Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCURESTI Facultatea I. M. S. T. Catedra T. M. S.

2011-2012

MANIPULAREA Conform Dictionarului de Sociologie, manipularea reprezinta actiunea de a determina un actor social (persoana, grup, colectivitate etc.) sa gandeasca si sa actioneze intr-un mod compatibil cu interesele initiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici care distorsioneaza intentionat adevarul, lasand impresia libertatii de gandire si decizie. Prin manipulare nu se urmareste intelegerea mai profunda a situatiei, ci inculcarea unei intelegeri convenabile, recurgandu-se la inducerea in eroare cu argumente falsificate, cat si la apelul nivelurilor emotionale sau non-rationale. In cazul manipularii, intentiile reale ale celui care transmite mesajul raman insesizabile celui manipulat. De principiu, manipularea este o actiune voita, ce presupune o intentie din partea celui care manipuleaza. O inducere in eroare neintentionata nu poate fi calificata drept manipulare. Toate tehnicile de manipulare a indivizilor (propaganda, publicitatea, dezinformarea, invinovatirea, santajul, victimizarea, intimidarea, incitarea) urmaresc declansarea si amplificarea proceselor de influentare a gandirii umane, avand drept scopuri finale: - modificarea comportamentului indivizilor; - integrarea lor in grup; - inducerea sentimentelor de supunere neconditionata fata de autoritati. Manipularea este prezenta sub diverse forme: - educatie; - politica; - religie; - spionaj; - mass-media. Mass-media reprezinta Totalitatea mijloacelor tehnice de comunicare in masa a informatiilor (radio, televiziune, cinematograf, publicatii, disc, magnetofon etc.). Manipularea prin mass-media incearca sa influenteze opinia publica pentru a atinge anumite obiective, din multiple motivatii. OPINIA PUBLICA In lucrarea Psihologia maselor, Gustave le Bon mentioneaza ca comportamentul unui grup/unei multimi este total diferit de al unei singure persoane din grup/multime. Conform lui Paul Dobrescu si Alinei Bargaoanu, exista interpretari (din punct de vedere al indivizilor) care diferentiaza opinia publica de cea individuala. Insa opinia publica are influenta asupra indivizilor chiar daca nu poate exista independent de opinia individuala. Se explica astfel cum sondajele realizate cu ajutorul persoanelor individuale reflecta opinia maselor. Opinia publica are diferite caracteristici: - apartine societatii civile; - reprezinta constiinta informala; - este in permanenta afectata de diversele tendinte, este o stare permanenta de confruntare. Pentru a intelege mai bine acest concept, este necesara familiarizarea cu diverse definitii date in literatura de specialitate. De exemplu, Harwood L. Chelds considera ca: opinia publica reprezinta expresia verbala a atitudinii.

Considerand ca opinia este o forma de organizare a ideilor si alegerilor a unei persoane sau societati, opinia publica trebuie analizata in relatie cu contextul, istoricul acelei comunitati, cu experientele si mentalitatile sale. O alta idee este cea dedusa din polemica dintre Leonard Doob si Hadley Cantril, membri ai consiliului de conducere al Institutului de Analiza a Propagandei (New York, 1937): opinia publica reprezinta reactie la reactie. Doob considera ca prezenta reactiei indica faptul ca evenimentul este important. Opinia publica reactioneaza nu la eveniment in sine, ci mai degraba la reactia fata de eveniment. Interesul pentru controlul opiniei publice in scopuri personale (politice sau alte motivatii) apare din faptul ca induce o stare de spirit. In Sondaje de opinie publica, Jean Stoetzel si Alain Girard consemneaza ca incepand cu prima jumatate a secolului al XIX-lea, un istoric cu renume nu poate ignora in lucrarile sale ideea ca exista o forta politica cu numele de opinie publica. Foarte dorita de manipulatori, opinia publica este vulnerabila din cauza ca: - multimile nu au competenta de a analiza ideile si faptele; - masele de oameni actioneaza si reactioneaza sub presiunea majoritatii; - multimile sunt foarte usor influentate (in special atunci cand convingerea apeleaza la zona emotionala si irationala) si influentabile; - masele sunt controlate de elita; - multimile reactioneaza imprevizibil. Avand in vedere ca mass-media detine informatia si ca informatiile precise sunt adeseori tinute departe de public si prezentate vag, pentru a lasa loc interpretarilor, este necesara atentie sporita la procesarea acestora. MIJLOACE DE MANIPULARE PRIN MASS-MEDIA 1. Mijloace informationale Aceste mijloace sunt asociate cu schimbarea intentionata, din partea celui ce manipuleaza, a continutului comunicarii, raportat transmis receptorului. Metodele utilizate pentru a indeplini aceasta includ: prezentarea in mod intentionat a unui neadevar ori a unei informatii distorsionate in scopul dezinformarii, ori prezentarea unei informatii neutre, in care faptele sunt prezentate intr-o asemenea succesiune si intr-un asemenea mod incat sa conduca publicul receptor spre o anumita concluzie; oferirea unor explicatii ale faptelor ce reflecta un punct de vedere unilateral (al unei singure parti dintre cele oponente) al subiectului aflat in discutie; reducerea continutului informatiilor transmise, eliminandu-le pe cele care nu slujesc punctul de vedere al celui ce manipuleaza informatiile in cauza si din contra, punerea accentului pe cele ce sustin punctul de vedere al acestuia; prezentarea trunchiata a informatiilor, prezentarea lor in forma fragmentara in beneficiul manipulatorului; prezentarea zvonurilor drept adevaruri, mai ales daca nu exista dovezi concrete care sa le contrazica; reducerea importantei unor informatii prin suprasaturarea receptorului cu informatii redundente, printre care cele importante sunt diseminate, reducand astfel discernamantul receptorului in selectarea informatiilor importante;

includerea aspectelor autocritice in prezentarea unor aspecte sau probleme minore pentru a crea impresia de obiectivitate; atribuirea informatiilor, in mod nejustificat si fraudulos, unor surse neutre de prestigiu, in care cel ce le-a receptionat are incredere; facilitatea unor asa zise scurgeri" de informatii confidentiale, care de fapt nu sunt confidentiale, in scop de intoxicare; atribuirea unor informatii unor asa zise surse de incredere", nenominalizate si care nu pot fi verificate; utilizarea calomniilor pentru a otravi" opinia receptorului in legatura cu anumite subiecte de interes.

