Izvoarele dreptului

internațional

Izvoare principale:
- cutuma
- tratatul
- codificarea dreptului internațional
Izvoarele dreptului
internațional
 Noțiunea de izvor de drept:
- izvoare formale/materiale
- izvoare formale: mijloacele juridice prin
care se concretizează normele dreptului
internațional
Izvoarele dreptului
internațional
 Reglementare:
- articolul 38 (1) din Statutul Curții
Internaționale de Justiție (”dreptul aplicabil
în fața Curții”):
a) convențiile internaționale (tratatul)
b) cutuma internațională
c) principiile generale de drept
d) jurisprudența și doctrina ca mijloace
auxiliare
Art. 38 din Statutul CIJ
 Enumerarea este exemplificativă (mai
există actele unilaterale, actele
organizațiilor internaționale)
 Izvoare principale: tratat, cutuma,
principiile generale de drept; izvor
subsidiar: jurisprudența și doctrina
 Nu există ierarhie între izvoarele
principale
Cutuma internațională
Definiție: practică generală, relativ
îndelungată și repetată a statelor,
considerată de ele ca dând expresie
unei reguli de conduită cu forță juridică
obligatorie
Art. 38: ”cutuma internațională, ca dovadă
a practicii generale, acceptată ca drept”
Elementele cutumei
1) Elementul material
- practică generală: interpretată în sensul de
”reprezentativă”, “stabilită”;
Ex: Imunitatea de jurisdicție a Statelor (Germania c.
Italia, Grecia interv., 2012, para. 55)
situație specială : cutumele bilaterale (cazul
”Dreptul de trecere prin teritoriul indian”, CIJ,
Portugalia c. India, 1960)
- practică repetată
- practică îndelungată (jurisprudența CIJ ”Platoul
continental al Mării Nordului” 1974)
Opozabilitatea cutumei
 Chiar dacă s-a făcut dovada unei
cutume, ea nu poate fi invocată
împotriva unui stat care a obiectat în
mod persistent la aceasta (a ”repudiat
această practică”)
- Zonele de pescuit anglo-norvegiene
(1951)
- Azilul (Columbia c. Peru, 1950)
Opozabilitatea cutumei
Cutuma nu este o chestiune de practică
“majoritară”: dacă există o opoziție
semnificativă, inclusiv prin influența
politică a statelor care se opun, nu
există practică uniformă (Avizul
consultativ privind legalitatea folosirii
armelor nucleare, 1996)
Elementele cutumei
2) Elementul subiectiv – atitudinea statului (a
organelor statului) de a se conforma practicii
pentru motivul că reprezintă o normă
obligatorie
- elementul subiectiv presupune acte ale
autorităților din care să rezulte că statul
consideră o practică impunând o anumită
conduită ca obligatorie
Elementul subiectiv
 Cazul “Lotus” (Franta c. Turcia, 1927) –
“abținerea nu poate fi un element în
sensul recunoașterii unei cutume decât
dacă se dovedește că s-a realizat în
baza unei obligații de a se abține”;
Dovada cutumei
- practic, dovada cutumei presupune dovada
separată a elementului material și a
elementului subiectiv:
Proiectul de concluzii CDI “Identificarea
cutumei” (2018)
- Actele trebuie să fie ”atribuibile” statului;
- Pot proveni din partea puterii executive,
legislative, judecătorești;
- Pot fi și acte fizice sau verbale
“În sistemul internațional, orice act al statutlui
este practic un act legislativ”
 Omisiunea de a reacționa, care se
întinde pe o perioadă lungă de timp, la o
practică, poate servi drept dovadă a
acceptării ca drept (opinio juris), cu
condiția ca Statele să fie în poziția de a
reacționa și ca circumstanțele să ceară
o reacție
Exemple de acte care
dovedesc cutuma
a) declarații de presă ale oficialilor, luări de poziții
publice, comunicate, instrucțiuni către diplomați,
b) Acte fizice (trecerea unei nave, comportament pe
câmpul de luptă)
c) declarații politice bilaterale/multilalterale
d) tratate multilaterale care codifică/conțin norme noi
care sunt acceptate ca state drept cutumă
e) Acte ale organizațiilor internaționale (rezoluții,
avize)
f) legi interne/hotărâri judecătorești interne
Tratatul internațional
Definiție: acord de voință încheiat între
subiecte de drept internațional
(state/organizații internaționale), guvernat de
dreptul internațional, având scopul de a
produce efecte juridice
- poate fi consemnat într-un instrument unic
sau în mai multe instrumente conexe;
- Indiferent de denumirea sa:
tratat/convenție/pact/memorandum de
înțelegere/acord/
Tratatul internațional
 Clasificare: legi/contract (dreptul
internațional general); tratate
bilaterale/multilaterale
Reglementare:
Convenția de la Viena cu privire la dreptul
tratatelor între state (1969)
Conventia de la Viena cu privire la dreptul
tratatelor intre state si org. int. si intre org.
int. (1986)
Etapele încheierii unui tratat:

a) Negocierea
b) Autentificarea (Semnarea)
c) Exprimarea consimțământului
d) Intrarea în vigoare
Etapele încheierii tratatelor
a) Negocierea – se finalizează cu convenirea
textului
- parafarea/ semnarea ad referendum
b) Semnarea – semnificația juridică =
autentificarea textului – acordul formal
asupra faptului că negocierile s-au încheiat
și textul este definitiv
- nu întotdeauna semnarea are ca efect
exprimarea voinței statului;
Etapele încheierii tratatului
c) Exprimarea consimțământului:
- Ratificare
- Aprobare
- Acceptare
- Aderare
- Semnare/Schimbul de instrumente sau scrisori
d) Intrarea în vigoare
- cazul tratatelor bilaterale
- cazul tratatelor multilaterale
Deosebiri față de alte
documente
 Contractul de stat – act juridic încheiat între un
stat și o societate transnațională, care
reglementează drepturi și obligații reciproce,
guvernat de reguli juridice alese de părți;
 Documente între state realizate fără scopul de a
produce efecte juridice: declarații politice,
memorandumuri de înțelegere:
în practică: formularea textului -”Participanți/Părți”;
”will/shall”; ”are efect/intră în vigoare”; ”au ajuns
la următoarea înțelerege/au convenit
Exemplu: Declarația UE-Turcia din 18 aprilie 2016
Criteriul disctincției: textul
și circumstanțele
Jan Klabbers: nu există ”angajament
politic” – un angajament ori este juridic,
ori nu există;
Anthony Aust: termen generic:
”Memorandum de înțelegere” – statele
aleg să nu supună actul niciunei ordini
juridice
Condiții de formă
 Practica CIJ:
- o hartă nesemnată de părți (Templul Preah-
Vihear, Cambogia c. Thailanda, 1962);

- un document de demarcație semnat de Poliția

de Frontieră (Delimitarea maritimă în Marea
Neagră România c. Ucraina, 2009)
- un document intitulat “Minuta” semnat
de miniștrii de externe (Diferendul
Qatar/Bahrein, 1994) – nu reprezintă un
simplu instrument de consemnare a
discuțiilor, ci enumeră angajamente;
- “nimic nu se opune ca un comunicat
comun să constituie un acord
internațional prin care să fie supus un
litigiu Curți” (Platoul Continental al Mării
Egee, 1978);
 Relația dintre tratat și
cutumă
1) Există posibilitatea ca un tratat să ”codifice”
norme existente anterior în cutumă (ex:
Convenția de la Viena privind relațiile
diplomatice)
2) Există posibilitatea ca un tratat să creeze
norme noi, care să fie ”preluate” în calitate
de cutumă de state care nu sunt părți
Concluzie:

- tratatele și cutumele pot exista în paralel

- noțiunea de ”tratat declarativ de cutumă”

 Poate cutuma să modifice un tratat?

1964 – articolul 68 c) - apariţia subsecventă a unei

noi norme de drept cutumiar referitoare la materiile
reglementate de tratat
1966 – “practica subsecventă în aplicarea tratatului
care stabilește acordul părților”
Sentința arbitrală privind acordul aerian Franța –
SUA – practica subsecventă este ”o posibilă sursă
de modificare subsecventă, născută din acțiunile și
atitudinile părților, având o influență asupra situațiilor
juridice și drepturilor pe care le invocă” (1963)
Templul Preah-Vihear (1962)
Codificarea dreptului
internațional
Definiții:
- codificarea = sintetizarea,
sistematizarea și ordonarea cutumei
internaționale prin intermediul tratatelor
- dezvoltarea progresivă = crearea de
norme noi, care nu existau ca norme
cutumiare, prin intermediul tratatelor
Codificarea dreptului
internațional
 Art. 13 (1) din Carta ONU: AG încurajează
”codificarea și dezvoltarea progresivă”
 1947 – Comisia de Drept Internațional – 34
specialiști
- dreptul mării
- dreptul diplomatic și consular
- răspunderea statelor
- Dreptul tratatelor
- Succesiunea statelor
- Folosirea cursurilor de apă în alte scopuri decât navigația (1997)
- Curtea Penală Internațională
- Imunitățile de jurisdicție ale statelor și proprietăților (2005)
Jurisprudența și doctrina
 Mijloc de determinare a normei de
drept:
 Interpretare
 Constatare (în cazul cutumelor)

