1

WORD 2010
1. GENERALITĂŢI
Este un produs al firmei Microsoft şi este considerat cel mai performant procesor de texte din mediul
Windows. Poate fi folosit atât pentru realizarea unor texte simple cât şi pentru editarea unor documente
foarte pretenţioase, cu caracteristici grafice deosebite.

1.1. Deschiderea aplicaţiei

 dublu-clic pe pictograma Word 2010 (dacă există);
 Start  All Programs  Microsoft Office  Microsoft Word 2010.
 dublu-clic sau Enter pe pictograma unui document Word (dacă documentul este vizibil într-o
fereastră gen Computer).

2. COMPONENTELE FERESTREI WORD 2010

Ecranul conţine următoarele elemente:
 Bara Quick Acces Toolbar (Acces rapid) – asigură comenzi pentru
acces rapid la comenzi pentru salvarea unui document, anularea şi reexecutarea unei comenzi1
 bara de meniu –
conţine, grupate în meniuri, comenzile Word; acestea vor determina, la activare, afişarea unei benzi
de instrumente ce include opţiunile aferente (Exemplu: meniul Insert - Inserare afişează
o bandă cu butoane pentru inserarea unui tabel, unei imagini/miniaturi, unui antet, subsol, simbol,
unei ecuaţii etc.)
 butonul de Help – afişează o fereastră separată în care oferă ajutor pentru diverse operaţii
din Word 2010 (v. mai jos)
 bara de instrumente (panglică) – utilizată pentru accesul rapid la principalele comenzi Word
2010.2

Pentru fiecare opţiune din bara de meniu se afişează altă bară de instrumente. Unele butoane
au, alături sau dedesubt, un buton care indică faptul că, la activare cu mouse-ul, se vor
dezvolta într-un submeniu; alte butoane au, în colţul din dreapta jos (exemplu: Font) un buton
care, la activare, determină afişarea unui dialog pentru opţiuni (dialogul este similar celui
afişat prin meniu la versiunile Word precedente).
Dacă dorim să lucrăm doar cu tastatura, putem folosi tasta F10 pentru a afişa literele
indicatoare din cadrul benzii. Aceasta va afişa, în dreptul fiecărei opţiuni din meniu, litera care
poate fi folosită pentru activare (N pentru Inserare etc.). La activarea unei opţiuni din meniu,
în bara de instrumente aferentă se vor afişa litera/literele corespunzătoare fiecărui buton în parte.

1
Putem adăuga/elimina butoane din această bară de instrumente (v. mai jos).
2
Dacă bara de instrumente nu e afişată, se apasă click-dreapta pe bara Quick Acces Toolbar (Acces rapid) şi
din meniul care apare dezactivăm comutatorul Minimize de Ribbon (Minimizare panglică).
 2

Anularea afişării literelor indicatoare se face cu tasta Esc.

 riglele –permit poziţionarea tabulatorilor şi a marginilor textului şi dau informaţii despre
poziţiile în pagină ale unor elemente (texte, tabele, imagini etc.)
Dacă rigla orizontală nu este afişată, se va folosi butonul View Ruler din partea
superioară a barei de defilare verticale. Dacă, în urma acestei operații rigla verticală nu este
afişată, folosim butonul File  Options (Opțiuni)  Advenced (Complex)
 categoria Display (Ecran)  Show vertical ruler in Print Layout
view.
 fereastra aplicaţiei – fereastra în care se execută Word-ul; titlul ei constă din numele
documentului curent și stilul de deschidere/salvare al lui (document compatibil cu versiunile mai
vechi, document Word 2010 etc. – vezi mai jos).
 bara de stare –

situată în partea inferioară a ferestrei, afişează informaţii despre documentul curent: numărul paginii
curente, numărul de pagini existente, numărul secţiunii, limba în care este considerat textul, câteva
butoane referitoare la modul de afişare. Butoanele din bara de stare se activează/dezactivează cu un
clic dreapta pe bara de stare.
 barele de defilare, orizontală şi verticală – sunt folosite la deplasarea rapidă în document şi la
afişarea poziţiei curente în acesta.3
Observaţie
Plasarea cursorului pe un anumit buton din bara de instrumente determină afişarea unor
informaţii indicând operaţia declanşată la acţionarea sa.

2.1. Ieşirea din Word 2010

 Butonul Office  Ieșire Word;
 clic pe butonul de închidere al ferestrei aplicaţiei;
 Alt+F4.

3. OPERAŢII CU DOCUMENTE
Fişierele cu care lucrează Word 2010 se numesc documente şi au, implicit, extensia .docx4

3.1. Crearea unui document

La lansarea în execuţie, Word 2010 deschide, în mod automat un document nou cu numele implicit
Document1.
Pentru a crea un document în orice alt moment al lucrului se foloseşte butonul File  New  la
Available Templates (Șabloane) se alege varianta Blank document (Document
necompletat)  butonul Create.

3
Dacă barele de defilare nu sunt afişate, folosim butonul File  Options  categoria Advenced  zona
Display  comutatoarele Show horizontal/vertical scroll bar.
4
Aceasta nu înseamnă că nu pot fi create documente clasice, ca până la Word XP.
 3

3.2. Salvarea unui document nou

Introducerea textului în document devine efectivă doar în momentul salvării acestuia pe disc. Salvarea

se face cu butonul File  Save (Salvare) sau prin butonul Salvare din bara Acces
Toolbar. Se va afişa un dialog în care:
1. La File name (Nume
fișier) specificăm numele dorit
pentru fișier.
2. La Save as type:
(Salvare cu tipul) alegem
formatul de salvare pentru
document (implicit, Word
Document)5
3. Folosim, dacă este cazul, legătura
Răsfoire foldere pentru a
alege discul și folderul în care vom
salva documentul.
4. În lista ascunsă din partea
superioară a dialogului afișat
alegem discul pe care dorim să
salvăm documentul (dacă discul nu
apare în listă, tastăm C:\).
5. În panoul din dreapta deschidem, prin clic-uri duble succesive pe fiecare folder, folderul în care
vrem să salvăm documentul.
6. Folosim butonul Save (Salvare) sau confirmăm cu Enter.
Documentele care au numele implicit Docn.docx trebuie salvate sub un alt nume (deși nu este
interzisă salvarea cu acest nume).

3.2.1. Modificarea folderului în care se salvează, implicit, documentele

Implicit, documentele create se salvează în folderul
C:\Users\nume_utilizator\Documents, dar putem schimba destinaţia implicită a
documentelor cu butonul File  Options  categoria Save  butonul Browse...
(Răsfoire) de lângă zona de text Default file location (Locație implicită
fișier). Din dialogul afişat vom alege folderul în care intenţionăm să salvăm, pe viitor, documentele şi
confirmăm cu OK.
Din acest moment, ori de câte ori dorim să salvăm un document nou sau un document existent dar cu
alt nume, Word 2010 ne va deschide, automat, acel folder.

5
Fișierele document create, în mod normal, în Word 2010 (.docx) nu pot fi deschise în versiunile anterioare ale Word-
ului. Dacă dorim să creăm un document care să poată fi deschis și prelucrat și într-o versiune mai veche de Word, vom folosi
varianta Document Word 97-2003, care va crea fișiere .doc compatibile cu acele versiuni.
 4

3.3. Deschiderea unui document existent

Deschiderea unui document existent se face cu butonul File  Open (Deschidere).6 Se va
afişa un dialog în care:
1. În lista ascunsă din partea
superioară a dialogului
alegem discul pe care se află
documentul.
2. În panoul din stânga alegem
folderul în care se află
documentul.
3. În panoul din dreapta dăm
clic dublu pe document sau îl
selectăm şi folosim butonul
Open (Deschidere).
Observaţii
1. În dialogul afişat sunt
prezentate, implicit, numai
fişierele din folderul curent
care au extensii recunoscute
de Word (.docx, .doc,
.dot, .dotx, .htm, .html, .xml etc.). Dacă dorim să afişăm şi fişiere de alte tipuri vom
deschide lista ascunsă All Word Documents (Toate documentele Word), apoi
alegem All files (Toate fișierele) (*.*).

6
Word 2010 memorează lista ultimelor 17 documente la care s-a lucrat cel mai recent şi o afişează în partea dreaptă a
meniului deschis de butonul File  Recent. Dacă alegem de acolo documentul dorit, el se va deschide automat, fără a se
mai afişa vreun dialog. De asemenea, putem deschide un document recent deschis direct de la nivel de Windows 7, cu Start
 Recent Items.
 5

2. Dacă documentul a fost creat cu o versiune Word mai veche (are extensia .doc), în bara de
titlu se va afişa, la deschidere, după numele fişierului, [Compatibility Mode]. În acest
caz, nu vom avea acces la toate facilităţile oferite de Word 2010 sau, eventual, acestea nu vor
putea fi salvate. De aceea, pentru a putea beneficia de toate performanţele Word 2010, vom
salva, întâi, fişierul în format .docx și abia apoi vom opera în el.
3. Dacă intenţionăm să deschidem ulterior documentul pe acelaşi calculator sau pe altul cu o
versiune mai veche de Word, îl vom salva în [Compatibility Mode].