2. Mijloace psihologice Aceste mijloace exploateaza slabiciunile personalitatii umane in avantajul celor interesati, ori determina pierderea controlului asupra propriei activitati din partea celor supusi procesului de manipulare. Sub influenta acestor conditii, receptorul poate face greseli de care beneficiaza cel ce manipuleaza. Aceste metode includ: o citarea autoritatilor, ale caror opinii in legatura cu un anumit subiect nu pot fi verificate ori demonstrate; o asumarea unor promisiuni fara acoperire in imprejurimi determinate pentru modificarea cursului actiunilor sau evenimentelor; o crearea unei atmosfere de incredere, desi manipulatorul abia il cunoaste pe receptorul manipularii; o prezentarea in mod fals a unei unitati de gandire si de opinii, de valori spirituale si morale si de interese; o discreditarea acelora ce intra in competitie cu manipulatorul pentru exercitarea influentei asupra receptorului manipularii, mai ales atunci cand competitorii interfereaza cu obiectivele manipulatorului; o oferirea de simpatie si sprijin receptorului in circumstante care, in final, pot fi exploatate in avantajul manipulatorului. 3. Mijloace tehnice In plus fata de manipularea psihologica si informationala, statele moderne isi focalizeaza atentia asupra mijloacelor tehnice de manipulare. Mijloacele tehnice sunt utilizate la cel mai inalt nivel si cu un randament corespunzator, fiind reprezentate in primul rand de computere, ce constituie linia actiunii principale in era informationala. Tehnologia de astazi contribuie la discriminarea prin mijloace mai subtile si insidioase a dezinformarii decat in urma cu cativa ani chiar. Mijloacele tehnice de dezinformare produc un efect de manipulare cu consecinte strategice atat in mediul intern cat si in cel international. Incapacitatea factorilor de decizie politica si militara si a organelor specializate de protectie de a identifica tendintele de manipulare la acest nivel poate avea consecinte catastrofale pentru orice stat, atat pe termen scurt cat si pe termen lung, consecintele putand fi dificil de intrevazut iar uneori chiar imprevizibile. Permitand noi si mult mai rapide metode de a mobiliza opinia publica si de a coordona actiunile, telefoanele mobile, televiziunea prin satelit, internetul, fax-urile portabile sunt unele dintre noile instrumente sau, dintr-o anumita perspectiva, arme care au energizat amenintarea manipularii. Munitia" pentru aceste arme este asigurata de mijloacele de dezinformare, ca de exemplu virusii informatici ce paralizeaza computerele, mijloacele razboiului electronic si

electromagnetic, care pot distruge ori paraliza un intreg sistem. Dezafectarea legaturilor prin satelit care permite sa opereze multora dintre mijloace, poate fi considerata cu greu o optiune pentru a face fata amenintarii reprezentante de manipulare, deoarece aceste legaturi prin satelit determina in mare parte capacitatea de comunicare a statelor lumii. Trebuie, de aceea, dezvoltate alte modalitati de rezolvare a situatiei si de reducere a amenintarii. Dependenta statelor dezvoltate din punct de vedere economic si tehnologic de retelele informationale a creat un coridor de vulnerabilitate nemaiintalnit pana in prezent, ce poate avea un efect catastrofal asupra sistemului de conducere strategic al oricarei dintre aceste state. Mai exista de asemenea, un tip de pericol, specific manipularii informatice. Acest pericol nu implica utilizarea mijloacelor informationale, semantice ori psihologice, ci consta de fapt intr-o combinatie de mijloace tehnice si psihologice, ce afecteaza procesele fiziologice specifice corpului uman. In zilele noastre exista specialisti ce cerceteaza modul in care ecranul monitorului computerului poate afecta organismul operatorului. Se cerceteaza moduri de manipulare a operatorilor pentru a-i face sa apese anumite taste, ori pentru a distruge informatii specifice, ca si cum ar fi hipnotizati. Atat specialistii rusi cat si cei americani se pare ca sunt foarte avansati in acest domeniu. Exista anumite indicii chiar, ca specialistii rusi au creat virusul 666" care prin afisarea unei cifre bine stabilite si a unor combinatii de culori specifice determina efectele fiziologice preconizate. Asa cum insusi un cercetator rus remarca, virusul 666 este vinovat de deteriorarea completa a procesului fiziologic (culminand cu decesul) pentru mai mult de 50 de persoane. Opinia publica este inca sceptica cu privire la posibilitatea utilizarii computerelor ca o arma letala. Multi considera ca dezvaluirile de felul celor de mai sus nu sunt credibile, chiar daca cercetatorii rusi, sprijiniti de functionari superiori din aparatul de stat, au difuzat aceasta informatie. In toate societatile, mijloacele mass media sunt acreditate cu roluri multiple: de la "monitorizarea" a tot ceea ce se intampla in jur, la crearea imaginilor si perceptiilor colective. Desi in timpuri normale media sunt percepute ca fiind integrate in sistemul social, in timpuri de criza ele par sa capete o anume autonomie care nu le fusese atribuita anterior. Toate eforturile unui creator de imagine se concentreaza asupra efectelor pe care acesta incearca sa le produca in procesul de comunicare. Evident, este vorba despre urmarile voite la receptarea mesajului, despre efectul comunicarii. Fiecare persoana are o limita biologica proprie de prelucrare a informatiei. In studiile facute in 1948 privind alegerile din Ohio, SUA, cercetatorii Lazarsfeld, Berelson si Gaudet au evidentiat faptul ca receptarea emisiunilor politice depinde de orientarea sau predispozitia alegatorilor. Oamenii selecteaza, de cele mai multe ori la nivelul subconstientului, acele mesaje care le confirma orientarea politica sau, altfel spus, oamenii prefera sa auda ceea ce le place. Lazarsfeld, Berelson si Gaudet au aratat ca oamenii selecteaza acele mesaje care le confirma orientarea politica. Studiile ulterioare, dupa cele facute de Lazarsfeld, Berelson si Gaudet, au demonstrat ca exista totusi doua tipuri de selectivitate: selectivitatea de facto si selectivitatea motivata. Doar selectivitatea de facto ilustreaza tendinta publicului de a selecta informatia conform predispozitiilor. Selectivitatea motivata este o selectie constienta bazata pe niste criterii proprii, suficient de bine orientate. Institutiile mass-media sunt, la urma urmei, firme care, daca doresc sa supravietuiasca, trebuie sa faca bani. Posturile comerciale obtin profit din publicitate, se spune. De multe ori insa, sa fac compromisuri. Si asta pentru ca valorile celor ce au control asupra ziarelor sunt cu totul diferite de cele ale jurnalistilor. Desi pretind ca respecta concepte ca adevarul, onestitatea sau virtutea, acestia urmaresc, de fapt, sa se imbogateasca, sa faca propaganda sau ambele. Fie

