero a
derivat teoria celor trei stiluri adaptate urmarite de orator, privind
reactiile auditoriului (daca doreste sa demonstreze, sa placa si sa
emotioneze). In limba de lemn exista o singura cerinta de adecvare :
cuvantul se plaseazaz in conformitate cu un ritual prestabilit, cunoscut
de toti. Unele “infiereaza” , altele lauda , altele indeamna .
c) inventia este necesara pentru a suprinde auditoriul cu ceva neasteptat,
caci dupa cum preciza Aristotel “oamenii admira ceea ce este
indepartat” . Limba de lemn nu comunica insa nimic nou si nu descrie
ceva deosebit. Mai mult decat atat , se intampla ca oratorii sa aiba
carenta de dictie (in cazul lui Ceausescu erau observabile dificultatile
de pronuntie si greselile de limba) .

Cercetarile ulterioare - sau oarecum paralele in masura in care au fost elaborate

independent de textul lui Fr. Thom – au incercat sa situeze limba de lemn mai precis ca
fenomen lingvistic si pragmatic3.Au fost puse in evidenta, dincolo de stereotipia
exprimarii, trasatura izbitoare , unele caracteristic profunde constand in alterari ale
functiei fundamentale a limbii, abolirea comunicarii si reducere la incantatie a
discursului.
Stereotipia, formula fixa si saracia lexicala, pe care se intemeiaza perceptia si
conceptualizarea “de masa” a limbaului de lemn se releva , la o analiza mai atenta ,

3
Maria Manoliu Manea , Grice’s Conversational Maximes and the Romanian Discourse, in “Journal of the
American-Roumanian Academy of Arts and Sciences”, California 1988

4
insuficiente in caracterizarea acestei imaginii a limbii , pentru ca cele trei caracteristici se
regasesc si in limbajul stiintific .
Specificitatea limbii de lemn , in semnificatia restransa a termenului, deriva mai
ales din modul de utilizare a materialului lingvistic , iar modul de utilizare este
determinat de finalitatea comunicarii . Astfel incat limba de lemn, urmareste aproape fara
exceptie , sa impuna o anumita viziune asupra lumii, a societatii si a vietii oamenilor.
Aceasta finalitate transpare in cele mai diverse tipuri de texte – in discursul politic , in
bilanturi si programe , ca si in reportaj si in textul literar ; de aici rezultand trasatura
comuna a acestor texte : intentia comunicativa unica , persuasiunea . Prezenta unei
asemenea intentii imprima textului construit in limba de lemn caracterul de discurs
ideologic4 .
In cadrul teoriei tematice a lui Umberto Eco, “discursul ideologic “ varianta
“discursului persuasiv” se caracterizeaza prin efortul de a disimula implicatiile sau
faptele care contrazic sau ar putea fi defavorabile tezei adoptate si implicit , solutiei sau
optiunii propuse 5.
O asemenea disimulare este de natura sa alterneze si sa diminueze calitatea
informationala a textului , afectand credibilitatea mesajului. De aici deriva substituirea
functiei comunicativ- informativ a discursului cu cea incantatorie, facand posibila
transformarea in numeroase ocazii a comunicarii intr-un gest ritual de protocol , golit de
sens.
Limba de lemn capata o semnificatie mai subtila , cea de instrument de modificare
a imaginii unei comunitatii asupra lumii , a acelei mass-mind 6, trasmisa de la o generatie
la alta, o istorie modificabila, ca urmare a unui proces , complicat si spontan , de
interpretari textuale , printr-un joc al interferentelor si predispozitiilor7 . Asupra ei
actioneaza limba de lemn , stereotipia limbii de lemn devine astfel suport si instrument al
remodelarii , construite prin si oferite de “limba naturala” . Efectele remodelarii afecteaza
semantica cuvintelor , mai ales a celor care privesc viata sociala si relatiile dintre

4
Umberto Eco, Tratat de semiotica generala , trad. Anca Giurescu si Cezar Radu, Bucuresti , Ed Stiintifica
si enciclopedica 1982
5
ibidem
6
B. Whorf, The Relation of Habitual Thought and Behaviour to Language , in Parveen Adams , ed.
Language and Thinking. Selected Readings, 1972
7
Umberto Eco, op. cit.