3.3.1. Deschiderea mai multor documente simultan

Putem avea simultan deschise mai multe documente (prin repetarea metodei descrisă mai sus pentru
fiecare document în parte), afişate fiecare în câte o
fereastră proprie.
Pentru fiecare document deschis se afişează câte un
buton în bara de aplicaţii Windows.
Ultima fereastră deschisă este fereastra activă, în sensul că toate comenzile acţionează asupra ei.
Deoarece în mod normal aceasta acoperă documentele deschise anterior, este uneori utilă rearanjarea şi
redimensionarea ferestrelor aferente acestora, lucru care se realizează cu meniul View
(Vizualizare)  fila Window (Fereastră)  Arrange All (Aranjare totală).
Se va afişa câte o fereastră pentru fiecare document deschis, aşezate una sub alta.

3.3.2. Alternarea între mai multe documente deschise

Trecerea de la un document la altul se face cu un clic oriunde în interiorul ferestrei lui sau prin alegerea

numelui fişierului din lista documentelor deschise Switch Windows , afişată în meniul
Fereastră.

3.4. Salvarea unui document existent

Dacă documentul are deja un nume şi se află pe un disc, pentru salvarea versiunii sale modificate vom

folosi butonul File  Save sau butonul Save din bara Quick Acces.
În acest caz nu se va mai cere confirmare pentru salvare şi nici nu se va mai afişa vreun dialog
deoarece documentul are deja un nume şi o locaţie pe disc.
În plus, la orice încercare de închidere a documentului sau de ieşire din Word ni se va cere confirmare
pentru salvarea documentului, respectiv a documentelor deschise.

3.5. Salvarea unui document existent pe un alt disc şi/sau în alt folder
Indiferent că e vorba de un document nou sau de unul existent, îl putem salva în alt loc (disc şi/sau
folder) din sistem. Pentru aceasta, folosim butonul File  Save As (Salvare ca) şi alegem
formatul Word Document. Dialogul afişat va fi acelaşi de la capitolul Salvarea unui document nou, mai
sus, în care alegem discul şi apoi folderul în care vrem să salvăm documentul.
Observaţie:
Operaţia creează, de fapt, o copie a documentului în alt loc din sistem şi, din acest moment, se
lucrează asupra copiei şi nu asupra originalului.
 6

3.6. Salvarea unui document sub un alt nume

Butonul File  Save As. Dialogul afişat va fi acelaşi de la capitolul Salvarea unui document
nou, mai sus, în care, la Nume fișier, specificăm noul nume şi confirmăm cu Save sau cu tasta
Enter.
Observaţia de mai sus rămâne valabilă.

3.7. Salvarea unui document sub alt format

Word ne permite salvarea unui document în alt format decât .docx, astfel încât să poate fi folosit şi
de alte aplicaţii sau de versiuni Word mai vechi. Astfel, documentul poate fi salvat în format .doc pentru
a putea fi deschise cu versiuni Word mai vechi sau în format fişier .txt (pentru a putea fi deschise cu
aplicaţia Notepad din Windows) sau .rtf (Rich Text Format – pentru a putea fi deschise cu aplicaţia
WordPad din Windows), .html sau .htm (pentru a fi folosit ca viitoare pagină de Internet), şablon
(template – pentru a fi folosite ca bază pentru crearea altor documente) etc.
Pentru aceasta folosim butonul File  Save As. Dialogul afişat va fi acelaşi de la capitolul
Salvarea unui fişier nou, mai sus, în care, în lista ascunsă Save as type (Salvare cu tipul)
alegem formatul dorit şi confirmăm cu Save.
Observaţie:
Operaţia salvează documentul în alt format şi, din acest moment, se lucrează asupra fişierului în
noul format şi nu asupra documentului original.

3.8. Lucrul cu fişiere şablon

În mod normal, noile documente se creează pe baza unui fişier şablon (.DOTM – DOcument Template)
implicit, numit NORMAL.DOTM. Totuşi, ne putem crea propriile şabloane ca bază de plecare pentru
viitoarele documente (de exemplu, dacă preconizăm că vom avea de creat mai multe documente cu
aceleaşi margini, aceeaşi mărime de hârtie şi cu acelaşi antet, putem crea un şablon cu toţi aceşti parametri
astfel încât, pe viitor, să nu mai fie nevoie să stabilim aceşti parametri pentru fiecare nou document în
parte).

3.8.1. Crearea unui fişier şablon

Pentru a crea un fişier şablon:
1. Creăm un document în care stabilim parametrii doriţi.
2. Salvăm noul document în format Şablon document, folosind butonul File  Save As
 Word Template (Şablon Word) şi având grijă să nu schimbăm folderul în care se
face salvarea şi nici extensia.

3.8.2. Crearea unui document folosind un şablon

Dacă dorim să creăm un document plecând de la parametrii stabiliţi în şablon:
1. Folosim obligatoriu butonul File  New.
2. În panoul din dreapta alegem New From Existing (Nou din existent), apoi
selectăm fişierul şablon dorit.
3. Facem modificările dorite în document, apoi îl salvăm ca pe orice document nou.
 7

3.9. Închiderea unui document

 Butonul File  Close;
 Un clic pe butonul de închidere al ferestrei de document;
 Ieşirea din Word.
Indiferent de metodă, dacă s-au făcut modificări în document Word va cere confirmare pentru salvare.

4. MODIFICAREA SETĂRILOR DE BAZĂ

4.1. Schimbarea procentului de afişare a textului

Mărirea sau micşorarea zonei de text afişate în fereastra de vizualizare a documentului se realizează cu
View (Vizualizare)  eticheta Zoom (Panoramare).
Butoane:
 One Page (O pagină) – se afișează o pagină completă, inclusiv marginile; pentru
revenire: View  Lăţime text;

 Two Pages (Două pagini) – afişează două pagini complete pe lăţime, inclusiv
marginile;
 Page Width (Lățime pagină) – afişează complet pe lăţime o pagină a
documentului, inclusiv marginile;

 100% –afișarea textului documentului aşa

cum ar apărea la listare;

 Zoom (Panoramare) – afișează un

dialog care conține opțiunile:
 200%, 100%, 75%, Percent
(Procent) – pentru procentul de afișare
față de mărimea reală a textului;
 Page width (Lățime pagină) – ca
mai sus;
 Text width (Lățime text) – afișare
completă pe lățime a textului, exclusiv
marginile;
 Many pages (Multe pagini) – se alege numărul de pagini dorite din lista ascunsă.
Se poate folosi şi indicatorul din bara de stare sau butonul care afișează
procentul.
Observaţie
Modificările procentului de vizualizare nu afectează cu nimic mărimea reală a textului şi
aşezarea în pagină.
 8

4.2. Moduri de vizualizare a paginii

În funcţie de stadiul la care am ajuns cu redactarea documentului se poate opta între câteva moduri de
afişare. Trecerea de la un mod la altul se face folosind Vizualizare  eticheta Vizualizări

documente sau cu butoanele din bara de stare.

4.2.1. Modul Aspect pagină imprimată

Afişează documentul cu toate caracteristicile sale, exact aşa cum va arăta tipărit. Permite şi
utilizarea riglei verticale. Este util pentru verificarea aspectului final al documentului, ca și pentru lucrul
direct la documente nu foarte complexe și mari, pentru a avea permanent o vizualizare reală a aspectului.

4.2.2. Modul Citire în ecran complet

În acest mod de afișare bara de meniu și filele cu butoane ocupă un spațiu foarte mic, cea mai mare
parte a ecranului fiind acoperită de text.
În mod normal, în acest mod de afișare nu se pot face modificări asupra textului (dacă dorim acest
lucru, folosim Vizualizare opțiuni  Se permite tastarea – joacă rol de comutator).
Creșterea dimensiunilor de afișare a textului: Vizualizare opțiuni  Mărire
dimensiune text. Revenirea: Vizualizare opțiuni  Afișare pagină imprimată.
Paginația din acest mod de afișare nu corespunde neapărat celei a documentului tipărit (prin mărirea
textului se modifică doar numărul de ecrane afișate, nu și numărul de pagini din document).
Revenirea la unul din celelalte moduri de afișare se face cu tasta Esc fie cu butonul Închidere din
colțul din dreapta-sus al ferestrei.

4.2.3. Modul Aspect pagină Web

Se foloseşte când se creează o pagină de Internet (extensiile .htm sau .html).

4.2.4. Modul Schiță

Este utilizat pentru examinarea
documentului din punct de vedere
structural. În momentul activării se afişează
bara de instrumente Instrumente de
schițare, care permite câteva operaţii utile,
butoanele având următoarele semnificaţii:
Promovare ca Titlu 1 Promovează paragraful în care se află cursorul la nivel Titlu 1
(capitol principal).
Promovare Promovează paragraful în care se află cursorul la un nivel Titlu
superior (de exemplu, din subsubcapitol devine subcapitol).
Nivel schiță Permite alegerea nivelului Titlu pentru paragraful în care se află
cursorul.
Retrogradare Retrogradează paragraful în care se află cursorul, scris cu un stil
Titlu, la un nivel imediat inferior.
Retrogradare la Corp Retrogradează paragraful în care se află cursorul, scris cu un stil
 9

text Heading, la stilul Normal.

