CAPITOLUL 4.

CONTABILITATEA DECONTĂRILOR
CU TERȚII
(continuare)

C. Datorii şi creanţe comerciale pentru livrări fără facturi

Datoriile şi creanţele comerciale generate de bunurile livrate fără facturi sunt contabilizate ca datorii de
plătit în contul 408 „Furnizori - facturi nesosite”, respectiv ca și creanțe de plătit în contul 418 „Clienţi -
facturi de întocmit”. TVA aferentă este, în acest moment, neexigibilă, înregistrată în contul 4428.
Ulterior, la întocmirea facturii are loc un transfer al datoriilor şi creanţelor comerciale fără facturi în
categoria celor obişnuite (cu facturi), când se regularizează şi eventualele diferenţe dintre valorile estimate şi
cele reale. Totodată se evidenţiază exigibilitatea TVA şi se regularizează diferenţele.

La cumpărător:
Neavând factură fiscală, datoria faţă de furnizor se estimează și se înregistrează în contul 408
„Furnizori – facturi nesosite”. TVA aferentă se estimează și ea dar este neexigibilă, înregistrându-se în contul
4428 „TVA neexigibilă”.

Exemplul 1. Stocuri cumpărate fără facturi sosite

Se primesc materii prime fără factură. Valoarea recepţionată 10.000 lei, TVA 19%:
% = 408 11.900 lei
10.000 lei 301
1.900 lei 4428
Ulterior, la sosirea facturii, se pot întâlni trei situaţii: valoarea facturată egală, mai mare sau mai mică
decât valoarea recepţionată pe bază de date estimate.

Valoarea facturată egală cu valoarea recepţionată

În această situaţie se transferă obligaţia de plată în contul 401 şi se evidenţiază TVA deductibilă:
11.900 lei 408 = 401 11.900 lei
şi
1.900 lei 4426 = 4428 1.900 lei

La vânzător:
Nefiind întocmită factura fiscală, creanța faţă de client se estimează și se înregistrează în contul 418
„Clienți – facturi neîntocmite”. TVA aferentă se estimează și ea dar este neexigibilă, înregistrându-se în
contul 4428 „TVA neexigibilă”.

Exemplul 2. Vânzare stocuri fără factură

Se vând produse finite fără factură, preț de vânzare 10.000 lei, TVA 19%, cost de producție 7.500 lei:
 livrarea produselor fără factură, dar cu documente însoţitoare (aviz de însoţire):
11.900 lei 418 = %
Clienţi – fact de întocmit 7015 10.000 lei
4428 1.900 lei
 concomitent se scad din gestiune produsele vândute la costul de producţie de 7.500 lei:
7.500 lei 711 = 345 7.500 lei

Ulterior, la sosirea facturii se pot întâlni trei situaţii: valoarea facturată egală, mai mare sau mai mică
decât valoarea estimata.

Valoarea facturată este egală cu valoarea estimată la livrare

Se transferă creanţa de încasat în contul 4111 „Clienţi” şi se evidenţiază TVA colectată:
11.900 lei 4111 = 418 11.900 lei
și
1.900 lei 4428 = 4427 1.900
 D. Datorii şi creanţe comerciale cu facturi cu reduceri de preţ

După natura lor, reducerile de preţ pot fi comerciale şi financiare.

Reducerile comerciale îmbracă trei forme: rabat, remiză şi risturn:
 rabatul = reducere acordată pentru defecte de calitate; se aplică asupra preţului de vânzare;
 Remiza = reducere acordată pentru vânzări superioare volumului cuvenit, pentru statutul
preferenţial al cumpărătorului ș.a.;
 Risturn = reducere de preţ asupra ansamblului tranzacţiilor efectuate cu acelaşi terţ în cursul
unei perioade determinate.
Reducerile comerciale se pot acorda prin factura inițială sau prin factură ulterioară.
Reducerile comerciale se aplică în cascadă, adică asupra netului comercial calculat prin aplicarea
reducerii anterioare. TVA se aplică asupra ultimului net comercial.

La cumpărător:
 reducerile comerciale primite de la furnizor şi înscrise pe factura inițială de achiziţie ajustează
costul de achiziţie al bunurilor, în sensul reducerii acestuia;
 reducerile comerciale primite ulterior facturării, corectează (reduc) costul stocurilor la care se
referă, dacă acestea mai sunt în gestiune. Dacă stocurile pentru care au fost primite reducerile
ulterioare nu mai sunt în gestiune, acestea se înregistrează în contul 609 "Reduceri comerciale
primite" (P).

Exemplul 1. Cumpărare mărfuri cu reducere de preț

Entitatea X cumpără mărfuri alimentare de la un furnizor la preţul de 5.000 lei, remiză 4%, TVA 9%.

Varianta 1. Reducerea comercială este înscrisă în factura furnizorului.

FACTURĂ

 Materii prime – preţ de achiziţie................... 5000 lei

 Remiză 4%.................................................... 200 lei
NET COMERCIAL 4800 lei
 TVA 9% x 4800............................................. 432 lei
TOTAL FACTURĂ 5232 lei

Înregistrarea mărfurilor cumpărate cu reduceri de preţ:

% = 401 5232 lei
4800 lei 371
432 lei 4426

Varianta 2. Reducerea comercială este primită de la furnizor ulterior facturării și stocurile la care se
referă mai sunt în gestiune:
a) înregistrarea mărfurilor de la furnizor cu factura inițială:
% = 401 5.450 lei
5.000 lei 371
450 lei 4426

b) înregistrarea reducerii comerciale primite ulterior facturării:

% = 401  - 218 lei
 - 200 lei 371
  - 18 lei 4426

Varianta 3. Reducerea comercială este primită de la furnizor ulterior facturării și stocurile la care se
referă nu mai sunt în gestiune:
a) înregistrarea mărfurilor de la furnizor cu factura inițială:
% = 401 5.450 lei
5.000 lei 371
450 lei 4426
b) înregistrarea reducerii comerciale primite ulterior facturării:
 218 lei 401 = %
609 200 lei
Reduceri comerciale
primite P+
4426 18 lei
TVA deductibilă

Reducerile financiare sunt sconturile de decontare obținute pentru achitarea datoriilor înaintea
termenului normal de exigibilitate.
Potrivit OMFP 1802/2014, reducerile financiare primite de la furnizor reprezintă venituri ale perioadei, indiferent de perioada
la care se referă (contul 767 „Venituri din sconturi obţinute”). Reducerile financiare se calculează asupra netului comercial sau, dacă
nu s-au acordat reduceri comerciale, asupra preţului de vânzare.
401 = 767
Furnizori P- Venituri din sconturi obținute P+

La vânzător:
- dacă reducerea comercială este înscrisă în factura inițială, se scade din prețul de vânzare (din venit);
- dacă reducerea comercială se acordă prin factura ulterioară, se înregistrează în contul 709 ”Reduceri
comerciale acordate" (A).

Exemplul 2. Entitatea X vinde mărfuri alimentare către un client la preţul de 5.000 lei, remiză 4%, TVA
9%.
Varianta 1. Reducerea comercială acordată de vânzător este înscrisă în factura inițială.