5
diferitele categori sociale (este exemplul cuvintelor “capitalism”, “burghezie”, “patron”)
care folosite adesea si in context explicit evaluative , generatoare de conotatii negative ,
fixate prin repetare asociate in sloganuri , aceste modicari ajung sa afecteze mentalitatea
indivizilor. Modificarea se realizeaza printr-un procedeu pe care il numim
“resemantizare” . Alteori asocierea “discurs ideologic – limba de lemn” actioneaza in
sensul desemantizarii unor termeni ; un asemenea proces de desemantizare este realizat,
de pilda , prin utilizarea cuvantului democratie cu referire la situatii care veneau in
contradictie cu sensul curent al cuvantului : prin democratie socialista este desemnata o
dictatura , se vorbea de democratie interna de partid in conditiile unei autoritati absolute .
In aceste conditii, dupa cincizeci de ani , cuvantul a ajuns sa fie asociat cu un continut
vag si contradictoriu , ceea ce in perioada posttotalitara a permis asimilarea democratiei
cu lipsa de ordine si autoritate.
Daca clarificarea conceptuala se realizeaza anevoios iar asumarea lingvistica ,
prin adoptarea formulei limba de lemn, este tardiva perceptia fenomenului ca atare s-a
produs, izolat , mult mai devreme .
O marturie surprinzator de lucida a recunoasterii limbii de lemn , datoram lui
Lucian Blaga care in Luntrea lui Caron , roman publicat in 1990 , dar scris intre 1950-
1960 spunea “Faptele nu ma ingrijorau , ele in sine, ... le interpretam insa ca indicii certe
ale unei atmosfere ce se vicia de la o zi la alta si ca simptome tot atat de sigure ale unui
concept de invazie a prostului gust. Si de la o zi la alta scadea vizibil si nivelul produciei
poetice . Mai mult, chiar gazetaria se facea , tot mai staruit , dupa modelele de larga
circulatie in rasarit . Frazele deveneau obositor de explicite , propozitiile se articulau
miriapodic crescand in lungime , epitetul homeric intra in uzul cotidian . Armata
sovietica era totdeauna eroica , iar Stalin totdeauna genial ”.
Revelatii ale agresarii prin limba de lemn se intalnesc si in alte lucrari literare ,
dintre care unele au fost publicate in perioada premergatoare lui 1989 . Textele se
constituie in marturii de “perceptie pe viu” , ale unui fenomen complex ce afecta intreaga
societate. Procesul “desemantizaarii” , ilustrat prin utilizarea cuvantului libertate, este
demontat de analiza subtila a lui Miron Radu Paraschivescu in “Fabula de Noul - An
-1970” : “O situatie de nesuportat/ Incepe sa se instaureze / Cei pe care ii socoteam multi
incep sa deschida gura / Situatia devine din ce in ce mai grava / Libertatea incepe sa fie