Mutare în sus Mută paragraful în care se află cursorul cu un paragraf mai sus.
Mutare în jos Mută paragraful în care se află cursorul cu un paragraf mai jos.
Extindere Expandează textul din capitolul pe al cărui titlu se află cursorul.
Restrângere Nu afişează textul din capitolul pe al cărui titlu se află cursorul.
Afișare nivel Afişează numai textele scrise cu stilurile Titlu 1 … Titlu 9
(numai titlurile capitolelor, nu şi conţinuturile acestora). Se
afişează şi textele scrise cu stilurile Titlu superioare celui ales (de
exemplu, dacă alegem Nivel 3 din listă, se vor afişa și titlurile de
capitole scrise cu Titlu 1 și Titlu 2.
Afișare formatare text Respectă, pentru titlurile de capitole, formatarea folosită (în caz
contrar, titlurile vor fi afişate ca text obişnuit, diferind de acesta
numai prin plusul pe care îl au în stânga).
Afișare doar prima linie Afişează pentru fiecare paragraf de text normal doar prima linie
din el.
Revenirea la modul de afișare anterior se face cu butonul Închidere vizualizare schițată.

4.2.5. Modul Ciornă

Acest mod de afișare ascunde paginația, marginile, imaginile inserate, anteturile și subsolurile, oferind
un aspect simplificat pentru document.

4.3. Afişarea/ascunderea caracterelor netipăribile

În mod normal, caracterele de control ale editării (spaţiu, sfârşit de paragraf – Enter, Tab etc.) nu sunt
vizibile şi nu sunt tipăribile dar au efecte în document.
Pentru a le vedea într-un document sau a le ascunde se foloseşte butonul Afișare totală
din bara standard sau Ctrl+Shift+*. În acest moment, caracterele de control vor fi vizibile şi vor fi afişate
astfel:
 spaţiile vor fi afişate ca nişte puncte, mai sus de
linia de bază a textului (•);
 caracterele Tab vor fi afişate ca săgeţi dreapta (→);
 caracterele Enter sunt reprezentate prin simbolul ¶;
 saltul la linie nouă fără sfârşit de paragraf prin
simbolul ;
 ancorele obiectelor vor avea aspectul alăturat ;
 textele ascunse sunt subliniate cu linie punctată.
 caracterul de despărţire opțională în silabe inserat de Word prin simbolul  .
Vizualizarea caracterelor neimprimabile este utilă, de exemplu, atunci când dorim să vedem dacă mai
multe linii aparţin unui paragraf sau sunt ele însele paragrafe ori dacă un spaţiu mai mare între două
cuvinte se datorează mai multor spaţii tastate sau unui caracter Tab.
Uneori nu dorim să vedem decât anumite caractere de control. Vom alege ce astfel de caractere dorim
să vedem activând comutatoarele corespunzătoare de la butonul OfficeOpțiuni Word categoria
Afișare  lista Se afișează întotdeauna marcajele de formatare pe ecran.
 10

4.4. Modificarea numelui utilizatorului care a creat documentul

Se face cu butonul OfficeOpțiuni Word  categoria Populare  Nume
utilizator. Numele stabilit aici se va afişa la proprietăţile documentului.

4.5. Salvarea automată a documentului la un anumit interval de timp

Putem face ca Word să salveze documentul la expirarea unui interval de timp, specificat cu butonul
Office  Opțiuni Word  categoria Salvare activare Salvare informații de
recuperare automată la fiecare… minute.

5. OPERAŢII DE BAZĂ

5.1. Reguli generale de introducere a textului

1. Textul se introduce începând de la punctul de inserare, afişat sub forma unui cursor vertical
clipitor.
2. Introducerea textului se face în mod continuu, fără apăsarea tastei Enter la sfârşitul liniei.
Împărţirea textului pe linii este sarcina Word-ului şi se face în funcţie de lungimea liniei. Ca
urmare, nu vom apăsa tasta Enter la sfârşitul fiecărei linii decât atunci când dorim să forţăm
trecerea la linie nouă. Textul scris între două caractere Enter se numeşte paragraf.
3. Dacă dorim ca textul să fie scris pe o linie nouă fără să se treacă la alt paragraf vom tasta
Shift+Enter.
4. Pentru obţinerea de caractere specifice unei limbi, trebuie să schimbăm limba pentru tastatură, la
nivel de Windows.
5. Ștergerea caracterelor se face folosind tasta Delete (ştergere spre dreapta) sau tasta Backspace
(spre stânga).
6. Împărţirea textului în pagini se face automat şi depinde de marginile şi de mărimea fixate pentru
pagină. Trecerea forţată la o pagină nouă se realizează prin Ctrl+Enter.
7. Pentru introducerea unor caractere speciale uzuale,7 vom ține apăsată tasta Alt și vom tasta codul
ASCII al caracterului respectiv, folosind tastele din blocul numeric, de exemplu:
 liniuță explicativă (–) Alt+0150
 liniuță de dialog (—) Alt+0151
 ghilimele deschise („) Alt+0132
 ghilimele închise (―) Alt+0147
8. Introducerea unui text se poate face în mod inserare8 sau suprascriere9. Comutarea între cele
două moduri de lucru se poate face:
 cu tasta Insert;
 cu un clic pe butonul Insert din bara de stare.
Dacă observăm că Word nu comută de la un mod de lucru la altul prin tasta Insert, vom folosi
butonul Office  Opțiuni Word  categoria Complex  zona Opțiuni de
editare  Se utilizează tasta Ins pentru a controla modul de

7
Pentru detalii, v. și capitolul Inserarea unui simbol.
8
În acest mod de lucru, caracterele tastate vor fi introduse în poziţia cursorului, deplasând spre dreapta toate caracterele
care le urmează.
9
În acest mod de lucru, orice caracter introdus înlocuieşte caracterul din dreapta cursorului (se foloseşte mai ales atunci
când dorim să înlocuim un text mai lung dintr-un document cu altul).
 11

suprascriere.

6. DESPĂRŢIREA ÎN SILABE
Uneori, anumite linii dintr-un document conţin cuvinte lungi și, la tastarea unui alt asemenea cuvânt
care nu mai încape pe acea linie, cuvintele rămase se rarefiază.
Word ne permite o despărțire automată în silabe a cuvintelor care nu mai încap pe o linie10 (dacă, în loc
de a face despărţirea în silabe propusă de Word tastăm caracterul minus (-), riscăm ca acesta să apară,
ulterior, undeva la mijlocul rândului, în cazul modificării textului. Word va folosi liniuțele de despărţire
în silabe introduse conform celor de mai jos numai dacă acel cuvânt ajunge într-o „zonă critică―.
Putem cere Word-ului să ne sugereze o despărţire în silabe a cuvintelor prea lungi. Pentru aceasta
putem stabili o „zonă critică― lângă marginea dreaptă a textului în care presupunem că un cuvânt, odată
ajuns acolo, ar trebui despărţit în silabe.
Despărţirea în silabe poate fi automată sau manuală, în care
putem specifica unde se face despărţirea în silabe.
Pentru despărţirea în silabe vom folosi Aspect Pagină 
Despărțire în silabe  Opțiuni hibernare, care
va afişa un dialog în care vom specifica următoarele:
 Despărțire automată în silabe în
document – dacă este activat, Word va face o despărţire
automată în silabe (nerecomandat pentru documente în
care există şi cuvinte în alte limbi, unde e posibil ca despărţirea în silabe să se facă în alte locuri
sau să nu se facă deloc);11
 Despărțire în silabe cuvinte cu MAJUSCULE– dacă este activat, vor fi supuse
despărţirii în silabe şi cuvintele cu majuscule;
 Zonă de despărțire în silabe – aici putem stabili distanţa faţă de marginea din
dreapta de la care Word începe să ia în considerare despărţirea în silabe;
 Limitare cratime consecutive la – numărul maxim de linii de text consecutive care
se pot termina cu o linie de despărţire în silabe.
Dacă dorim să facem o despărţire manuală
în silabe, vom stabili lăţimea zonei critice şi
vom folosi butonul Manuală. Word se va
opri pe rând, la cuvintele mai lungi care ajung
în zona critică şi va afişa, pentru fiecare, un
dialog în care ne propune o despărţire în
silabe: dacă ne convine, confirmăm cu Da; dacă nu, mutăm cursorul spre începutul cuvântului, unde
considerăm că ar trebui făcută despărţirea în silabe şi confirmăm cu Da sau refuzăm despărţirea în silabe
a cuvântului cu Nu.
Observaţii
1. Cratimele introduse automat sunt invizibile și au efect numai când cuvântul intră în zona critică;
dacă, prin modificarea textului dinaintea cuvântului, acesta va apărea la mijlocul rândului,
despărţirea în silabe efectuată după metoda de mai sus nu are nici un efect.

10
Atenție! Regulile de despărțire în silabe sunt cele specifice limbii în care e considerat textul (v. capitolul Verificarea
ortografică a textului).
11
Dacă Word 2007 nu recunoaște un cuvânt, nu va fi capabil să îl despartă în silabe; în plus, nu întotdeauna despărțirea în
silabe oferită de Word e și corectă (de exemplu, el va despărți în silabe super-ior).
 12

2. Cratimele introduse după metoda manuală au aspectul

„¬“ şi sunt vizibile numai dacă este activat comutatorul
Cratime opționale de la Office 
Opțiuni Word categoria Afișare  lista Se
afișează întotdeauna marcajele de
formatare pe ecran.
3. Putem face despărțire în silabe și doar pentru o
porțiune a documentului, selectând acea porțiune și
procedând, apoi, la fel.

