COMUNISMUL

Comunismul este un termen care se poate referi la una din mai

multe noţiuni: un anume sistem social, o ideologie care promovează
acest sistem social, sau o mişcare politică care doreşte să implementeze
acest sistem.

Ca sistem social, comunismul este un tip de societate egalitaristă în care

nu există proprietate privată şi nici clase sociale. În comunism toate
bunurile aparţin societăţii ca întreg, şi toţi membrii acesteia se bucură
de acelaşi statut social şi economic. Probabil cel mai cunoscut principiu
al unei societaţi comuniste este:

"Fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi."[1]

O astfel de formă de organizare socială bazată pe sintagma de mai sus,
de-a lungul istoriei a mai fost. Se poate da chiar exemplul românesc al
Falansterului de la Scăieni (judeţul Prahova) de la jumătatea secolului
XIX. Sau mai nou, organizarea "chibuţurilor" din Israel pentru noii
imigranţi.

Ca ideologie mai nouă, comunismul după revoluţia din octombrie din

Rusia ţaristă, este sinonim cu marxismul şi diversele ideologii derivate,
cea mai notabilă fiind a Marxism-Leninismului. Printre altele, Marxism-
Leninismul propune concepţia progresului în istorie, potrivit căreia există
patru faze ale dezvoltării economice a societăţii: sclavia, feudalismul,
capitalismul şi comunismul. Această "concepţie materialistă" a
comunismului, arată că din sistemul economic derivă toate celelalte
sisteme (social, juridic, cultură...). De asemeni dezvoltă "concepţia
determinismului", potrivit căreia fiecare individ dintr-o clasă are un gen
de comportament indus, nu de gândirea acelui individ ci de clasa la
care aparţine, şi de aceea el trebuie reeducat în lumina noii societăţi
comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la
justificarea lagărelor de reeducare, în care au murit milioane de oameni
în decursul secolului XX, în Rusia sovietică a lui Stalin, China,
România şi în celelate "state frăţeşti".

Comunismul si cele sapte minuni ale sale

La 20 de ani de la Revolutie, romanii inca mai au opinii diferite in
ceea ce priveste comunismul si beneficiile sau necazurile aduse de
acesta poporului, dar au cazut de acord asupra a sapte minuni
comune!
Mai stim ca pe vremea comunismului, romanul de rand trecea peste
probleme facand haz de necaz cu ajutorul bancurilor cu si despre
fostul conducator iubit al Republicii Socialiste Romania, tovarasul
Nicolae Ceausescu, sau cu eternul Bula. Acum, in democratie, au
aparut sapte mici pamflete, sub forma de minuni, despre comunism:

1. Toata lumea avea de lucru.

2. Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea.

3. Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%.

4. Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara

nimic.

5. Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de

toate.

6. Desi toata lumea avea de toate, toti furau.

7. Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic.

Comunism, formaţiune socială cu două faze în dezvoltarea sa: faza
inferioară, socialismul, şi faza superioară, comunismul propriu-zis,
dezvoltat din primul, cînd forţele de producţie ating un nivel foarte
ridicat, mijloacele de producţie sînt proprietate socială, nu mai există
clase sociale, dispar deosebirile esenţiale dintre oraş şi sat şi cele dintre
munca fizică şi cea intelectuală şi cînd nivelul productivităţii muncii şi
al conştiinţei sociale asigură condiţii pentru aplicarea în repartiţie a
principiului „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi“.

Comunismul, în concordanţă cu dezvoltarea amplă a ştiinţei şi culturii,

presupune şi o organizare calitativ superioară a întregii activităţi
economico-sociale, o diviziune nouă, comunistă a muncii, întemeiată pe
afirmarea liberă, deplină şi multilaterală a capacităţii, aptitudinilor şi
talentului tuturor membrilor societăţii.

Comunismul este o societate fără clase, în care se realizează egalitatea

socială deplină a tuturor membrilor societăţii.

Comunismul va cunoaşte şi modificări profunde în structura

organizatorică a societăţii. Statul, în calitate de instrument de clasă, va
dispărea din ansamblul instituţiilor sociale; unităţile de producţie şi
teritoriale vor fi administrate în mod democratic cu participarea tuturor
membrilor lor, asigurîndu-se rotaţia periodică în funcţiile administrative
în raport cu aptitudinile şi calităţile lor profesionale.

Marx a relevat caracterul istoric al politicii, definit ca expresie a unor

raporturi de clasă. În comunism, organizarea societăţii îşi va pierde
caracterul politic, de clasă, de dominaţie socială a unei clase,
realizîndu-se ca proces de autoconducere.
"Cînd, în cursul dezvoltării, vor fi dispărut deosebirile de clasă şi
întreaga producţie va fi fost concentrată în mîinile indivizilor asociaţi,
atunci puterea publică îşi va pierde caracterul ei politic. În sensul
propriu al cuvîntului, puterea politică este puterea organizată a unei
clase pentru asuprirea alteia. Dacă proletariatul, în lupta sa împotriva
burgheziei, se uneşte în mod necesar ca clasă, dacă, prin revoluţie,
devine clasă dominantă şi, ca clasă dominantă, desfiinţează vechile
relaţii de producţie făcînd uz de forţă, atunci el desfiinţează, o dată cu
aceste relaţii de producţie, şi condiţiile de existenţă ale antagonismului
de clasă, ale claselor în genere, şi, prin aceasta, propria sa dominaţie de
clasă.

Locul vechii societăţii burgheze, cu clasele şi antagonismele ei de clasă,

îl ia o asociaţie în cadrul căreia dezvoltarea liberă a fiecăruia este
condiţia pentru dezvoltarea liberă a tuturora.

" (Karl Marx şi Friedrich Engels: Manifestul Partidului Comunist)

"În faza superioară a societăţii comuniste, după ce va dispărea
subordonarea înrobitoare a indivizilor faţă de diviziunea muncii şi, o
dată cu ea, opoziţia dintre munca intelectuală şi munca fizică; cînd
munca va înceta să mai fie numai un mijloc de existenţă şi va deveni ea
însăşi prima necesitate vitală; cînd alături de dezvoltarea multilaterală a
indivizilor vor creşte şi forţele de producţie, iar toate izvoarele avuţiei
colective vor tîşni ca un torent - abia atunci limitele înguste ale
dreptului burghez vor putea fi cu totul depăşite şi societatea va putea
înscrie pe stindardele ei: de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după
nevoi!" (Karl Marx: Critica Programului de la Gotha)

KARL MARX FRIEDRICH ENGELS