6
luata in serios / Cand noi am inteles prin libertate / Ceea ce trebuia sa inteleaga orice
necuvantatoare / Adica un cuvant de zile mari / De parada , de pavoazare ”.
Despre perceptia apasatoare a stereotipiei si sentimentul anularii credibilitatii
discursului vorbeste urmatorul pasaj din “Proiecte de trecut” (1982) de Ana Blandiana :
“Vorbea despre strangerea fortelor , despre neprecupetirea efortului , despre concentrarea
tuturor resurselor , despre salvgardarea realizarilor , afara ploua in continuare... si desi
ma aflam pentru prima oara acolo ... totul mi se parea cunoscut , privit, auzit si zadarnic”.
Agresarea prin cliseu , dar si reactia de impotrivire fata de manipulare sunt
exprimate de Marin Sorescu in “Eu, neabatutul”8 : “Nu vreau sa mai intampin nimic / Nu
mai citesc / Nu mai sarbatoresc ... Nu vibrez la magistrale , nu infierez / Nu aplaud , nu
scandez / Nu ma iau la intrecere / Ma lasa graficul recoltelor bogate ... Nu actionez
neabatut / Intuiesc bine ca vreti sa mergeti si mai departe / Nu contati pe mine ! Telurile
sunt prea marete / Eu sunt mic , uitat , nebagat in seama”.
In vremurile noastre ar fi comod sa intelegem limba de lemn ca pe un mecanism
pus in aplicare, prin urmare posibil a fi intalnit doar in regimurile totalitare, si in special
in comunism. Cum noi nu ne mai aflam intr-un regim totalitar iar comunismul pare
definitiv depasit, s-ar parea ca aceasta sintagma sa nu ne mai vizeze decat indirect.
Numai ca situatiile critice cauzate de practicarea limbii de lemn nu inceteaza sa apara.
Doar ni s-a propus imediat dupa revolutia din decembrie '89 sa intram intr-o noua etapa a
„dezvoltarii“ tarii noastre, cea a „comunismului cu fata umana“. Sau ni s-a sugerat ca
daca incercam sa ne intelegem trecutul recent, ceea ce ne-ar permite sa vedem de ce au
atata priza la public fostii activisti de partid, adica neocomunistii, nu ne mai putem adapta
la prezentul „democratic“, orbiti fiind in incercarea de a rezolva niste probleme ce sunt
deja depasite – doar trecutul comunist a disparut odata cu revolutia, nu? Iar exemplele
folosirii limbii de lemn in continuare pot fi multiplicate. Atunci limba de lemn nu este
numai de domeniul trecutului, unul mort si ingropat, ci al unui trecut care inca ne bantuie.
Spre exemplificarea celor relatate vom analiza doua discursuri politice inainte de
1989 al lui Nicolae Ceausescu9 si dupa 1989 al lui Ion Iliescu 10.

8
In volum Poezii alese de cenzura, 1991
9
http://www.youtube.com/watch?v=mUCZ-0NZfJU 17.01.09
10
http://www.youtube.com/watch?v=nUQ0aLOB5qU 17.01.09

7
 Discursul politic ceausist are urmatoarele caracteristici,la nivel morfologic si
sintactic : predomina substantivele(cele mai utilizate sunt popor,partid, socialism,activita-
te,dezvoltare,patrie, rol), tendinta de a forma cuvinte prin conversiune(din punct de
vedere semantic ,rezultatul substantivarii este o falsa concretete a discursului),frecventa
utilizarii pronumelui personal nostru(o forma tipica de manifestare a spiritului dictatorial)
preferinta pentru gerunziu(facand,construind,dezvoltand) semnifica intentia de miscare
interioara a frazei ;de aici rezultand un fals concret,utilizarea frecventa a verbelor imper-
sonale ,in special a trebui ce conduce la falsa implicare a oratorului,predilectia pentru
modul imperativ presupune un grad sporit de participare la actiune, frecventa mare a su-
perlativului relativ al adjectivului conduce la o falsa concretete(cele mai noi,cel mai inalt)
aglomerarea de complemente si atribute duce la o lungime exagerata a frazei si nu in
ultimul rand ,maniheismul socialism / capitalism,trecut/prezent,proletari/imperialisti.
La nivel stilistic,discursul politic ceausist se caracterizeaza prin vocabular sarac
(Ceausescu folosea un vocabular de circa zece ori mai redus decat al unui vorbitor care
utilizeaza bine limba naturala),logoree(frazele sunt lungi,stufoase ,arborescente),lipsa
de substanta ,de continut(discursul contine putine aluzii la actualitate,putine descrieri si
foarte putina informatie).
Pret de o jumatate de secol, limba oficiala a Romaniei a fost limba de lemn. „Nu
vom precupeti niciun efort pentru indeplinirea obiectivelor trasate"; „strans uniti in jurul
conducerii de partid si de stat"; „condamnam energic lipsa de abnegatie manifestata in
lupta pentru propasirea tarii". O intreaga armata de prim-secretari ori oameni ai muncii
asuda in tentativa deconcertanta de a nu spune nimic. De a fenta ideea nefolosita ori
cuvantul simplu.
La drept vorbind, era mai sigur asa. Pentru un tractorist semi-analfabet devenit sef
de cadre, limba de lemn reprezenta singura sansa de a-si camufla ignoranta: doua-trei
prostii despre indeplinirea obiectivelor, un slogan, o critica constructiva... si gata, sedinta
se incheia onorabil si oratorul scapa neprins... Intelectualul, pe de alta parte, se cobora in
limba de lemn pentru a-i menaja pe ignoranti : nu stiai niciodata cand poti da peste un