 Mărfuri – preţ de vânzare............................. 5000 lei

 Remiză 4%.................................................... 200 lei
NET COMERCIAL 4800 lei
 TVA 9% x 4800............................................. 432 lei
TOTAL FACTURĂ 5232 lei

Înregistrarea mărfurilor vândute cu reduceri de preţ:

5232 lei 4111 = %
Clienţi 7015 4800 lei
4427 432 lei

Varianta 2. Reducerea comercială acordată ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se
evidențiază distinct în contul 709 "Reduceri comerciale acordate" (A).
a) înregistrarea vânzării cu factura inițială:
5450 lei 4111 = %
Clienţi 7015 5000 lei
4427 450 lei

b) înregistrarea reducerii comerciale acordate ulterior facturării:

% = 4111 218 lei
200 lei 709
Reduceri comerciale
acordate A+
18 lei 4427
TVA colectată

Reducerea financiară de natura scontului se calculează asupra netului comercial şi se contabilizează fie
la facturarea bunurilor vândute, fie la decontare. Scontul acordat clientului se evidenţiază la cheltuieli
financiare în contul 667 „Cheltuieli privind sconturile acordate”:
667 = 4111
Cheltuieli privind Clienți A-
sconturile acordate A+
 C.3. Contabilitatea avansurilor încasate de la clienți
Avansul reprezintă plata / încasarea parțială sau integrală a bunurilor și serviciilor, efectuată înainte de
data livrării ori prestării acestora.
Din punct de vedere contabil, avansurile acordate furnizorilor se înregistrează în contul 409 „Furnizori –
debitori”, A, pe conturi sintetice de gr. al II-lea, după natura bunurilor sau serviciilor cumpărate. (Vezi pct.
4.3.2. Particularități în contabilitatea stocurilor cumpărate)
Avansurile încasate de la clienți se înregistrează în contul 419 „Clienți creditori”, P (datorie).
Din punct de vedere fiscal, avansurile se facturează la momentul încasării lor iar exigibilitatea TVA
intervine la data la care se încasează avansul.
Exemplu:
Entitatea X încasează un avans de 2.000 lei, TVA 19%, de la un client căruia urmează să îi livreze mărfuri. Ul-
terior, se livrează mărfuri în valoare de 5.000 lei, TVA 19%, pe bază de factură. Se decontează diferența cu
ordin de plată.
La vânzător:
–  Înregistrarea facturii privind avansul:
2380 lei 4111 = 419 2000 lei
Clienți Clienți creditori P+
4427 380 lei

–  decontarea avansului, pe baza ordinului de plată:

5121 = 4111 2.380 lei

–  Livrarea bunurilor:
5950 lei 4111 = 707 5000 lei
4427 950 lei

–  Înregistrarea facturii de stornare a avansului:

(2380) lei 4111 = 419 (2000 ) lei
4427 (380) lei

–  decontarea diferenței de factură, pe baza ordinului de plată:

5121 = 4111 3.570 lei

La cumpărător:
–  Înregistrarea facturii privind avansul:
4091 = 401 2.380 lei
„Furnizori – deb. pt cump de stocuri” „Furnizori” 2.000 lei
4426     380 lei
 
–  decontarea avansului, pe baza ordinului de plată:
401 = 5121 2.380 lei

– achiziția bunurilor:
% = 401 5.950 lei
301 „Furnizori” 5.000 lei
4426     950 lei

–  Înregistrarea facturii de stornare a avansului:

%  = 401 (2.380 lei)
4091 (2.000 lei)
4426     (380 lei)

–  decontarea diferenței de factură, pe baza ordinului de plată:

401 = 5121 3.570 lei
 D. Contabilitatea operaţiilor de decontare a datoriilor şi creanţelor comerciale prin efecte de
comerţ

Efectele de comerţ sunt instrumente de plată şi de credit (titluri negociabile) prin care se reglementează
achitarea unor creanţe provenite din operaţiile comerciale (vânzări – cumpărări).
Fiind titluri negociabile, efectele de comerţ sunt creanţe transmisibile, adică pot trece din proprietatea
unei persoane în proprietatea alteia prin cedare sau vânzare.
Ca structură efectele de comerţ cuprind: cambia, biletul la ordin şi cecul.
Cambia. Este înscrisul prin care o persoană numită trăgător (furnizor), dă ordin unei alte persoane
numită tras (cumpărător) să plătească o sumă determinată la vedere sau la termen, unei terţe persoane numită
beneficiar.
Biletul la ordin. Este înscrisul prin care emitentul (cumpărător) se angajează să plătească la o anumită
dată o sumă determinată unei alte persoane numită beneficiar (vânzător).
Cecul. Este dispoziţia dată de către plătitor (cumpărător) unei bănci, la care are disponibil în cont, de a
achita o sumă de bani unui terţ, beneficiarul cecului (furnizor sau creditor).
Pentru contabilizarea operaţiilor de decontare a datoriilor şi creanţelor comerciale cu efecte de comerţ se
utilizează următoarele conturi:
 la cumpărător, contul 403 „Efecte de plătit”, sau 405 ”Efecte de plătit pentru imobilizări” P
 la vânzător conturile:
- 413 „Efecte de primit de la clienţi” A; ține evidența creanțelor de încasat pe bază de efecte de comerț;
- 5112 „Cecuri de încasat” A; ține evidenţa cecurilor depuse la bancă spre încasare.
- 5113 „Efecte de încasat” A; ține evidenţa biletelor la ordin si cambiilor depuse la bancă spre încasare.
Vanzatorul si cumparatorul inregistreaza comisionul bancar pentru decontarea sumelor in contul 627
„Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate”.
Exemplu. Entitatea X prestează servicii către entitatea Y decontabile cu un bilet la ordin cu plata la
scadență: preţul de vânzare 50.000 lei, TVA 19%. Comisionul bancar reţinut pentru decontarea biletului la
ordin 300 lei.
Operaţiile contabile la vânzător:
 prestarea serviciilor:
59.500 lei 4111 = 704 50.000 lei
Clienţi 4427 9.500 lei
 acceptarea biletului la ordin:
59.500 lei 413 = 4111 59.500 lei
Efecte de primit Clienţi
 depunerea biletului la ordin la bancă spre încasare:
59.500 lei 5113 = 413 59.500 lei
Efecte de încasat Efecte de primit
 încasarea biletului la ordin și plata comisionului bancar:
59.500 lei 5121 = 5113 59.500 lei
300 lei 627 = 5121 300 lei

Operaţiile contabile la cumpărător:

 achiziția serviciilor:
50.000 lei 628 = 401 59.500 lei
9500 lei 4426 Furnizori
 emiterea biletului la ordin și acceptarea acestuia de către furnizor:
59.500 lei 401 = 403 59.500 lei
 plata datoriei către furnizor și a comisionului:
59.500 lei 403 = 5121 59.800 lei
300 lei 627 Conturi la bănci în
lei
 Scontarea efectelor de comerţ intervine numai în cazul efectelor trase cu plata la termen. În limbajul financiar scontarea
este denumită operaţie de mobilizare a creditelor comerciale (ca efect al transformării creanţelor în lichidităţi înaintea termenului
de plată).
Prin scontare, banca achită condiţionat vânzătorului efectului de comerţ valoarea nominală mai puţin comisionul bancar
cuvenit şi scontul de decontare (dobânda calculată pe perioada de la plata efectului de comerţ până la scadenţa acestuia).
Plata condiţionată de către bancă a efectului de comerţ trebuie înţeleasă în sensul de creditare. Deşi banca are în contrapartida
plătită proprietatea asupra creanţei, vânzătorul efectului de comerţ rămâne răspunzător faţă de bancă dacă la scadenţă trasul are
dificultăţi financiare. Ca urmare, banca îşi recuperează valoarea nominală a efectului de la vânzător urmând ca acesta să urmeze
calea protestării (acţionării în judecată a trasului).
Pentru contabilizare se utilizează aceleaşi conturi ca la decontarea efectelor la vedere şi la termen cu următoarele
excepţii (la vânzător):
- utilizarea contului în afara bilanţului 8037 „Efecte scontate neajunse la scadenţă” ca urmare a creditării
condiţionate de către bancă a efectului de comerţ;
- utilizarea contului 5114 „Efecte remise spre scontare” în locul contului 5113 „Efecte de încasat”;
- utilizarea conturilor 627 „Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate” şi 667 „Cheltuieli privind sconturile
acordate” pentru reţinerile făcute de bancă reprezentând comisionul cuvenit şi scontul calculat.
Pentru contabilizarea operaţiilor, menţinem datele exemplului precedent cu următoarele precizări: cambia a fost
trasă cu plata la termen; scontarea s-a făcut cu 90 de zile înaintea scadenţei; rata dobânzii este de 8% pe an.
Operaţiile contabile la vânzător sunt:
 scontarea cambiei cu 90 de zile înaintea scadenţei:
60.000 lei 5114 = 413 60.000 lei
Efecte remise spre scontare Efecte de primit de la clienţi
 reţinerile făcute de bancă din valoarea nominală:
8%  90 zile
- scontul:  2% ;
360 zile
- valoarea scontului: 60.000 lei × 2% = 1.200 lei;
- comisionul bancar 300 lei.