7. STATISTICI PRIVIND DOCUMENTUL

Word permite afişarea unor statistici privind documentul: data
şi ora la care documentul a fost creat, modificat, accesat, şi listat,
cine a făcut ultima revizuire, timpul de editare, numărul de
pagini, paragrafe, linii, cuvinte, caractere (cu şi fără spaţii).
Aceste statistici se afişează cu butonul Office  Pregătire  Proprietăţi  lista
ascunsă Proprietăți document  Proprietăți complexe. Se va afișa un dialog cu mai
multe pagini, în care se afișează proprietățile documentului (unele sunt modificabile). Pentru revenire la
document se va folosi, din nou, butonul Office  Pregătire  Proprietăţi sau se va
închide panoul de proprietăţi.

7.1.1. Statistici privind o porțiune selectată din document

Dacă dorim să afișăm statistici privind o anumită porțiune din
document, o vom selecta și apoi vom folosi Revizuire
butonul Contor de cuvinte din eticheta
Verificare. Se va afișa un dialog în care se prezintă aceste
informații.
Implicit, numărul de cuvinte selectate se afișează și în bara de
stare, la Cuvinte iar numărul de pagini la Pagină ... din
...
De asemenea, această statistică nu include textul din casetele
de text, notele de subsol și cele de final. Putem forța includerea lui
folosind comutatorul Include casete text, note de subsol şi note de final.

7.2. Introducerea de simboluri într-un text

Într-un text se pot insera şi anumite simboluri sau caractere speciale ce nu apar pe tastatură (Ω, ‰, ₤,
,  etc.).12
Pentru inserarea unui simbol:
1. Plasăm cursorul în locul unde va apărea simbolul.
2. Folosim Inserare  eticheta Simboluri  Simbol. În minipanoul afişat se prezintă
simbolurile folosite cel mai recent, din care îl putem alege pe cel dorit; dacă nu vedem caracterul
dorit, folosim Mai multe simboluri..., care afișează dialogul alăturat, cu toate

12
Pentru a insera în document un simbol, va trebui să cunoaştem fontul în care apare reprezentarea grafică a acelui simbol.
 13

caracterele fontului selectat în

lista ascunsă Font; dacă este
cazul, selectăm fontul dorit,
apoi simbolul respectiv şi dăm
un clic dublu pe el sau folosim
butonul Inserare.
3. Închidem dialogul.
Dacă în document apare frecvent un
simbol, acestuia i se poate ataşa o
combinaţie de taste prin care va putea fi
introdus ulterior în document oriunde
va fi nevoie, fără a mai fi nevoie să
folosim dialogul de mai sus. Pentru
aceasta, după selectarea simbolului vom
folosi butonul Tastă de comenzi
rapide, care va deschide un dialog suplimentar. În acesta, în zona Apăsați noua tastă de
comenzi rapide vom tasta direct combinaţia de taste ce dorim să fie asociată simbolului (de
exemplu, Alt+A),13 după care folosim butoanele Asociere, apoi Închidere.
Eliminarea unei astfel de asocieri se face cu Inserare
 Simboluri  Simbol  Mai multe
simboluri... selectare simbol  Tastă de
comenzi rapide  selectare combinaţie din lista
Taste curente  butonul Eliminare, apoi
Închidere.
O altă variantă pentru a introduce un simbol într-un text
este folosirea codului său ASCII, ţinând tasta Alt apăsată şi
tastându-i codul, precedat de 0, cu tastele din blocul
numeric.14

7.3. Deplasarea în text

Poziţionarea cursorului în cadrul textului se poate face în mai multe moduri:
 cu tastatura;
 prin deplasarea până la un anumit element al textului (pagină, secţiune, semn de carte etc.);
 prin căutarea unui text;

13
Combinaţia de taste asociată astfel unui simbol va rămâne valabilă până la eliminarea asocierii. În plus, există
posibilitatea ca ea să fie deja asociată unei operaţii din Word (de exemplu, Ctrl+I înclină textul, Ctrl+U îl subliniază, Ctrl+P
listează fişierul, Ctrl+S îl salvează etc.). Pe timpul cât există asocierea, operaţia din Word asociată va fi suspendată (ea va
putea fi executată, totuşi, din butoane sau din meniu). Ca urmare, după tastarea combinaţiei în zona Apăsați noua tastă
de comenzi rapide, vom observa ce scrie sub această zonă: dacă scrie [neasociat], înseamnă că acea combinaţie
nu are asociată nici o operaţie; dacă scrie o operaţie, vom decide dacă ea este necesară prin combinaţie de taste (dacă da, vom
tasta altă combinaţie).
14
Pentru a afla codul ASCII asociat unui caracter, Windows Vista dispune de o aplicație numită Character Map. Lansarea
în execuție a aplicației se face cu StartAll Programs  Accessories  Run  în dialog tastăm charmap
și confirmăm cu Enter. Se va afișa o fereastră în care, la Font, alegem fontul în care apare caracterul, alegem caracterul și
observăm zona Keystroke din colțul din dreapta-jos al ferestrei.
 14

 cu mouse-ul.

7.3.1. Deplasarea cu tastatura

Un rând mai sus/jos un caracter la stânga/dreapta Tastele săgeţi
La sfârşitul liniei End
La începutul liniei Home
Un cuvânt la stânga Ctrl+
Un cuvânt la dreapta Ctrl+
La începutul paragrafului curent Ctrl+
La începutul paragrafului următor Ctrl+
Un ecran în sus PageUp
Un ecran în jos PageDown
La sfârşitul documentului Ctrl+End
O pagină mai sus Ctrl+PageUp
O pagină mai jos Ctrl+PageDown
La începutul documentului Ctrl+Home
 15

7.3.2. Deplasarea folosind mouse-ul

Se face folosind barele de defilare:
Deplasare cu o linie mai sus sau mai jos  clic pe butoanele ▲ sau ▼din bara de
defilare verticală
Deplasare stânga/dreapta (dacă documentul nu este  clic pe butoanele ◄ sau ►din bara de
afişat decât parţial pe orizontală) defilare orizontală
Deplasare la ecranul anterior/următor  clic deasupra sau dedesubtul indicatorului
de poziţie din bara verticală
Deplasare cu un ecran spre stânga/spre dreapta  clic de mouse la stânga/la dreapta
indicatorului de poziţie din bara de defilare
orizontală
Deplasare în document până la pagina dorită (numărul  tragere de indicatorul de poziţie din bara de
paginii la care am rămâne dacă am elibera mouse-ul defilare verticală
este afişat alături)

7.3.3. Deplasarea la un element al documentului

Dacă dorim să mutăm cursorul
la începutul unei pagini, al unei
secţiuni, la un semn de carte, la o
notă de subsol sau de final, la un
grafic, la un tabel, la o ecuaţie sau
la un obiect vom folosi Pornire
 Editare  lista ascunsă
Găsire  Salt la. În
dialogul afişat:
1. La De sărit la: vom alege tipul de element la care dorim să ne deplasăm (de exemplu,
Pagină).
2. La Introduceți numărul de ...: vom introduce numărul elementului dorit.15
3. Confirmăm cu Următorul (ulterior, ne putem întoarce la elementul precedent cu
Anteriorul).

7.4. Selectarea unui text

Toate operaţiile de manipulare a unui text (copiere, mutare, ştergere, formatare etc.) presupun
selectarea prealabilă a lui.
Selectarea se poate face atât cu tastatura cât şi cu mouse-ul. În urma selectării, textul respectiv va fi
afişat pe video invers, pentru a şti care text este supus ulterior operaţiilor dorite.

7.4.1. Selectarea unui text cu tastatura

Se face plasând cursorul la o extremitate a textului, ţinând apăsată tasta Shift şi folosind tastele de
deplasare (de exemplu, Shift+→ va selecta caracterul din dreapta iar Shift+Ctrl+End va selecta întregul

15
Dacă aici Word aşteaptă o valoare numerică putem folosi în faţa numărului un semn, caz în care deplasarea va ţine cont
de poziţia curentă. De exemplu, dacă suntem în pagina 5 şi aici am tastat +3 ne vom muta în pagina 8 iar dacă am tastat –3 ne
vom muta în pagina 2.
 16

text, începând din poziţia cursorului până la începutul documentului).

Pentru selectarea întregului document se poate folosi şi Ctrl+A.
Deselectarea se face cu una din tastele săgeţi.

7.4.2. Selectarea unui text cu mouse-ul

O porţiune de text Tragem cu mouse-ul dintr-o extremitate în alta a porţiunii, atunci când cursorul
de mouse are forma unei bare verticale16
Un cuvânt Clic dublu pe el
O frază Clic în frază cu tasta Ctrl apăsată (pentru Word, o frază se termină cu punct,
semnul exclamării sau semnul întrebării)
Un paragraf Clic triplu pe el
Putem selecta și mai multe blocuri neadiacente de text selectându-l pe primul și apoi pe următoarele,
cu tasta Ctrl apăsată.
Putem folosi şi zona de selecţie aflată la marginea stângă a textului, plasând cursorul în această zonă
până când are forma unei săgeţi de forma , după care:
Clic simplu Linia curentă
Tragere verticală cu mouse-ul în zona de selecție Liniile pe lângă care se face tragerea
Clic dublu Paragraful curent
Clic triplu sau Ctrl+clic Întregul document
Deselectarea se face cu un clic de mouse oriunde în text.
Pentru a selecta un bloc vertical de text, vom ţine apăsată tasta Alt şi vom descrie, prin tragere cu
mouse-ul, porţiunea pe care dorim să o selectăm.