8
activist care n-are habar de tabla inmultirii si care considera orice inventie lexicala o
ofensa .      
In plus, limbajul avea marea calitate de a recompune realitatea. Cliseele
patrundeau in sange si deveneau lentile prin care percepeai ce se intampla in jur. In loc
sa vezi saracia, de pilda, vedeai insuficienta mobilizare a colectivului si, pe alocuri,
sabotaje. In loc sa vezi incompetenta, ti se parea ca asisti la ascutirea luptei de clasa.
Traiai intr-o alta realitate, multilateral dezvoltata, unde lucrurile stateau, in linii mari,
mult mai bine.
Dupa o astfel de pervertire a comunicarii publice, era greu de crezut ca vom
asista, dupa 1989, la un dezghet verbal rapid in politica romaneasca. Agitatiunea
oratorica cepeunista a fost doar un episod care, prin excesele sale, a relegitimat noua
limba de lemn a lui Ion Iliescu. Dupa atatia ani de intepenire a frazei, electoratul nu era
pregatit pentru exprimari firesti.
Lexicul fedesenit a marcat perioada 1992-1996, fiind unul de tranzitie. Ceva mai
aerisit si firesc decat cel comunist, el a ramas, in esenta, o limba de lemn care sugruma
comunicarea si altera realitatea. A fost epoca lui „constructiv", „reconciliere", „oameni de
bine", dispozitia critica si auto-critica a comunistilor de ieri deplasandu-se acum inspre
„evidentierea aspectelor pozitive".  In ciuda acestui fapt - si a obsesiei sale gorbacioviste
pentru nuante blajine - tot lui Ion Iliescu ii datoram revigorarea discursului politic „viu".
Istoricul „Mai animalule!" a tradat nevoia politicianului roman de a evada de sub
carapacea cuvintelor goale, dand frau liber indignarii. „Mai animalule!" a fost o
mitocanie salutara, eliberand comunicarea politica romaneasca de sub jugul
„pozitivismului" inert, utilizat chiar de Ion Iliescu.
In anarhia care succede orice eliberare s-au instaurat doua tipologii discursive.
Prima, care a dus libertatea verbala pana la ultimele consecinte, a fost consacrata, asa
cum anticipam, de Corneliu Vadim Tudor. Vadim s-a hranit din uriasa pofta de desfrau
lingvistic acumulata in 50 de ani de limba de lemn. A injurat „pe fata", a barfit „pe
sleau", a racnit „pe bune", pretul platit firesc fiind eterna opozitie. Pe de alta parte,
puterea a revenit discursului „profesionist", „aplicat", „occidental", propus „in sample" de
Teodor Stolojan si stabilizat ulterior de Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Calin