300 lei 627 = 5114 1.500 lei

Cheltuieli cu serviciile Efecte remise spre scontare
bancare şi asimilate
1.200 lei 667
Cheltuieli privind
sconturile acordate
 încasarea sumei nete: 60.000 lei – 1.500 lei = 58.500 lei:
58.500 lei 5121 = 5114 58.500 lei
Conturi la bănci în lei Efecte remise spre scontare
 evidenţierea efectului de comerţ neajuns la scadenţă:
Debit 8037 „Efecte scontate neajunse la scadenţã” 60.000 lei
După recuperarea de către bancă a valorii nominale a efectului de comerţ la termen de la tras, pe baza comunicării făcute
vânzătorului efectului acesta îl scoate din evidenţă:
Credit 8037 „Efecte scontate neajunse la scadenţã” 60.0 i

1.
 Capitolul IV. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU TERȚII (CONTINUARE)

4.3. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU PERSONALUL ȘI CU ASIGURĂRILE SOCIALE

Salariul reprezintă remuneraţia primită de un salariat pentru munca prestată pentru şi sub autoritatea unui
angajator, persoană fizică sau juridică.
Sistemul de salarizare al unei entităţi are două componente: veniturile salariale şi formele de salarizare.
a) Veniturile salariale cuprind componentele salariilor şi anume:
 salariul de bază stabilit prin grile de salarizare în funcţie de diferite criterii: categoria
de personal, funcţii, nivel de calificare, nivel de retribuire ş.a. Salariul de bază stabilit prin
contract colectiv şi individual de muncă este folosit ca bază pentru calculul sporurilor;
 sporurile se acordă în funcţie de specificul activităţii entităţii şi de prevederile legale
pentru: condiţii deosebite de muncă: grele, nocive, izolare, stres etc; muncă suplimentară; munca
suplimentară efectuată în zilele de repaus săptămânal sau în zilele de sărbători legale; lucrul în
timpul nopţii; vechime în muncă; exercitarea unei funcţii suplimentare ş.a.;
 adaosurile la salariul de bază: premii acordate din fondul de premiere; prime;
 alte drepturi de personal: indemnizaţii pentru concedii de odihnă; indemnizaţii pentru
incapacitate temporară de muncă; avantajele în natură.
b) Formele de salarizare pot fi:
 salarizarea în regie sau după timp care se aplică personalului din compartimentele funcţionale şi
personalului auxiliar din structurile operative (de producţie);
 salarizarea în acord care se aplică personalului de bază din structurile operative.
Normarea muncii priveşte sistemul de norme de muncă şi de normative de personal. Norma de muncă
exprimă cantitatea de muncă necesară pentru efectuarea operaţiilor sau lucrărilor de către o persoană cu
calificare corespunzătoare, care lucrează cu intensitate normală, în condiţiile unor procese tehnologice şi de
muncă determinate. Se exprimă sub formă de: norme de timp (cantitatea de timp în ore sau minute pe unitatea
de produs), norme de producţie (cantitatea de produse pe unitatea de timp), sferă de atribuţii (pentru
muncitorii auxiliari) sau sub alte forme proprii fiecărei activităţi.
Calculul veniturilor şi reţinerilor din salariu se face în următoarea succesiune:
a) calculul venitului brut;
b) calculul venitului net;
c) calculul venitului net impozabil;
d) calculul venitului net de plată.
a) Calculul venitului brut - se face prin însumarea salariului de bază realizat cu sporurile, adaosurile şi
alte drepturi de personal. Exemple de calcul al salariului de bază:
- salariatul X dintr-un compartiment funcţional are salariul de bază lunar de 2.080 lei şi a lucrat toată luna.
Salariul de bază realizat este de 2.080 lei;
- salariatul A din atelierul de întreţinere şi reparaţii are salariul orar de 12 lei/oră şi a lucrat în luna
curentă 160 de ore. Salariul de bază realizat este: 160 ore × 15 lei/oră = 2.400 lei;
- salariatul B din secţia I lucrează în acord individual. Cantitatea de produse realizată în luna curentă este
de 110 de buc., tariful de plată fiind de 19 lei/buc. Salariul realizat: 110 buc. × 19 lei/buc. = 2.090 lei.
Exemple de calcul al sporurilor
Salariatul X beneficiază de spor de vechime de 20% şi de spor de calculator de 10%:
- sporul de vechime: 2.080 lei × 20% = 416 lei
- sporul de calculator: 2.080 lei × 10% = 208 lei
Venitul brut = 2.080 lei + 416 lei +208 lei = 2.704 lei

b) Calculul venitului net - se face ca diferenţă între venitul brut lunar şi contribuţiile obligatorii aferente
lunii în cauză. Acestea sunt:
- contribuţia la asigurările sociale (CAS) - 25% aplicată asupra venitului lunar brut;
- contribuţia la asigurările sociale de sănătate (CASS) - 10% aplicată asupra venitului lunar brut.
 În cazul salariatului X calculele sunt:
- CAS: 2.704 lei × 25% = 676 lei
- CASS: 2.704 lei × 10% = 270 lei
Total 946 lei
Venitul net = 2.704 lei – 946 lei = 1.758 lei
c) Calculul venitului net impozabil - se face ca diferenţă între venitul net şi alte sume, cum ar fi
deducerea personală acordată pentru luna respectivă.
Deducerea personală se acordă persoanelor fizice care au venituri lunare brute de până la 3.600 lei inclusiv:
- pentru persoanele care au venituri lunare brute de până la 1.950 lei deducerea se acordă diferenţiat în
funcţie de numărul de persoane în întreţinere;
- pentru persoanele cu venituri lunare brute între 1.951 lei şi 3.600 lei deducerile sunt degresive faţă de
cele din categoria precedentă.
Considerăm că deducerea personală stabilită pentru salariatul X cu venit lunar brut de 2.704 lei în
condiţiile în care are două persoane în întreţinere este de 590 lei (conform Lg. 227/2015 privind Codul Fiscal).
Venitul net impozabil = 1.758 lei – 590 lei = 1.168 lei

d) Calculul venitului net de plată se face ca diferenţă între venitul net şi reţinerile din venitul net:
impozit pe venitul din salarii, avans chenzinal, debite, rate, popriri etc. Impozitul pe venitul din salarii se
calculează prin aplicarea cotei de 10% asupra venitului net impozabil. În cazul salariatului X:
Impozitul pe salariu = 1.168 lei × 10% = 117 lei
Celelalte reţineri din salariu se deduc din venitul net de plată.
Considerând că salariatul X a încasat un avans din salariu de 700 lei, atunci:
Venitul net de plată
= 2.704 lei – (946 lei + 117 lei + 700 lei) = 941 lei
la chenzina a II-a
Contabilitatea decontărilor cu personalul se organizează cu ajutorul conturilor din grupa 42 „Personal şi
conturi asimilate”. Operaţiile privind decontările cu personalul privesc: plata avansului chenzinal, înregistrarea
datoriilor pentru munca prestată, decontarea datoriilor prin înregistrarea reţinerilor şi plata diferenţei datorate
(chenzina a II-a).

