1. Realizează un eseu de 1000-1500 de cuvinte despre modul în care este percepută

instituția purtătorului de cuvânt în România.
I. Definiții
Purtătorul de cuvânt este o persoană autorizată să exprime în mod public păreri care
arată punctul de vedere al forului pe care îl reprezintă.[1]
Purtător de cuvânt = persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în țară și în
străinătate știri și textele documentelor oficiale sau ale unor organizații, instituții;[2]
Purtătorul de cuvânt este acea persoană care are rolul de a prezenta poziţia oficială a
conducerii organizaţiei pe care o reprezintă; [3]
II. Cum este percepută instituția purtătorului de cuvânt de specialiști în
domeniu:
„Judecând lucrurile într-o manieră simplistă, instituţia este emiţătorul mesajului, iar
purtătorul de cuvânt este doar cel care mijloceşte transmiterea lui către publicurile ţintă. În
realitate însă, situaţia este mai complicată, deoarece purtătorul de cuvânt nu este un simplu
transmiţător, ci are deseori un rol important în formularea mesajului care urmează să fie
difuzat public, precum şi în transmiterea lui cu succes; în acelaşi timp, organizaţia are și ea
influenţe modelatoare asupra purtătorului de cuvânt.” [4]
„În persoana unui purtător de cuvânt recunoscut (de exemplu, un preşedinte de
onoare), organizaţia va dispune de un atu important. Pe de o parte, acesta este destul de
obişnuit să meargă în fruntea grupului, atunci când este nevoie de prezenţa sa; pe de altă
parte, popularitatea îi va permite să aibă uşor acces la mass-media. Alegerea purtătorului de
cuvânt este importantă și pentru că el va trebui să reprezinte, în ochii publicului, calităţile
organizaţiei. Pentru o firmă care vinde lapte, de exemplu, va trebui să fim prudenţi dacă ni se
propune ca purtător de cuvânt un faimos jucător de hochei pe gheaţă, deoarece acest sport
este mai degrabă asociat cu berea.” [5]
III. Cum este percepută instituția purtătorului de cuvânt, de publicul larg
Având la bază cercetările personale în domeniu, experiența acumulată la locul de
muncă, unde a trebuit să pregătesc materiale pentru purtătorul de cuvânt sau chiar să activez
în această postură, primind și analizând feedback-urile, atât ale activității instituției, cât și
activitatea partenerilor sau a altor instituții, voi prezenta câteva concluzii.
Purtătorul de cuvânt este perceput ca unul dintre cei mai importanți membri ai unei
instituții, care asigură comunicarea între instituție și presă. El este vocea și imaginea oficială
a instituției, a brandului, cel care trebuie să ofere informații despre valorile, serviciile,
produsele, opiniile instituției, să organizeze comunicate de presă, sa dea informații cu privire
la activitatea de bază a organizației, să ia poziție în numele instituției, să promoveze instituția,
să primească și să răspundă la întrebări, să coordoneze campanii publice, să salveze imaginea
instituției într-o situație de criză,  dar și cel care poate să-i afecteze imaginea printr-o greșeală
de PR.
            Purtătorul de cuvânt reprezintă instituția la congrese, seminarii, conferințe,
simpozioane, diverse evenimente cu caracter social sau civic. El ar trebui să cunoască foarte
bine istoricul instituției, domeniul de activitate, legislația în baza căreia funcționează
instituția, pentru a fi convingător atunci când transmite un mesaj și să știe cui să se adreseze
pentru a oferi informațiile de care jurnaliștii au nevoie.