ca e vorba de stat, administratie locala, partide politice, companii multinationale, firme mixte, intreprinderi independente, banci, companii petroliere sau oameni cu bani, se urmaresc aceleasi scopuri. Vrem sa recunoastem sau nu, televiziunea manipuleaza prin imagine. Unul dintre celebrele cazuri de manipulare o are ca protagonista pe Margaret Thatcher. O greva de proportii: sute de muncitori protesteaza in fata biroului "Doamnei de fier". In acest caz nu era posibila satisfacerea pretentiilor muncitorilor, si s-a cautat deci o alta solutie: manipularea multimii prin televiziune: 1. Cadru cu multimea nemultumita. 2. "Doamna de fier", pe un fotoliu, relaxata, cu o ceasca de cafea in fata, tine un discurs in care ii linisteste pe muncitori, spunand ca va face tot ceea ce este omeneste posibil pentru a-i ajuta, deoarece ii intelege. 3. Cadru cu un grup de oameni care ies din multime. Evident, comentariul acestui reportaj a sustinut imaginile. De fapt, in televiziune, imaginile slabe, nesugestive, se compenseaza cu un comentariu puternic. La final, avand ca imagine-suport un mic grup de oameni plecand nimeni nu stie unde, se spunea ca greva a fost sparta si ca muncitorii se indreapta spre casele lor. Iata cum, una dintre cele mai mari greve din istorie a fost "sparta", prin manipularea oamenilor cu ajutorul mass-media. De ce atata violenta la televizor, in ziare, la radio? Este o intrebare pe care si-o adreseaza multi oameni care s-au saturat sa tot afle despre crime, violuri, sinucideri. Raspunsul: pentru ca asta se vinde cel mai bine, iar o productie mass-media trebuie, intr-un fel sau altul, vanduta. Exista o regula nescrisa: it bleads, it leads, adica, daca stirea e cu sange, atunci musai e prima in jurnal, si deci e cea mai importanta. Daca priviti cu atentie un jurnal de stiri al oricarei televiziuni, veti observa ca stirile negative reprezinta intre 60 si 80 la suta din total. Multi se ascund dupa lozinca: Prezentam realitatea asa cum este. De fapt, si in acest caz, dicteaza ratiunile economice. Publicitatea este si ea o forma de manipulare. Ziarele, radiourile, televiziunile, au nevoie de bani pentru a supravietui, bani care, se zice, provin din reclame. Firmele, la randul lor, au observat impactul pe care il are mass-media in promovarea unui produs sau serviciu. Marshall McLuhan spunea intr-a dintre cartile sale, The medium is the message, urmatoarele: "Copiii sunt mai snobi decat adultii, mai dispusi sa se formeze gusturilor comunitatii in ceea ce priveste utilizarea unor marci comerciale bine cunoscute.". A. T. Poffenberg, enumera in lucrarea Rolul psihologiei in publicitate 44 de tipuri de "forte de captare a atentiei". In fruntea listei apar: Foamea, Iubirea pentru odrasla si Sanatatea. La celalalt capat al listei, psihologul situeaza: Amuzamentul, Precautia si Sacaiala. ~ STUDIU DE CAZ ~ MANIPULAREA PRIN TELEVIZIUNE Micul ecran are o forta manipulatoare cu atat mai mare cu cat se bazeaza pe credibilitatea conferita de imagine (ceea ce omul a vazut la televizor cu ochii lui este considerat a fi veridic). Capacitatea de acoperire reprezinta un factor important, deoarece potrivit datelor oferite de Comisia Nationala de Statistica, televizorul este in Romania unul dintre bunurile cele mai dorite de catre populatie. Tipurile de manipulare televizata

