l .

3 CAILE DE ACCES SI COMUNICAŢIE IN JUDEŢUL

ARGEŞ.

Poziţia geografica a judeţului Argeş, ca zona de tranziţie si de

legătura intre marile unităţi morfologice ale tarii, Carpatii Meridionali in
nord si Câmpia Romana in sud, cu economii variate si complementare,
conferă cailor de comunicaţie o importanta deosebita. Cu mult timp
inainte caile transcarpatice de la cele doua extremităţi ale Masivului
Făgăraş, prin culoarul Rucar-Bran in est si prin Tara Lovistei si defileul
Oltului pe la Suici-Salatrueu-Caineni in vest, au constituit cele mai
frecvente locuri de trecere (ale oierilor mocani si mărgineni si ale
negustorilor de sare, lemn, cereale, fructe) dintre provinciile romaneşti
nord si sud-carpatice, ceea ce a imprimat acestor drumuri funcţii
strategice si comerciale. Pastorii transhumanţi si negustorii transilvăneni
au folosit meleagurile argesene si ca loc de schimb al produselor sau ca
loc de popas (la ieşirea sau la intrarea in zona montana), contribuind astfel
la atragerea in circuitul economic general si a actualului teritoriu al
judeţului Argeş.
Direcţia principala a drumurilor, cea nord-sud, s-a menţinut si
s-a dezvoltat in decursul veacurilor ca urmare a legaturilor cu
Transilvania. Drumul transcarpatic Rucar-Bran era menţionat inca din
secolul al IV-lea ca un drum împietrit. De asemenea, deosebit de activ se
dovedea drumul vechi al Lovistei, care se unea la Caineni cu marele drum
roman al Oltului (Limes alutanus), si care lega cetatea de scaun Curtea de
Argeş cu Transilvania prin Salatrucu-Caineni.
Primele cai de legătura, drumurile, au rămas secole de-a
rândul, in marea lor majoritate, neamenajate, numai in timpul
Regulamentului Organic luandu-se masuri pentru imbunatatirea viabilităţii
lor. Sfârşitul secolului al XlX-lea a marcat, prin construirea caii ferate de
la contractul Piemontului Getic cu Câmpia înalta a Pitestiului in doua
etape, Bucureşti - piteşti (1872) si Piteşti - Slatina (1878), inceputul
îmbunătăţirii conditiior de circulaţie pe direcţia est-vest. Reţeaua
feroviara a fost completata mai târziu, prin construirea ramificaţiilor
nordice, paralele cu Argeşul si cu Râul Târgului. Pana in anul 1880 se
dăduse in exploatare linia feroviara spre Câmpulung, iar pana la Primul
Război Mondial se făcuse si racordarea oraşului Curtea de Argeş la axa
feroviara sud-piemontana.
Importanta judeţului Argeş a crescut si sub raportul tranzitului,
prin construirea autostrăzii Bucureşti - Piteşti. La acesta se adaugă si
dublarea liniei ferate Bucureşti - Piteşti - Craiova ca si introducerea
centralizării electrodinamice in gara Goleşti.
In anul 1971 judeţul Argeş avea următoarea structura a reţelei
de comunicaţie:
TABEL NR. l
STRUCTURA REŢELEI DE COMUNICAŢIE
% din lungimea totala Densitate la 1000 km2
Categoria cailor
de comunicatie Jud.
Romania Jud. Arges Romania
Arges
Cai ferate
6,2 1,8 29,1 46,5
normale
Cai rutiere 93,8 3,9 435,2 321,0
Cai rutiere
12,2 3,1 52,5 48,5
modernizate
Sursa: Aurelia Barco, Eugen Nedelcu - "Judeţele patriei-judetul
Argeş", Ed. Academica, 1974.
Trasaturile principale ale configuraţiei geografice a reţelei de
comunicaţie sunt un reflex al morfologiei reliefului si al reţelei hidrografice,
fiind influenţate si de structura economiei locale; dealurile prelungi
despărţite de vai transversale, au imprimat reţetei de comunicatie orientarea
nord-sud, şoselele urmărind uneori chiar ambele maluri ale râurilor. Ca
urmare a orientării reliefului si fragmentarii lui excesive, comunicaţia pe
directia: est-vest este mai anevoioasa, iar îmbunătăţirile aduse acesteia sunt de
data recenta. Fenomenul este specific jumătăţii de nord a Judeţului, unde
exista o singuraartera de legătura longitudinala intre Campulung şi Curtea de
Argeş, drumul adiacent la 73, 73C.
Pe lângă transportul de materii prime pentru industria locala, trebuie
remarcata si mărimea traficului de calatori, in tranzit si local, legat de
mişcarea turistica si industriala si de creşterea numărului de mijloace de
transporturi auto.
Din punct de vedere turistic reţeaua de drumuri a judeţului Argeş este
foarte bine dezvoltata, aceasta permiţând accesul la principalele obiective
turistice montane, pe care judeţul Argeş le poseda din plin. Principaele cai de
acces sunt drumurile 7C care reprezintă şoseaua Transfăgărăşan (Piteşti
-Curtea de Argeş - Capataneni - Arpasu de Jos in judeţul Sibiu), E577, care
reprezintă şoseaua pe care se ajunge de la Piteşti la Braşov prin Câmpulung -
pasul Rucar-Bran.

