Puterea în discursul politic

Puterea este o condiţie esenţială în viaţa socială. Puterea se referă la relaţii de diferenţă şi
la efectul acestora asupra structurilor sociale. Limbajul creează puterea, o exprimă, este implicat
oriunde există o luptă pentru putere. Puterea nu derivă din limbaj, dar limbajul poate fi folosit
pentru a provoca, a submina sau a schimba distribuţia puterii pe termen lung sau scurt.
Puterea poate însemna fie a-l determina pe altul să ți se conformeze, fie, pur și simplu, o
mare similitudine de gândire și de comportament între transmițător și receptor.
Conform lui Weber, puterea este probabilitatea ca unul dintre actorii unei relații sociale
să se găsească în postura de a-și impune propria voință, în ciuda rezistenței întâmpinate.
Puterea poate primi diferite forme, precum coerciția, forța sau influența, care este
dimensiunea extremă a persuasiunii.
Puterea în discurs se divide în mai multe tipuri, precum:
1. Puterea recompenastoare – puterea a cărei bază este abilitatea de a răsplăti, referința
primă fiind promisiunea sau oferirea unor avantaje materiale;
2. Puterea coercitivă – se bazează pe faptul că receptorul se așteaptă să fie pedepsit de agent
dacă nu se conformează încercării de influență a acestuia;
3. Puterea referențială – se bazează pe identificarea receptorului cu agentul, identificarea
fiind definită ca sentiment al identității sau dorință de unificare. O persoană sau un grup
de prestigiu constituie un model de referiță cu care încearcă să se asocieze sau să se
identifice alții, care le adoptă atitudinile sau convingerile;
4. Puterea legitimă – se bazează pe înțelegerea de amble părți a faptului că cineva are
dreptul să pretindă ascultare de la ceilalți;
5. Puterea expertului – este influența care se bazează pe atribuirea unor cunoștințe
superioare agentului, care au efect asupra structurii cognitive a receptorului;
Puterea se poate manifesta în mai multe feluri:
Modul imperativ este cel care exprimă cel mai direct o comandă, cum este și în enunțul:
“Fă curat!”.
De asemenea, puterea se manifestă și prin construcții modale exprimând probabilitatea,
prin cuvinte folosite să exprime diferite grade de frecvenţă sau prin mărci (personale şi impersonale)
ale subiectivităţii.
 Puterea se poate manifesta şi prin mijloace non-verbale: prin expresia feţei sau a
corpului, prin poziţia, orientarea şi proximitatea corpului, prin contactul vizual şi corporal și prin
aspectul exterior.
Puterea politică
Discursul politic reprezintă totalitatea formelor de comunicare din sfera politicii. Politica
este însăși o activitate de limbaj, cuprinzând dezbateri, deliberări, negocieri. Politica este o
competiție pentru putere, o continuă negociere a intereselor.
Discursul politic este o construcție ce susține și promovează interese. Pentru a se ajunge
la satisfacerea intereselor se ajunge la minciună, la imoralitate și la manipulare în politică.
Practica manipularii opiniei publice este foarte veche, iar tehnicile specifice s-au
diversificat și rafinat de la o epocă la alta. Câteva arme folosite pentru a manipula ar putea fi :
discursul politic, ca metodă de dezinformare, lansarea unor atacuri politice prin intermediul
mediei ori al terților politici, pentru mascarea intereselor reale, campanii de presa demarate la
comandă politică, denigrarea sau ocuparea agendei media cu scandaluri fabricate, în vederea
abaterii atenției de la alte teme de real interes, promovarea de false modele politice sau afișe
electorale.
Discursul politic, de pildă, are ca scop de cele mai multe ori, nu transmiterea unui mesaj
clar către propriul electorat, ci mai degrabă, dezinformarea electorilor celorlalte partide.
Ceea ce este și mai grav este sfidarea opiniei publice prin prezentarea denaturată a
realității. În acest domeniu descrierea realităţii este un mijloc și nu un scop – care să ducă la
legitimarea puterii.
Un alt caz de încercare de manipulare este prezentarea diferită a faptelor. Întotdeauna
există tendința de a te valoriza pozitiv pe tine sau pe grupul de interese pe care-l reprezinți și de a
valoriza negativ pe cei ce reprezintă partea adversă.
Sondajele de opinie, topurile, testele formative ori dezbaterile televizate sunt câteva
dintre metodele folosite în mod curent pentru inducere în eroare sau pentru crearea unor false
curente favorabile anumitor teme, ori fabricarea și promovarea unor false personalități politice.