Contribuţiile datorate pentru asigurările sociale se referă la: contribuţia la asigurările sociale, contribuţia
la asigurările sociale de sănătate și contribuția asiguratorie pentru muncă.
Contribuţia la asigurările sociale (CAS). Este datorată lunar în limita cotelor procentuale aplicate la
bazele de calcul stabilite prin lege. Cotele de contribuții de asigurări sociale sunt următoarele:
a) 25% datorată de către persoanele fizice care au calitatea de angajați (salariați);
b) 4% datorată în cazul condițiilor deosebite de muncă, datorată de către persoanele fizice și juridice
care au calitatea de angajatori;
c) 8% datorată în cazul condițiilor speciale de muncă, de către persoanele fizice și juridice care au
calitatea de angajatori.
Baza de calcul al CAS o constituie:
 pentru angajați (salariaţi), veniturile brute realizate în luna de referinţă.
 pentru angajatori, totalul veniturilor brute realizate în luna de referinţă;
Contribuţia la asigurările sociale de sănătate (CASS). Se datorează de către persoanele fizice care au
calitatea de angajați (salariați) şi serveşte pentru constituirea Fondului naţional unic de asigurări sociale de
sănătate. Cota de contribuție de asigurări sociale de sănătate este de 10%, fiind aplicată la venitul brut lunar
realizat.
Contribuția asiguratorie pentru muncă (CAM). Este datorată de către persoanele fizice și juridice
care au calitatea de angajatori. Cota contribuției asiguratorie pentru muncă este de 2,25% iar baza de calcul o
reprezintă totalul veniturilor brute realizate în luna de referinţă.

Pentru înregistrarea în contabilitate a contribuțiilor pentru asigurări sociale se utilizează conturile din
grupa 43 „Asigurări sociale, protecţia socială şi conturi asimilate”:
 Operaţiile contabile:

a) plata avansului în sumă de 700 lei:

700 lei 425 = 5311 sau 5121 700 lei
Avansuri acordate Casa în lei /
personalului Conturi la bănci în lei

b) înregistrarea la sfârşitul lunii a cheltuielilor cu salariile datorate în sumă de 2704 lei:

2704 lei 641 = 421 2704 lei

Cheltuieli cu salariile Personal - salarii datorate
personalului
c) înregistrarea la sfârşitul lunii a reţinerilor făcute din salarii:
1.763 lei 421 = %
Personal – salarii datorate 425 700 lei
Avansuri acordate
personalului
4315 676 lei
Contribuţia de asigurări
sociale
4316 270 lei
Contribuţia de asigurări
sociale de sănătate
444 117 lei
Impozitul pe venituri de
natura salariilor
d) înregistrarea contribuției asiguratorii pentru muncă: 2.704 lei x 2,25% = 61 lei
61 lei 646 = 436 61 lei
Cheltuieli privind Contribuția asiguratorie
contribuția asiguratorie pentru muncă
pentru muncă

e) plata chenzinei a II-a:

941 lei 421 = 5311 sau 5121 941 lei
Personal - salarii datorate Casa în lei /
Conturi la bănci în lei

f) decontarea sumelor reţinute pe destinaţiile legale:

% = 5121 1124 lei
676 lei 4315 Conturi la bănci în lei
Contribuţia de asigurări
sociale
270 lei 4316
Contribuţia de asigurări
sociale de sănătate
61 lei 436
Contribuția asiguratorie
pentru muncă
117 lei 444
Impozitul pe venituri de
natura salariilor
 4.4. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU BUGETUL STATULUI

Datoriile fiscale privesc impozite, taxe şi contribuţii. În funcţie de modul de suportare de către plătitori,
acestea se grupează în două categorii:
a) Impozite şi taxe directe, suportate de cei care le plătesc: impozitul pe profit; impozitul pe venitul
microentităţilor; impozitul pe veniturile din salarii; impozitul pe dividende; impozite şi taxe locale etc.;
b) Impozite şi taxe indirecte, incluse în preţul bunurilor şi serviciilor: taxa pe valoarea adăugată; taxele
vamale; accizele; taxele pe jocuri de noroc; alte taxe: eliberare de licenţe, de autorizaţii de funcţionare etc.
Creanţele fiscale în relaţie cu bugetul statului privesc subvenţiile de primit şi vărsămintele efectuate în
plus.
A. Contabilitatea impozitului pe profit
Baza legală a impozitului pe profit: Legea 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările şi completările
ulterioare.
1. Plătitorii impozitului pe profit: persoanele juridice române, inclusiv pentru activităţile desfăşurate în
străinătate; persoanele juridice străine pentru activităţile desfăşurate în România; persoanele juridice române şi
străine pentru activităţile în asociere cu persoane fizice rezidente şi nerezidente.
2. Cotele de impozitare. Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de
16% cu excepţiile prevăzute de lege.
3. Calculul profitului impozabil. Profitul impozabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă
şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă
cheltuielile nedeductibile.
Profitul = Venituri - Cheltuieli efectuate - Veniturile + Cheltuielile
impozabil realizate din în scopul realizării neimpozabile nedeductibile
orice sursă veniturilor
Exemple de venituri neimpozabile:
 dividendele primite de la o persoană juridică română;
 veniturile din anularea cheltuielilor pentru care nu s-a acordat deducere, veniturile din reducerea sau
anularea provizioanelor pentru care nu s-a acordat deducere, precum şi veniturile din recuperarea
cheltuielilor nedeductibile;
 pierderea fiscală din anii precedenţi ş.a.
Exemple de cheltuielile nedeductibile:
 cheltuielile cu impozitul pe profit;
 amenzile şi penalităţile datorate autorităţilor române/străine;
 cheltuielile al căror nivel a depăşit limita de deductibilitate, cum ar fi: cheltuielile de protocol, cu
perisabilităţile, cu sponsorizarea, cu amortizarea ş.a.
4. Calculul şi plata impozitului pe profit. Impozitul pe profit se calculează, se contabilizează şi se
plăteşte trimestrial. Calculul impozitului pe profit se face pe bază de date cumulate de la începutul anului
potrivit relaţiei:
Impozitul pe profit = Profit impozabil × Cota de impozitare
Întrucât impozitul pe profit se calculează trimestrial pe bază de date cumulate, pentru plata trimestrială se calculează
impozitul pe profit datorat după relaţia:
Impozitul pe profit Impozitul pe profit cumulat
Impozitul pe cumulat de la începutul _ de la începutul anului până
=
profit datorat anului până la finele la finele trimestrului
trimestrului curent precedent
Declararea şi plata trimestrială a impozitului pe profit se fac până la data de 25 inclusiv a primei luni
următoare încheierii trimestrelor I-III. Definitivarea şi plata impozitului pe profit aferent anului fiscal se
efectuează până la termenul de depunere a declaraţiei privind impozitul pe profit, respectiv 25 martie a anului
următor.
Conturile utilizate pentru evidenţierea impozitului pe profit sunt:
 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit”, şi
 4411 „Impozitul pe profit”.
 Exemplu: În trimestrul I N cheltuielile totale efectuate (clasa 6) sunt de 300.000 lei şi veniturile totale
realizate (clasa 7) sunt de 400.000 lei. Se consideră că toate cheltuielile şi veniturile sunt recunoscute de
fiscalitate, deci profitul contabil este egal cu profitul impozabil. Cota de impozitare este de 16%.
Operaţii contabile:
 repartizarea cheltuielilor şi veniturilor asupra rezultatului exerciţiului:
300.000 lei 121 = Conturi din clasa 6 300.000 lei
Profit sau pierdere Cheltuieli

400.000 lei Conturi din clasa 7 = 121 400.000 lei

Venituri Profit sau pierdere
 calculul şi înregistrarea impozitului pe profit: 100.000 lei × 16% = 16.000 lei:
16.000 lei 691 = 4411 16.000 lei
Cheltuieli cu Impozitul pe profit
impozitul pe profit
 închiderea contului 691 prin contul 121:
16.000 lei 121 = 691 16.000 lei
Profit sau pierdere Cheltuieli cu impozitul
pe profit
 plata impozitului pe profit:
16.000 lei 4411 = 5121 16.000 lei
Impozitul pe profit Cheltuieli cu impozitul
pe profit

Variante:
a) Presupunem că în trimestrul al II-lea impozitul pe profit calculat, cumulat de la începutul anului
(ianuarie – iunie), este de 34.000 lei.
Operaţii contabile:
 impozitul datorat pentru trimestrul II ar fi de: 34.000 lei – 16.000 lei = 18.000 lei:
18.000 lei 691 = 4411 18.000 lei
Cheltuieli cu Impozitul pe profit
impozitul pe profit
 închiderea contului 691 prin contul 121:
18.000 lei 121 = 691 18.000 lei
Profit sau pierdere Cheltuieli cu impozitul
pe profit
 plata impozitului pentru trimestrul al II-lea:
18.000 lei 4411 = 5121 18.000 lei

b) Presupunem că în trimestrul al III-lea impozitul pe profit calculat, cumulat de la începutul anului