2.2 POZIŢIONAREA ZONELOR DE INTERES

TURISTIC FATA DE PRINCIPALELE CAI DE ACCES

Fără o infrastructura bine pusa la punct nici nu se poate vorbi

despre activitate turistica. Din fericire in aceasta privinţa judeţul argeş este
foarte bine pus la punct fata de alte judeţe ale tarii defavorizate in ceea ce
priveşte reţeaua de comunicaţii sau transporturi. Reteau de drumuri si cai
ferate in judeţul Argeş este bine reprezentata si permite deplasarea turiştilor
in toate zonele de interes turistic ale judeţului. Caile de acces reprezintă o
condiţie necesara, dar nu si suficienta pentru desfăşurarea regulata si in
bune condiţii si activităţii turistice in zona. Pe lângă acestea trebuie sa
existe si o reţea de saomunicatie foarte bine pusa la punct. Pe teritoriul
judeţului fimctioneaza in condiţii optime reţeaua de telefonie fixa, ca si
reţelele de telefonie mobila.
Din subcapitolul anterior s-a putut observa ca majoritatea
obiectivelor turistice se afla in zona submontana si montana, unele dintre
 acestea la mare

Inlocuirea multimilenara neatrerupta a spaţiului argesean,

creşterea exploatării bogăţiilor solului si subsolului, nevoile de munca si
de apărare ale localnicilor, intensificarea legaturilor de schimb cu alte
regiuni ale spaţiului romanesc, toate acestea au făcut ca inca din vremurile
de demult in aria actualului judeţ Argeş sa se creeze, sa se multiplice si
apoi sa se permanentizeze un adevărat păienjeniş de drumuri pe care sa
circule oamenii si animalele cu mărfuri si bunuri materiale. La inceput se
circula pe simple poteci ce legau intre ele comunităţi umane, intre acestea
numarandu-se asa-zisele "vai ale cucului1. Apoi pe drumuri mai largi,
unele săpate de mana omului, care mergeau, de regula, paralele cu unele
vai sau râuri. Intr-o etapa mult mai târzie se vor crea autentice reţele de
cai de comunicaţii rutiere. Din vremuri foarte indepartate sunt cunoscute
in aria judeţului trei drumuri principale:
1. Cel care venea dinspre Transilvania inspre Tara
Romaneasca, prin Braşov si Bran spre Câmpulung, si de aici spre
Curtea de Argeş ori spre Targoviste si mai departe, către Bucureşti si
ajungea pana pe linia Dunării, Ia Giurgiu. Pe aceasta artera de mare
circulaţie s-au impus in memoria timpului doua drumuri de sine
stătătoare, care pot fi socotite cai de comunicaţii incarcate de istorie:
drumul Bran - Câmpulung - zis si "Drumul Voievozilor", drumul
Curtea de Argeş - Câmpulung -Targoviste sau "drumul celor trei
capitale ale Tarii Romaneşti.
2. Drumul ce se pornea din Transilvania spre Tara
Romaneasca, trecea pe la Sibiu, apoi pe valea Oltului, pe la Caineni,
Salatruc si ajungea in Curtea de Argeş.
3. Drumul care pornea de la Curtea de Argeş spre Piteşti si
de aici urma traseul spre Bucureşti, intalnindu-se la podul de
1
Florian Tacă, Nicolae Leonachescu, Vasilica Popescu, Cristache Gh., Nicolae lonescu, Sevastian
Tudor, Silvestru Voinescu - "Judeţul Argeş", Editura Sylvi, ediţia Bucureşti 2001.
 trecere peste râul Argeş cu drumul care venea de la Câmpulung spre
Piteşti. Aceasta este artera de circulaţie rămasa in conştiinţa
argeşenilor, in special după construirea autostrăzii Piteşti -
Bucureşti, sub denumirea de "vechiul drum al Bucureştilor".

