Am lucrat doi ani ca bibliotecar și îmi amintesc că una dintre întrebările sau cererile

frecvente ale studenților care treceau pragul bibliotecii era următoarea: „Știi o carte bună?
Zi-mi și mie o carte tare!”
Adevărul este că astăzi se publică atât de multe cărți — zeci de mii, sute de mii, milioane
—, iar timpul pare din ce în ce mai limitat. Cei care iubesc lectura și vor să citească sunt
așezați în fața întrebării: „Cum aleg o carte bună?”. Ce să alegem din oferta atât de bogată
și variată, mai ales dacă ţinem cont că, oricum, cărţile sunt scumpe şi nu ne permitem să
cumpărăm prea multe?

Nu cred că „o carte bună” este bună pentru toată lumea. Ea este bună pentru acela căruia i
se potrivește. Mai degrabă decât a căuta cărți bune, ar trebui să ne formăm deprinderea de
a selecta cărțile care ni se potrivesc, de a găsi cât mai repede „cartea potrivită” în mulțimea
de titluri disponibile. În rândurile de mai jos, notez câteva sugestii. Nu sunt „secrete”. Sunt
lucruri simple (de unele vă folosiți deja, fără-ndoială), pe care le poate face oricine.

Şi cartea este o chestiune de gusturi. Dacă o carte este sau nu bună depinde de cititor şi de
gusturile lui. Unora le place să citească despre păsări şi sunt convins că există, pentru ei,
cărţi nemaipomenite. Însă aceleaşi cărţi le-ar părea altora îngrozitor de plictisitoare. O
carte bună se alege deci în funcţie de propriile gusturi. Desigur, gusturile pot fi (mai mult
sau mai puțin) educate, dar asta este o altă discuţie.

Editura. Sunt edituri care publică orice, doar să le „iasă banul”. Şi sunt edituri care aleg
titlurile cu atenţie. Unele vin în întâmpinarea gusturilor și cererii publicului, altele caută să
educe publicul și să ofere lucruri de calitate, străduindu-se să atragă publicul cititor spre o
calitate mai mare. Mi-aş îndrepta atenţia mai ales spre cele din a doua categorie, fără a
exclude însă nicio editură (de multe ori, se pot găsi cărţi interesante şi la editurile care nu
sunt neapărat elitiste sau care publică în general materiale care nu atrag decât anumite
segmente de public). Mai toate editurile au astăzi o pagină pe Facebook, așa că pot fi
urmărite chiar acolo, în rețeaua de socializare online. Sau, dacă sunteți genul de cititori
interesați și preocupați, puteți intra periodic pe paginile web ale editurilor, verificând lista
de „Noutăți” sau pe cea de cărți „În pregătire”. Nu ezitați să vă înscrieți și la newsletterele
editurilor preferate.

Autorul. Înainte de a cumpăra o carte, e bine să citim textul despre autor de pe coperta 4

sau din interiorul cărţii. Cine este acela căruia urmează să îi acordăm atenţia noastră şi ore
din timpul nostru? Chiar dacă uneori biobibliografiile ample ale autorilor ni se par
pompoase și suntem înclinați să gândim că aceștia fac paradă de realizările lor, adevărul
este că lucrurile acelea sunt relevante. Ele ne ajută să ne dăm seama dacă cel care a scris
are calificarea necesară să scrie o carte, să scrie despre un anumit subiect ș.a.m.d.

Conţinutul. Este adevărat că multe dintre cărţi sunt sigilate în ambalaj transparent (și e
bine, căci ambalajul acesta le protejează), dar nu ar trebui să cumpărăm o carte fără să fi
avut ocazia de a o deschide la întâmplare, în câteva locuri, şi de a citi câteva paragrafe, de a
o răsfoi, de a ne arunca un ochi peste cuprins. Dacă citim câteva paragrafe și constatăm că
nu ne prinde nimic, că nu ne place stilul, scriitura, direcția în care bate autorul, ei bine, n-o
cumpărăm. Trebuie să ne punem câteva întrebări înainte de a decide să cumpărăm cartea:
Despre ce este cartea? Ne preocupă subiectul? Nivelul abordării ni se pare acceptabil? Este
subiectul abordat din perspectiva care ne interesează? Și așa mai departe.

Preocupări/priorităţi/dezvoltare. Citim unele cărţi pentru că intră în sfera preocupărilor

noastre. Dacă cineva este medic, e foarte probabil să fie interesat de cărți care să îi dezvolte
cunoașterea în domeniul în care activează. Un manager ar putea fi interesat de cărți care să
îl ajute să fie un profesionist mai bun. Cartea devine astfel un instrument care ajută la
dezvoltarea în plan profesional.

Sunt și cărţi pe care le considerăm prioritare din diverse motive, altele decât cele care au
legătură cu profesia/cariera. Unii, de exemplu, își fac o listă cu cele 100 de cărţi pe care ar
vrea să le citească neapărat, chiar dacă nu îi ajută în privinţa jobului, sau cele n titluri din
literatura universală pe care ar trebui să le citească oricine. Motivele care ne determină să
citim anumite cărți pot fi destul de diverse.

