TEMATICA CONTABILITATE FINANCIARA I, AN II , SEM.

I
CONTABILITATEA CAPITALURILOR
Capitalurile entitatii se grupeaza in:
capitaluri proprii
- provizioane
- datorii pe termen lung
CONTABILITATEA CAPITALURILOR PROPRII –
Capitalurile prorii reprezinta interesul rezidual al actionarilor sau asociatilor in
activele unei entitati dupa deducerea tuturor datoriilor sale.Acestea asigura finanta-
rea prin surse proprii; cuprind: capital social, prime de capital; reserve din reevaluare;
reserve; rezultat reportat; rezultatul exercitiului; castiguri sau pierderi legate de tranzac-
tiile privind instrumentele de capitaluri proprii (emisiune, rascumparare, cedare s,a).
Contabilitatea capitalului social
Capitalul social reprezinta prima sursa de finantare a unei entitati, fiind constituit la
infiintarea acesteia prin aportul actionarilor sau asociatilor care au consimtit subscrie-
rea, semnand actul constitutiv.
Capitalul social este reprezentat de un numar de actiuni sau de parti sociale, de valoare
egala, detinute de proprietari. Se evalueaza la valoarea nominala a actiunilor sau partilor
sociale.
La infiintare, prin semnarea actului constitutiv, se consemneaza doar intentia asociatilor/
actionarilor de a subscrie la constituirea capitalului social. Entitatea este constituita legal
numai dupa ce actionarii sau asociatii au aportat capitalul social subscris, in totalitate sau
partial.
Din pct. de vedere contabil se opereaza cu capital subscris nevarsat si varsat. Contabilitatea
operatiilor privind capitalul social se realizeaza cu ajutorul contului 101 – Capital, de pasiv.
In credit se inregistreaza capitalul subscris la constituire si la majorare. In debit se inregistrea-
za reducerea capitalului. Soldul creditor reprezinta capitalul social subscris varsat/nevarsat.
Pentru evidenta relatiilor cu actionarii/asociatii privind capitalul se utilizeaza contul 456 –
Decontari cu actionarii/asociatii privind capitalul, bifunctional. La constituirea si la
majorarea capitalului social functioneaza ca un cont de active. In debit se inregistreaza
creantele fata de actionari/asociati pentru capitalul subscris si in credit se inregistreaza
stingerea creantelor fata de actionari/asociati pentru capitalul varsat/depus. Soldul debitor
reflecta creantele fata de actionari/asociati privind capitalul.
1. CONTABILITATEA CONSTITUIRII CAPITALULUI SOCIAL (+exemple)
Prin actul constitutiv, actionarii sau asociatii unei societati se obliga sa constituie
capitalul social al societatii, ca urmare a aportului fiecaruia, in conformitate cu procentul
stabili. Constituirea capitalului social implica efectuarea de cheltuieli de constituire
assimilate imobilizarilor necorporale si contabilizate in contul 201 – Cheltuieli de
constituire, fiind apoi amortizate pe seama cheltuielilor de exploatare.
Operatiile contabile privind constituirea capitalului social constau in: subscrierea
capitalului social, incasarea acestuia si modificarea formei sale (ex.1).

