M3.

MATERIALE TEXTILE, PIELE SI INLOCUITORI DE PIELE

Prof.Moisa Vica

PROCEDEE DE OBŢINERE A MATERIALELOR

Obţinerea materialelor: firele se leagă între ele prin diferite procedee mecanice: ţesere, tricotare,
înfăşurare şi interţesere (materialele textile neţesute).
PROCEDEUL DE ŢESERE: Acestă tehnică presupune întrepătrunderea în diverse moduri a
două seturi de fire (urzeala şi bătătura) în unghiuri drepte. Materialele ţesute au dimensiuni
foarte stabile, dar au extensibilitatea şi porozitatea mult mai scăzută decât alte structuri. Un alt
dezavantaj al ţesăturilor este tendinţa de a se destrăma la margini când este tăiat în unghi drept
sau olic pentru implanturi.
Tehnica cunoscută ca Ţeserea Leno presupune răsucirea a două fire de urzeală în jurul unei fir
de bătătură şi poate să reducă substanţial uzarea şi destrămarea.

Figura 1 – Material şi grefă vasculară realizate cu tehnica de ţesere Leno

PROCEDEUL DE TRICOTARE: Tricotarea reprezintă transformarea firelor în ochiuri

angrenate între ele conform unei legături. Ele pot fi tricoturi în întregime din urzeală, din
bătătură sau combinate.
Comparate cu ţesăturile, tricoturile din bătătură sunt mult mai extensibile, dar au dimensiuni
instabile de aceea trebuie stabilizate prin introducerea de fire suplimentare care să reducă
extensibilitatea. Structurile tricoturile din urzeală sunt extrem de versatile şi pot fi proiectate cu o
varietate de proprietăţi mecanice apropiate de cele ale ţesăturilor. Principalul lor avantaj faţă de
ţesături este flexibilitatea lor şi abilitatea lor de a nu se deşira când sunt tăiate. Un dezavantaj al
tricoturilor ar fi porozitatea lor ridicată, care spre deosebire de cea a ţesăturilor nu poate fi redusă
la o valoare sigură determinată de construcţie. Aplicaţiile care au nevoie de porozitate scăzută
încorpo-rează frecvent materiale ţesute.

Figura 2 – Ţesătură (stânga) şi tricot (centru şi dreapta) materiale folosite pentru

grefe vasculare, punând in evidenţă diferenţa de porozitate
PROCEDEUL DE ÎNFĂŞURARE: În cadrul procedeului sunt încrucişate unelele peste altele,
trei sau mai multe fire în diagonală.
Structurile obţinute pot fi tubulare cu sau fără miez, dar şi tip fâşie folosite pe post de
ligamente.
Folosite de obicei la suturi, structurile înfăşurate pot fi proiectate în întregime cu sau fără miez.
Din cauza încrucişării firelor unele cu altele, materialele care se obţin sunt de obicei poroase şi
pot absorbi fluide în spaţiile dintre fire şi filamente. Pentru a le reduce capilaritatea aceste
materiale sunt tratate cu un strat de substanţe biodegradabile (acidul polilactic) sau non –
biodegradabile (teflon).
PROCEDEE NECONVENŢIONALE DE OBŢINERE A NEŢESUTELOR: Materilalele
textile neţesute se obţin dintr-o pătură de fibre, care sunt împâslite mecanic cu ajutorul unor ace
speciale (interţesere), cu jet de apă sau care sunt lipite între ele printr-un proces termic, chimic
sau cu ajutorul unei adeziv. Aceste materiale se folosesc cu precădere ca textile medicale
nimplantabile (pentru îmbrăcăminte medicală, şerveţele) însă în ultima vreme s-au descoperit
neţesutele realizate direct din polimer, pentru suturi şi artere artificiale (produse din teflon
expandat ca suturi şi spumă poliuretanică vopsită electrostatic folosită ca structură tubulară
implantabilă).
Proprietăţile neţesutelor sunt determinate de polimerii sau fibrele constituente şi de procesul de
obţinere.
.