9
Popescu Tariceanu sau Adrian Nastase, cel din urma fiind cel mai reprezentativ
„practicant" al sau.  
Triumful net al stilisticii „profesioniste" (Nastase) in dauna celei „anarhiste"
(Vadim) a marcat profund si pe termen lung discursul politic autohton. Incepand cu anul
2000, cand a reusit sa blocheze ascensiunea vadimismului (Ion Iliescu l-a invins politic
pe Vadim, dar Adrian Nastase a reusit adevarata victorie - cea stilistica) politicienii „de
rand" au inceput sa invete lectia noii sintaxe. „Binele public", „comunitatea",
„angajamentele europene", „aliatii nord-atlantici", „clauza de salvgardare", „utilizarea
eficienta a fondurilor europene" au devenit noii stalpi ai comunicarii politice. Trei piloni
orienteaza noul discurs: 1. „cetateanul" (candva colectivul „oameni ai muncii"), utilizat in
toate conjugarile posibile: „siguranta cetateanului", „respectul fata de cetatean",
„bunastarea cetateanului", „dreptul cetateanului la..." ; 2. „comunitatea" (fost „patria",
fost „natiunea", astazi mai bine delimitat) - utilizat mai ales in probleme edilitare si
gospodaresti.
Intr-o lume a globalizarii, este foarte important ca exprimarea noastra sa fie cat
mai eficienta. Limbajul nostru denota grija pe care o avem fata de noi insine. Nu putem
folosi mereu cele mai potrivite exprimari . Dar putem evita, aglomerarea de formulari
improprii, putem manifesta apreciere fata de gandurile si ideile noastre, ajutandu-le sa
ajunga la ceilalti intr-o forma concisa, usor de inteles si de retinut.
Limbajul denota, insa, si grija fata de cei din jur. Englezirea si cliseizarea sunt
doua fatete ale aceleiasi limbi de lemn - aceea cu care platim pentru lipsa de intelegere
fata de cei care ne asculta sau ne citesc. Si atunci cand folosim doua limbi simultan si
cand vorbim fara a spune nimic, ne supunem interlocutorii la chinul de a intelege ce vrem
de fapt sa le comunicam. Ii obligam la acest efort pentru ca noi nu suntem in stare sa
facem efortul de a ne exprima corect si coerent.

BIBLIOGRAFIE

10
Eco Umberto, Tratat de semiotica generala , trad. Anca Giurescu si Cezar Radu,
Bucuresti , Ed Stiintifica si enciclopedica 1982

Jakobson Roman, Essais de linguistique generale, in Les editions de minuit , Paris 1963

Manoliu Manea Maria, Grice’s Conversational Maximes and the Romanian Discourse, in
“Journal of the American-Roumanian Academy of Arts and Sciences”, California 1988

Romalo Gutu Valeria , Aspecte ale evolutiei limbii romane , Humanitas , Bucuresti 2005

Sorescu Marin Poezii alese de cenzura, 1991

Thom Fr. , Limba de lemn , Humanitas , Bucuresti 1993

Whorf B., The Relation of Habitual Thought and Behaviour to Language , in Parveen
Adams , ed. Language and Thinking. Selected Readings, 1972