Conform lui Lucian Danciu si Corinei Crisan, tipurile de manipulare televizata sunt: 1. Manipularea prin comentariu din off Acest tip de manipulare apare in conditiile in care, pe fondul unor imagini corecte, comentariul exagereaza sau diminueaza cauze si efecte, defaimeaza, acuza si compromite persoane, institutii, grupuri politice, apartenenta unor imagini filmate intr-un loc, altui loc. 2. Manipularea prin paginatie Acest tip de manipulare este specific buletinelor de stiri, atunci cand o stire deosebit de importanta si cu impact asupra populatiei este prezentata la finalul jurnalului informativ si invers. 3. Manipularea prin omisiune Este considerata cea mai perfida si eficienta forma de manipulare. Omisiunea reprezinta procedeul prin care un eveniment, o persoana, un grup social sau un partid politic nu este reflectat in niciun program, din diverse motive. 4. Manipularea prin zvonuri mediatice Acest tip de manipulare utilizeaza propagarea zvonurilor. Zvonul este unul dintre cele mai folosite instrumente de manipulare in masa, fiind definit principala contraputere. Ele se nasc din intrebarile spontane pe care publicul si le pune si la care nu gaseste raspuns. Odata propagate, ele circula cu o rapiditate impresionanta. Efectul informatiiilor neverificate, ale zvonurilor sunt extrem de periculoase, pentru ca ele intaresc pareri, convingeri care sunt ulterior foarte greu sau aproape imposibil de verificat. Scopul celor care initiaza un zvon este intoxicatia, raspandirea minciunii pentru a creea presiuni asupra celor de la putere. 5. Manipularea prin cenzura Asupra televiziunii fac presiuni o multime de factori socio-economici: constrangerile comerciale, oportunismul reporterilor pentru cariera, lacunele din informatii, stereotipurile mostenite, conditionarile institutionale, opiniile grupurilor de prieteni, mediile sociale si etnice, etc. Din aceasta cauza, televiziunea nu poate sa fie obiectiva. Exista diferite categorii de cenzuri, exprimate prin: impunerea subiectului discutiei, impunerea conditiilor de comunicare, exercitarea constrangerii temporale, constrangerea impusa de politica postului de televiziune, constrangeri de ordin economic, jurnalisti. 6. Manipularea prin procedeul a ascunde aratand Acest procedeu presupune fie a evidentia altceva decat ar trebui, ceea ce nu este important, fie a arata ceea ce trebuie dar in asa fel incat sa para lipsit de importanta, fie sa-l construiasca in asa fel incat faptul primeste o semnificatie contrara realitatii. Acest lucru se datoreaza perceptiilor diferite ale junalistilor. 7. Manipularea prin carisma Un alt factor de manipulare este carisma (farmecul, atractia) pe care o degaja anumite persoane prezente pe micile ecrane. Prin carisma, un prezentator, de exemplu, poate capta interesul telespectatorilor, si ii poate face sa devina fideli unei emisiuni. 8. Manipularea prin jurnalisti Jurnalistii sunt in multe cazuri cei mai importanti actori ai manipularii. Exista doua situatii: prima situatie, atunci cand jurnalistii manipuleaza intentionat si a doua situatie, in care acestia manipuleaza inconstient, fie la randul lor manipulati de altii (de sefii postului tv, de figuri importante din politica, de oameni cu un statut economic important). 9. Manipularea prin mijloacele non-verbale de comunicare Elementele specifice diferitelor tipuri de productii de televiziune

Manipularea opiniei publice intr-un talk-show, dezbatere, documentar, ancheta, in scopul partinirii uneia dintre partile implicate, se poate face prin darea cuvantului in majoritatea timpului reprezentantilor acelei parti, acordarea acestora a dreptului de a avea interventii mai lungi si intr-un spatiu de prezentare mai larg, sublinierea actiunilor lor pozitive si minimalizarea faptelor benefice ale partii adverse, etc. Exista trei elemente principale care concura la realizarea manipularii in cazul diverselor productii de televiziune: a.) Moderatorul b.) Compozitia platoului c.) Scenariul (discutiei / emisiunii) Moderatorul Primul nivel la care poate incepe manipularea este cel al moderatorului. Interventiile acestuia sunt vazute ca fiind constrangatoare, deoarece moderatorul impune subiectul / tematica de discutie, dar si ia cuvantul invitatilor, le acorda acestora o importanta diferita ce poate fi observata prin elemente de comunicare non-verbala (tonalitate: ton respectuos, dispretuitor, politicos, agasant etc). Studii facute de sociologi au demonstrat faptul ca, de multe ori, moderatorul, auto-definindu-se drept purtatorul de cuvant al publicului, pune intrebari care sa-i satisfaca doar propria curiozitate sau interesele sale, chestiunile ridicate nefiind interesante pentru majoritatea telespectatorilor. Moralismul moderatorilor este, in multe cazuri, discutabil (Andre Gide spunea: "Cu sentimente duioase se poate face literatura proasta; cu aceleasi sentimente, in schimb, se obtine o audienta buna"). Acesti moderatori au devenit manipulatori de constiinte care se fac purtatorii de cuvant ai unei morale tipic mic-burgheze ce spun telespectatorilor ce si cum sa gandeasca, care impun receptorilor propria scala a valorilor. O alta strategie de manipulare care poate fi abordata de moderator este mimarea lipsei de timp; el se foloseste de ceas pentru a lua cuvantul invitatilor sau pentru a-i intrerupe tocmai cand se ajunge in miezul problemelor, astfel pierzandu-se esenta si chiar scopul dezbaterii. In cazul in care invitatii sunt persoane neobisnuite, cu stresul din fata camerelor de filmat (sunt emotive sau au nevoie de un anumit timp pentru a-si ordona si expune ideile), daca acestora, in loc sa fie ajutati de catre moderator spre binele discutiei, nu li se da cuvantul cand trebuie, li se da cand nu se asteapta, sunt repeziti cu amenintarea lipsei de timp sau ce gesturi nerabdatoare, pot sa se piarda si sa afirme lucruri contrar opiniilor lor. Cu cat un moderator sau un lider de opinie are o credibilitate mai mare si un statut social mai ridicat (conturat de nivelul de salarizare, frecventa participarilor la talk-show-uri, numarul de relatii cu VIP-uri etc.), cu atat discrepanta dintre el si un invitat mai putin cunoscut, chiar daca este expert intr-un domeniu, este mai mare. Comunicarea inseamna dialog, in nici un caz monolog. Moderatorul sau reporterul trebuie sa-si infraneze tendinta de a iesi sau a se pune in evidenta si sa nu uite ca, de fapt, invitatul este cel aflat in atentia privitorilor. Compozitia platoului Al doilea nivel la care se poate realiza manipularea in cazul productiilor de televiziune - compozitia platoului - este determinant pentru modul de abordare al problemelor. Exista indivizi care nu sunt invitati de nimeni, precum si persoane care refuza orice invitatie. Modul in care este alcatuit cercul de invitati influenteaza inconstient modul de perceptie al telespectatorilor, absenta unuia sau a altuia dintre reprezentantii vreunei parti aflate la discutii avand o mare importanta in constructia perceptiei privitorilor.