Cel mai nou drum de pe aria judeţului Argeş ii reprezintă

Transfagarasanul, realizare de excepţie de importanta economica, strategica
si turistica ale ultimilor decenii ale secolului XX.
In vremurile de demult, la incrucisarile unor vechi drumuri
argesene de importanta majora, pe traseele lor ori in incinta unor mari
localităţi, s-au înălţat fortificaţii, puncte de vama si palate voievodale.
începând cu ultima parte a secolului al XlX-lea, paralele cu opera
de construire sau modernizare a drumurilor rutiere, pe aria judeţului s-a
edificat si o bogata si utila reţea de cai ferate (vezi figura 5). In acest sens,
prima cale ferata a fost construita in anul 1872, când oraşul Piteşti s-a
legat de Bucureşti. Apoi in 1875 s-a construit si drumul de fier care
duce spre Slatina, iar după aceea, in 1878, cel ce duce spre Câmpulung.
"Imaginea ţesuta din cuvinte se destramă indata ce soseşti la
fata locului si este definitiv inlocuita de alta noua. Poţi citi de cate ori vrei
descrierea unui munte, lac, râu, oraş, gheţar, etc., du-te apoi sa le vezi.
Instantaneu, imaginea ticluita prin citire piere ca ceata in fata Soarelui si
rămâne numai ceea ce vezi cu ochii.2 Cu acest citat lucrarea de fata face
introducerea in descrierea principalelor obiective turistice si felul in care se
poate ajunge la ele, pentru ca aşa cum spune Simion Mehedinţi orice
descriere, oricât de clara si obiectiva ar fi aceasta, păleşte in fata frumuseţii
realităţii.
Cum cele mai importante obiective turistice ale judeţului Argeş
sunt in zona montana, trebuie spus ca se poate ajunge la acestea foarte uşor
cu autovehiculele. In judeţul Argeş după cum s-a specificat in rândurile

2
Simion Mehedinţi
anteriaoare exista grupa muntoasa a Carpatilor Meridionali, Făgăraş.
Aceasta, la rândul sau, se poate imparii in trei masive distincte in felul lor:
masivul Făgăraş - cel mai inalt si mai impunător, masivul lezer-Papusa si
masivul Piatra Craiului.
Pentru calatorul dornic de cunoaştere si relaxare prin drumeţie,
masivul Făgăraş, este foarte uşor accesibil in perioada verii, cu
autoturismul. Drumul Transtagarasan (DN7) urca pana in inima munţilor
pe cărei ii străbate pana spre Sibiu. Dar pana la incadrarea pe
Transfagarasan turistul, trece prin Piteşti, unde muzee, teatru,
cinematografe, parcuri deosebit de frumoase ii stau la dispoziţie pentru a
incepe o frumoasa vacanta. Apoi mergând spre Curtea de Argeş, intra
intr-un ţinut legat din ce in ce mai mult de istoria zbuciumata a poporului
roman. Aici mănăstiri, lacase de cult si ruine vechi pe aceste meleaguri
fac obiectul unei intoarceri imaginare in timp si, totodată, o bogata
sursa de inspiraţie. Mai departe continuând drumul spre inima munţilor
calatorul ajunge la Capataneni, locul de unde incepe urcarea propriuzisa
printre piscurile ascuţite, către creasta Făgăraşului. Aici pe un pisc semeţ
la aproape 1000 m altitudine veghează cetatea Poienari, ctitorie a
Basarabilor, preluata si mărita de Vlad Tepes, domnitorul legendar al Tarii
Romaneşti, cel care a data naştere mitului lui Dracula. După un drum de
7 km de la cetatea Poienari, in care nici o privelişte nu seamănă cu
alta, drumul şerpuitor, duce calatorul uimit către unul din cele mai mari
lacuri de acumulare din tara. Lacul Vidraru. De aici drumul este presărat
cu cabane si popasuri turistice cum ar fi Casa Argesana, Valea cu Peşti,
Cumpănita, Cumpăna - acestea fiind pe malul lacului Vidram - si mai
departe de coada lacului când drumul incepe sa urce vertiginos exista
Piscul Negru (după vechea denumire a variului Negoiu), Cabana Capra,
si mai departe chiar la cota 2000 imediat ce se trece graniţa către judeţul
Sibiu exista o frumoasa cabana - Balea - lângă un lac glaciar.
In acelaşi spirit al cunoaşterii si admirării de peisaje deosebite,
se poate pleca din Piteşti, către Câmpulung Muscel, oraş cunoscut pentru
realizările sale industriale (construcţia de automobile, fabrica de ciment,
etc.) dar si pentru faptul ca este punctul de plecare al vechiului, dar si
actualului drum către Braşov (DN73), drum ce străbate pasul Rucar -
Bran si oferă o privelişte deosebita a depresiunilor intramontane la
Dragoslavele si Rucar, dar si o privelişte de ansamblu a Pietrei Craiului.
De la Câmpulung se abte drumul către cabana Voina, pe valea Râului
Târgului, la poale munţilor Iezer si Păpuşa. De acolo trasee uşoare de
străbătut eu piciorul oferă un prilej pentru oricine dea face drumeţii
răsplătite pe deplin cu peisajul ce se deschide după numai câteva ore de
mers.
Si pentru calatorul ce nu s-a saturat de privelişti si păduri de
brazi margand pe drmul naţional 73 spre Braşov, inainte de a parasi
graniţele judeţului Argeş, o mica abatere la Valea lui Ivan dezvăluie o alta
forma a plaiului romanesc. Situata chiar la poalele Pietrei Craiului, acest loc
este un paradis pentru vânători, pentru admiratorii drumeţiilor scurte si
uşoare in chiar inima munţilor, dar si pentru imapatimitii alpinismului. Piatra
Craiului oferindu-si pereţii abrupţi in acest scop. De cealaltă parte a Piefrei
Craiului, pe valea Dambovicioarei, maisna pare ca trebuie sa isi croiască
singura drum in munte, datorita faptului ca acestea sunt unele din cele mai
strâmte chei din tara, Aici exista si o pastravarie, adevărata cultura de comori
vii ale râurilor argesene. Si după atâtea privelişti la suprafaţa, calatorul este
invitat la o incursiune in subteran in peştera Dambovicioara sau in Peştera
Dracilor (recomandata profesioniştilor).
Acetea fiind spuse se pot oferi eventualilor turiştilor câteva
exemple de trasee care sa străbată judeţul in cele mai importante puncte ale
sale (vezi figura 5.):
1. Piteşti - Bascov - Merisani - Baiculesti - Curtea de
Argeş - Albestii de Argeş - Corbeni - Capataneni - Lacul Vidraru -
şoseaua Transfagarasan (DN7).
 2. Piteşti - Mioveni - Stalpeni - Mihaiesti - Schitul
Goleşti - Câmpulung - Valea Mare - Dragoslavele - Rucar -
Dambovicioara - Bran, Râşnov, Braşov (DN73).
3. Piteşti - Merisani - Stroesti - Bradet - in continuare
lacul Vidraru, Transfagarasan.
4. Piteşti - Bascov - Draganu - Moraresti - in continuare
spre Calimanesti si Ramnicu Vâlcea.
1. Câmpulung - Valea Mare - Stoenesti - Cetăţeni.
5. Curtea de Argeş - Tigveni - Cepari - Şuiei - Salatruc
- in continuare spre pasul Caineni si Sibiu.

