Tema nr.

1. Realizeaza un eseu de 1000-1500 de cuvinte despre modul in care este perceputa institutia
purtatorului de cuvant in Romania.

Comunicarea poate fi formal definita ca orice proces prin care premisele decizionale sunt
transmise de la un membru al unei institutii la altul. Comunicarea insoteste activitatea institutiilor
publice, contribuind la realizarea in bune conditii a acesteia.Comunicarea publica se refera atat la
schimbul si impartasirea de informatii de utilitate publica, cat si mentinerea liantului
social.Comunicarea in institutii este un proces bilateral: el presupune atat transmiterea ordinelor,
informatiei si sfaturilor la un centru de decizie , cat si transmiterea deciziilor luate de la acest centru
in alte parti ale institutiei. Este un proces care se desfasoara in sus, in jos si lateral in institutie.

Institutiile publice reprezinta ansamblul structurilor organizate, create in societate pentru

gestionarea afacerilor publice. Institutiile publice, in sensul birocratic pe care il au in ziua de astazi,
reprezinta singurul mod de organizare social-economica a statului care poate face fata provocarilor
modernitatii . Institutiile publice au detinut pentru multa vreme un rol important in majoritatea
tarilor dezvoltate, dar, odata cu privatizarea unor servicii publice, unele institutii au trecut intr-un
plan secundar.Aceste institutii sunt importante pentru ca: interesul public a fost intotdeauna o
prioritate care presupunea angajarea celor mai competente persoane pentru a forma o elita
administrativa care sa actioneze in conformitate cu legea si precedentele existente.

Legea nr. 544 / 12 octombrie 2001 privind liberul acces la informatiile de interes public stipuleaza
cat se poate de clar in art. 16: "Pentru asigurarea accesului mijloacelor de informare in masa la
informatiile de interes public autoritatile si institutiile publice au obligatia sa desemneze un purtator
de cuvant, de regula din cadrul compartimentelor de informare si relatii publice".

Comunicatorul din institutia publica nu se adreseaza publicului larg, ci unei populatii-tinta,

selectionata dupa criterii bine stabilite.Comunicarea eficienta este un proces de influentare reciproca
intre institutie si public. Purtatorul de cuvant este atat transmitator de mesaje, cat si receptor, avand
menirea de a prelua mesajele si semnalele transmise de media.

Pentru instituţiile publice, comunicarea cu publicul în interesul căruia lucrează, a evoluat în