(ianuarie – septembrie), este de 25.000 lei.
Operaţii contabile:
 diferenţa dintre impozitul calculat cumulat de 25.000 lei şi impozitul plătit pentru trimestrele I şi
II de 34.000 lei, adică 9.000 lei, reprezintă impozit pe profit plătit în plus și care trebuie recuperat de la
buget:
9.000 lei 4411 = 691 9.000 lei
Impozitul pe profit Cheltuieli cu impozitul
pe profit
 închiderea contului 691 prin contul 121:
18.000 lei 691 = 121 18.000 lei
Cheltuieli cu Profit sau pierdere
impozitul pe profit
 4.4. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR CU BUGETUL STATULUI (CONTINUARE)
B. Contabilitatea taxei pe valoarea adăugată
TVA este o taxă generală de consum ce cuprinde toate fazele circuitului economic. Din punct de vedere
fiscal este un impozit indirect ce se aplică asupra operaţiilor privind transferul proprietăţii bunurilor şi
serviciilor.
Baza legală a TVA: Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal cu modificările şi completările ulterioare.
1. Sfera de aplicare a operaţiilor supuse TVA: operaţiunile care au ca obiect transferul proprietăţii
bunurilor şi serviciilor şi care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
 constituie o livrare de bunuri sau prestare de servicii efectuată cu plată;
 locul de livrare a bunurilor sau de prestare a serviciilor este considerat a fi în România;
 operaţiunile să fie efectuate de persoane impozabile;
 operaţiunile să rezulte din activităţi economice: producţie, prestări de servicii, comerţ ş.a.
2. Faptul generator şi exigibilitatea
Faptul generator al taxei reprezintă momentul când apare obligaţia entităţii de a plăti TVA. Regula:
faptul generator ia naştere în momentul livrării bunurilor şi serviciilor.
Exigibilitatea reprezintă momentul când organul fiscal pretinde plata TVA. Regula: exigibilitatea apare
concomitent cu faptul generator.
Precizare: Prin excepţie de la regula menţionată mai sus, opţional se poate aplica sistemul „TVA la
încasare”, conform căruia exigibilitatea TVA intervine la data încasării contravalorii integrale sau parţiale a
livrării de bunuri ori a prestării de servicii.
3. Regimurile şi cotele de impozitare
Operaţiunile incluse în sfera TVA se împart în următoarele categorii: a) operaţiuni taxabile; b) operaţiuni
scutite cu drept de deducere; c) operaţiuni scutite fără drept de deducere; d) operaţiuni de import şi achiziţii
intracomunitare scutite de TVA; e) operaţiunile scutite fără drept de deducere, efectuate de entităţile mici care
aplică regimul special de scutire; f) operațiuni pentru care se aplică regimul special pentru agricultori.
4. Baza de impozitare este constituită din:
 contrapartida obţinută sau care urmează a fi obţinută de furnizor din partea cumpărătorului,
inclusiv subvenţiile direct legate de preţul acestor operaţiuni;
 preţurile de achiziţie sau costul de producţie determinat pentru scopuri cum ar fi: utilizarea
bunurilor achiziţionate sau fabricate ce nu au legătură cu activitatea economică sau pentru a fi puse la
dispoziţie, în vederea utilizării în mod gratuit, altor persoane fizice sau juridice, dacă TVA aferentă
acestor bunuri a fost dedusă.
În baza de impozitare a TVA se cuprind şi impozitele şi taxele dacă prin lege nu se prevede altfel,
precum şi cheltuielile accesorii (comisioane, cheltuieli de ambalare, transport, asigurare), decontate
cumpărătorului.
5. Regimul deducerilor
Deducerea constă în scăderea TVA deductibilă din TVA colectată. Dreptul de deducere apare în
momentul în care TVA deductibilă devine exigibilă şi se exercită asupra operaţiunilor taxabile, operaţiunilor
scutite cu drept de deducere şi altor operaţiuni prevăzute de Codul fiscal. Persoanele impozabile care
efectuează operaţiuni care dau drept de deducere dar şi operaţiuni care nu dau drept de deducere, determină
TVA de dedus astfel:
 pentru bunurile şi serviciile achiziţionate destinate exclusiv realizării de operaţiuni care dau
drept de deducere, TVA aferentă se deduce integral; operaţiunile se înscriu în jurnalul de cumpărări;
 pentru bunurile şi serviciile achiziţionate destinate exclusiv realizării de operaţiuni care nu
dau drept de deducere, TVA nu se deduce; și aceste operaţiuni se înscriu în jurnalul de cumpărări;
6. Regularizarea şi rambursarea taxei
Dreptul de deducere a TVA se exercită lunar / trimestrial prin scăderea TVA deductibilă din TVA
colectată pentru ansamblul operaţiilor efectuate în luna în cauză. Dacă TVA colectată este mai mare decât
TVA dedusă, diferenţa este TVA de plată. Dacă TVA dedusă este mai mare decât TVA colectată, diferenţa
este denumită „suma negativă a TVA”.
După determinarea TVA de plată sau a sumei negative a TVA pentru operaţiile din perioada fiscală de
raportare, se efectuează regularizarea TVA prin decontul de TVA, astfel:
 se determină suma negativă a TVA cumulată prin însumarea sumei negative a taxei din
perioada fiscală de raportare cu soldul sumei negative a taxei din decontul perioadei fiscale
precedente, dacă nu a fost solicitat a fi rambursat;
 se determină TVA de plată cumulată prin însumarea TVA de plată din perioada fiscală de
raportare cu TVA de plată neachitată din perioada fiscală anterioară (soldul TVA de plată);
  regularizarea diferenţelor:
- dacă TVA de plată cumulată este mai mare decât suma negativă a TVA cumulată, rezultă
un sold de TVA de plată în perioada fiscală de raportare;
- dacă suma negativă a TVA cumulată este mai mare decât TVA de plată cumulată, rezultă
un sold al sumei negative al TVA în perioada fiscală de raportare.
Soldul negativ al TVA reprezintă TVA de recuperat care se poate regulariza în două modalităţi:
 prin solicitarea rambursării, bifând caseta corespunzătoare din decontul TVA;
 prin reportarea soldului sumei negative în decontul perioadei fiscale următoare.
Contabilitatea operaţiilor privind TVA se realizează cu ajutorul contului 442 „Taxa pe valoarea
adăugată”.
 Contul 4423 „TVA de plată” (P). Este cont de datorii fiscale care înregistrează în credit, la sfârşitul
lunii, TVA de plată, iar în debit achitarea obligaţiei prin compensare cu suma negativă a TVA din perioada
precedentă şi prin plata diferenţei.
 Contul 4424 „TVA de recuperat”(A). Este cont de creanţe fiscale care înregistrează în debit, la
sfârşitul lunii, TVA de recuperat, iar în credit stingerea creanţei prin compensare cu TVA de plată din perioada
precedentă, prin compensare cu alte impozite şi taxe datorate bugetului de stat şi/sau prin încasarea diferenţei /
sumei de la buget.
 Contul 4426 „TVA deductibilă” (A). Este cont de creanţe fiscale care înregistrează în debit, în cursul
lunii, TVA deductibilă aferentă bunurilor şi serviciilor achiziţionate cu drept de deducere, iar în credit, la
sfârşitul lunii, TVA nedeductibilă trecută pe cheltuieli, TVA deductibilă compensată cu TVA colectată şi TVA
de recuperat de la buget. Nu are sold la sfârșitul perioadei.
 Contul 4427 „TVA colectată” (P). Este cont de datorii fiscale care înregistrează în credit, în cursul
lunii, TVA colectată aferentă bunurilor şi serviciilor vândute impozabile, iar în debit, la sfârşitul lunii, TVA
colectată compensată cu TVA dedusă şi TVA de plată. Nu are sold la sfârșitul perioadei.
 Contul 4428 „TVA neexigibilă” (B). Este cont de creanţe sau de datorii fiscale cu funcţie contabilă de
activ sau de pasiv, după caz. Înregistrează în debit TVA neexigibilă aferentă: cumpărărilor fără facturi;
preţului cu amănuntul al mărfurilor vândute; TVA aferentă facturilor emise (înregistrată anterior în credit);. În
creditul contului se înregistrează TVA neexigibilă aferentă: vânzărilor fără facturi; inclusă în preţul cu
amănuntul al mărfurilor cumpărate; TVA aferentă facturilor sosite (înregistrată anterior în debit).
Exemplu: Entitatea realizează exclusiv operaţii de cumpărare-vânzare cu drept de deducere a TVA
- cumpărări de materii prime: preţ de cumpărare 100.000 lei, TVA 19%;
- vânzări de produse finite: 250.000 lei, TVA 19%;
Operaţiile contabile:
 cumpărarea de materii prime de la furnizori:
100.000 lei 301 = 401 119.000 lei
19.000 lei 4426
 vânzarea de produse finite clienţilor interni:
297.500 lei 4111 = 7015 250.000 lei
4427 47.500 lei
Regularizarea TVA: TVA colectată mai mare decât TVA deductibilă
 compensarea TVA deductibilă cu TVA colectată:
19.000 lei 4427 = 4426 19.000 lei
TVA colectată TVA deductibilă
 evidenţierea TVA de plată (sold cont 4427): 47.500 lei – 19.000 lei = 28.5 00 lei:
28.500 lei 4427 = 4423 28.500 lei
TVA colectată TVA de plată
 plata către buget a TVA de plată de 28.500 lei:
28.500 lei 4423 = 5121 28.500 lei
TVA de plată Conturi la bănci în lei
Varianta 2. TVA colectată mai mică decât TVA deductibilă
Presupunem TVA colectată (credit 4427) de 50.000 lei şi TVA deductibilă (debit 4426) de 60.000 lei:
 compensarea TVA deductibilă cu TVA colectată:
50.000 lei 4427 = 4426 50.000 lei
TVA colectată TVA deductibilă
 evidenţierea TVA de recuperat (sold cont 4426): 60.000 lei – 50.000 lei = 10.000 lei:
10.000 lei 4424 = 4426 10.000 lei
 TVA de recuperat TVA deductibilă
 încasarea sumei negative a TVA de la buget:
10.000 lei 5121 = 4424 10.000 lei
Conturi la bănci în lei TVA de recuperat