2. CONTABILITATEA CRESTERII CAPITALULUI SOCIAL (+exemple)

Este determinate de necesitatea obtinerii de resurse noi pt. finantarea investitiilor si pt.
consolidarea pozitiei financiare a entitatii. Caile de crestere sunt:
a) aport in numerar;
b) aport in natura;
c) operatii interne, prin incorporarea rezervelor, primelor de capital sau a profitului in
masa capitalului;
d) conversia unor angajamente (datorii) in actiuni.
a) Cresterea capitalului social prin aporturi in numerar
In aceasta modalitate cresterea capitalului social poate fi realizata:
-prin emisiunea de actiuni noi, caz in care actionarii vechi pot opta pentru subscrierea la
noua emisiune;
-prin cresterea valorii nominale a actiunilor, caz in care este obligatoriu acordul tuturor
actionarilor.
In primul caz actiunile noi se emit la un pret de emisiune situate, de regula, intre
valoarea nominala si valoarea contabila a actiunilor.
Valoarea nominala reprezinta partea din capitalul social corespunzatoare unei actiuni.
VN = capitalul social/Numarul de actiuni
Valoarea contabila reprezinta partea din capitalurile proprii, corespunzatoare unei
actiuni.
VC = Capitaluri proprii/Numarul de actiuni = Activ net contabil/Numarul de actiuni
Diferenta dintre pretul de emisiune, mai mare, si valoarea nominala, mai mica, repre-
zinta prima de emisiune, care se constituie ca o component distincta a capitalurilor
proprii. Prima de emisiune se incaseaza in intregime la subscriere si nu se individuali-
zeaza pe actionari (apartine tuturor actionarilor in mod nediferentiat)
Tinand seama de pretul de emisiune, in contabilitatea operatiilor de crestere a capitalu-
lui prin emisiunea de actiuni noi se pot intalni doua cazuri:
- pretul de emisiune egal cu valoarea nominala: operatiile contabile sunt similare
constituirii capitalului social;
-pretul de emisiune mai mare decat valoarea nominala: operatiile contabile se
diferentiaza prin evidentierea distincta in capitalurile proprii a primei de emisiune in
contul 1041 – Prime de emisiune, de pasiv (ex.2).
b) Cresterea capitalului social prin aporturi in natura
In aceasta modalitate de crestere a capitalului, actiunile noi se emit la un pret de
emisiune apropiat de valoarea contabila a actiunilor. Diferenta dintre pretul de emisiune
(de aport) si valoarea nominala reprezinta prima de aport, contabilizata in contul 1043
– Prima de aport, de pasiv. Intrucat aportul in natura se adduce imediat dupa
subscriere, se procedeaza direct la majorarea capitalului social subscris carsat (cont
1012), fara a se mai folosi contul 1011 (ex.3)
c) Cresterea capitalului social prin operatii interne
Cresterea capitalului social prin operatii interne presupune incorporarea in masa
acestuia a unor elemente de capitaluri proprii cum ar fi rezervele, primele de capital si
profitul. Tehnic, cresterea capitalului social se poate realiza fie prin majorarea valorii
nominale a vechilor actiuni, fie printr-o noua emisiune de actiuni care vor fi distribuite
gratuity. Incorporarea rezervelor, primelor de capital sau a profitului in capitalul social se
inregistreaza astfel (ex.4):
1068 = 1012
104 = 1012
1171 = 1012
3. CONTABILITATEA REDUCERII CAPITALULUI SOCIAL (+exemple)
Reducerea capitalului social este determinate in principal de:
a) Pierderile inregistrate de entitate in exercitiul(iile) precedente;
b) Rambursarea catre proprietar a unei parti din capitalul social;
c) Rascumpararea si anularea actiunilor proprii.
a) Reducerea capitalului social prin acoperirea pierderilor
In principiu, pierderile unui exercitiu sunt acoperite din rezultatul reportat, din rezervele
constituite din profitul net si din profitul exercitiului current. Apelarea la reducerea
capitalului social intervine atunci cand pierderile sunt de un volum important si nu pot fi
acoperite pe alta cale.
Procedeul utilizat pt. efectuarea reducerii este fie micsorarea numarului de actiuni/ parti
sociale, fie reducerea valorii nominale a acestora (ex.5).
b) Reducerea capitalului social prin rambursarea unei cote parti din aporturi
Intervine atunci cand capitalul este supraproportionat fata de activitatea societatii, cand
se reduc investitiile dintr-un sector de activitate sau cand are loc retragerea sau exclu-
derea unor asociati. Necesitatea rambursarii totale sau partiale a aporturilor catre
actionari/asociati determina inregistrarea unei datorii fata de acestia. Contul utilizat este
456 – Decontari cu axctionarii/asociatii privind capitalul, bifunctional. La
reducerea capitalului social functioneaza ca un cont de pasiv. In credit se inregistreaza
constituirea obligatiilor fata de actionari/asociati pentru capitalul retras, iar in debit se
inregistreaza sumele achitate acestora sau bunurile retrase cu ocazia reducerii
capitalului social. Soldul creditor reflecta datoriile fata de actionari/asociati privind
capitalul (ex.6).
c) Rascumpararea si anularea actiunilor proprii
Aceasta metoda presupune diminuarea capitalului social prin rascumpararea de catre
societate a propriilor actiuni. Actiunile proprii rascumparate sunt inregistrate la pretul de
rascumparare in contul 109 –Actiuni proprii, de activ, in debit. Daca apar diferente
intre pretul de rascumparare si valoarea nominala, acestea pot fi castiguri sau pierderi
din rascumparare.