ultimii ani de la stadiul de datorie la cel de obligaţie, chiar de necesitate. Nimeni nu îşi mai poate
imagina astăzi ca activitatea curentă a oricărui sistem public să nu se reflecte într-o informare a
publicului constantă, bazată pe o strategie şi pe principii de acţiune unitare.
Apariţia unui număr, uneori nejustificat de mare, de televiziuni, posturi de radio, ziare, a obligat la
o schimbare de atitudine comunicatorii, în sensul unei mai mari transparenţe, dar şi de adaptare la
cerinţele pieţei media a tehnicilor în construirea imaginii publice a unei instituţii. Astfel, au apărut
purtătorii de cuvânt care au rolul de a transmite informaţii de interes public apte de a fi transformate
în ştiri. Purtătorul de cuvânt trebuie să aibă o bună cunoaştere a domeniului jurnalismului şi, nu o
dată să se pună în situaţia jurnaliştilor cu care lucrează. El trebuie să înţeleagă ce înseamnă, de fapt,
o ştire, dar şi că, uneori, ceea ce e important pentru instituţia pe care o reprezintă poate să nu aibă
relevanţă reală pentru publicul larg .Purtătorul de cuvânt este o persoană importantă în structura de
presă. El este principala sursă de informare a jurnaliştilor şi, totodată, imaginea accesibilă şi
concretă a insituţiei. De aceea, alegerea şi pregătirea unui bun purtător de cuvânt constituie un
demers prioritar.Purtătorul de cuvânt este, acea persoană, din cadrul biroului de presă, desemnată să
îl reprezinte pe liderul unei organizaţii în relaţia cu presa, subordonându-se, astfel, direct conducerii
organizaţiei. Acesta trebuie să fie întotdeauna „la zi” cu evenimentele din domeniul său de
activitate. Cunoaşterea mediului profesional al jurnalistului reprezintă un atu pentru purtătorul de
cuvânt
Atitudinea şi profesionalismul purtătorului de cuvânt vor juca şi ele un rol covârşitor în relaţia cu
jurnaliştii. În acţiunile sale, purtătorul de cuvânt are datoria de a dovedi transparenţă, deschidere
pentru dialog, promptitudine şi viteză de reacţie, amabilitate şi coerenţă. Atunci când nu poate
furniza o anumită informaţie, pentru că ar afecta desfăşurarea urmăririi penale, purtătorul de cuvânt
trebuie să îşi justifice răspunsul negativ. Refuzurile seci şi, eventual, iritate, de tipul: „Nu
comentez”, „Nu am informaţii”, „Nu vă priveşte pe dumneavoastră”, „Nu pot să vă răspund” sunt
nerecomandabile şi trebuie înlocuite cu formulări care să exprime disponibilitatea purtătorului de
cuvânt de a coopera cu presa, în limitele competenţelor sale profesionale.
Purtatorul de cuvant face parte din biroul de presa al institutiei publice, de preferat, chiar in calitate
de sef. In acest mod, se transmite un mesaj coerent, functionarul public respectiv garantand
serviciile de comunicare ale institutiei.

Purtatorii de cuvant sau functionarii birourilor de presa se impune sa fie specialisti in domeniul
relatiilor publice. Acestia trebuie sa aiba calitati precum credibilitate, capacitatea de a vorbi si scrie
repede, simt al umorului, multa rabdare, inteligenta, stapanire de sine, inventivitate, curaj, dorinta
de a-si asuma raspunderi, creativitate etc. In plus, este indicat sa aiba cunostinte practice in
domeniul afacerilor, scrisului si psihologiei, sa gandeasca strategic si sa aiba abilitatea de a
anticipa . El trebuie sa aiba o voce „radiofonica” si o infatisare placuta, experienta vorbitului in
public, viteza de reactie si o anumita siguranta de sine .

Formula de succes ar putea fi:

AUTORITATE + CREDIBILITATE + FARMEC PERSONAL = PURTATOR DE CUVANT

Din diferite motive (lipsa de timp a conducatorului organizatiei, absenta sa din localitate, starea
sanatatii in acel moment, absenta unor abilitati de comunicare orala, uneori frica sau resentimentul
fata de presa), institutiile pot desemna una sau mai multe persoane care sa il reprezinte pe liderul
organizatiei in relatia sa cu presa .

Purtatorul de cuvant are urmatoarele roluri : organizarea de intalniri cu presa;gestionarea zilnica a

biroului de presa al institutieii; verificarea sesizarilor de presa;programarea interviurilor si
briefingurilor de presa;supravegherea elaborarii discursurilor sau verificarea lor si a mesajelor
continute de acestea;pregateste stiri, statistici si alte materiale despre institutia la care
lucreaza;serveste ca mijloc de legatura cu purtatori de cuvant din alte institutii;evalueaza si
cuantifica efectele unui eveniment.
 Purtatorul de cuvant al institutiei tine locul coordonatorului organizatiei si astfel dobandeste o
responsabilitate si o autonomie aparte, deoarece reprezinta institutia si exprima, prin luarile sale de
cuvant, atitudinea oficiala a acesteia asupra chestiunilor de interes general sau specific solicitate de
jurnalisti. El se subordoneaza direct conducatorului organizatiei si sefului biroului de presa. In unele
situatii, purtatorul de cuvant este si seful biroului de presa , iar in altele el are un statut de
independenta fata de biroul de presa.