Manipularea prin prezentarea dezechilibrata a partilor Compozitia platoului ar trebui, teoretic, sa ofere imaginea unui echilibru democratic intre parti. Uneori insa, dreapta si stanga prezentatorului sunt folosite in scopul de a simboliza Dreapta si Stanga politica, iar daca aceste doua parti nu sunt egal reprezentate (fie la inceputul emisiunii, fie pe parcursul ei se aduc mai multi invitati si sustinatori de una dintre parti), se produce o deformare a perceptiei in favoarea uneia dintre grupari, distorsiune influentata nu de calitatea ci de numarul invitatilor sustinatori. Scenariul Scenariul, pe baza caruia moderatorul conduce dezbaterea / emisiunea si arbitreaza partile poate sa fie stabilit inaintea inregistrarii (caz in care calitatea discutiei poate fi afectata, incorsetata de rigiditatea scenariului). Nici cealalta optiune nu este, insa, lipsita de riscuri; in cazul in care moderatorul isi traseaza scenariul in linii mari in urma discutiilor pregatitoare cu participantii prezumtivi, prin care lasa loc si improvizatiei sau exprimarii libere in timpul emisiunii, discutia poate sa devieze intr-un mod periculos. Oricum, nu trebuie uitata una din regulile tacite ale jocului si anume mentinerea limbajului in limitele politetii. Manipularea prin mijloace non-verbale de comunicare Din ce in ce mai multi indivizi studiaza comportamentul semenilor lor, inainte de a intra in contact direct cu ei, pentru a afla cat mai multe date, pentru a le cunoaste modul de actiune si pentru a-si imbunatati relatiile. Comunicarea non-verbala este un proces complex care include omul, mesajul, starea sufleteasca, miscarile trupului si cei cu care se intra in relatie. Informatiile legate de aceasta comunicare foarte complexa au ajuns sa fie studiate si insusite de aproape toate persoanele publice sau aflate in functii de conducere (fie manageri de intreprinderi, fie politicieni, vedete de cinema sau de televiziune). Principalele instrumente ale manipularii in dialoguri si negocieri sunt vocea, privirea, gesturile, pozitia corpului (postura), distanta si buzele. Desi pare contradictoriu, vocea este un element principal al comunicarii non-verbale deoarece poate fi modulata pe o scara foarte larga. Vocea se compune din 3 elemente esentiale, care pot capata un nivel de variatie diferit in functie de modul in care le folosim: - ritmul (ce poate alterna de la incet la rapid); - volumul (care poate varia de la mic la mare); - tonul (a carui gama oscileaza de la ascutit la grav). De exemplu, la o persoana care foloseste o voce cu un volum puternic, un ritm rapid si un ton grav, sensul mesajului pe care il emite va fi incarcat de emotii negative, ca mania sau agresivitatea. Pentru a excela in comunicarea non-verbala, trebuie sa ne adaptam vocea contextului momentului si fata de interlocutor. Potrivit specialistilor, din totalul mesajelor, aproximativ 7 % sunt verbale (cuvintele), 38% sunt vocale (tonalitatea vocii, inflexiunea si alte sunete guturale) si 55% sunt mesaje non-verbale. Pentru transmiterea informatiilor este utilizata cu precadere comunicarea verbala, in timp ce canalul non-verbal este folosit pentru exprimarea atitudinii interpersonale si, uneori, pentru a inlocui mesajele verbale. Impactul pe care elementele comunicarii il au in cadrul unui dialog sau al unei dezbateri este urmatorul: cuvintele au posibilitatea cea mai mare de control, insa au impact mai scazut fata de celelalte elemente; tonul vocii are un impact mai mare in cadrul procesului de comunicare iar posibilitatea de control este medie; simbolurile non-verbale au impactul cel