a) Operaţiunile taxabile sunt impozitate cu cota standard de 19% aplicată asupra bazei de impozitare şi
cu cotele reduse de 9% (alimente, medicamente, proteze, produse ortopedice) şi 5% (livrări de cărţi, manuale
şcolare, ziare, dreptul de intrare la muzee, castele, grădini zoologice, livrări de locuinţe etc.). Pentru aceste
operaţiuni: la achiziţionarea bunurilor şi serviciilor se plăteşte TVA (deductibilă) furnizorului; la vânzare se
încasează de la client TVA (colectată); diferenţa dintre TVA colectată şi TVA deductibilă se regularizează cu
bugetul statului.
b) Operaţiuni scutite cu drept de deducere. Pentru aceste operaţiuni: la achiziţionarea bunurilor şi
serviciilor se plăteşte TVA (deductibilă) furnizorului; la vânzare sunt scutite de TVA; regularizarea TVA
deductibilă se face prin deducerea ei din TVA colectată provenită de la operaţiunile taxabile. În această
categorie se cuprind: exportul de bunuri; transportul şi prestările de servicii legate de export; livrările
intracomunitare către o persoană care îi comunică furnizorului un cod valabil de înregistrare în scopuri de
TVA ş.a.
c) Operaţiuni scutite fără drept de deducere. Pentru aceste operaţiuni: la achiziţionarea bunurilor şi
serviciilor se plăteşte TVA furnizorului dar ea se include în costul de achiziţie; vânzările și prestările sunt
scutite de TVA. În această categorie se cuprind operaţiunile desfăşurate de persoane a căror activitate nu
urmăreşte obţinerea de profit: spitale, sanatorii, învăţământ, asistenţă şi/sau protecţie socială ş.a.
d) Operaţiuni de import şi achiziţii intracomunitare scutite de TVA. Pentru aceste operaţiuni nu se
datorează TVA în vamă, iar la vânzarea bunurilor nu se percepe TVA. În această categorie se cuprind
operaţiunile privind: bunurile importate a căror livrare în România este scutită de TVA; bunurile importate
primite gratuit cu titlu de ajutoare sau donaţii cu scop umanitar, social, cultural etc.; bunurile importate
destinate comercializării în regim duty-free ş.a.
e) Operaţiuni scutite fără drept de deducere efectuate de entităţile mici care aplică regimul special
de scutire. Pentru aceste operaţiuni nu se datorează taxa şi nu este permisă deducerea taxei datorate sau
achitate pentru achiziţii. Regimul special de scutire poate fi aplicat de persoanele impozabile stabilite în
România a căror cifră de afaceri anuală, declarată sau realizată, este inferioară plafonului de 88.500 euro
(300.000 lei).
IMPOZITE ;I TAXE LOCALE

IMPOZIT PE DIVIDENDE
 7. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎN CADRUL GRUPULUI
ŞI CU ASOCIAŢII
Diferite strategii având ca scop creşterea performanţei şi pe această bază dezvoltarea activităţii determină unirea
eforturilor unor entităţi sub forme ca: grupuri de entităţi şi asocieri în participaţie fără ca autonomia şi perspectiva
economică şi juridică a lor să fie afectate.
Operaţiile generate de astfel de strategii, efectuate între entităţile componente ale grupului sau între entităţi şi asociaţi sunt foarte
variate, putând avea ca obiect: subscrieri şi retrageri de capital social; acordări sau restituiri de ajutoare financiare în cadrul entităţilor din
cadrul grupului; acordări şi retrageri de resurse băneşti ale acţionarilor sau asociaţilor ş.a. Rezultă că astfel de operaţii se finalizează prin
decontări care îmbracă forma datoriilor şi creanţelor: datorii pentru fondurile primite, creanţe pentru fondurile avansate.
Contabilitatea curentă a operaţiilor privind decontările în cadrul grupului şi cu asociaţii cuprinde: decontările între
entităţile afiliate, cele privind interesele de participare, sumele datorate acţionarilor / asociaţilor, decontările cu acţionarii /
asociaţii privind capitalul, dividendele de plată şi decontările din operaţii în participaţie.
7.1. Decontările între entităţile afiliate
Se referă explicit la decontările în cadrul grupului. În literatura contabilă, grupul este definit ca un ansamblu de entităţi
(societăţi) constituit dintr-o entitate mamă (dominantă), care exercită direct sau indirect controlul asupra celorlalte entităţi
(societăţi) din grup denumite filiale sau entităţi afiliate.
Pentru contabilizarea operaţiilor se utilizează contul 451 „Decontări între entităţile afiliate” dezvoltat pe două
conturi sintetice de gradul II:
4511. Decontări între entităţile afiliate
4518. Dobânzi aferente decontărilor între entităţile afiliate
Ca orice conturi de decontări, contul 451 „Decontări între entităţile afiliate” este bifuncţional (activ/pasiv). În
debit se înregistrează creanţele faţă de entităţile din cadrul grupului reprezentând: sumele avansate acestora
(împrumuturi), dobânzile de primit, veniturile din vânzări de imobilizări financiare, din dividende ş.a. În credit se
înregistrează stingerea creanţelor şi datoriile pentru bunurile sau valorile primite. Soldul contului, debitor sau creditor
reflectă, după caz, creanţele sau datoriile faţă de entităţile din cadrul grupului.
Exemplu. Societatea mamă X vinde filialei B o parte din titlurile de participare deţinute la filiala C: preţ de vânzare
40.000 lei, cost de achiziţie 35.000 lei şi primeşte de la filiala B diferite materii prime al căror preţ de înregistrare este de 18.000
lei.
Operaţiile la societatea mamă X:
 vânzarea titlurilor de participare la preţ de vânzare 40.000 lei:
40.000 lei 4511 = 7641 40.000 lei
Decontări între Venituri din imobilizări
entităţile afiliate financiare cedate
 încasarea titlurilor de participare vândute:
40.000 lei 5121 = 4511 40.000 lei
Conturi la bănci în lei Decontări între entităţile afiliate
 primirea materiilor prime de la filiala B, preţ de înregistrare 18.000 lei:
18.000 lei 301 = 4511 18.000 lei
Materii prime Decontări între entităţile afiliate
Operaţiile la filiala B:
 cumpărarea titlurilor de participare şi plata lor:
40.000 lei 261 = 4511 40.000 lei
Acţiuni deţinute la Decontări între entităţile
entităţile afiliate afiliate
40.000 lei 4511 = 5121 40.000 lei
Decontări între entităţile afiliate Conturi la bănci în lei
 livrarea materiilor prime societăţii mamă la preţul de înregistrare de 18.000 lei:
18.000 lei 4511 = 301 18.000 lei
Decontări între entităţile afiliate Materii prime