Imaginea oricarei persoane ce apare prea frecvent in mass-media se erodeaza, tocmai din cauza
epuizarii potentialului de comunicare pe care ea il detine la inceput (asa numitul „efect bumerang”);
de aceea, pentru a proteja conducatorul institutiei publice, este bine ca in relatia cotidiana de
informare a presei sa apara purtatorul de cuvant, persoana specializata in acest domeniu.
Conducatorul organizatiei din sectorul public va putea astfel sa apara numai in momentele
deosebite, in care va angaja, prin prestigiul sau, imaginea si renumele acesteia.Unul dintre rolurile
acestui specialist este de a preveni manipularea prin dezinformare, in acest scop desfasurand
activitati precum:examinarea atenta a continutului informatiei, a emitentului, a momentului si
contextului lansarii ei;verificarea din mai multe surse

Aptitudinile, abilitatile si calitatile purtatorului de cuvant sunt :credibilitatea;bun cunoscator al

mediului jurnalistic;calitati de comunicare foarte bune, exprimare clara, corecta si convingatoare,
orala si in scris;judecata rapida si reactii rapide, prezenta de spirit;stabilitate din punct de vedere
emotional, calm, putere deosebita de stapanire a emotiilor, chiar si atunci cand isi desfasoara
activitatea sub presiune;sociabilitate, abilitati de relationare umana, empatie;buna capacitate de
analiza si de sinteza;antrenament pentru participarea la interviurile directe, radio sau TV ;preferabil,
o prezenta placuta, telegenica;bun cunoscator al organizatiei publice, al strategiilor, obiectivelor si
activitatilor sale, astfel incat sa poata da raspunsuri, in situatii particulare, in consens cu politica
generala a institutiei publice;sa se bucure de increderea conducerii organizatiei, pentru a putea fi la
curent cu toate deciziile si pentru a avea girul liderului institutiei publice in tot ce face;sa stie
intotdeauna sa puna intrebarea potrivita si sa dea raspunsul potrivit;sa stie cum sa interactioneze cu
oamenii: sefii sau colegii sai;sa stie sa adopte atitudinea cea mai potrivita in relatia institutiei
publice cu presa;persoana foarte bine motivata, avand capacitatea de a dezvolta solutii creative ;
capacitatea de a depune un efort de documentare, de analiza si sinteza, de procesare a informatiei,
de comunicare in cel mai onest si inteligibil mod. Succesul unei informatii depinde de modul in care
aceasta este prezentata ziaristilor, dar si de modul in care parvine organelor de presa .

In timpul intalnirilor cu reprezentantii mass-media, purtatorul de cuvant al institutiei publice

trebuie :sa vorbeasca din punct de vedere al interesului public, si nu exclusiv din acela al intereselor
si preocuparilor organizatiei din sectorul public;sa nu fie pasiv: el raspunde intrebarilor presei, dar
nu trebuie sa astepte ca aspectele pe care doreste sa le sublinieze sa fie ridicate numai de jurnalisti;
o intrebare poate fi provocata, o tema poate fi sugerata discret;sa nu fie defensiv: intrebarile sunt
prilejuri de a prezenta institutia publica, nu de a infirma sau a confirma o parere a jurnalistului; sa
manifeste un anumit entuziasm, o incredere naturala in organizatie, cauza, ideea pe care o
reprezinta, sa-si „umanizeze” raspunsurile, dandu-le o nota personala;sa stie sa treaca usor de la
aspectele negative la cele pozitive.
 Purtatorul de cuvant al unei institutii publice este recomandabil sa fie convins ca ceea ce spune
este important pentru crearea imaginii pozitive a institutiei pe care o reprezinta.