și jurisprudența internă poate fi luată în

considerare (ex. Secesiunea Quebec,
1998)
Actele unilaterale ale statelor
Definiție: manifestare de voință
unilaterală capabilă să producă efecte
juridice
Cazul Testele Nucleare, 1974
Concluziile Comisiei de Drept
Internațional 2006 – principii generale
Clasificare:
- acte autorizate de dreptul internațional
- acte emise de state în temeiul libertății de a acționa
Principii generale privind
actele unilaterale
1) Declarațiile publice care manifestă
voința de a constitui o obligație produc
efecte juridice. Caracterul obligatoriu
decurge din buna credință. Statele
interesate le pot invoca
2) Orice stat are capacitatea de a se
obliga prin acte unilaterale
3) Pentru determinarea efectului juridic, se
iau în considerare:
- conținutul; circumstanțele; reacțiile
terților
4) O declarație unilaterală obligă statul
numai dacă este emisă de o autoritate
având competența să oblige statul: șef
de stat, șef guvern, m.a.e., alte autorități
numai în domeniile lor de competență
5) Pot avea caracter scris și oral
6) Pot fi adresate comunității internaționale
sau unui număr de state
7) Interpretare: în caz de dubiu, interpretare
restrictivă. Se va lua în considerare
textul, iar în mod auxiliar contextului și
circumstanțelor
8) Nu poate încălca jus cogens
9) Nu poate crea obligații pentru un stat terț

10) O declarație unilaterală nu poate fi revocată

în mod arbitrar. În analiza caracterului
arbitrar, se vor examina:
- prevederile declarației ref. la revocare
- modul în care terții s-au bazat pe declarație
- dacă a avut loc o schimbare fundamentală a
circumstanțelor
Rezoluțiile Adunării Generale
- Recomandative
Valoare juridică:
a) Constrângere moral-politică
b) Pot relua norme dintr-un tratat existent
c) Pot interpreta norme dintr-un tratat existent
d) Pot reprezenta elemente în formarea normelor
cutumiare (Activități militare și paramilitare în
Nicaragua)
echitatea
Articolul 38 alin. (2) din Statutul CIJ:
Soluționarea litigiilor ex aequo et bono –
reprezintă soluționarea de către Curte
făcând abstracție de normele de drept
- este necesar acordul expres al părților
Ex: Districtul Gex și Savoya Superioară
-
 87] The authority given to the Court to decide a case ex œquo et bono merely empowers it to apply the principles of
equity and justice in the broader signification of this latter word. In drafting Article 38 the framers of the Court's
Statute were laying down rules for the decision of questions coming before the Court. International conventions must,
of course, be construed; international customs taken as evidence of general practice accepted as law form another
means of determining "what constitutes international law; general principles of law recognized by civilized nations
might include, not only international law, but such rules of domestic law as would be applicable to the decision of the
case in hand. The article further provides that, in the determination of the rules of law, the Court may consider
"judicial decisions and the teachings of the most highly qualified publicists of the various nations". It is then provided
that the Court may apply, in the decision of a case, the principles of equity and justice. For the purpose of the present
case, it might be sufficient to point out that the Parties have not agreed that the Court should decide the questions
involved ex œquo et bono. But had the Assembly of the League, which added, practically without discussion, this
provision to the draft of the Statute, which had been prepared and debated at length by the Committee of Jurists,
intended that this addition to the Statute should throw open the doors of the Court to questions involving the making
of agreements between nations and the decision of disputes of a purely political nature, in accordance with
considerations of political and economic expediency, it is most improbable that this language would have been
deemed sufficient or have been used. This provision was not in the Statute of the World Court submitted by the
Committee of Jurists appointed by the League of Nations. It was added by a Committee of the Assembly and finally
adopted by the League and submitted to the various governments. Neither in the records of the proceedings of this
Committee nor in its report to the League, is there a suggestion that this provision of the Statute was intended to give
the Court jurisdiction of political and economic questions which the Court might settle without regard to treaty rights
or principles of law and equity. In fact, quite the contrary. [p41]
Aplicare
1) funcția moderatoare – infra legem
2) funcția supletivă – praeter legem
3) funcție de atenuare a rigorilor dreptului –
contra legem

Echitatea în dreptul convențional:

- delimitare (dreptul mării)
- succesiunea la bunuri, arhive și datorii