7.2. Decontările cu entităţile asociate şi entităţile controlate în comun

Decontările cu entităţile asociate şi cu entităţile controlate în comun sunt determinate de existenţa relaţiilor cu
societăţile din cadrul grupului de care entitatea este legată prin interese de participare. Interesele de participare reprezintă
interesele deţinute de o entitate în acţiunile altei entităţi, pe termen lung, în scopul garantării contribuţiei la activităţile
entităţii respective. Interesele în acţiuni includ interesele ce pot fi convertite într-o participaţie în acţiuni şi opţiunea de a
achiziţiona acţiuni sau orice fel de participaţii, fără a se ţine seama de faptul că acţiunile la care se referă pot fi după
conversie sau după exercitarea opţiunii neemise.
Interesele de participare cuprind investiţiile în entităţile asociate şi investiţiile strategice. O participare de 10% sau
mai mult presupune că este o investiţie strategică, dacă nu se demonstrează contrariul.
Pentru contabilizarea operaţiilor se utilizează contul 453 „Decontări cu entităţile asociate şi entităţile controlate în
comun”, dezvoltat pe două conturi sintetice de gradul II:
4531. Decontări cu entităţile asociate şi entităţile controlate în comun
 4538. Dobânzi aferente decontărilor cu entităţile asociate şi entităţile controlate în comun
Contul 453 „Decontări cu entităţile asociate şi entităţile controlate în comun” este bifuncţional. În debit se înregistrează
creanţele faţă de entităţile de care entitatea este legată prin interese de participare: împrumuturi acordate, dobânzi de primit,
dividende de încasat, vânzări de imobilizări financiare ş.a. În credit se înregistrează stingerea creanţelor prin încasare şi datoriile
faţă de entităţile de care entitatea este legată prin interese de participare. Soldul debitor sau creditor reflectă creanţele, respectiv
datoriile faţă de entităţile de care entitatea este legată prin interese de participare.
7.3. Sume datorate acţionarilor / asociaţilor
Sunt situaţii în care acţionarii / asociaţii depun, la solicitarea entităţii, sume de bani sau lasă în contul curent al entităţii
sume reprezentând dividendele cuvenite. În ambele situaţii sumele sunt purtătoare de dobânzi. Încasarea sumelor depuse sau
lăsate în cont şi a dobânzilor cuvenite se face la termenele convenite.
Contul utilizat pentru înregistrarea operaţiilor este 455 „Sume datorate acţionarilor/asociaţilor” (cont de pasiv)
dezvoltat pe următoarele conturi de gradul II:
4551. Acţionari/asociaţi – conturi curente
4558. Acţionari/asociaţi – dobânzi la conturi curente
Exemplu. La 1.05.N entitatea X primeşte un împrumut de la diverşi acţionari în sumă de 12.000 lei pe o perioadă de 9
luni. Dobânda convenită este 6% pe an.
 1.05.N: depunerea sumei de 12.000 lei în contul curent:
12.000 lei 5121 = 4551 12.000 lei
Conturi la bănci în lei Acţionari/asociaţi – conturi
curente
 31.12.N: calculul şi înregistrarea dobânzii datorate pentru N: 12.000 lei × 6% × 8/12 luni = 480 lei:
480 lei 666 = 4558 480 lei
Cheltuieli privind Acţionari/asociaţi –
dobânzile dobânzi la conturi curente
 1.02.N+1: calculul şi înregistrarea dobânzii datorate pentru N+1: 12.000 lei × 6% × 1/12 = 60
lei:
60 lei 666 = 4558 60 lei
Cheltuieli privind Acţionari/asociaţi –
dobânzile dobânzi la conturi curente
 1.02.N+1: restituirea sumelor datorate şi plata dobânzii totale de 540 lei (480 lei + 60 lei):
12.000 lei 4551 = 5121 12.540 lei
Acţionari/asociaţi – Conturi la bănci în lei
conturi curente
540 lei 4558
Acţionari/asociaţi –
dobânzi la conturi curente
8. CONTABILITATEA DEBITORILOR ŞI CREDITORILOR DIVERŞI
Debitorii şi creditorii diverşi delimitează creanţele şi datoriile altele decât cele curente, din exploatare. Conturile
utilizate pentru astfel de operaţii sunt: 461 „Debitori diverşi” şi 462 „Creditori diverşi”.
Exemple de operaţii:
 pentru debitorii diverşi:
- vânzarea de acţiuni deţinute ca titluri de participare:
10.000 lei 461 = 7641 10.000 lei
Debitori diverşi Venituri din imobilizări
financiare cedate
- lipsuri la recepţia bunurilor cumpărate din vina terţilor (de exemplu a transportatorului), la nivelul sumei
formate din preţul de cumpărare plus TVA aferentă:
500 lei 461 = 401 500 lei
Debitori diverşi Furnizori
 pentru creditorii diverşi:
- sume datorate terţilor reprezentând despăgubiri şi penalităţi:
900 lei 6588 = 462 900 lei
Alte cheltuieli de exploatare Creditori diverşi
- sume încasate în contul curent şi necuvenite:
1.000 lei 5121 = 462 1.000 lei
Conturi la bănci în lei Creditori diverşi