Cand raspunde intrebarilor jurnalistilor, purtatorul de cuvant al institutiei trebuie:- sa vorbeasa in

limitele cunostintelor;- sa respecte promisiunile facute;- sa nu fie defensiv;- sa treaca usor de la
negativ la pozitiv;- sa raspunda direct si nu la mai multe intrebari in acelasi timp;- sa evite
monotonia, schimband intensitatea vocii;- sa arate ca stapaneste situatia;- sa nu se certe cu
jurnalistii;- sa evite interjectiile de genul “aaa…”, “pai…”;- sa nu raspunda niciodata cu “poate”,
“fara comentarii” si alte clisee verbale.

Purtatorul de cuvant va trebui sa evite in timpul intalnirilor cu presa:sa vorbeasca prea repede sau
prea incet;sa creeze o pauza prea mare care sa permita intrebari suplimentare din partea
auditorului;sa intrerupa interlocutorul;sa intrebe in loc sa raspunda;sa foloseasca timpul de vorbire
fara control;sa faca grimase la auzul unor intrebari;sa garanteze ceea ce nu este absolut sigur;sa
asculte fara sa priveasca auditoriul;sa fie impasibil, lipsit de reactie;sa urmareasca o idee fara sa
controleze reactiile salii;sa suprime unele parti din ceea ce trebuie sa trateze in cursul expunerii.

Scopul tuturor specialistilor in comunicare este castigarea increderii. Aceasta poate fi realizata
numai prin profesionalism si etica.

Purtatorul de cuvant a oricarei institutii de stat sau private este un "om al relatiilor", pe care le
realizeaza in cadrul dialogului cotidian. Este vorba despre raporturile stabilite cu angajatii sau
managerii interni, cu actionarii, investitorii sau clienii externi, precum si despre legaturile
permanente cu ziaristii si reprezentantii autoritatilor locale si centrale, raporturi menite sa asigure
derularea normala a relatiilor publice si promovarea imaginii propriei organizatii.

Alegerea persoanei care sa transmita mesajele companiei este o decizie de maxima importanta.
Existenta unui purtator de cuvant cu o pozitie bine definita, consolidata este foarte importanta
pentru promovarea unei imagini generale pozitive a companiei.

Existenta unui purtator de cuvant unic ofera un control foarte bun al informatiei care pleaca din
interiorul companiei. In acest fel se evita suprapunerea de mesaje, sau existenta unor nuante.
Concomitent cu desemnarea purtatorului de cuvant este necesara instituirea unui control strict
asupra comunicarii externe, purtatorul de cuvant alaturi de directorul general sau reprezentanti ai
conducerii sunt singurii care vor gestiona comunicarea cu exteriorul, dupa ce a obtinut aprobarea
conducerii companiei in privinta mesajelor care vor fi transmise.

Rolul principal in activitatea de relatii publice ale oricarei oganizatii trebuie sa-i revina
purtatorului de cuvant, a carui sarcina esentiala este aceea de a actiona in directia satisfacerii nevoii
de informare in continua crestere a oamenilor din perimetrul institutiei pe care o reprezinta, dar mai
ales a celor din afara ei. In acest scop, firmele de succes angajeaza purtatori de cuvant capabili sa
transmita corect si cu profesionalism mesajele si informatiile publice, prin care institutiile,
organizatiile sau companiile incearca sa castige increderea si bunavointa celor cu care intra in
contact direct sau mediat.

Compania cat si puratorul de cuvant trebuie sa respecte cu strictete principiile care stau la baza
relatiilor publice. Unul dintre cele mai importante principii il constituie credibilitatea., care trebuie
sa se regaseasca in toate elementele cominicarii. Uneori, purtatorul de cuvant trebuie sa faca eforturi
deosebite pentru pastrarea nivelului de credibilitate, mai ales in mediile profund eterogene din punct
de vedere cultural, etnic sau politic. De regula, credibilitatea se castiga foare greu, prin eforturi
sustinute si de lunga durata, dar se poate pierde la prima greseala.

