Universitatea Constantin Brâncoveanu – Pitești

Facultatea Management si Marketing în Afaceri Economice

Brăila
Contabilitate si informatică de gestiune

Gara fluvială Brăila

Îndrumător : Conf. univ. Dr. Vechiu Camelia
Student : Bordeianu Victor Adrian
Acum o sută de ani, când drumul de apa
al Dunării era cea mai sigură și rapidă
cale, de la Hârșova până la Turnu Severin
și chiar mai departe, la Moldova Nouă,
Brăila avea nevoie de o gară fluvială
pentru sutele de pasageri care așteptau să
se îmbarce la bordul vapoarelor cu
zbaturi.
Din acea necesitate a luat ființă, între
1904 și 1906, cladirea ce avea să devină,
de-a lungul timpului, un adevărat simbol
al portului brăilean.
Clădirea seamănă cu un vapor de epocă,
impresie subliniată de cele două turnuri
care amintesc de coşurile de fum necesare
motoarelor cu aburi.
Când a fost dată în folosintă, avea
importanța unui aeroport din zilele
noastre, iar timp de jumatate de veac s-a
aflat în centrul activității portuare
brăilene. Apoi, odată cu dezvoltarea
rețelei de cale ferată și de sosele,
importanța transportului fluvial de
pasageri a început să scada. De prin anii
’50, lungimea si frecvența curselor au fost
reduse treptat, pentru ca, prin 1994 –
1995, ultima cursa regulata, Braila –
Galați, să fie anulată, din lipsa de călatori.
În prezent, fosta gară fluvială
îndeplinește două funcțiuni: sediu de
firma privată și locuința particulara.
Privilegiul de a locui cu familia în una
dintre cele mai reprezentative clădiri a
Brăilei îi aparține lui Gheorghe
Antistescu, patronul “Romnav” Brăila. În
urma cu trei ani, familia Antistescu s-a
mutat în cele cinci camere de la etajul
clădirii. Nu înainte, însă, de a investi
câteva sute de mii de euro pentru a-i
recupera spiritul clădit în caramidă și
piatra de Dobrogea de celebrul Anghel
Saligny.
În anii de început, sălile de așteptare ale
gării fluviale făceau cu greu față afluxului
de pasageri. Erau oameni de toate
categoriile sociale, de la țăranii cu
papornițe pline, plecati cu cațel și purcel
la rudele aflate în localitățile din aval sau
amonte de Dunăre, până la domnii cu
obraz subțire, abonați ai cabinelor de
clasa I. În epoca trăsurilor si caruțelor,
când paienjenișul cailor de fier și al
drumurilor de piatră înca nu pătrunsese
în cele mai greu accesibile locuri,
călătoria cu vaporul pe Dunăre era o
necesitate.
De aceea, din zori și până în noapte, forfota
nu înceta în jurul gării fluviale. Hotelurile,
cârciumile, dar și bordelurile din
apropierea portului dădeau pe dinafară de
clienți și toată lumea era mulțumită, la fel
ca armatorii și căpitanii de vapor. Doua săli
de așteptare erau în incinta gării, una
pentru clasa a II-a, una de clasa I, pentru
domnii cu monoclu și cucoanele în rochii cu
crinolină.
Parterul mai era ocupat de casele de bilete
și o toaleta publică. La etaj, se aflau Biroul
Hidrografic Român, biroul căpitanului de
port și biroul reprezentantului autorității
navale.
Administratorul “Romnav” spunea cu
cativa ani in urma ca, impreuna cu alti
cativa parteneri de afaceri, intentioneaza
sa puna la punct un circuit turistic ce ar
include plecarea de la gara fluviala Braila,
in nava cu zbaturi “Borcea”, aflata in
prezent subordinea Inspectoratului
Şcolar. Calatoria s-ar face pana la Galati,
unde turistii ar fi preluati de un tren de
epoca, cu locomotiva cu aburi si vagoane
specifice inceputului de secol XX, ar fi
adusi inapoi in portul brailean, unde ar fi
invitati sa faca o plimbare cu trasurile
prin centrul istoric. Astfel, gara fluviala
si-ar putea redobandi o parte din
utilitatea de odinioara.
Se intentiona sa se puna la dispozitia
turistilor o sala de asteptare, pentru care
s-au trimis la restaurat piese de mobilier
de epoca. “Ne luptam sa punem in
practica acest proiect. Primaria Braila
este de acord sa includa nava «Borcea»,
iar acum ne straduim sa gasim o
locomotiva cu abur si vagoane vechi.
Speram sa reusim sa realizam ce ne-am
propus, deoarece cred ca ar exista multi
turisti interesati de un astfel de circuit.
Imaginati-va cum ar fi daca vechile
magazii ar fi restaurate si s-ar deschide
acolo cluburi sau restaurante.“ 
 “Borcea” este o navă cu zbaturi, propulsata cu
ajutorul aburului deci poate fi numită şi vapor.
Construcţia navei Borcea a avut loc pe Şantierul Naval
Turnu Severin, a început in 1911 şi a fost lansata la apă
în 1914. În primii ani de activitate Borcea a servit drept
iaht casei regale, fiind utilizată de regele Ferdinand, a
participat în Primul Razboi Mondial, fiind folosită ca
atelier mecanic mobil pentru navele de luptă de pe
Dunăre. În perioada interbelică a folosit ca navă de
pasageri între localităţile dunărene Cernavodă şi
Călăraşi. În perioada celui de - Al Doilea Razboi
Mondial nava a fost folosită ca unitate de transmisiuni,
după terminarea războiului nava a fost luata drept
despagubire de razboi de catre URSS însa remorcherul
sovietic care o transporta a luat foc iar nava a plutit în
derivă, fiind incapabilă să navigheze în apa sărată a
marii, până ce a fost găsită de o nava românească şi
repatriată. În 1974 nava a fost abandonată în cimitirul
de nave, pe un braţ al Dunării ce duce spre Macin. De
acolo a fost recuperata de căpitanul Ilie Tincu, care şi
în prezent o comandă. Borcea, navă cu aburi şi zbaturi,
e înscrisă în patrimoniul naţional la categoria tezaur,
din anul 1999.
Bibliografie :
- https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/evenimente/nava-borcea-istorie-vie-pe-dunare-465481
- https://brailaveche.wordpress.com/2012/11/30/gara-fluviala/
- http://www.primariabr.ro/wp-content/uploads/2018/documentePDF/DIRECTII%20PROPRII/ARHITECT%20SEF/PUG/Zone
%20Industriale%20an%202011/Studiu%20zone%20industriale%20Braila%20ianuarie%202012.pdf