Toate aceste localităţi de referinţa, reprezintă fiecare o parte din

istoria judeţului si in fiecare se afla cel puţin un monument demn de
vizitat. Pe lângă aceasta drumul oferă privelişti extraordinare. Se poate ca
judeţul Argeş are un potenţial turistic foarte dezvoltat, care permite turiştilor
satisfacerea nevoilor de recreere, de cunoaştere, de regăsire si care sub o
buna administrare si politirica de promovare ar putea aduce un venit uriaş,
mai ales acum când agroturismul este in floare, iar turiştii străini au începută
sa aibă mai multa incredere in seviciile oferite de pensiunile, hotelurile sau
ce lelalte forme de cazare. Turismul are şanse mari sa treacă inaintea altor
sectoare ale industriei daca privim puţin in viitor si acordam o şansa unei
"industrii fără fum" care pana acum a fost unul dintre putinele lucruri ce au
făcut România cunoscuta in lume.
 BIBLIOGRAFIE

Aurelia Barco, Eugen Nedelcu - "Judeţele patriei-Judeţul

Argeş", Editura
Academica, Bucureşti, 1974.

Al. Doaga, D. Mihalache, L Anton, I. Badalan -

"Localităţile Judeţului
Argeş", 1971.

Gh.Mohora- "România-harta administrativă", 1999.

Victor Tufescu, Ion Mierla, Claudiu Ciurcaneanu — "Geografia

României",
Editura didactica si pedagogica, Bucureşti, 1997.

Florian Tuca, NicolaeLeonachescu, Vasilica Popescu,

Cristache Gh., Nicolae lonescu, Sevastian Tudor, Silvestru Voinescu -
"JudeţulArges-
MileniulIII, anull",Editura Bucureşti Sylvi, 2001.

Silvestru Voinescu, Teodor Mavrodin, Cristocea

Spiridon - "Judeţul Argeş", Redacţia publicaţiilor pentru
străinătate, România, 2000.

"Ghidul salvamontului".