Responsabilitatea este un alt principiu important al relatiilor publice, care impune purtatorului de
cuvant obligatia unei cunoasteri aprofundate a domeniului pe care il reprezinta. Liderul unei
organizatii nu-si permite sa trimita o persoana nepregatita in fata presei sau a unei comunitati
specializate intr-u anumit domeniu.

Importanta purtatorului de cuvant iese in evidenta mai ales in situatii exceptionale, atunci cand
opinia publica este foarte fluctuanta, putandu-se schimba de la o ora la alta, in functie de diferitele
atitudini ale persoanelor implicate. La baza tehnicilor folosie in efortul sau de a convinge publicul
tinta in incercarea de schimbare afectiva si comportamentala a acestuia, purtatorul de cuvant trebuie
sa se plieze pe cerintele opiniei publice, pe care, in prealabil trebuie sa le inteleaga in suficienta
masura. Cu alte cuvinte trebuie sa-si cunoasca foarte bine audienta.

Respectarea cu strictete a regulilor jocului il poate face pe purtatorul de cuvant sa iasa cu fruntea
sus din orice situatie si, chiar daca imagiea personala apare uneori "sifonata", important este ca
prestigiul organizatiei sa nu aiba de suferit.

Evaluarea interactiunii cu diversele categorii pentru public, inclusiv cu mass- media, este deosebit
de importanta pentru o cuantificare corecta a rezulatatelor obtinute de purtatorul de cuvant in
activitatea de relatii publice. Evaluand intotdeauna corect rezultatele, asumandu-si partea de vina in
cazul unui esec, purtatorul de cuvant profesionist va reausi sa invete din lectiile trecutului si sa se
prezinte mult mai bine pregatit in campaniile de informare care vor urma.

Un purtator de cuvant trebuie sa existe in orice organizatie deoarece:-directorul organizatiei nu

poate fi intotdeauna la dispozitia jurnalistilor, datorita programului sau de activitati - spre deosebire
de acesta, purtatorul de cuvant este disponibil 24 de ore din 24;-conducatorul organizatiei nu poseda
acele tehnici de comunicare ce il pot face un bun comunicator - un avantaj al purtatorului de cuvant
este faptul ca, in cazul unor situatii neclare, acesta poate declara ca nu cunoaste decizia conducerii;-
purtatorul de cuvant il protejeaza pe directorul organizatiei, neexpunandu-l permanent mass- media
- conducerea organizatiei va aparea astfel numai in anumite momente.

In genere, purtatorul de cuvant il insoteste pe conducatorul organizatiei la toate intalnirile oficiale

unde reprezentantii mass-media sunt nelipsiti intrucat el este cel care asigura materialele
informative si documentare solicitate de ziaristi si tot lui ii revine sarcina de a organiza scurtele
declaratii de presa pe care le face seful institutiei. In aceste conditii, comunicarea dintre conducerea
institutiei si purtatorul de cuvant trebuie sa fie directa si sa se bazeze pe incredere reciproca.

Pentru o buna colaborare cu conducerea, purtatorul de cuvant trebuie sa fie acceptat ca partener de
discutie si nu ca simplu angajat care transpune un ordin in practica. Un purtator de cuvant care nu
reuseste sa-si dezvolte o relatie de colaborare informala cu conducerea organizatiei are sanse reduse
sa reziste in cazul aparitiei unei crize in care are nevoie de suportul si increderea sefului.
 Rolul purtătorului de cuvânt nu se rezumă însă doar la stabilirea unei
relaţii cu presa şi la monitorizarea ei, ci vizează şi asumarea rolului de sursă/ voce oficială ainstituţi
ei pe care o reprezintă prin: -interviu -comunicat de presă – conferinţa de presă – mapa de presa
– mini conferinţă de presă –  participarea la emisiuni radiofonice sau televizate.