            Purtătorul de cuvânt, în opinia multora ar trebui:
- Să fie o persoană integră;
- Să aibă credibilitate – de credibilitatea comunicatorului depinde credibilitatea mesajului şi a
instituţiei în sine;
- Să fie imparţial şi echidistant, părerile personale nu reprezintă mesajul pe care el trebuie să-l
transmită;
- Să aibă capacitatea de a reacţiona în timp real şi adecvat – este știut faptul că presa are
nevoie de reacţii imediate, documentate, complete. El nu trebuie să fie surprins sau prins
nepregătit, să nu ofere informații decât dacă le stăpânește, iar acolo unde nu știe sau nu este
sigur, să-și ia angajamentul de a transmite acele informații în timp optim;
- Să fie conștient că interesul jurnaliștilor nu coincide întotdeauna  cu ceea ce el dorește să
comunice din partea instituţiei pe care o reprezintă;
- Să aibă capacitatea de a analiza şi negocia situaţiile care apar, recomandând opțiuni optime
(de tip win-win);
- Să fie pregătit în orice moment pentru întrebările incomode, având capacitatea de a
„negocia” apariţia unor materiale de presă „favorabile, transformând o situație de criză într-o
oportunitate;
- Să aibă răbdare - lipsa de răbdare, aroganţa, orice semn de nervozitate a reprezentanţilor
instituţiei este taxată de jurnalişti;
Din aceste motive, putem trage concluzia că un purtător de cuvânt, pe lângă calitățile
unui profesionist în relații publice, trebuie să cunoască și meseria de jurnalist. Atunci când ști
cum este organizată strategia unui jurnalist pentru a obține informațiile necesare unui articol
sau al unei emisiuni de calitate, vei ști cum să prezinți aceste informații, pentru ca ele să fie
înțelese și preluate exact în forma și contextul pe care îl dorești.
Purtătorul de cuvânt, ca specialist în relații publice trebuie să fie în permanență
informat. El va trebui să urmărească  și să controleze informația despre instituția sau
organizația pe care o reprezintă, analizând oportunități de îmbunătățire a imaginii și a
brandului, depistând și cerând dreptul la replică în cazul unor informații, afirmații sau
acuzații publice, respectând principiile și valorile instituției sau organizației.
Purtătorul de cuvânt trebuie să aibă în vedere faptul că destinatarul final al
informaţiilor oferite nu este presa, ci publicul. Așadar mesajul va fi permanent îndreptat către
public și nu către presă.
IV. Concluzii finale
Comunicarea eficientă este un proces de influențare reciprocă între instituție sau organizație
și public. Purtătorul de cuvânt este atât cel care transmite mesaje, dar și receptorul, el
preluând mesajele și semnalele transmise de media. In cadrul instituției publice există feed-
back, datorită abilitățiilor purtătorului de cuvânt, venind astfel mai ușor în întâmpinarea
solicitărilor și așteptărilor opiniei publice.
2. Comentează fragmentul următor: „Alegerea purtătorului de cuvânt este importantă
și pentru că el va trebui să reprezinte, în ochii publicului, calitățile organizației”.
Necesitatea unui purtător de cuvânt în relația cu jurnaliștii este justificată mai ales în
situațiile în care conducătorul instituției are un program încărcat și nu poate fi întotdeauna la
dispoziția jurnaliștilor sau nu posedă abilități de comunicare. În anumite situații, înlocuirea
conducătorului de instituție sau organizare cu purtătorul de cuvânt poate fi un avantaj,
întrucât acesta poate să declare că nu cunoaște punctul de vedere al conducerii, că subiectul
este încă în derulare, oferind astfel un răgaz necesar definitivării poziției oficiale sau
rezolvării unei situații dificile.
Că este vorba de conducătorul instituției sau organizației, că este vorba de un
specialist în relații publice, sau orice altă persoană cu atribuții în reprezentarea oficială a
instituției sau organizației, această persoană, prin prezență, îmbrăcăminte, atitudine, tipul de
comunicare verbal sau nonverbal folosit, este percepută ca imaginea, valorile și brandul
firmei, instituției sau organizației din care face parte.
Notorietatea persoanei care îndeplinește funcția de purtător de cuvânt se asociază cu
imaginea, valorile și brandul instituției sau organizației, dar nu le înlocuiește. Împreună ele
pot genera plus valoare reciprocă.

[1]
 https://ro.wiktionary.org/wiki/purt%C4%83tor_de_cuv%C3%A2nt
[2]
 https://dexonline.ro/text/purt%C4%83tor%20de%20cuv%C3%A2nt
[3]
 Fănel Teodorașcu, Curs Comunicare cu presa, Anul II, Sem. II, Unit. 2. Pag. 49
[4]
 George David, Tehnici de relații publice. Comnicarea cu mass-media, Polirom, 2008, p. 201
[5]
 Bernard Dagenais, Campania de relații publice, Polirom, 2003, p. 291