Pentru a stabili o tipologie a discursului politic, trebuie luate în considerare următoarele
caracteristici:
- ambiguitatea intenționată care marește șansele de a influența decizia indivizilor.
 - caracterul disimulat al mesajului: nu intotdeauna ceea ce spun liderii și indivizii
politici coincid cu intențiile adevărate.
- tonalitatea imperativa și substratul explicit polemic.
- utilizarea unui ansamblu ideologic complex de reprezentări
- subscrierea unui proces de intenționalitate care are ca vector principal principiul
credibilității și nu acela al adevărului
- măștile discursive alcătuiesc un program strategic (un plan unde combinațiile
lingvistice multiple trebuie să provoace efecte conform mizei politice curente și
caracteristicilor publicului)
Pentru a demonstra multitudinea caracteristicilor de mai sus am ales să analizez din punct
de vedere lingvistic un discurs politic al lui Sorin Oprescu și un afiș electoral.

“20 de ani de tranzitie mincinoasa se opresc azi aici. Sunt doctor iar eu iau diagnostic si
apoi tratament. Romania e pe un drum gresit si prost condusa. Romania e ingenunchiata
de politicieni si saracita de actiunile lor. Romania este blocata. Oamenii sunt dominati
de grija zilei de maine. Dezorientarea si lipsa de perspectiva a oamenilor este acuta.
Avem o societate dezbinata in care unii isi permit orice, iar ceilalti, cei multi, traiesc
umiliti cu grija zilei de maine
Ne vom lupta cu liderii partidelor care au planuit sa comita frauda electorala. Liderii
partidelor au pacalit mii de oameni si au mimat grija pentru populatie – sunt toti o apa si
un pamant. Acestia s-au folosit de sustinatorii partidelor ca sa se imbogateasca. A venit
vremea sa se schimbe ceva in Romania – daca au puterea sa se schimbe, atunci sa o
faca, daca nu, sa dispara. Sa termine balciul, sa-si franeze lacomia, sa lase Romania.
Singura solutie este sa <Spargem gasca>
Asa nu se mai poate – ca om, tata, bunic, primar, politician – eu unul nu mai pot. Cand
ies in strada nu ma intalnesc niciodata cu carnete de partid ci cu romani. Fiindca nu am
trait din politica mi-a dat voie sa vad lucid jocurile politice. Liderii partidelor politice
traiesc in lumea lor, departe de ceea ce conteaza pentru oamenii pe care ar trebui sa ii
reprezinte. Eu am plecat din mediul politic pentru ca am simtit ca numai independent imi
pot face bine munca. Ne creem iluzia ca putem trece peste haos, minciuna si furturi
politice, incercam sa traim in normalitate, dar nu e de ajuns ca numai unii dintre noi sa
 isi faca bine munca, pentru ca mereu se afla puteri care se opun, pentru ca succesul
nostrum insemna esecul lor.”
Sorin Oprescu, discurs de lansare a candidaturii, 6.10.2009

Dupa cum stim cu totii, un discurs profesionist se bazeaza pe o structura bine stabilita in
prealabil, bine gandita, si care, desi lasa impresia spontaneitatii, nu este altceva decat o foarte
buna arma de persuadare, indiferent de scopul in care este tinut. Un astfel de discurs bine
organizat este structurat pe trei parti: introducerea, cuprinsul si incheierea (concluziile). Insa, nu
trebuie sa uitam faptul ca fiecare orator isi costruieste discursul in functie de propria
personalitate, dincolo de parametri exteriori lui care se cer respectati si care tin de marketingul
politic.
Discursul candidatului Sorin Oprescu este lipsit de vreo formulă de introducere, mai
târziu vom afla că el se adresează întregii majorități.Însă, încă de la început, candidatul își
impune putrea, a experttului am zice, prezentându-și statutul de medic și activitatea de a lua un
diagnostic și un tratament.
În cuprinsul discursului său, Sorin Oprescu prezintă situația României văzută prin ochii
lui, însă, folosind sintagme cu un impact emoțional puternic, precum „România este
îngenuncheată de politicieni și sărăcită. România este blocată.” sau “Ne vom lupta cu liderii
partidelor care au planuit sa comita frauda electorala. Liderii partidelor au pacalit mii de
oameni si au mimat grija pentru populatie – sunt toti o apa si un pamant.”.
Sorin Oprescu aduce în atenție toate relele produse de către ceilalți politicieni ai țării.
Astfel, încearcă să ia puterea de partea sa și să denigreze activitatea celorlalți, inducând
oamenilor ideea că el nu va face la fel, ba dimpotriva va corecta greșelile celorlalți. Pentru a
atrage oamenii de partea sa, mărturisește că “Oamenii sunt dominati de grija zilei de maine.