7.5. Copierea unui text

Se realizează prin intermediul memoriei Clipboard de la nivel de Windows astfel că, un text odată
selectat şi memorat pentru copiere sau mutare, poate fi refăcut în mai multe locuri.
Pentru copiere există două variante:
A. Prin meniu sau cu butoanele:
1. Se selectează textul care se va copia.

2. Pornire  eticheta Clipboard  butonul Copiere sau Copiere din meniul

contextual al textului selectat.
3. Se plasează cursorul unde dorim să apară copia şi se foloseşte Pornire  fila Clipboard

 butonul Lipire sau Lipire din meniul contextual al textului selectat.

4. Dacă este cazul, putem repeta operaţia Lipire pentru fiecare loc în care dorim să apară o copie
a textului.
B. Prin tragere cu mouse-ul:17

16
Dacă observăm că la selectarea cu mouse-ul a unei porţiuni de text se selectează numai cuvinte întregi şi dorim să putem
selecta şi porţiuni de cuvinte, vom dezactiva comutatorul La selectare, se selectează automat cuvântul
întreg de la butonul Office  Opțiuni Word  categoria Complex  zona Opțiuni de editare.
17
Dacă această metodă nu funcţionează vom activa comutatorul Se permite glisarea și fixarea textului
de la butonul Office  Opțiuni Word  categoria Complex  zona Opțiuni de editare.
 17

1. Selectăm textul care se va copia.

2. Plasăm cursorul sub textul selectat până când are forma unei săgeţi și, cu tasta Ctrl apăsată,
tragem textul până în poziţia dorită (lângă cursor va apărea un semn + iar bara verticală gri ne va
arăta unde ar apărea textul dacă am elibera mouse-ul).18

7.6. Mutarea unui text

Pentru mutare există două variante:
A. Prin meniu sau cu butoanele:
1. Se selectează textul care trebuie mutat.
2. Se foloseşte Pornire Decupare sau Decupare din meniul contextual al textului
selectat.

3. Se plasează cursorul unde dorim să fie mutat textul şi se foloseşte Pornire Lipire
sau Lipire din meniul contextual al textului selectat.
B. Prin tragere cu mouse-ul:19
1. Se selectează textul care se va copia.
2. Se plasează cursorul sub textul selectat până când are forma unei săgeţi , după care vom trage
textul până în poziţia dorită (bara verticală gri ne va arăta unde ar apărea textul dacă am elibera
mouse-ul).20
Observaţie
Word 2007 reţine ultimele 24 de texte memorate cu operaţiile de
copiere sau mutare în sesiunea de lucru curentă, astfel încât să putem
folosi Lipire şi cu un text copiat/mutat mai demult în această sesiune.
Pentru aceasta, folosim butonul aflat lângă Clipboard, de la
Pornire. În partea stângă se va afișa un panou cu toate textele
memorate. Pentru efectuarea operației Lipire dăm, simplu, clic pe
varianta dorită.
Dacă dorim să ștergem un element din panoul Clipboard,
deschidem lista ascunsă din dreptul lui și folosim varianta Ștergere
(aceasta nu afectează cu nimic textul copiat și/sau mutat înainte).
Panoul Clipboard poate fi închis ca orice panou.

7.7. Copierea/mutarea unui text dintr-un document în altul

Se procedează la fel ca la copierea obişnuită, cu diferenţa că, înainte, trebuie să avem deschise ambele
fişiere după care, înainte de Pornire  Lipire, comutăm pe fişierul în care vrem să copiem/mutăm
textul (destinația).

18
Copierea prin tragere cu mouse-ul este avantajoasă la copieri în apropiere dar ea nu memorează text în memoria
Clipboard.
19
Dacă această metodă nu funcţionează vom activa comutatorul Se permite glisarea și fixarea textului
de la butonul Office  Opțiuni Word  categoria Complex  zona Opțiuni de editare
20
Mutarea prin tragere cu mouse-ul este avantajoasă la mutări în apropiere.
 18

7.8. Ştergerea unui text

 Ştergerea unui caracter – tastele Delete (şterge caracterul din dreapta cursorului) sau
Backspace (şterge caracterul din stânga cursorului).
 Ştergerea cuvântului din stânga cursorului – cu Ctrl+Backspace iar a celui din dreapta cu
Ctrl+Delete.
 Ştergerea unei porţiuni de text – selectare porțiune, apoi, tastele Delete sau Backspace.

8. ANULAREA ŞI REEXECUTAREA ULTIMELOR COMENZI

Word memorează într-un istoric comenzile din sesiunea de lucru curentă, astfel încât le putem anula în
cazul în care am greşit ceva.

Anularea se face folosind butonul Anulare tastare din bara Acces Rapid. Dacă dorim
să anulăm mai multe comenzi, deschidem lista ascunsă de lângă buton şi selectăm comanda până la care
dorim să facem anularea.
Dacă, totuşi, decidem că am anulat nişte comenzi bune, le putem reexecuta, folosind butonul
Refacere din bara Acces Rapid.

9. CĂUTARE SIMPLĂ ŞI CĂUTARE CU ÎNLOCUIRE

9.1. Căutarea unui text

Operaţia de căutare permite poziţionarea rapidă
într-un document pe un anumit text specificat.
Căutarea începe cu Pornire  eticheta
Editare  Găsire sau cu Ctrl+F. Se va
afişa un dialog în care:
1. În zona de text De găsit vom tasta textul
căutat.
2. Direcţia de căutare se stabileşte cu ajutorul
listei ascunse Căutare:21
 Toate – caută în tot documentul;
 În sus – caută de la poziţia curentă
spre începutul documentului;
 În jos– caută de la poziţia curentă
spre sfârşitul documentului.
3. Putem specifica şi alţi parametri după care să se execute căutarea, folosind cei câţiva comutatori din
dialog:
 Potrivire litere mari și mici – dacă e activat, la căutare se va ţine cont de
diferenţa între litere mari şi litere mici;22

21
Dacă această listă nu este vizibilă vom mări dialogul folosind butonul Mai multe. Revenirea la forma restrânsă se face
cu butonul Mai puține.
22
Să presupunem că în document există textele Firmă, firmă şi FIRMĂ. Dacă la De găsit am tastat firmă şi
Potrivire litere mari și mici este activat, la căutare Word se va opri doar la al doilea text (firmă); dacă nu este
activat, Word se va opri la fiecare din cele trei apariţii.
 19

 Numai cuvinte întregi – textul de la De găsit va fi considerat găsit numai dacă

este cuvânt de sine stătător;23
 Pronunţie apropiată (engleză) – dacă este activat, Word se va opri la toate
cuvintele la care pronunția este asemănătoare (numai pentru text în engleză); de exemplu,
dacă este activat și căutăm meat, Word se va opri și la meet;
 Toate formele cuvântului (engleză) – dacă e activat, Word se va opri la toate
formele flexionare ale cuvântului (de exemplu, dacă este activat și căutăm be, se va opri și la
was, were, is, been);
 butonul Format permite precizarea caracteristicilor cu care a fost formatat textul (parametrii
privitori la font, paragraf, stil etc.);24
 prin butonul Special se precizează căutarea caracterelor speciale (Tab, sfârşit de paragraf,
salt la linie nouă, salt la pagină nouă etc.). Dacă se doreşte căutarea unui caracter special, după
ce se selectează butonul Special pe ecran va apărea un meniu vertical din care utilizatorul
alege caracterul special dorit; corespunzător selecţiei, în caseta de dialog se va insera un cod.
4. Căutarea se declanşează cu butonul Următorul găsit. Word se va opri la primul element găsit
sau anunţă că elementul căutat nu există în document. Dacă dorim să continuăm căutarea, vom
folosi acelaşi buton Următorul găsit.25
Uneori dorim să facem o căutare generică, în genul celei efectuate la fișiere folosind caracterele * și ?.
În acest caz, activăm comutatorul Utilizare metacaractere după care, la De găsit putem
folosi următoarele variante:26
Caracterul din expresia de Semnificație și mod de utilizare
la De găsit
? Orice caracter în poziția respectivă. De exemplu: ca??ă se va opri și la
castă, și la cartă și la calcă.
* Orice și oricâte caractere. De exemplu: i*n se va opri și la ion, și la in,
și la iranian.
< Reprezintă începutul unui cuvânt. De exemplu, <sta se va opri la
stadion, stagiu, statură, dar nu la constantă, aceasta.
> Reprezintă sfârșitul unui cuvânt. De exemplu, >sta se va opri la gusta
și la aceasta, nu și la instabil sau start.
[caracter] Caută unul dintre caracterele aflate între parantezele drepte. De exemplu,
a[rt] se va opri la armă, atent dar nu și la astfel.
[primul caracter- Caută, în ordine crescătoare, unul dintre caracterele aflate, crescător, între
ultimul caracter] cele specificate, inclusiv. De exemplu, o[b-l] se va opri la obicei,
ochi, oltean dar nu se va opri la oarecare sau ortac.
[!primul caracter- Caută, în ordine crescătoare, unul dintre caracterele aflate, crescător, în