4. CONTABILITATEA CREDITELOR BANCARE PE TERMEN LUNG (+exemple)

(Contabilitatea imprumuturilor si datoriilor assimilate)
In clasa 1 – Capitaluri, sunt cuprinse imprumuturile si datoriile atrase pe termen lung
(mai mare de 1 an). Aici se cuprind imprumuturile din emisiunea de obligatiuni, creditele
bancare pe termen lung, alte imprumuturi si datorii assimilate (leasing), precum si
dobanzile aferente acestora.
Imprumuturile sunt recunoscute in bilant cand este posibil ca o iesire de resurse
purtatoare de beneficii economice va rezulta din decontarea datoriei respective si ca
valoarea poate fi evaluate in mod credibil.
Contabilitatea creditelor bancare pe termen lung:
- sunt datorii catre banci pe termen mai mare de 1 an;
- sunt purtatoare de dobanzi, P;
- conturile specifice sunt 162 - credite pe termen lung dezvoltat pe conturi
sintetice de gradul 2;
- contul 1682 – dobanzi aferente creditelor bancare pe termen lung (P)
- contul 666 – chelt. cu dobanzi (A).
Inregistrarea incasarii creditului bancar: 5121 (A+D) = 1621 (P+C)
Inregistrarea dobanzii de plata: 666 (A+D) =
1682 (P+C) Plata unei rate din credit
1621 (P-D) = 5121 (A-C) Plata dobanzii
1682 (P-D) = 5121 (A-C)

5. DEFINIRI SI STRUCTURI PRIVIND IMOBILIZARILE CORPORALE,

RECUNOASTEREA SI EVALUAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE
6. CONTABILITATEA OPERATIILOR DE INTRARE A IMOB. CORPORALE
(+exemple) Imobilizarile corporale pot intra in intreprindere prin:
-aport in natura la capitalul social;
-achizitionare de la furnizori interni si externi
-constructie in antrepriza sau regie proprie
-obtinere cu titlu gratuit, subventie, plus
de inventar 
Imobilizarile corporale sunt contabilizate cu ajutorul conturilor sintetice prin care se
delimiteaza structural.
Sunt conturi de bilant sau de inventar care din punct de vedere economic sunt conturi
de activ. Se debiteaza cu valoarea imobilizarilor intrate ca aport in natura, achizitionate,
realizate pe cont propriu, primite cu titlu gratuit saubconstatate ca plus de inventar. In
credit se inregistreaza vanzari, lipsuri deinventar, scoateri din functiune. Soldul contu-
rilor este debitor si reprezinta valoarea imobilizarilor corporale existente in societate la
un moment dat.
Intrari prin achizitionare. Particularitati apar cand imob.corporale necesita montaj,
cand se fac achizitii intracomunitare sau importuri.

Ex.1-Achizitie de imob.corporala (Xerox) care nu necesita montaj:

% = 404 Plata furnizor
214 (inclusiv valoarea transportului) 404 = 5121
4426
Daca unitatea cumparatoare nu este platitoare de TVA achizitia se inregistreaza
214 = 404

Ex.2-Achizitie de imob.coprorale care necesita montaj. Ca particularitate se utilizeaza