mai mare in desfasurarea comunicarii interpersonale dar si posibilitatile cele mai reduse de control. Atat limbajul trupului cat si metalimbajul (cuvintele si expresiile care pot releva adevaratele atitudini si ganduri ale unei persoane) pot trezi instinctul, intuitia, "al 7-lea simt", presimtirea ca vorbitorul nu spune ceea ce gandeste. Metalimbajul permite indivizilor sa ii manipuleze pe altii fara ca acestia sa-si dea seama. In conversatiile directe, efectul maxim al cuvintelor nu depaseste 7%. Se spune ca noi auzim jumatate din ceea ce se spune, ascultam cu atentie jumatate din ce am auzit si ne amintim jumatate din ce am ascultat. Un element de o mare importanta intr-o dezbatere televizata il reprezinta forma si caracteristicile mobilierului din studio (mese, scaune) si modul de asezare a participantilor. Jocul de putere cu scaune dintre moderator invitati Caracteristica Semnificatia 1.Inaltimea spatarului - este proportionala cu rangul si puterea ocupantului - in cazul in care exista, senzatia de putere este data de libertatea de miscare intr-un scaun rotitor 2. Mobilitatea - in cazul in care nu exista, ea va fi compensata cu mobilitatea trupului, cu cresterea numarului de gesturi, fapt ce dezvaluie atitudini si sentimente ale intervievatului - este proportionala cu rangul si puterea ocupantului si are un efect psihic deosebit de puternic; amplasarea unui invitat pe un 3.Inaltimea scaunului scaun mai jos decat cel al moderatorului va induce publicului o reactie psihologica inconstienta de a-l desconsidera pe acel individ, scazandu-i din prestigiul sau 4. Asezarea in pozitia - creeaza presiune asupra interlocutorului (mai ales asupra celor competitiva fata in fata neobisnuiti sa dea interviuri la televiziune) mai departe de masa de - diminueaza mult prestigiul interlocutorului dezbateri Jocul de putere dintre moderator invitati in functie de amplasarea la masa dezbaterilor Tipul de dialog Pozitia Caracteristici Intentiile moderatorului sugerat - coltul biroului este o "de colt" - conversatie bariera potentiala - realizarea unui dialog (interlocutorul este prieteneasca, - grad bun de colaborare amical amplasat in coltul spontana - impartirea teritoriala mesei) inutila - realizarea unui dialog de - similitudini in - atat moderatorul cat si la egal la egal "de cooperare" orientare si invitatul sunt de aceeasi - uneori poate fi o violare (invitatul sta langa gandire parte a barierei mascata a teritoriului moderator) - grad ridicat de invitatului colaborare

"de atragere a unei a treia persoane" (moderatorul sta - similitudini in langa alte persoane in orientare si timp ce unul dintre gandire interlocutori sta exact de cealalta parte a mesei) "competitivdefensiva"

- strategia de a tine partea adversarului, in care adversarul este invitat

- moderatorul pune intrebari persoanei amplasate diferit de ceilalti in interesul unuia dintre invitati

- competitie de orice - competitie natura - masa este o bariera - defensiva - conflict deschis de idei solida intre oameni - autoritate - admonestare - punctele de vedere ar manifestata non - relationare superioara putea ramane neclintite verbal fata de invitat - in care nu se - indiferenta doreste stabilirea - posibil ostilitate nici unui tip de - granitele nu sunt raport incalcate - nu se doreste nici un fel de dialog real - nu se doresc discutii sincere

"independenta"

Jocul de putere dintre moderator-invitati in functie de forma mesei Ce sugereaza si scopul Forma Caracteristici Observatii folosirii ei - convorbiri scurte, - mijloceste relatii de - partea dreapta este mai bazate pe dovezi (fapte, competitivitate si cooperanta decat stanga exemple) Patrata defensive intre - opusul este partea - scoate in evidenta indivizi cu acelasi rezistenta relatia superiorstatut social subordonat - determina o - folosita pentru - persoana de rang mai atmosfera relaxanta, convingerea mare polarizeaza puterea fara ceremonii Rotunda interlocutorilor (dreapta are mai multa - invitatii sunt - atmosfera de discutie putere decat stanga) persoane de acelasi destinsa rang - folosita pentru influentarea cu maxima eficienta a - in general, in centrul interlocutorilor atentie sunt moderatorul si Rectangulara - ordoneaza clar influenta - tinta reala este invitatul invitatul amplasat in amplasat exact de pozitie opusa acestuia cealalta parte a moderatorului Elemente de prezentare a imaginilor

Pentru necunoscatori, elementele de prezentare a imaginilor pot parea un simplu accesoriu neimportant. Multi nici nu le observa in mod constient. Am putea spune ca gradul de experienta asupra tehnicii de producere si montare a imaginilor, mareste sansele ca rezultatul dorit sa fie atins. Astfel se explica de ce o suita de imagini care nu descriu decat un fapt banal, un eveniment sau o persoana care ne-ar lasa indiferenti in viata reala, reusesc sa ne capteze atentia si sa ne dea senzatia de interesant. Putem asadar, imparti in trei categorii elementele de creare a imaginii folosite la manipulare: incadrarea subiectului, trecerea de la un element al imaginii la altul si montarea secventelor. Incadraturile reprezinta un alt element ce ar putea ajuta mass-media la functia ei de manipulare. In functie de planul folosit la incadrarea subiectului putem transmite telespectatorilor senzatia receptarii unor informatii suplimentare fata de cele existente in imagine. In cazul in care pentru o fotografie se doreste obtinerea unei senzatii de miscare, acest lucru se poate obtine prin aranjarea incadraturilor. Dar nu este singurul efect obtinut. Tipurile de incadratura folosite, schimbarea lor si miscarile camerei pot crea telespectatorului senzatii care sa influenteze perceptia elementelor prezentate si, implicit, sa obtina o reactie dorita de realizator. Este extrem de important pentru un operator bun sa stie ce elemente poate sublinia si care sunt senzatiile traite de spectator. Gros-plan tip de incadratura ce se foloseste in special pentru a intari sau pentru a contrazice o afirmatie facuta de subiectul uman sau pentru a confirma sau infirma ceea ce s-a spus despre un obiect sau alta persoana. Mainile si ochii sunt partile cele mai expresive si deci cel mai des folosite in asemenea situatii. Exista o convingere populara ca ochii si mainile te tradeaza, cu alte cuvinte sunt acele elemente care pot fi foarte greu controlate mental si astfel, prin observarea lor, se pot trage concluzii despre ceea ce gandeste cu adevarat persoana in cauza. Este absolut clar ca prezentarea in gros-plan a unor ochi frumosi, limpezi si mari va transmite telespectatorului senzatia de sinceritate, de inocenta, de credibilitate. Astfel, o afirmatie facuta de persoana in cauza este mult mai usor acceptata si considerata veridica de catre telespectator, chiar daca, in conditii normale, ar avea dubii. Ochii imbatraniti, inconjurati de riduri au darul de a da senzatia de intelepciune. Evident ca, in acest caz este vorba de si de publicul telespectator. Nu vor fi folosite gros-planuri cu astfel de ochi la o emisiune distractiva pentru tineret. Dar sunt bineveniti la un material educativ. In cazul mainilor asezate calm, in poala, ne pot da senzatia de simplitate dar si de profunzime. Maini care se agita prin aer dau senzatia unui om expansiv, care vrea sa spuna mai multe decat are capacitatea intr-un timp limitat sau care vrea sa impuna prin gesturi o idee insuficient exprimata prin cuvinte. Prim-plan folosirea acestui cadru are drept scop sublinierea afirmatiilor acestei persoane, prin transmiterea ideii ca motivul pentru care se afla in centrul imaginii este importanta ei. De exemplu, o declaratie luata pe strada are mult mai mare impact daca persoana care o da este filmata in prim-plan in timp ce restul trecatorilor se vad in planuri medii. Persoana filmata in prim-plan da senzatia de apropiere fata de telespectator, ca si cand ar fi un interlocutor din viata de zi cu zi. In cazul stirilor, prezentatorii versati vor folosi primplanuri atunci cand citesc stiri interesante sau importante pentru telespectator si plan mediu atunci cand citesc despre crime si catastrofe. Oamenii tind sa asocieze chipul pe care il vad cu informatiile transmise. De aceea, atunci cand vorbesc, politicienii inteligenti vor folosi cadrele adecvate pentru a intari sau diminua importanta unei idei, pentru a crea o asociatie intre chipul sau si o idee sau pentru a se disocia subtil de cele spuse. Planul mediu cuprinde toata partea de deasupra taliei, inclusiv mainile si palmele. Aici, un rol important incep sa capete hainele si gesturile facute cu capul sau mainile. Anumiti cercetatori au dat o mare importanta mesajelor transmise de modul in care cineva isi foloseste