http://www.youtube.com/watch?v=mUCZ-0NZfJU 17.01.09

http://www.youtube.com/watch?v=nUQ0aLOB5qU 17.01.09

ANEXA

11
Nicolae Ceausescu - Cuvantare la adunarea populatiei din Capitala in Piata Palatului
Republicii, 21 decembrie 1989
Dragi tovarasi si prieteni, Cetateni ai Capitalei Romaniei socialiste,
Doresc in primul rand sa va adresez dumneavoastra, participantilor la aceasta mare
adunare populara, tuturor locuitorilor municipiului Bucuresti, un salut calduros,
revolutionar, impreuna cu cele mai bune urari de succes in toate domeniile de activitate.
Doresc, de asemenea, sa adresez multumiri initiatorilor si organizatorilor acestei mari
manifestari populare din Bucuresti, considerand aceasta ca o expresie a hotararii
intregului nostru popor de a actiona cu toata puterea, in stransa unitate, in jurul partidului,
pentru apararea independentei, integritatii si suveranitatii Romaniei. Aceasta constituie
una din problemele fundamentale ale intregii noastre natiuni.
Inainte de toate, doresc sa va informez pe dumneavoastra despre o importanta hotarare
adoptata in aceasta zi de Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al partidului
privind nivelul de trai al oamenilor muncii. Am hotarat in aceasta dimineata ca, incepand
de la l ianuarie, sa majoram in cursul anului viitor retributia minima de la 2.000 la 2.200
lei. De aceasta majorare importanta vor beneficia peste 1.500.000 de oameni ai muncii.
Tot de la l ianuarie vom majora alocatiile pentru copii, intre 30-50 de lei. In raport cu
numarul de copii si de retributia oamenilor muncii - ceea ce constituie un ajutor puternic,
pentru circa 4.400.000 de copii ai patriei noastre.
De asemenea, se vor introduce indemnizatii de nastere, de l.000 de lei, pentru toate
femeile, cu incepere de la primul copil, iar, in continuare, pentru femeile care nasc doi
sau mai multi copii indemnizatia la nastere va fi de 2.000 de lei pentru fiecare copil - ceea
ce constituie, de asemenea, un puternic stimulent, de ajutor pentru mamele, pentru
femeile patriei noastre.
Am hotarat sa majoram pensiile minime de la 800 la 900 lei. Am hotarat, totodata, ca
pensia de urmas sa fie majorata cu 100 de lei. Vom creste, de asemenea, ajutorul social
de la circa 500 de lei la 800 de lei. Vom asigura, in acest fel, conditii bune,
corespunzatoare de munca si viata pentru toti cetatenii patriei noastre.
Aceste masuri demonstreaza cu putere ca - pe masura dezvoltarii economiei - facem totul
pentru a asigura ridicarea continua a nivelului de trai, material si spiritual al poporului,
potrivit hotararilor Congresului partidului.
In ce priveste evenimentele de la Timisoara, am vorbit despre ele aseara. Apare tot mai
clar ca este o actiune conjugata a cercurilor care vor sa distruga integritatea si
suveranitatea Romaniei, sa opreasca constructia socialismului, sa puna din nou sub
stapanire straina poporul nostru. De aceea, trebuie sa aparam cu toate fortele integritatea
si independenta Romaniei!
Cred ca sunt printre dumneavoastra multi care isi reamintesc de marea manifestare din
1968 pentru apararea independentei Romaniei. Fermitatea, unitatea poporului nostru au
asigurat independenta si constructia mai departe a socialismului in Romania! si acum
trebuie sa actionam in deplina unitate, cu fermitate impotriva tuturor celor care incearca
sa slabeasca forta, unitatea natiunii noastre, care actioneaza in slujba diferitelor servicii
de spionaj si cercuri imperialiste, pentru a imparti din nou Romania, pentru a inrobi
poporul nostru!
Este necesar, mai mult decat oricand, sa actionam in spiritul democratiei noastre
muncitoresti, sa dezbatem cu deplina raspundere toate problemele privind dezvoltarea
societatii noastre, avand permanent in vedere ca tot ceea ce realizam in Romania trebuie

12
sa asigure bunastarea poporului, ca socialismul il construim cu poporul si pentru popor,
ca trebuie, in orice imprejurari, sa asiguram integritatea si independenta Romaniei!
Cunoasteti ce au facut si spuneau inaintasii nostri: Murim mai bine-n lupta, cu gloria
deplina, decat sa fim sclavi iarasi pe vechiu-ne pamant!". si trebuie sa luptam, sa traim
liberi si independenti!
Unii ar dori din nou sa se reintroduca somajul, sa se reduca nivelul de trai al poporului si
- cu scopul deschis formulat - sa dezmembreze Romania, sa puna in pericol insusi viitorul
poporului si natiunii noastre independente.
Dragi tovarasi, Cel mai bun raspuns pe care trebuie sa-l dam este unitatea tuturor
oamenilor muncii, a intregii natiuni, actiunea ferma de a realiza programele de dezvoltare
sociala a patriei si de ridicare continua a nivelului, de trai, material si spiritual, al
poporului. De noi depinde ca Romania sa ramana in continuare o tara libera,
independenta, constructoare a socialismului! si doresc sa declar si aici ca vom face totul
pentru a apara integritatea si suveranitatea Romaniei, libertatea si viata poporului nostru,
bunastarea intregii natiuni!
Sa actionam cu intreaga raspundere si sa demonstram forta si capacitatea oamenilor
muncii din Capitala, a intregii natiuni, pentru dezvoltarea patriei noastre, pentru
bunastarea si independenta natiunii!
Va doresc succese in intreaga activitate! Unitate si actiune ferma impotriva tuturor
acelora care vor sa distruga independenta si socialismul in Romania! Aceasta este
obligatia noastra, a tuturor!
Organizati in toate intreprinderile, peste tot, grupe de ordine, grupe de aparare a
socialismului, a tot ceea ce am realizat, a independentei tarii.

13