Colinde, colinde!
M. Eminescu
Colinde, colinde!
E vremea colindelor
Căci gheața se’ntinde
Asemeni oglinzilor.
Și tremură brazii
Mișcând ramurelele
Căci noaptea de azi-i
Cînd scântee stelele.
Se bucur copii
Copiii și fetele
De dragul Mariei
Își peptenă pletele,
De dragul Mariii
Ș’a Mântuitorului
Lucește pe ceruri
O stea călătorului…
Doină, doină greu îmi cazi
Mihai Eminescu
Doină, doină, greu îmi cazi
Din pădurea cea de brazi,
Și cu jale îmi răsuni
Din huceagul de aluni,
Și m-adormi, m-adormi cu
drag
Pin frunzișul cel de fag.
Cine sună-n cetine,
Doinițe, prietene,
Diu, diu, diu, de-a codrului,
Că doina-i care-o cântai
Tragănă-ne, tragănă,
Frunza-n codru leagănă.
Cu penetul ca sideful
Mihai Eminescu
Cu penetul ca sideful
Strălucește-o porumbiță,
Cu căpșorul sub aripă
Adormită sub o viță.
Și tăcere e afară.
Lumineazã aer, stele.
Mută-i noaptea — numai râul
Se frãmântă 'n pietricele.
La mijloc de codru...
Mihai Eminescu
La mijloc de codru des
Toate păsările ies,
Din huceag de aluniş,
La voiosul luminiş,
Luminiş de lângă baltă,
Care-n trestia înaltă
Legănându-se din unde,
În adâncu-i se pătrunde
Şi de lună şi de soare
Şi de păsări călătoare,
Şi de lună şi de stele
Şi de zbor de rândurele
Şi de chipul dragei mele.