contul 231 (A), acesta colecteaza toate elementele costului de achizitie pana la
momentul receptiei finale si punerii in functiune (pretul de cumparare, montaj, probe
tehnologice, materialelor folosite pt. probe tehnologice).
Dupa punerea in functiune contul 231 se soldeaza, valoarea sa fiind preluata de contul
din grupa 21 in care se va contabiliza imobilizarea finalizata.
Achizitie strung: % = 404
231
4426
Se inregistreaza servicii montaj: %
= 404
231
4426 Receptie imobilizari si
punere in functiune: 2131 = 231 Intrarea prin construire.
Construirea sau producerea de imobilizari corporale se poate realiza prin 2 modalitati: -
in antrepriza (de catre un tert); - in regie proprie Construirea de imobilizari in
antrepriza presupune realizarea imobilizarii de catre un furnizor. Decontarea se
realizeaza periodic (de regula lunar) pe baza situatiilor de lucrari care sunt ulterior
facturate beneficiarului. In cazul lucrarilor
complexe furnizorul poate percepe un avans, iar la final beneficiarul poate retine un
procent reprezentand garantia de buna executie. Din punct de vedere
contabil, pe parcursul construirii sale, imobilizarea corporala se considera a fi in curs de
executie. Se utilizeaza contul 231 (A). Luna de luna acest cont se va debita cu
valoarea facturata de catre furnizor. La receptia finala si la punerea in functiune contul
231 se soldeaza, valoarea fiind transferata in debitul unuia din conturile din grupa 21, in
functie de natura imobilizarii.
Ex.: Se construieste un depozit (in antrepriza) pt. care se primesc facturi periodice de
timp de 10 luni, TVA 19%.
- Inregistrarea primei facturi lunare cu TVA: % = 404
231
4426
- Punerea in functiune a constructiei:
212 = 231
Productia proprie de imobilizari corporale presupune inregistrarea imobilizarii pe
parcursul realizarii acesteia tot in contul 231. In credit se utilizeaza contul 722 – Venituri
din productia de imobilizari corporale (P) (care cuprinde valoarea costului de productie
al imobilizarii compusa din material, manopera, cota de chelt.indirecte repartizate),
formula contabila fiind: 231 = 722
CHELT. ULTERIOARE EVALUARII INITIALE A IMOBILIZARILOR CORPORALE
Exista 2 astfel de categorii de cheltuieli: - chelt. de intretinere si reparatii
- chelt.pt.imbunatatirea
performantelor imobilizarilor.
Cheltuielile ulterioare pt. intretinere si reparatii sunt efectuate pt. a mentine nivelul
beneficiilor economice viitoare asteptate initial. Sunt recunoscute ca si cheltuieli ale
perioadei. (611 = 401 sau 6024 = 3024, etc.)
Cheltuielile ulterioare pt. imbunatatirea performantelor
imobilizarilor sunt efectuate pt. a obtine beneficii economice viitoare suplimentare celor
estimate initial. Ele sunt recunoscute fie ca imobilizari individuale sau ca o crestere a
valorii contabile a imobilizarii la care se refera.Cheltuielile ulterioare sunt recunoscute
ca imobilizari distincte cand sunt inlocuite componente ale unor imobilizari complexe.
Ex.: Inlocuirea unei matrite uzate ce a fost contabilizata ca imobilizare individuala, fiind
inlocuita de o imobilizare noua. Chelt. ulterioare se adauga valorii contabile initiale a
imobilizarii atunci cand sunt efectuate pt. modernizarea acesteia.
7. CONTABILITATEA AMORTIZARII IMOBILIZARILOR (+exemple ale metodelor de
amortizare)
Amortizarea = alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui active pe intreaga sa
durata de utilizare economica.
Alocarea valorii amortizabile este determinate de faptul ca prin folosirea sa in timp, o
imobilizare pierde treptat din valoare datorita uzurii si altor cause. Pierderea respective
este ireversibila (definitiva) si este considerata o forma a deprecierii.
Marimea amortizarii este determinata de 3 factori: durata de viata utila, valoarea
amortizabila, metoda de amortizare utilizata.

a) Durata amortizarii este perioada de-a lungul careia se estimeaza ca entitatea va

utiliza activul supus amortizarii. Cu cat durata de viata este mai mare, cu atat amorti-
zarea anuala este mai mica, si invers. In contabilitate se opereaza cu durata de viata
utila care are semnificatia de durata economica de utilizare. OMFP 1802/2014 permite
revizuirea duratei de amortizare daca apare o modificare semnificativa a conditiilor de
utilizare (ex.: numarul de schimburi in care este utilizat activul, efectuarea unor investitii
sau invechirea unei imobilizari).