23
Să presupunem că în document există textele text, contextual şi textil şi la De găsit am tastat text. Dacă acest
comutator nu este activat, Word se va opri la fiecare din cele trei texte; dacă nu este activat, se va opri numai la primul,
deoarece la celelalte text este doar parte a unui cuvânt.
24
Dacă la o căutare anterioară am specificat anumiţi parametri de formatare şi acum acest lucru ne deranjează, vom folosi
butonul Fără formate pentru a anula parametrii de formatare căutaţi anterior.
25
Dacă, odată ajunşi la un text, dorim să efectuăm modificări asupra lui, vom da un clic în document (eventual, după ce
mutăm dialogul), vom efectua modificările şi ne vom întoarce la dialog cu un clic pe el pentru a continua căutarea.
26
Dacă acest comutator nu este activat și la De găsit am folosit unul din aceste caractere speciale, ele vor fi considerate
caractere obișnuite și vor fi căutate în document.
 20

ultimul caracter] afara intervalului celor specificate. De exemplu, o[b-l] se va opri la

omuleț sau oaste dar nu se va opri la odinioară sau oficial.
{număr} Caută un caracterul precedent care se repetă de cel puțin câte ori arată
numărul. De exemplu, me{2} se va opri la meeting, la meeet dar nu
se va opri la meninge.
Observaţii
La căutare vom ține cont și de caracterele diacritice (de exemplu, nu vom tasta sambata dacă
dorim să căutăm sâmbătă).
Caracteristicile căutării rămân valabile şi la următoarea operaţie de căutare din sesiunea de
lucru curentă. Dacă la viitoarea căutare vrem să stabilim alte caracteristici, sarcina schimbării
caracteristicilor de căutare este a noastră.

9.2. Căutarea unui text şi înlocuirea lui cu altul

Căutarea unui text şi înlocuirea
lui cu altul se face cu Pornire
eticheta Editare 
Înlocuire. În dialogul afişat:
1. La De găsit vom
specifica textul căutat.
2. La Înlocuire cu vom
tasta textul cu care va fi
înlocuit.
3. Dacă este cazul, vom
folosi comutatoarele din dialog pentru a specifica direcţia şi parametrii suplimentari de căutare
(v. Căutarea unui text, mai sus).
Începerea căutării se face cu Următorul găsit. Word se va opri la prima apariţie a textului căutat
şi aşteaptă decizia noastră. În acest moment avem două variante de continuare:
1. Dacă dorim ca înlocuirea să se facă peste tot în document vom folosi butonul Înlocuire
peste tot;
2. Dacă dorim să facem înlocuiri numai în anumite locuri în document avem câteva opţiuni:
 Următorul găsit – nu va face înlocuirea şi va căuta următoarea apariţie;
 Înlocuire – va face înlocuirea şi va căuta următoarea apariţie;
 Înlocuire peste tot – va face toate înlocuirile, fără a mai cere confirmare;
 Revocare – termină operaţia.27

10. TRECEREA UNUI TEXT LA LITERE MARI SAU LA LITERE MICI

Dacă dorim să modificăm literele mari în litere mici sau invers vom selecta textul, după care vom
folosi Pornire  lista ascunsă Modificare majuscule/minuscule . Avem câteva
variante:
 Caz propoziţie. – converteşte în majusculă fiecare primă literă din fraze (pentru Word,
frazele se termină cu punct, semnul exclamării sau semnul întrebării);
 cu litere mici – converteşte toate caracterele în litere mici;

27
Atenţie, înlocuirile făcute până în acest moment cu Înlocuire rămân valabile!
 21

 MAJUSCULE – converteşte toate caracterele în litere mari;

 Fiecare cuvânt cu majusculă –prima literă a fiecărui cuvânt devine literă mare;
 cAZ cOMUTARE – inversează tipul literelor.

11. BAZELE FORMATĂRII

Aplicarea diferitelor forme de scriere şi a efectelor speciale (chenare, umbre etc.) poartă denumirea
de formatare. Ea se poate face în timpul introducerii textului sau se poate aplica unui text existent.
Formatarea unui document se realizează pe trei nivele:
1. Nivelul document – se stabilesc caracteristicile globale ale documentului (formatul paginii,
marginile documentului, anteturile şi subsolurile de pagină etc.).
2. Nivelul paragraf – modul de aliniere a textului în paragraf, deplasările spre interior sau spre
exterior, spaţiul liber deasupra şi dedesubt etc.
3. Nivelul porţiune de text – se lucrează asupra grupurilor de caractere din interiorul
paragrafelor pentru obţinerea unor efecte speciale (îngroşare, înclinare, scriere cu altă culoare,
subliniere etc.).
Nu este obligatorie parcurgerea în ordine a celor trei nivele în ordinea de mai sus, dar se recomandă
stabilirea de la început a unor parametri corespunzători pentru textul dominant, pentru ca ulterior să se
rezolve excepţiile.
Din punct de vedere practic, este mai comod să introducem textul ţinând cont doar de împărţirea în
paragrafe, urmând ca formatarea să se facă ulterior.
Observaţie
Toţi parametrii de tehnoredactare depind de imprimanta curentă la nivel de Windows. Dacă vom
lista documentul pe altă imprimantă, este posibil ca unii dintre ei să nu fie recunoscuţi de altă
imprimantă. În plus, deoarece fiecare imprimantă comunică în stilul ei cu calculatorul, este posibil
ca un text lizibil şi aspectuos pe o imprimantă să fie imposibil de listat pe alta sau unele caractere
să nu poată fi tipărite.
Ca urmare, se recomandă stabilirea de la început a imprimantei pe care se va face listarea,
astfel încât să nu avem ulterior surprize. Pentru aceasta, înainte de stabilirea parametrilor de
tehnoredactare vom stabili, la nivel de Windows, ca imprimantă implicită, imprimanta pe care vom
lista documentul.

11.1. Formatarea unei porţiuni de text

Are efect asupra unui text anterior selectat sau care urmează a fi introdus ulterior. Un grup de caractere
prezintă următoarele caracteristici:
 fontul;
 stilul de afişare (îngroşat, înclinat, subliniat);
 dimensiunea caracterelor;
 atribute de scriere (subliniat, exponent, indice etc.);
 culoarea textului;
 spaţierea caracterelor;
 poziţionarea pe verticală a textului în cadrul liniei în care apare.
 efecte de animaţie.
IMPORTANT: Stabilirea acestor caracteristici presupune selectarea în prealabil a
textului respectiv.
După selectare, vom putea folosi butoanele de la Home  eticheta Font
 22

sau vom deschide fereastra Font apoi dialogul Font (clic pe butonul aferent).

Dialogul conține următoarele opțiuni de formatare:

 Font – fontul (setul de caractere); 28 fontul se poate
alege şi direct din lista ascunsă Font din bara de
instrumente ;
 Font style – stilul fontului: Regular – text
drept; Italic – text înclinat; Bold – text îngroşat;
Bold Italic – text îngroșat și înclinat; se pot folosi
şi butoanele din bara de instrumente;
 Size – mărimea textului, în puncte;29 se poate folosi
şi lista ascunsă Size din bara de instrumente;
 Font color – culoarea pentru text; se poate alege şi
din lista ascunsă Font color din bara de
instrumente;
 Underline style – sublinierea caracterelor cu
diverse tipuri de linii; se poate folosi şi lista ascunsă de
lângă butonul Underline din bara de instrumente;
 Underline color – culoarea liniei de subliniere a textului – nu are buton corespunzător în
bara de instrumente;
 Strikethrough – textul selectat este tăiat printr-o linie simplă; opţiunea este utilă atunci când
dorim să modificăm un document astfel încât să fie vizibilă şi versiunea anterioară; se poate
folosi și butonul Strikethrough din bara de instrumente;
 Double Strikethrough – textul selectat este tăiat prin două linii; opţiunea este utilă atunci
când dorim să modificăm un document astfel încât să fie vizibile şi ultimele două versiuni
anterioare; nu are buton corespunzător în bara de instrumente;
 Superscript – textul selectat este scris mai mic şi deasupra liniei de bază a textului normal,
de exemplu a2x3; se poate folosi și butonul Superscript din bara de instrumente;
 Subscript – textul selectat este scris ca indice (mai mic şi sub linia de bază a textului
normal), de exemplu H2SO4; se poate folosi și butonul Subscript din bara de
instrumente;
 Shadow, Outline (Conturat), Emboss (în relief), Engrave (Gravat)
– aplică diverse efecte vizuale textului selectat;

28
În listă se vor afişa fonturile instalate la nivel de Windows.
29
1 punct=1/72 inch; 1" (inch sau ţol) = 2,54 cm. Lista nu conţine toate valorile posibile. Dacă vrem o dimensiune care nu
apare în listă, o tastăm ca atare în zona de text de deasupra listei, (chiar şi cu zecimale, de exemplu 12,5), cu rezerva că nu toate
imprimantele recunosc o astfel de mărime.
 23

 Small caps (Majuscule reduse) – toate literele se transformă în majuscule; literele

care au fost, inițial, majuscule, vor fi mai mari decât celelalte, de exemplu RADU;
 All caps (Doar majuscule) – toate literele se transformă în majuscule; ulterior, când
tastăm într-un astfel de text, tastele CapsLock şi Shift nu mai au efect;
 Hidden (Ascuns) – textul selectat va fi ascuns;30
Spaţiul dintre caractere se stabileşte în pagina de dialog Character Spacing din fereastra
Font.