Analizand aceste calitati ale unui purtator de cuvant adecvat, intelegem ca acesta trebuie sa fie
persoana care sa stie tot ce se intampla in organizatie, pentru a nu ramane fara raspuns in fata unor
intrebari ale jurnalistilor. Totodata, absolut toate declaratiile pe care acesta le face trebuie sa
coincida cu politica, principiile, valorile, identitatea si cultura organizatiei. In plus, el trebuie sa fie
un om charismatic, dar, in acelasi timp, sa isi poata impune autoritatea. In cadrul companiei trebuie
sa fie placut atat de conducere, cat si de angajati, pentru a fi la curent cu toate deciziile, opiniile si
situatiile neprevazute din cadrul acesteia.

Misiunea purtatorului de cuvant al unei institutii publice este de a spune ceea ce este permis, la
momentul potrivit si in „cantitatea” prestabilita. El este mediatorul intre jurnalisti si institutia pe
care o reprezinta. Este imaginea mereu prezenta in fata publicului si, mai ales, a mass-media,
imagine care este recomandabil sa fie mereu optimista, stapana pe sine, credibila si cu putere de
impact. Deoarece avem de a face cu o profesie din domeniul comunicarii si informarii, secretul
succesului profesional il constituie cantitatea si mai cu seama calitatea muncii .Acest functionar
public este dator sa cunoasca in detaliu sarcinile si scopurile institutiei pe care o reprezinta, lucru
fara de care e imposibila organizarea relatiilor si furnizarea eficienta a informatiilor necesare presei.

Purtatorul de cuvant al unei organizatii administrative se ocupa si raspunde direct de tot ceea ce se
refera la imaginea conducatorului institutiei respective, aparitii publice, interviuri, conferinte,
intalniri cu presa, intalniri oficiale etc. Este persoana care isi asuma declararea pozitiilor institutiei
si anuntarea in premiera a diverselor evenimente in cadrul intalnirilor cu presa. Acest profesionist in
domeniul comunicarii este, practic, permanent disponibil pentru a dialoga cu presa si pentru a face
cunoscute opiniei publice, prin toate mijloacele existente – de la cele traditionale pana la cele
multimedia –, demersurile pe care institutia statului le face in permanenta pentru onorarea politicilor
sale declarate. Desigur, substanta mesajelor pe care purtatorul de cuvant le difuzeaza provine de la
specialistii din cadrul directiilor politice, lui revenindu-i sarcina de a le da, eventual, o forma cat
mai clara si corecta.

Cercetarile in domeniu dezvaluie o comunicare, in multe cazuri, defectuoasa si sporadica intre

purtatorii de cuvant din institutiile publice romanesti si liderii politico-administrativi ai acelei
institutii. Societatea civila si mass-media s-au lovit, de altfel, in repetate randuri de carente in
domeniu, de lipsa unei deontologii bine conturate in activitatea purtatorilor de cuvant din institutiile
publice din Romania.

Analizand in ipostazele sale actuale sistemul administratiei publice din tara noastra, s-au depistat
blocaje comunicationale si dificultati ale presei in a se informa exact cu privire la tot ceea ce tine de
activitatea institutiilor de stat.
2.Comenteaza fragmentul urmator:

„Alegerea purtatorului de cuvant este importanta si pentru ca el va trebui sa reprezinte, in

ochii publicului, calitatile organizatiei.”

Purtatorul de cuvant este un membru al organizației foarte important, el controleaza și

gestioneaza organizatia, ofera soluții și găseste resurse pentru refacerea imaginii organizatiei.
Purtătorul de cuvânt reprezintă organizația în fața presei și a opiniei publice în interesul organizatii
pe care o reprezintă. Purtătorul de cuvânt este specialistul care salveaza o organizație, e paravanul
loviturilor media și cel care pune pe tavă conducerii organizației toate informațiile de care are
nevoie pentru a reuși mediatic.