Dezorientarea si lipsa de perspectiva a oamenilor este acuta.”, iar el este cel capabil de a
modifica starea lucrurilor în bine.
O marca a deținerii puterii si a influenței în discurs se simte și în structura „Să spargem
gașca”. Candidatul folosește acest verb “spergem”, la persoana întâi plural, tocmai pentru a
manipula și influenta cetățenii să îl voteze, incluzându-i și pe aceștia în acțiunile sale de
schimbare a României.
 O practică specifică și des întâlnită în discursurile politice este apelul la persoanele dragi,
care ar emoționa pe oricine. În finalul discursului său, Sorin Oprescu amintește faptul că este
“tată” si “bunic” și vede lucrurile în așa fel încât chiar ar putea aduce beneficii cetățenilor. De
asemenea, prin acest aspect, el vrea să sesizeze faptul că s-a dezis de cariera politică, enumerând
toate aspectele negative ale unei vieți politice și plasându-se pe sine deasupra tuturor celorlalți,
puterea fiind în mâinile lui.
Sorin Oprescu încheie discursul chiar folosind cuvântul „putere”, un cuvânt cu rezonanță,
subliniind faptul că el, alături de oameni, poate să spulbere puterea celorlalți care se pare că fac
rău României.
Ultimele cuvinte „Succesul nostru înseamnă eșecul lor” dau pe față intențiile oarecum
egocentriste ale candidatului, într-o formulare menită să domine, să influențeze.
Caracterul disimulat al mesajului, tonalitatea imperativă și substratul explicit polemic,
Sorin Oprescu făcând în permanență dinferența între el și alți membri politici, caracterizează și
acest discurs politic.
Cu toate că discursul lui Sorin Oprescu deține elemente ale puterii, forța cuvântului,
influența, manipularea, discursul are un caracter inteligibil și ușor de urmărit.
 Afișul electoral prezentat este unul dintre afișele complexe care apar în perioada
campaniei electorale. Afișul îl prezintă pe cel căruia i se face campanie, Klaus Iohannis ca fiind
un model. Încă din început, structura „Da, se poate!” ne duce cu gândul la un om model, care a
reușit să depășească anumite condiții și standarde.
În centru, pe un fond galben se află textul, pentru ca atenția celor ce citesc afișul să fie
captată. Prima propoziție, scrisă cu litere mult mai mari decât restul textului arată de fapt cine
deține puterea “Klaus Iohannis are puterea”. Iar mai departe se face apel la emoțiile oamenilor,
care, desigur, îi doresc pe toți cei dragi aproape: “de a aduce românii împreună!”. Se folosește
tonul imperative, întreaga propoziție fiind o exclamație, ceea ce este specific discursului politic
de orice fel.
Textul ni-l prezintă pe Klaus Iohannis fiind un primar exemplar, care ar aduce multe
beneficii României, așa cum a adus și Sibiului. Printre beneficii s-ar număra aducerea insituțiilor
mai aproape de cetățean. S-a folosit tocmai acest obiecti tocmai pentru că se numără printre
doleannțele cetățenilor români. Observăm și procentajul, fie el verosimil sau nu, este menit
pentru a influența oamenii.
În josul afișului, cîteva poze ale lui Klaus Iohannis alături de oameni îi pot convinge pe
aceștia că acest candidat este alături de oameni și caută să îi ajute permanent.
Bifa din căsuța așezată înaintea textului poate fi interpretată ca manipulare, îndemnând
oamenii să îl voteze pe Klaus Iohannis, al cărui nume urmează imediat după acel semn. De
asemenea, bifa, ne duce cu gândul la corectitudine, deducând astfel că este correct și indicat a fi
votat Klaus Iohannis.

Cele două analize discursive făcute mai sus vin să întărească ipoteza conform căreia
majoritatea celor care dețin puterea politică au intenșia de a ne manipula, de a ne influența pentru
a le oferi propriul nostru vot, ca mai apoi, de cele mai multe ori, promisiunile ce ni se fac să fie
în zadar.
Concluzionând, există numeroase metode prin care mediol politic deține și își exercită
puterea, nu de fiecare dată în favoarea cetățenilor. Prin manipulare, influență, coerciție, forță,
discursul politicienilor poate fi cât se poate de credibil, iar noi, cei ce avem în mână votul, putem
cădea cu ușurință în plasa celor care jonglează cuvintele. Însă, de fiecare dată când trebuie să
luăm o decizie pentru noi, pentru țara noastră, să gîndim limpede și să acțioăm așa cum
mentalitatea și principiile noastre ne dictează.