9. CONTABILITATEA DECONTĂRILOR ÎN CADRUL UNITĂŢII

Există entităţi ale căror particularităţi determină organizarea activităţii în subunităţi fără personalitate juridică care
conduc contabilitatea până la nivelul balanţei de verificare. Periodic, subunităţile transmit unităţii balanţele de verificare
în vederea centralizării şi întocmirii situaţiilor financiare.
 În cursul activităţii, între unitate şi subunităţi, precum şi între subunităţi, au loc transferuri de valori materiale şi băneşti care,
pentru unitate sau subunităţile care efectuează transferul, sunt asimilate creanţelor, iar pentru cele care le primesc sunt asimilate
datoriilor.
Subunităţile nu au relaţii cu bugetul statului, toate impozitele şi taxele datorate decontându-se prin intermediul unităţii. În
acest scop, subunităţile transmit unităţii cu notă de debitare-creditare, impozitele şi taxele datorate şi, eventual, de recuperat.
Pentru contabilizarea operaţiilor se utilizează conturile din grupa 48 „Decontări în cadrul unităţii”:
481. Decontări între unitate şi subunităţi
482. Decontări între subunităţi
Exemple de operaţii:
Unitatea transferă subunităţii A piese de schimb în sumă de 400 lei şi primeşte de la subunitate ambalaje în sumă
de 100 lei.
 înregistrarea operaţiilor la unitate:
400 lei 481 = 3024 400 lei
Decontări între Piese de schimb
unitate şi subunităţi
100 lei 381 = 481 100 lei
Ambalaje Decontări între unitate şi
subunităţi
 înregistrarea operaţiilor la subunitatea A:
400 lei 3024 = 481 400 lei
Piese de schimb Decontări între unitate şi
subunităţi
100 lei 481 = 381 100 lei
Decontări între unitate şi Ambalaje
subunităţi
10. CONTABILITATEA DEPRECIERII CREANŢELOR
Similar celorlalte deprecieri, deprecierea creanţelor se constată la sfârşitul exerciţiului financiar în situaţia în care
valoarea nominală a creanţelor este mai mare decât valoarea probabilă de încasat (valoarea de inventar).
Calculul şi contabilizarea deprecierii creanţelor necesită o grupare a lor potrivit cerinţelor contabile. Din acest punct de
vedere creanţele sunt grupate după două criterii:
1. După natura operaţiilor efectuate, în funcţie de care se disting:
 creanţe financiare. Provin din operaţii privind imobilizările financiare, iar deprecierile
constatate generează cheltuieli financiare;
 creanţe comerciale. Provin din vânzări-cumpărări de bunuri obiect al activităţii de exploatare,
iar deprecierile constatate generează cheltuieli de exploatare. Deţin cea mai mare pondere în totalul creanţelor;
 creanţe-decontări în cadrul grupului. Provin din decontările între entităţile grupului, iar
deprecierile constatate generează cheltuieli financiare;
 creanţe-debitori diverşi. Provin din operaţii diverse, iar deprecierile constatate generează
cheltuieli de exploatare.
2. După gradul de recuperare se disting:
 creanţe certe. Sunt creanţele care nu prezintă riscuri de neîncasare;
 creanţe incerte sau în litigiu. Sunt creanţele a căror recuperare este incertă datorită situaţiei
financiare precare a debitorului, iar cele în litigiu sunt cele contestate ca valoare de către debitori;
 creanţe irecuperabile. Sunt creanţe definitiv pierdute din diferite cauze: dispariţia debitorului,
eşuarea procedurilor de recuperare etc.
Ajustările pentru deprecierea creanţelor se calculează şi se înregistrează doar pentru creanţele incerte sau în litigiu care
sunt trecute în această categorie (din categoria creanţelor certe) la finele exerciţiului financiar.
Calculul ajustărilor se face pentru fiecare creanţă prin estimări proprii ale fiecărei entităţi. Dacă, de exemplu,
pentru clientul X gradul probabil de încasare se apreciază la 80% (din valoarea creanţei exclusiv TVA), rezultă că
deprecierea este de 20%. Considerând valoarea creanţei inclusiv TVA de 1.200 lei, din care TVA 200 lei, deprecierea
calculată este de: 1.000 lei × 20% = 200 lei.
Contabilitatea operaţiilor privind deprecierea creanţelor se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 49 „Ajustări
pentru deprecierea creanţelor”:
491. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - clienţi
495. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - decontări în cadrul grupului şi cu acţionarii/asociaţii
496. Ajustări pentru deprecierea creanţelor - debitori diverşi
Sunt conturi de pasiv. În credit se înregistrează constituirea şi suplimentarea ajustărilor, în debit diminuarea sau anularea lor;
soldul creditor exprimă ajustările existente.
Exemplu. Entitatea X are o creanţă în litigiu în sumă de 1.200 lei. La finele exerciţiului N trece creanţa în
categoria creanţelor în litigiu, calculează şi înregistrează deprecierea (gradul estimat de recuperare 70%), iar în N+1
înregistrează operaţiile rezultate după judecarea litigiului.
Operaţiile la 31.12.N:
  trecerea creanţei în categoria creanţelor în litigiu, 1.200 lei:
1.200 lei 4118 = 4111 1.200 lei
Clienţi incerţi sau în litigiu Clienţi
 calculul şi înregistrarea deprecierii: 1.000 lei × 30% = 300 lei:
300 lei 6814 = 491 300 lei
Cheltuieli de exploatare privind Ajustări pentru deprecierea
ajustările pentru deprecierea creanţelor - clienţi
activelor circulante
În N+1, după judecarea litigiului, se pot ivi două situaţii:
a) Încasarea creanţei, care implică înregistrarea a două operaţii:
 încasarea propriu-zisă a creanţei de 1.200 lei:
1.200 lei 5121 = 4118 1.200 lei
Conturi la bănci în lei Clienţi incerţi sau în litigiu
 anularea ajustării pentru depreciere de 300 lei:
300 lei 491 = 7814 300 lei
Ajustări pentru deprecierea Venituri din ajustări pentru
creanţelor – clienţi deprecierea activelor circulante
b) Starea de insolvabilitate a clientului care implică următoarele operaţii:
 pierderea din creanţe:
1.000 lei 654 = 4118 1.200 lei
Pierderi din creanţe şi Clienţi incerţi sau în litigiu
debitori diverşi
200 lei 4427
TVA colectată
 anularea ajustării pentru depreciere de 300 lei:
300 lei 491 = 7814 300 lei
Ajustări pentru deprecierea Venituri din ajustări pentru
creanţelor - clienţi deprecierea activelor circulante
 urmărirea în continuare a creanţei, până la prescripţie:
Debit 8034 „Debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare” 1.200 lei
Dacă în perioada de prescripţie apare posibilitatea recuperării creanţei, atunci:
 se reactivează creanţa:
1.200 lei 4111 = 754 1.000 lei
Clienţi Venituri din creanţe
reactivate şi debitori diverşi
4427 200 lei
TVA colectată
 se scoate din evidenţă creanţa reactivată:
Credit 8034 „Debitori scoşi din activ, urmăriţi în continuare”   1.200 lei
 se încasează creanţa reactivată:
1.200 lei 5121 = 4111 1.200 lei
Conturi la bănci în lei Clienţi

11. ÎNTREBĂRI DE AUTOEVALUARE

1. Definiţi datoriile şi creanţele entităţii şi prezentaţi criteriile de clasificare a lor în contabilitate.
2. După ce criterii se grupează datoriile şi creanţele comerciale şi cum influenţează ele organizarea contabilităţii ?
3. Care este structura reducerilor de preţ acordate de furnizori şi metodologia de contabilizare a scontului de
decontare ?
4. Cum se calculează venitul brut lunar din salarii ? Dar venitul net, venitul net impozabil şi venitul net de plată ?
5. Ce înţelegeţi prin operaţii scutite de TVA cu drept de deducere şi operaţii scutite de TVA fără drept de deducere ?
6. Pentru care operaţii se calculează şi se înregistrează TVA neexigibilă ? Când şi cum se evidenţiază exigibilitatea
TVA ?
7. Pentru care creanţe se calculează deprecieri şi cum se efectuează calculul şi regularizarea ajustărilor pentru
deprecierea lor ?
b) Datorii şi creanţe comerciale interne cu decontarea la termen
După cum s-a precizat, acestea sunt purtătoare de dobânzi, vânzarea fiind asociată unei operaţii de finanţare
(vânzătorul îşi imobilizează fonduri pe perioada de creditare, iar cumpărătorul beneficiază de fonduri atrase). TVA se
aplică numai asupra preţului de vânzare nu şi asupra dobânzii.
Exemplu. S.C. PROD S.A. cumpără de la S.C. MIN S.A. materii prime pe credit comercial cu plata după 12 luni
de la livrare: preţul de vânzare 8.000 lei, rata dobânzii 10% pe an, TVA 20%. Cuprinsul facturii:

- preţ de vânzare.................8.000 lei

- TVA 20% × 8.000 lei ......1.600 lei
- dobânda 10%.......................800 lei
 Total 10.400 lei
Operaţiile contabile:
 la cumpărător, recepţia materiilor primite cumpărate pe credit comercial:
8.000 lei 301 = 401 10.400 lei
Materii prime Furnizori
800 lei 666
Cheltuieli privind dobânzile
1.600 lei 4426
TVA deductibilă
 la vânzător, livrarea produselor finite:
10.400 lei 4111 = 7015 8.000 lei
Clienţi Venituri din vânzarea
produselor finite
766 800 lei
Venituri din dobânzi
4427 1.600 lei
TVA colectată