În mod normal, el este calculat automat în funcţie de mărimea fontului dar poate fi precizat şi manual.
În dialogul afişat putem specifica următoarele:
 Scale – aici putem introduce un procent pentru lărgirea/condensarea textului pe orizontală;
 Spacing – spaţiul dorit între două litere consecutive (în puncte); variantele posibile sunt:
 Normal (Normală) – textul revine la o spaţiere normală;
 Expanded (Extinsă) – textul este rarefiat cu atâtea puncte câte sunt specificate
alături la By;
 Condensed (Condensată) – textul este condensat cu atâtea puncte câte sunt
specificate la By.
 Poziţie – poziţia pe verticală a textului în raport cu linia sa de bază, în puncte (dimensiunea
textului nu se schimbă); avem la dispoziţie următoarele variante:
 Normal (Normală)– textul revine la linia de bază;
 Raised (Ridicată) – textul este ridicat faţă de linia de bază cu atâtea puncte câte
sunt specificate alături la By;
 Lowered (Coborâtă) – textul este mai coborât faţă de linia de bază cu atâtea puncte
câte sunt specificate alături la By.
Observaţii
1. Unele dintre caracteristicile textului în care se află cursorul pot fi observate din bara de
formatare (butoanele respective sunt sau nu apăsate).
2. Înainte de a închide dialogul, putem folosi zona Preview (Examinare) pentru a vedea
aspectul textului cu actualii parametri de formatare.

30
Afișarea textului ascuns depinde de comutatorul Text ascuns de la butonul Office  Opţiuni Word 
categoria Afişare. Dacă acest comutator este activat, textul ascuns este afișat întotdeauna (el va fi afişat subliniat cu o linie
punctată), indiferent de starea butonului ; dacă nu e activat, afișarea depinde de butonul .
Pentru tipărirea textului ascuns, activăm comutatorul Se imprimă textul ascuns de la Office Opţiuni
Word categoria Afişare.
 24

Ștergerea formatării unui text formatat cu anumite caracteristici se poate face cu butonul Clear
Formatting (Anulare formate) de la Home  fila Font. Textul respectiv va reveni la
aspectul de text normal.

11.2. Formatarea la nivel de paragraf

Un paragraf este un text aflat între două caractere Enter. El se poate întinde pe una sau mai multe
linii şi este caracterizat prin următorii parametri:31
1. Alinierea pe orizontală – se referă la alinierea marginilor textului între cele două margini ale
paginii şi poate avea următoarele variante:
 La stânga – marginea din stânga a textului este verticală iar cea din dreapta e „zimţată―;
 La dreapta – marginea din dreapta a textului este verticală iar cea din stânga e „zimţată―;
 Stânga-dreapta– ambele margini sunt verticale;
 Centrat.
2. Indentarea – se referă la deplasarea textului paragrafului spre interior sau spre exterior în raport cu
marginile normale. Indentarea se poate aplica ambelor margini şi poate primi valori pozitive (textul
este „adunat― spre interiorul paginii) sau negative (textul iese în afara marginilor normale).
3. Indentarea primei linii a paragrafului – se referă la:
 Prima linie – distanţa cu care este deplasată spre dreapta prima linie a unui paragraf în
raport cu liniile de continuare;
 Agăţat – distanţa cu care sunt deplasate spre dreapta liniile de continuare în raport cu prima
linie a paragrafului. Efectul acestui parametru este vizibil numai la paragrafele care se întind pe
mai multe linii.
4. Spaţiul dintre două linii consecutive ale paragrafului – poate fi stabilit în număr de linii sau în
puncte de imprimantă (un punct de imprimantă este 1/72", adică aproximativ 0,3 mm).
5. Spaţiul între paragraf şi paragrafele vecine – exprimat în puncte.
6. Unele caracteristici privind împărţirea paragrafului pe două pagini atunci când nu încape pe
una singură.
7. Efecte speciale – chenare, umbre, culoare de fond, primul caracter literă foarte mare, încadrarea
într-o listă.
Pentru formatarea unui paragraf este suficient să plasăm cursorul undeva în el şi să specificăm
parametrii doriţi (pentru mai multe paragrafe consecutive, ele trebuie în prealabil selectate).
În toate dialogurile pentru formatare există o zonă Preview în care putem vedea cum ar arăta
paragraful cu actualii parametri.
Observație
Pentru unele opțiuni se pot folosi și butoanele din eticheta
Paragraph din meniul Home.

11.2.1. Alinierea pe orizontală

Plasăm cursorul în paragraf și folosim Home  butonul de la fila Paragraph (Paragraf)
 pagina de dialog Indents and Spacing (Indentări şi spaţiere) şi alegem din lista

Dacă Word cere specificarea unor dimensiuni în inch, vom folosi butonul Office  Opţiuni Word  categoria
31

Advanced (Complex)  zona Display (Ecran)  Show measurements in units of (Afişare

măsuri în unităţi de măsură) şi alegem centimetri sau milimetri.
 25

ascunsă Alignment (Aliniere).varianta dorită (Left – La stânga, Right – La

dreapta, Justify – Stânga-dreapta, Center – Centrat)

Se pot folosi şi cele patru butoane cu aceleaşi nume din fila Paragraf.

Left Center Right Justify

11.2.1.1. Stabilirea alinierii folosind tabulatorii

În mod normal, la folosirea unui caracter Tab, cursorul se mută spre dreapta la următorul marcaj numit
tabulator aflat, implicit, la 1,27 cm (0,5") de poziţia anterioară a cursorului.
Dacă dorim să stabilim alte poziţii pentru tabulatori, vom da clic pe butonul din stânga riglei
orizontale şi apoi vom da un clic în riglă în poziţia în care vrem să apară stopul de tabulator. Putem repeta
operaţia, pentru a stabili mai mulţi tabulatori pentru un paragraf.
Tabulatorii pot fi deplasaţi ulterior prin tragere cu mouse-ul în riglă.
Observaţie
Dacă am stabilit unul sau mai mulţi tabulatori pentru un paragraf şi tastăm Enter pentru
crearea unui nou paragraf, acesta va moşteni tabulatorii de la paragraful iniţial. Pentru ştergerea
tabulatorilor, v. mai jos.
Există patru tipuri principale de tabulatori:
 Tabulator aliniere la stânga – textul care se va tasta e introdus de la stânga la
dreapta, începând de la tabulator;
 Tabulator de aliniere la centru – textul e centrat relativ la poziţia
tabulatorului;
 Tabulator de aliniere la dreapta – textul se aliniază la dreapta, până la
 26

tabulator;
 Tabulatorul de separare zecimal – textul se aliniază la dreapta înainte de
punctul zecimal şi la stânga după acesta.
Pentru stabilirea mai multor tipuri de tabulatori pentru un paragraf dăm clic-uri pe butonul din stânga
riglei orizontale până se afişează tabulatorul dorit şi dăm un clic în riglă unde vrem să apară tabulatorul,
repetând operaţia pentru fiecare tabulator în parte.
De exemplu, pentru a obţine un text asemănător unui tabel, vom putea folosi următorii tabulatori:

Denumire UM Preţ Tip

Mere kg 12,73 bune
Prune buc 5,7 acrişoare
Ştergerea tabulatorilor se face prin tragerea lor cu mouse-ul în afara riglei.

11.2.2. Indentarea
Folosim pagina de dialog Indents and Spacing
(Indentări şi spaţiere) şi alegem distanțele de
indentare în zona Indentation (Indentare) fie
pentru stânga, fie pentru dreapta, fie pentru ambele.
Altă metodă: butoanele Decrease Indent
(Micşorare indent) respectiv Increase Indent

(Mărire indent) din bara de instrumente,

numai că acestea fac indentări doar la stânga și numai la
următorul stop de Tab, deci sunt mai puţin precise.
Altă metodă: tragerea cu mouse-ul de butoanele Indent

stânga și Indent dreapta aflate pe rigla

cu unități de măsură dar, și în acest caz, indentările obținute
sunt mai puțin precise.
Altă metodă: butoanele Indent stânga și Indent
dreapta de la Aspect pagină  fila Paragraf.
Observație
Dacă la folosirea tastei Tab la început de paragraf creşte indentarea la stânga pentru întregul
paragraf sau la folosirea tastei Backspace această indentare descreşte, vom dezactiva comutatorul
Stabilire indent stânga şi primul indent cu tabulatori şi ştergere
înapoi de la butonul Office  Opţiuni Word  categoria Verificare  butonul
Opţiuni AutoCorecţie  pagina de dialog AutoFormatare la tastare.

11.2.3. Indentarea primei linii a paragrafului

Folosim pagina de dialog Indents and Spacing (Indentări şi spaţiere) și din lista
ascunsă Special alegem varianta dorită (First Line – Prima linie sau Hanging –
Agăţat), după care specificăm distanţa de indentare alături, la By (La). Dacă ulterior dorim să
renunţăm la o astfel de indentare, din aceeaşi listă ascunsă alegem varianta none (fără).
 27

Altă metodă: tragerea cu mouse-ul de butonul Indent prima linie de pe rigla cu unități de
măsură dar, ca la indentarea întregului paragraf, metoda e mai puțin precisă. În cazul indentării de tip
Agăţat, va trebui și să tragem spre dreapta de butonul Indent stânga, astfel încât să ajungem la

aspectul alăturat .