mainile. Palmele deschise in sus transmit ideea de sinceritate, in timp ce mainile incrucisate pe piept dau senzatia de atitudine de aparare. Folosirea cadrului mediu are rolul de a transmite o senzatie de relaxare, de liniste, de calm, de importanta redusa a subiectului discutat sau de diminuare a contradictiilor. In general, talk-show-rile care doresc sa transmita senzatia de destins folosesc metoda asezarii invitatilor pe fotolii sau canapele in timp ce la discutiile cu aer de importanta, de dezbateri de idei esentiale, invitatii stau pe scaun la masa pentru a se folosi in special prim-planurile si pentru a nu lasa telespectatorii sa fie furati de alte elemente care pot aparea in cadru. Discursurile politice se tin la prim-plan, in timp ce intalnirile politice se redau la plan-mediu. Folosind cele doua tipuri de incadrare (prim-plan si plan mediu) se poate manipula telespectatorul prin inducerea unor senzatii care nu au legatura cu fondul problemei discutate. Astfel, personajul pozitiv va fi prezentat la prim-plan iar cel negativ la plan mediu. Planul general de obicei, este folosit ca un cadru de legatura, avand scopul de a detensiona pentru o clipa atmosfera. Discutiile foarte incinse vor fi transmise printr-o succesiune de prim-planuri iar folosirea unui plan general are rolul de a da un respiro telespectatorului. Planurile generale nu sunt folosite foarte des pentru ca transmit telespectatorului senzatia de detasare, dezinteres si de pasivitate a operatorului si de neimportanta a subiectului abordat. De foarte multe ori, folosirea excesiva a planurilor generale duce la plictiseala. Trecerea ca si in cazul incadraturilor, si miscarile camerei pot modifica senzatiile avute de telespectator si, ulterior, reactiile acestuia. Trecerile se fac in general prin doua metode: transfocarea si panoramarea. Transfocarile constau in miscarea lentilelor aparatului de filmat. Cu cat viteza creste, cu atat efectul este mai puternic. Daca in timp ce vorbeste la plan mediu sau general, un personaj incepe sa se apropie de trelespectator, el va da aceeasi senzatie ca atunci cand intr-o discutie obisnuita, celalalt se apropie mai mult de tine pentru a-ti impartasi ceva extrem de important. O transfocare rapida inainte are efectul de pumn in nas, informatia subliniata astfel avand toate sansele de a se intipari profund in mintea telespectatorului. La stiri, acestea sunt folosite in special inaintea publicitatii pentru a da o senzatie mai puternica telespectatorului ca merita sa astepte pentru ca materialul de dupa publicitate va fi cu adevarat extrem de interesant. La talk-show-rile politice nu veti vedea prea des transfocari pentru ca discutiile sunt, de obicei extrem de dinamice si ideile nu asteapta apropierea sau departarea vorbitorului de telespectator. Panoramarea este miscarea obiectivului aparatului de filmat asa cum ne-am misca noi ochii. Miscarea are drept scop principal reliefarea relatiilor cauzale sau de alte natura intre elementele subiectului filmat. Panoramarea permite introducerea in cadru a unor elemente noi a caror importanta este foarte mare dar pe care nu dorim s-o diminuam prin largirea cadrului. Toate elementele prezentate au importanta egala, senzatia transmisa telespectatorului fiind cea de dezvaluire a unor noi amanunte importante. Montajul combinarea ulterioara a cadrelor filmate. Exista si in acest caz anumite reguli care tin de senzatiile estetice si nu de intentia celui care monteaza de a manipula. Dar exista si aici anumite modalitati de a transmite telespectatorului senzatii diferite in functie de modul de asamblare a imaginilor. Succesiunea rapida a unor cadre foarte scurte are drept scop tensionarea telespectatorului in timp ce cadrele lungi pot plictisi. Senzatia de tragism este usor de obtinut folosind o inlantuire de cadre la ralanti (cu incetinitorul) in timp ce senzatia de