Din ratiuni fiscal, in tara noastra se utilizeaza durata normala sau legala de functionare
aprobata prin HG pentru fiecare categorie de imobilizari corporale.

b) Valoarea amortizabila a unui activ reprezinta costul activului (sau valoarea reeva-
luata) dupa ce s-a scazut valoarea reziduala. Valoarea reziduala este valoarea neta pe
care entitatea estimeaza ca o va obtine pentru un active la sfarsitul duratei de viata utila
a acestuia, dupa deducerea prealabila a costurilor de cadre estimate.

Valoarea reziduala este deseori nesemnificativa si poate fi ignorata la calculul amorti-

zarii. Daca valoarea reziduala se apreciaza a fi semnificativa, aceasta se estimeaza la
data achizitiei sau la data oricarei reevaluari a activului.

In tara noastra, legislatia nu prevede calculul valorii reziduale, prin urmare valoarea
amortizabila este egala cu valoarea de intrare.
c) Metodele de amortizare. Normele contabile aprobate prin OMFP 1802/2014, prevad
patru metode de amortizare: liniara, degresiva, accelerate si amortizarea calculate
pe unitate de produs sau serviciu.

In principiu, amortizarea se calculeaza prin aplicarea cotelor de amortizare asupra

valorii contabile de intrare a imobilizarilor corporale. Calculul se face incepand cu luna
urmatoare punerii in functiune. Metoda de amortizare se aplica in mod consecvent
pentru toate activele de aceeasi natura si avand conditii de utilizare identice.

1. METODA LINIARA. Consta in calculul si alocarea uniforma a valorii contabile a

amortizarilor corporale pe toata durata de functionare exprimata in ani. Prin aceasta
metoda se inregistreaza o amortizare apropiata de deprecierea reala a imobilizarii
(depre-ciere justificata economic).

-Rata liniara a amortizarii - RL = 100/D, unde D este durata de viata utila exprim. in ani
–Calculul amorrtizarii liniare anuale (AD) se face prin aplicarea ratei liniare (RL) asupra
valorii contabile sau asupra valorii amortizabile a imobilizarii corporale.
Amortizarea anuala (Aa) = VC x RL
- Valoarea contabila neta (VCN) = Valoarea contabila de intrare – Suma amortizarilor
anuale.

2. METODA DEGRESIVA. Consta in calculul si alocarea neuniforma a valorii

amortizabile a imobilizarii corporale pe durata de functionare, in sensul ca amortizarea
degresiva este mai mare decat amortizarea liniara in primii ani si mai mica in ultimii ani.
Rata degresiva (RD) se calculeaza aplicand asupra ratei lunare un coeficient
multiplicator stabilit in functie de durata normal de functionare a imobilizarii corporale.
Coeficientii de multiplicare (k) stabiliti prin Hotarare de Guvern sunt:

- 1,5 daca durata este intre 2 si 5 ani inclusiv;

- 2 daca durata este intre 5 si 10 ani inclusiv;
- 2,5 daca durata este mai mare de 10 ani.

RD = RL x k

Calculul amortizarii degresive (AD) se face prin aplicarea ratei degresive (RD) asupra
valorii contabile nete: AD = VCN x RD

Metoda prevede ca atunci cand amortizarea degresiva devine egala sau mai mica decat
amortizarea liniara, incepand cu acel moment amortizarea se calculeaza dupa metoda
liniara. Amortizarea liniara se obtine raportand valoarea ramasa de amortizat la numarul
de ani ramasi.

3. METODA ACCELERATA. Consta in includerea in cheltuielile de exploatare in primul

an de functionare a unei cote de pana la 50% din valoarea amortizabila. In anii urmatori
amortizarea se calculeaza dupa metoda liniara. Aceasta metoda se apropie de cea
degresiva dar efectele financiare si fiscale sunt mai accentuate. Din punct de vedere
contabil, amortizarea, desi reflecta o micsorare ireversibila a valorii contabile a
imobilizarilor corporale, nu afecteaza in mod direct valoarea contabila de intrare a lor ci
o ajusteaza prin intermediul unui cont rectificativ. Considerentul il constituie necesita-
tea pastrarii valorii contabile initiale a imobilizarilor atat pt. calculul amortizarii cat si
pentru diferite necesitati de informare.

Valoarea amortizarii calculate prin una din metodele de mai sus se include in cheltuielile
de exploatare, cont 6811 – Chelt. de exploatare privind amortizarea imobilizarilor
pe toata durata de functionare a acesteia.. Contul rectificativ prin intermediul caruia se
diminueaza indirect valoarea contabila de intrare a imobilizarii este 281 – Amortizari
privind imobilizarile corporale.