Alte cărţi ne ajută să ne dezvoltăm ca indivizi (dar mare atenţie, multe titluri dintre cele
care umplu rafturile de autoeducare sau dezvoltare personală sunt de fapt maculatură ori
variațiuni pe aceeași temă — odată ce ai citit două sau trei astfel de cărți, începi să
recunoști tiparul și îți dai seama că multe dintre ele sunt ca baloanele de săpun, un fel de
„baterii pentru entuziasm de scurtă durată”).

Recomandări (recenzii). Deşi gusturile sunt diverse şi, evident, nu se discută, din când în
când merită să îi întrebăm şi pe cei din jurul nostru (colegi, lideri, profesori, prieteni,
bibliofili etc.) ce au mai citit sau ce citesc. Sigur, gusturile fiind diverse și uneori opuse, se
poate întâmpla ca o carte recomandată de altcineva să nu ne placă. Totuși, recomandările
sunt de mare ajutor. Chiar și numai pentru a ne convinge că nu suntem interesați de o
anumită carte. O carte citită (de altcineva) este o carte filtrată deja. Cel care a citit-o poate
să spună mai mult decât editorul care o recomandă pe copertă.

Recomandările pot veni și din alte surse: recenzii/cronici publicate pe internet, în rețele de
socializare online, prezentate la cursuri etc., liste cu cele mai vândute titluri, liste alcătuite
de persoane care au autoritatea necesară etc.

Bestselleruri. Sunt cărţi despre care auzim vorbindu-se foarte mult (prietenii vorbesc
despre ele, în media se vorbeşte despre ele, pe Facebook postează diverşi despre ele
ş.a.m.d.). Uneori, bestsellerurile merită. Alteori, nu. Nu vom cumpăra și nu vom citi o carte
doar pentru că e pe buzele tuturor, doar pentru că s-a făcut un film pe baza ei sau doar
pentru că scrie pe copertă că a fost tradusă deja în 30 de limbi și tipărită în milioane de
exemplare. Însă merită verificat dacă mediatizarea ei e justificată.
Circumstanţe speciale. Uneori, societatea sau comunitatea sau grupul de prieteni „se
înfierbântă” în jurul unor subiecte. De exemplu, în ultimii ani, au fost numeroase
scandaluri politice, oamenii s-au împărțit în tabere, unii regretă comunismul ș.a.m.d.
Pentru că la televizor oricine poate spune orice, poate că merită — înainte de a ne implica
și noi în dezbatere — să citim câte ceva despre subiectele „în vogă”. Se amintește adeseori
Constituția țării. Dar câți dintre noi au citit-o? Uneori, timpul, locul, ocazia impune să
citim anumite cărți sau materiale despre subiectele momentului.

Necesar + relaxare/delectare. Trebuie să găsim echilibrul între lecturile necesare (citim

pentru şcoală, pentru examene, pentru pregătirea unui seminar etc.) şi lecturile de relaxare
(sigur că putem trăi fără să citim poezie, dar viaţa are alte sensuri și o frumusețe aparte
când citim şi poezie). Cărțile „de consum”, „de noptieră”, „de metrou sau de tramvai” au
rostul lor. Până la urmă, e mai bine să citim ceva decât să nu citim deloc. Și nu putem să ne
încrâncenăm doar asupra „marilor lecturi constructive”. Există și un timp al... relaxării,
când mintea nu se poate concentra asupra lucrurilor dificile, complexe, când citim pur și
simplu ceva „ușor”, care nu necesită încordarea mușchilor minții.

Conștientizare. Ce vreau să spun prin „conștientizare”? Să explic! Oferta de carte este

astăzi extrem de bogată, după cum știm cu toții. Mai în glumă, mai în serios, s-ar putea
spune că există mai mulți scriitori decât cititori. Se scrie despre orice — de la romane pe
teme istorice până la cărți despre grădinărit sau despre cum să fii fericit la locul de muncă.
În consecință, avem nevoie să conștientizăm că bogăția ofertei ne obligă la o selecție atentă,
riguroasă. Avem nevoie de niște filtre.

Aș vrea să-l citez la acest capitol pe prietenul meu Andrei Lakatos, care este lector
universitar și un cititor atent. În privința selecției de carte — spunea el, este nevoie de un
filtru critic, filtru care evoluează odată cu maturizarea individului. „Sunt lecturi
dăunătoare minții și spiritului și, în acest caz, filtrul trebuie pus înainte. În schimb, pentru
marea masă de cărți ce stau în zona gri, filtrul moralității și decenței trebuie activat în
timpul lecturii și după aceasta, în ceea ce privește concluziile trase și informațiile și
meditațiile înmagazinate în interiorul minții.”

Este necesar să conștientizăm că o carte este un mijloc de influență, un instrument care

poate determina schimbări profunde la nivelul minții, al convingerilor, al emoțiilor etc. De
aceea avem nevoie de filtre.