UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

– FACULTATEA DE DREPT–
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
TEMA 3
 
DREPT CONSTITUȚIONAL
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
 
GHIȚĂ ALEXANDRU-ROBERTO
 
INVAȚĂMÂNT LA DISTANȚĂ
 
ANUL 1, SERIA II, GRUPA 112

 
 
 
Fișa deciziei Nr. 669 din 12.11.2014 referitoare la excepția de necostituționalitate a dispozițiilor art.
9 alin. (1) și (2) din legea învățământului nr.84/1995, art. 18 alin. (1) și (2) din Legea educației
naționale nr. 1/2011, precum și a dispozițiilor, art.61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind
organizarea și funcționearea Curții Constituționale

AUTORUL SESIZĂRII

Conform deciziei Nr. 669 din 12.11.2014 autorul sesizării este reprezentat de Judecătoria
Buzău– Secția civilă, fiind o exceprie ridicată de Emil Moise.

„Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilorLegii învăţământului

nr. 84/1995 şi Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, precum şi a dispoziţiilor art. 61 alin. (3) din
Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, excepţie ridicată de
Emil Moise în Dosarul nr. 2.954/200/2013 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă şi care formează
obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 537/D/2014. ”

OBIECTUL SESIZĂRII

În conformitate cu punctul 3 din decizia Nr.669 din 12.11.2014, excepția de

neconstituționalitate este reprezentată de soluţionarea plângerii formulate în contradictoriu cu o
instituţie de învăţământ preuniversitar, excepţie ridicată de Emil Moise.

MOTIVAREA SESIZĂRII

Motivarea excepției de neconstituționalitate are în vedere două legi:

Legea nr. 84/1995, cu prevederile preluate de dispozițiile Legii nr. 1/2011, care spune că religia este
reglementată că disciplină ce face parte din trunchiul comun a structurii educaţionale şi cuprinde
elemente specifice confesionale de dogmatică, catehism şi liturgică, iar copiii din România sunt
obligaţi să participe la disciplină Religie, situaţie care încalcă dreptul la libertatea de gândire, de
conştiinţă şi de religie, atât a acestora, cât şi a părinţilor lor, fapt care este considerat o infracțiune.
Așadar, dreptul la libertatea de gândire este incălcat, atât pentru părinți, cât și pentru copiii.

Legea nr. 47/1992, respectiv dispozițiile art. 61 alin. (3) ale acestei legi ce sunt considerate
neconstituționale, deoarece condiţia referitoare la „înalta competenţă profesională“ nu pate fi
măsurata în niciun fel, nefiind dublată de o calificare specifică procedurilor jurisdicționale.
DECIZIA CURȚII CONSTITUȚIONALE

Curtea Constituțională a României consideră dispoziţiile art. 9 alin. (2) teza întâi din Legea
învăţământului nr. 84/1995 şi art. 18 alin. (2) teza întâi din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011 sunt
neconstituţionale, deci Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Emil Moise în Dosarul
nr. 2.954/200/2013 al Judecătoriei Buzău - Secţia civilă.

Curtea Constituțională a României consideră dispozițiile art.9 alin.(1) și (2) teza a două și a treia
din Legea învãțãmântului nr.84/1995, precum și dispozițiile art.18 alin.(1) și alin.(2) teza a două și a
treia din Legea educației naționale nr.1/2011 constituționale, deci respinge excepția de
neconstituționaltate.

Curtea Constituțională a României respinge, că inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a

dispoziţiilorart. 61 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii
Constituţionale.

MOTIVAREA DECIZIEI CURȚII CONSTITUȚIONALE

Curtea Constituționalã a fost legal sesizatã și este competentã, potrivit dispozițiilor art.146 lit.d) din
Constituție, precum și ale art.1 alin.(2), ale art.2,3,10 și 29 din Legea 47/1992, sã soluționeze
excepția de neconstituționalitate.

Curtea va respinge excepția de neconstituționalitate ridicatã în ceea ce privește dispozițiile art 61

alin.(3) din Legea 47/1992 deoarece prevederile în legãturã cu înalta competențã profesionalã a
judecãtorilor nu prezintă relevanțã în soluționarea acestei cauze.

Curtea constată o nepotrivire a dispozițiilor infraconstituționale în raport cu Constituția României

în sensul în care reglementarea ofertei educaționale a disciplinei Religie este de așa natură încât să
nesocotească libertatea de conștiință a individului.Mai exact elevi nu trebuie să își apere acest drept
prin aceea că sunt inscriși din odiciu la disciplină Religie.Curtea Constituționala susține că elevii au
dreptul recunoscut la nivel constituțional de a urmă studierea unui cult religios . Or, numai în
măsura în care elevii (majori; părinții sau tutorele) optează pentru exercitarea acestui drept, abia
atunci obligația de imparțialitate și abținere a statului stirbește și este înlocuită cu obligația pozitivă
de asigurare a cadrului instutuțional și legal spre bună desfășurare a acelui drept.