dinamism si chiar unele efecte comice putand fi obtinute prin concentrarea unei imagini intrun timp mai scurt. Culorile Ele au nu numai un rol estetic, de decorare a lumii inconjuratoare, ci au si efecte extrem de puternice asupra psihicului, sentimentelor si emotiilor noastre, asupra starii de spirit si, evident, asupra modului in care receptionam o informatie. Si televiziunea a profitat din plin de pe urma acestui lucru si a invatat sa foloseasca toate culorile in scopurile pe care si le-a propus: informare, divertisment, educare. Ar fi naiv sa credem ca deosebita influenta pe care o au culorile asupra modului de receptare a informatiilor a trecut neobservata de cei care folosesc televiziunea ca pe un mijloc de propaganda. De cele mai multe ori, telespectatorii sunt preocupati de folosirea culorilor din punct de vedere estetic, aprecierile lor fiind strict subiective si avand la baza criterii superficiale. Aproape niciodata nu se intreaba de ce un studio de stiri este decorat in albastru sau de ce multi politicieni imbraca camasi bleu. Sunt prezentate in continuare efectele culorilor de baza si ce tipuri de reactii poate naste folosirea lor. Rosu Efecte psihologice: da senzatia de caldura, excita, irita, provoaca, incita la actiune, stimuleaza intelectual, provoaca neliniste, da senzatia de apropiere, mobilizeaza, insufleteste, faciliteaza asociatiile de idei. Semnificatia psihologica si rezonanta afectiva: exprima dorinta, excitabilitate, dominanta, erotism. Este specifica tipului activ, excentric, ofensiv-agresiv, autonom, competitiv, operativ. Portocaliu Efecte psihologice: induce optimism, veselie, da senzatie puternica de apropiere, sociabilitate, sanatate. In cantitati mari pare dulceag si iritant. Semnificatia psihologica si rezonanta afectiva: la fel ca la rosu. Galben Efecte psihologice: creaza senzatia de intimitate, provoaca satisfactie, admiratie, inviorare, veselie, stimuleaza vederea, calmeaza, stimuleaza starea de vigilenta, sporeste capacitatea de mobilizare si de concentrare a atentiei, predispune la comunicabilitate. Galbenul puternic poate fi obositor. Semnificatia psihologica si rezonanta afectiva: exprima spontaneitate, aspiratie, originalitate si veselie. Este caracteristic tipului activ, expansiv, investigative. Verde Efecte psihologice: aduce liniste, creeaza buna dispozitie, relaxare, predispune la meditatie si contemplare, da senzatia de echilibru, stimuleaza asociatii multiple de idei, da prospetime, da senzatia de departare in spatiu. Semnificatia psihologica si rezonanta afectiva: exprima elasticitatea vointei, concentrare, siguranta, introspectie, persistenta, indrazneala. Caracterizeaza tipul pasiv, defensiv, autonom, posesiv, imuabil. Albastru Efecte psihologice: da senzatia de liniste, calm, reverie, stimuleaza concentrarea, seriozitate, tendinta spre evocare, ingaduinta, nostalgie, distanta, infinit si meditati. In cantitate mare poate provoca depresie.

Semnificatia psihologica si rezonanta afectiva: se caracterizeaza prin profunzimea trairilor si sentimentelor. Este caracteristic pentru tipul concentric, pasiv, senzitiv, perceptiv, unificativ. Exprima liniste, satisfactie, tandrete, iubire si afectiune. Violet Efecte psihologice: este o culoare rece, nelinistitoare si descurajatoare. Stimuleaza, induce nostalgie, da senzatia de gravitate. Semnificatia psihologica si rezonanta afectiva: tristete, melancolie, penitenta. Negru Efecte psihologice: da senzatia de retinere, neliniste, depresie, interiorizare, induiosare. Impresie de adancime, plinatate si greutate. Semnificatia psihologica si rezonanta afectiva: moarte, tristete, sfarsit, singuratate, despartire. Alb Efecte psihologice: expansivitate, usurinta, suavitate, robustete, puritate, raceala. Este obositor prin stralucirea sa. Semnificatia psihologica si rezonanta afectiva: pace, impacare, liniste, inocenta, virtute, castitate, curatenie, sobrietate. Concluzii Televiziunea nu este "oglinda societatii" asa cum ii place sa se autointituleze; asupra ei intervine un complex de factori care o determina sa deformeze si sa manipuleze (constient sau nu) realitatea; din acest motiv o putem asemana mai degraba cu o oglinda aburita a societatii. Mahatma Gandhi a surprins cel mai bine pozitia de mijloc a telespectatorilor: Nu vreau ca locuinta mea sa fie inconjurata din toate partile de ziduri si ferestre astupate. Vreau ca toate culturile si cunostintele din lume sa fie aduse si sa patrunda in casa mea intr-un mod cat se poate de liber, insa refuz sa ma las purtat de valul vreuneia dintre ele.

BIBLIOGRAFIE

1. Corina Crisan, Lucian Danciu Manipularea opiniei publice prin televiziune, Editura Dacia, 2000 2. Bogdan Ficeac Tehnici de manipulare, Editura Nemira, 1998 3. Radu Herjeu Oglinda miscatoare, Editura Fundatiei Romania de maine, 2000 4. Gustave le Bon Psihologia maselor, Editura Stiintifica, 1991 5. Paul Dobrescu, Alina Bargaoanu Mass-media si societatea, Editura comunicare.ro, 2003 6. Mihai Coman Introducere in sistemul mass-media, Editura Polirom, 1999 7. Marshall McLuhan The medium is the message, Editura Nemira, 1997 8. http://www.badpolitics.ro/manipularea-prin-mass-media/ 9. http://en.wikipedia.org/wiki/Media_manipulation