Are datoria să publice comunicate de presă, să ofere informații despre opiniile organizației, sa dea
informații cu privire la activitatea de bază a organizației . Rolul unui purtător de cuvânt include și
comentarii cu privire la situații care pot crea deficit de imagine, precum și luarea de poziție în
numele organizației pentru salvarea reputației . El poate lucra și ca„șef birou de presă” adică să facă
eforturi pentru ca organizația să fie cât mai cunoscută, să creeze și să implementeze planul de
media, să facă în așa fel încât instituția să fie reprezentată la congrese, seminarii, conferințe, târguri
etc. Să organizeze evenimente, să deschidă organizația către social-media.

Rolul purtatorului de cuvant nu se rezuma insa doar la stabilirea unei relatii cu presa ci si la
monitorizarea ei,ci vizeaza si asumarea rolului de sursa,voce oficiala a instirutiei pe care o
reprezinta prin :-interviu -comunicat de presa -conferinta de presa -mapa de presa -mini conferinta
de presa -participarea la emisiuni radiofonice sau televizate.

Funcţia purtătorului de cuvânt în cadrul unei instituţii publice este necesara,întrucât îndeplineşte
rolul de reprezentare publică a instituţiei, în calitate de interfaţă comunicaţională care emite şi
recepţionează mesaje între instituţie şi opinia publică prin mijlocirea instituţiilor de
presă.Declaraţiile purtătorului de cuvânt, în public, reprezintă punctul de vedere oficial al
instituţiei. Astfel decurge un aspect deosebit de important: orice greşeală, voluntară sau involuntară,
a purtătorului de cuvânt în relaţia cu mass-media, poate deveni publică, cu potenţial de
prejudiciere a imaginii instituţiei.

El exprima atitudinea oficiala a organizatiei asupra problemelor de interes general sau specific si se
subordoneaza ,direct conducerii organizatiei. Puratorul de cuvant a oricarei institutii de stat sau
private este un "om al relatiilor", pe care le realizeaza in cadrul dialogului cotidian. Este vorba
despre raporturile stabilite cu angajatii sau managerii interni, cu actionarii,investitorii sau clienii
externi, precum si despre legaturile permanente cu ziaristii si reprezentantii autoritatilor locale si
centrale, raporturi menite sa asigure derulare anormala a relatiilor publice si promovarea imaginii
propriei organizatii.Purtatorul de cuvant este persoana care exprima punctele de vedere oficiale al
conducerii companiei si care reprezinta compania in fata presei. Aceasta persoana va fi singura
autorizata sa comunice informatii la solicitarea mass-media.Datorita specificului activitatii sale,
purtatorul de cuvant reprezinta principala sursa de informare a jurnalistilor. El trebuie sa aiba
abilitati speciale de comunicare, trebuie sa reziste presiunilor presei, oferind informatiile solicitate
intr-un mod clar si coerent. In vederea indeplinirii cu succes a acestei misuni, purtatorul de cuvant
trebuie sa cunoasca foarte bine informatiile pe care le prezinta, istoricul si traditiile companiei, dar
si sa aiba notiuni temeinice despre tehnicile de comunicare ale companiei, structurile si mijloacele
mass-media. Spontaneitea,capacitatea de sinteza a informatiilor, de analiza si elaborare a mesajelor
sunt atribute esentiale pentru un purtator de cuvant.Alegerea persoanei care sa transmita mesajele
companiei este o decizie de maxima importanta. Existenta unui purtator de cuvant cu o pozitie bine
definita,consolidata este foarte importanta pentru promovarea unei imagini generale pozitive a
companiei.Pentru a fi un bun purtator de cuvant ,o persoana trebuie sa raspunda urmatoarelor
cerinte:*sa aiba capacitatea de a exprima clar si convingator mesajul cerut de organizatie si de seful
acesteia*sa detina abilitati de bun comunicator*sa denote sinceritate*sa fie devotat institutiei sau
organizatiei*sa aiba o buna perceptie a lucrurilor si de realationare*sa detina cunostinte solide de
redactare*sa fie cunoscut de reporteri*sa vorbeasca in numele institutiei *sa aiba abilitatea de a
depasi cu succes situatiile conflictuale cu jurnalistii*sa fie disponibila la orice ora pentru a oferi
informatii reprezentantilor mass-media *sa cunoasca foarte bine organizatia din care face parte
pentru a fi convingator atunci cand transmite un mesaj *sa isi respecte mereu promisiunile facute
jurnalistilor*sa intretina o relatie de conlucrare permanenta cu structura de relatii publice*sa
cunoasca foarte bine regulile de desfasurare ale unor activitati cu participarea presei: conferintele de
presa, briefing-urile etc.