6811 = 281
Chelt.de exploatare privind Amortizari privind imobilizarile corporale
amortizarea imobilizarilor
A+D P+C

8. CONTABILITATEA OPERATIILOR DE IESIRE A IMOBILIZARILOR CORPORALE

(+exemple)

Modalitati de iesire din gestiune:

-casare
-vanzare
-lipsa la inventar
-donatii acordate s.a.m.d
-IESIREA PRIN CASARE. Casarea sau scoaterea din functiune la decizia consiliului de
administratie se realizeaza de regula atunci cand imobilizarea nu mai functioneaza in
parametrii normali, iar chelt. cu reparatiile devin mult prea mari. Din punct de vedere
contabil imobilizarile casate pot fi integral amortizate sau partial amortizate. Daca sunt
integral amortizate operatia se inregistreaza cu : imobilizari din gupa 21X A-C si
281 P-D; 281 = 21X

Daca imobilizarea este partial amortizata inseamna ca exista o valoare contabila neta
care inca nu s-a amortizat si care se va inregistra pe cheltuiala entitatii in contul 6583 –
Cheltuieli cu activele cedate (A)

Grupa 21X A-C % = 21X ………….VC

281 P-D 281…………………… A (amortizarea)
6583 A+D 6583…………………….VCN (ce a
ramas neamortizat) VC – A

La casare pot apare cheltuieli cu demontarea, transport la casare, dezmembrarea, care

se inregistreaza in general in contul 628 (A) – Chelt. cu alte servicii executate de terti.
Totodata se pot obtine diverse piese de schimb, subansamble care se vor inregistra ca
intrari in gestiune prin contul 7588 – Alte venituri din exploatare (P).

-IESIREA PRIN VANZARE. Se realizeaza la decizia consiliului de administratie

intocmindu-se facture ce contine pretul de vanzare negociat. Din punct de vedere
contabil inregistrarea vanzarii presupune folosirea conturilor:
461 – Debitori diversi A+D
7583 – Venituri din cedarea activelor P+C
4427 – TVA colectata P+C

461 = % Creanta
7583 PV
4427 TVA

Scaderea din gestiune. Dupa vanzarea propriu-zisa se inregistreaza scaderea din

gestiune a imobilizarilor vandute. Inregistrarea este diferita dupa cum imobilizarea este:
integral amortizata 281 = 21X
sau partial amortizata % = 21X
281
6583

9. REEVALUAREA IMOBILIZARILOR CORPORALE

10. DEFINIRI SI STRUCTURI PRIVIND IMOBILIZARILE NECORPORALE,
CONTABILITATEA IMOBILIZARILOR NECORPORALE (+exemple)
11. DEFINIRI SI STRUCTURI PRIVIND STOCURILE; RECUNOASTEREA SI
EVALUAREA STOCURILOR