Existenta unui purtator de cuvant unic ofera un control foarte bun al informatiei care pleaca din
interiorul companiei. In acest fel se evita suprapunerea de mesaje, sau existenta unor nuante.
Concomitent cu desemnarea purtatorului de cuvant este necesara instituirea unui control strict
asupra comunicarii externe, purtatorul de cuvant alaturi de directorul general sau reprezentanti ai
conducerii sunt singurii care vor gestiona comunicarea cu exteriorul, dupa ce a obtinut aprobarea
conducerii companiei in privinta mesajelor. Exista organizatii unde conducerea sustine ca nu este
nevoie de prezenta unui purtator de cuvant, ceea ce este gresit.Un purtator de cuvant trebuie sa
existe in orice organizatie, datorita mai multor factori:-directorul organizatiei nu poate fi
intotdeauna la dispozitia jurnalistilor, datorita programului sau de activitati - spre deosebire de
acesta, purtatorul de cuvant este disponibil 24 de ore din 24;-conducatorul organizatiei nu poseda
acele tehnici de comunicare ce il pot face un bun comunicator - un avantaj al purtatorului de cuvant
este faptul ca, in cazul unor situatii neclare, acesta poate declara ca nu cunoaste decizia conducerii;-
purtatorul de cuvant il protejeaza pe directorul organizatiei, neexpunandu-l permanent mass- media
- conducerea organizatiei va aparea astfel numai in anumite momente.De aceea, existenta unui
purtator de cuvant in orice organizatie este extrem de necesara, el reprezentand principala sursa de
informare a jurnalistilor si, poate,cel mai important lucru, imaginea organizatiei.

Un purtător de cuvânt de succes nu trebuie să se rezume la a fi un excelent comunicator, ci trebuie

să aibă şi aptitudini şi competenţe manageriale, în condiţiile în care este nevoit să facă faţă mai
multor tipuri de situaţii, de la elaborarea şi transmiterea unor simple comunicate de presă sau
organizarea conferinţelor de presă obişnuite, până la coordonarea unor campanii publice de
complexitate crescută sau managerierea situaţiilor de criză. Purtătorul de cuvânt este, cel care
trebuie să facă faţă reţinerii manifestate de mediul intern al instituţiei faţă de media, cat şi criticilor
formulate de aceasta faţă de instituţia pe care o reprezintă. Purtătorul de cuvânt al unei instituţii,
trebuie să fie un profesionist adevărat în ceea ce priveşte relaţiile publice, dar şi activitatea
jurnalistică propriu-zisă.
 Pentru o înţelegere mai profunda a domeniului, trebuie să pornim de la înţelegerea domeniului
relaţiilor publice şi a încadrării instituţiei purtătorului de cuvânt . Cercetarile in domeniu dezvaluie
o comunicare, in multe cazuri, defectuoasa si sporadica intre purtatorii de cuvant din institutiile
publice romanesti si liderii politico-administrativi ai acelei institutii. Societatea civila si mass-media
s-au lovit, de multe ori de carente in domeniu, de lipsa unei deontologii bine conturate in activitatea
purtatorilor de cuvant din institutiile publice din Romania.

UNIVERSITATEA DANUBIUS D-NUL LECT.UNIV.DR.

GALATI FANEL TEODORESCU

CURS

COMUNICAREA CU PRESA

TEMA NR.1

STUDENT ANUL II CRP -IF

PAVAL MARICICA