12. METODE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII SINTETICE A STOCURILOR

CUMPARATE: INVENTARUL PERMANENT SI INVENTARUL INTERMITENT (+ex)
Contabiliatea stocurilor cumparate se organizeaza cu ajutorul conturilor din clasa 3, cu
referire la conturile din grupele 30, 32, 34, 35 (partial), 37, 38 (materii prime, material
consumabile, materiale de natura ob. de inventar, marfuri, ambalaje). Sunt conturi de
active, se debiteaza cu intrarile si se crediteaza cu iesirile, soldul debitor arata valoarea
stocurilor cumparate aflate in gestiune.
Metode de organizare a contabilitatii sintetice a stocurilor cumparate:
a) Metoda inventarului permanent
b) Metoda inventarului intermintent.
a) Metoda inventarului permanent se caracterizeaza prin utilizarea conturilor de
stocuri cumparate in mod obisnuit, respectand regulile privitoare la:
- inregistrarea intrarilor in debit
- inregistrarea iesilor in credit.
In orice moment se poate cunoaste soldul scriptic al conturilor de stocuri, acesta
urmand sa fie certificate prin inventarierea de la sfarsitul exercitiului. Relatia specifica
inventarului permanent este: Sf = Si + I - E
Sf = sold final; Si = sold initial; I = intrari; E = iesiri
Operatiile contabile specifice inventarului permanent sunt:
- achizitie: cont de stocuri = furnizori
(gr.30,32,37,38) 401
- consum: cont de chelt.cu stocuri = cont
de stocuri (gr.60)
(gr.30,32,37,38) - plus la inventar: cont de stocuri =
chelt.cu stocuri - minus la inv.: chelt. cu stocuri
= cont de stocuri - inchidere conturi de cheltuieli:
121 = chelt.cu stocuri
b) Metoda inventarului intermitent. Inregsitarile contabile specifice acestei metode
prezinta anumite particularitati:
- la inceputul lunii, conturile de stocuri din clasa 3 se crediteaza cu valoarea soldului
existent; operatia se inregistreaza similar cu o iesire de stocuri, valoarea trecandu-se pe
cheltuieli. Rezultatul acestei operatii este soldarea contului de stocuri.
- in cursul lunii, conturile de stocuri nu se mai folosesc nici pe debit, nici pe credit.
- achizitiile efectuate in cursul lunii se inregistreaza direct in debitul conturilor de
cheltuieli, fara a se folosi conturile de stoc din clasa 3.
- consumurile de stocuri din timpul lunii nu se inregistreaza.
- la sfarsitul lunii se face inventarierea stocurilro ramase, iar valoarea stocurilor
inventariate se inregistreaza in debitul conturilor de stocuri; concomitent se crediteaza
conturile de cheltuieli cu stocuri.
Relatia specifica inventarului intermitent este: E = Si + I - Sf
Operatiile contabile specifice inventarului intermittent sunt:
- inchiderea conturilor de stocuri: chelt. cu stocuri = cont de stocuri
(gr. 60)
(gr.30,37,38)
- achizitie: chelt.cu stocuri = 401

- consum : nu se inregistreaza
- inregistrarea soldului final in urma inventarierii:
Conturi de stocuri = chelt. cu stocuri
(gr.30,32,37,38) (gr. 60)

- inchiderea conturilor de cheltuieli: 121 = chelt.cu stocuri

Consumurile de stocuri din timpul lunii se calculeaza mathematic din datele conturilor
de cheltuieli cu stocurile.

13. CONTABILITATEA MARFURILOR (+exemple)

PARTICULARITATI PRIVIND CONTAB.MARFURILOR
A. Contabilitatea marfurilor cu amanuntul
Specifica marfurilor cu amanuntul este evaluarea acestora prin metoda pretului cu
amanuntul, care aproximeaza costul stocurilor vandute. Metoda este folosita in
comertul cu amanuntul pt. a masura costul stocurilor cu articole numeroase si miscare
rapida, cu adaos similar, pt. acestea nefiind practic sa se foloseasca o alta metoda de
determinare a costului.
Elementele componente ale pretului de vanzare cu amanuntul sunt: costul de
achizitie, adaosul comercial si TVA.
Costul de achizitie=este cel evidentiat in facture furnizorului.
Adaosul comercial =calculate prin aplicarea cotei de adaos commercial asupra cos-
tului de achizitie (AC = CA x cota AC %). Adaosul comercial se inregistreaza in contul
378 – Diferente de pret la marfuri, cont bifunctional, pentru marfa cu amanuntul este
cont de pasiv.
TVA=inclusa in pretul cu amanuntul calculate prin aplicarea cotei legala de TVA asupra
sumei dintre cost de achizitie si adaos comerc. (TVA = (CA+AC) x cota TVA %). TVA se
inregistreaza in contul 4428, cont bifunctional, in acest caz cont de pasiv.TVA neexi-
gibila devine exigibila la momentul vanzarii marfurilor transformandu-se in TVA
colectata.
PV cu amanuntul = CA + AC (PV fara tva) + TVA; PV= pret de vanzare
Evaluarea marfurilor cu amanuntul la intrarea si la iesirea din gestiune se face numai la
pretul cu amanuntul; aceasta inseamna ca in contul 371 – Marfuri, intrarile si iesirile se
inregistreaza la pretul cu amanuntul.
Inregistrari contabile specifice

14. CONTABILITATEA PRODUSELOR FINITE (+exemple)