11.2.4. Spaţiul între două linii consecutive

Folosim pagina de dialog Indents and Spacing (Indentări şi spaţiere) și din lista
ascunsă Line spacing (Interlinie). Avem la dispoziţie câteva variante:
 Single (La un rând) – scriere la un rând (distanţa este calculată automat de Word, în
funcţie de mărimea fontului);
 1.5 lines (1,5 rânduri) – scriere la un rând şi jumătate;
 Double (La două rânduri) – scriere la două rânduri;
 At least (Cel puţin) – distanţa dintre două rânduri este cel puţin egală cu cea
specificată în puncte alături, la At;
 Exactly (Exact) – distanţa dintre două rânduri este fixă și este egală cu cea specificată în
puncte alături, la At;
 Multiple (Multiplă) – scriere la atâtea rânduri câte sunt specificate alături, la At (de
exemplu, dacă la At am introdus 5, Word va scrie un rând şi va lăsa patru rânduri goale). Se
admit și valori cu zecimale, de exemplu 1,8 sau 1.8, în funcţie de setarea regională la nivel de
Windows.
Pentru unele variante se poate folosi și butonul Line spacing (Spaţiere rânduri)
de la Home  Fila Paragraph.

11.2.5. Spaţiul între paragraf şi paragrafele vecine

Se exprimă în puncte şi se stabileşte folosind pagina de dialog Indents
and Spacing (Indentări şi spaţiere), în care specificăm spaţiul
liber dinaintea paragrafului Before (Înainte) şi cel de după el After
(După), în puncte. Dacă folosim mouse-ul pentru schimbarea spațierii,
valorile vor merge din 6 în 6 puncte (0, 6, 12, 18 etc.) dar putem folosi și
valori intermediare, prin tastare directă.
Altă metodă: Page Layout (Aspect Pagină)  Spaţiere
înainte respectiv Spaţiere după de la eticheta Paragraf.

11.2.6. Unele caracteristici privind împărţirea paragrafului pe două pagini

Pot exista situaţii (necunoscute de la început) în care un paragraf
ajunge în zona de graniţă între două pagini consecutive. Putem stabili
modul de comportare a paragrafului în aceste situaţii „critice― plasând
cursorul în paragraf, folosind același dialog Indents and Spacing
 pagina Line and Page Breaks (Sfârşituri de linie
şi de pagină) şi activând sau dezactivând următorii comutatori:
 Widow/Orphan control (Control rând solitar) – dacă este activat şi paragraful are
 28

numai o linie pe o pagină şi continuă pe pagina următoare, el va fi mutat complet pe pagina

următoare. De asemenea, dacă paragraful începe pe o pagină şi ultima lui linie se află pe pagina
următoare, se va muta și penultima sa linie pe pagina următoare;
 Keep with next (Se păstrează paragr. Împreună) – dacă e activat şi paragraful
curent și cel următor nu încap împreună pe o aceeași pagină, ambele sunt mutate pe pagina
următoare (de exemplu, pentru a se evita situaţia în care un paragraf-titlu este ultima linie pe o
pagină);
 Keep lines together (Se păstrează liniile împreună) – dacă e activat şi
paragraful nu încape complet pe o pagină, este mutat complet pe pagina următoare;
 Page break before (Sfârşit de pagină înainte) – dacă este activat, paragraful
va începe întotdeauna la pagină nouă (va fi primul pe pagină).

11.2.7. Chenare pentru paragrafe

Unele paragrafe necesită o scoatere în evidenţă printr-un chenar. Pentru aceasta, vom plasa cursorul în
paragraf şi vom folosi meniul Home  fila Paragraph  lista ascunsă de lângă butonul

Bordura de jos32  varianta Borders and Shading (Borduri şi umbrire) 

pagina de dialog Borders (Borduri). Opțiunile sunt:
 în zona Settings (Setare)
vom da un clic pe varianta dorită –
None (Fără) – fără chenar, Box
(Casetă) – chenar simplu,
Shadow (Umbrit) – chenar cu
umbră, 3-D (Trei-D) – chenar
cu efecte 3D, Custom
(Particularizare) – putem
specifica opțiuni pentru fiecare
latură a chenarului;
 dacă dorim pentru fiecare latură un
alt tip de linie, o altă grosime sau
culoare, alegem varianta Custom
(Particularizare), apoi tipul
de linie de la Style (Stil),
culoarea de la Color (Culoare) şi grosimea de la Width (Lăţime), după care vom da
un clic de mouse pe latura respectivă din zona Preview (Examinare) sau pe butonul
aferent laturii din apropierea acestei zone. Vom repeta, apoi, pașii pentru fiecare latură a
chenarului (setările astfel stabilite rămân valabile şi pentru următoarea latură, până când le
schimbăm);
 spaţiul dintre textul din paragraf şi chenar se stabileşte în dialogul afişat cu butonul
Options... (Opţiuni).
Dacă, iniţial, am selectat mai multe paragrafe consecutive, avem şi posibilitatea trasării unei linii între
două paragrafe vecine.

32
Numele butonului poate fi altul, în funcţie de ultima opţiune selectată din lista ascunsă.
 29

Observaţie
Se pot crea şi chenare parţiale (la care una sau mai multe dintre laturi lipsesc).
Eliminarea chenarului pentru un paragraf se face plasând cursorul în paragraf şi folosind apoi același
dialog, în care folosim varianta None (Fără).
Atenţie!
Chenarul se aplică din marginea stângă a paragrafului până în marginea sa dreaptă (aceste
margini ţin cont şi de indentarea aplicată). Pentru a aplica un chenar mai multor paragrafe care
au indentări distincte vom scrie toate paragrafele într-un tabel cu o singură coloană (v. capitolul
Tabele), căruia îi vom alege chenarul dorit şi vom aplica indentările dorite fiecărei celule în parte;
în caz contrar, fiecare paragraf va avea câte un chenar, pe lăţimi diferite.
Altă variantă: meniul Home  fila Paragraph  lista ascunsă de

lângă butonul Bordura de jos  alegem latura dorită (eliminarea

se face la fel). Metoda este mai rapidă dar mai puțin eficientă, pentru că nu
putem stabili culorile și grosimile pentru liniile de chenar.
11.2.7.1. Chenare pentru o porţiune de text
Se procedează ca la paragrafe, cu două deosebiri:
1. Se impune selectarea în prealabil a textului.
2. Nu putem stabili câte un tip de latură/o culoare/o grosime distinctă
pentru fiecare latură (chenarul va fi uniform).

11.2.7.2. Chenare pentru pagini

Se construiesc cu meniul Page Layout (Pagină)  fila Page
Background  butonul Page Borders (Borduri de pagină).33

Se procedează similar cu chenarele pentru

paragraf, cu următoarele deosebiri:
1. Pentru fiecare latură, în afară de tipul de
linie, se poate alege (de la Art – Artă) o
mică imagine care se va repeta pe fiecare
latură a chenarului.
2. La Apply to: (Se aplică la)
stabilim cui se aplică chenarul:
 Whole Document (Document
întreg) – întregului document;
 This section (Această
secţiune) – paginilor din
secţiunea curentă;

33
Se poate folosi şi meniul Home  fila Paragraph  lista ascunsă de lângă butonul Bordura de jos 
varianta Borders and Shading... (Borduri şi umbrire)  pagina de dialog Page Border.
 30

 This section – First page only (Această secţiune – doar prima

pagină) – primei pagini din secţiunea curentă;
 This Section – All except first page (Această secţiune –
toate fără prima pagină) – tuturor paginilor din secţiunea curentă, mai puţin
primeia.
3. Se pot stabili distanţele (în puncte) între chenar şi:
 textul din pagină – Options... (Opţiuni)  Measure from: (Măsură de
la)  Text;
 marginile hârtiei – Options... (Opţiuni)  Measure from:  Edge of
page (Muchia paginii).

11.2.8. Culoarea de fundal

pentru un paragraf
Pentru a scoate în evidenţă un
paragraf îi putem aplica o culoare de
fundal. Vom plasa cursorul undeva în
paragraf şi vom folosi meniul Home
 fila Paragraph  butonul
Shading (Umbrire) după
care, din paleta de culori afișat, alegem
culoarea dorită.
Altă variantă: meniul Home 
fila Paragraph  butonul
Borders and Shading
(Borduri şi umbrire 
pagina de dialog Shading
(Umbrire) în care:
 la Fill (Umplere) alegem culoarea de umplere;
 la Style (Stil) alegem gradul de saturaţie sau modelul de umplere (dacă nu dorim
combinaţii între culoarea de la Color – Umplere şi cea de la Culoare, alegem Golire);
 la Color – Culoare alegem culoarea cu care se va combina culoarea de la Fill conform
gradului de saturaţie sau modelului ales la Style.
Observaţie
Se poate aplica o culoare de fundal şi unei porţiuni de text, singura deosebire fiind faptul că aici
trebuie să selectăm, în prealabil, textul.
Eliminarea culorii de fundal se face din acelaşi dialog, dar folosind No color (Fără culoare)
la Fill şi Clear (Golire) la Style.

11.2.9. Iniţială foarte mare pentru un paragraf

Putem scrie un paragraf cu iniţială foarte mare plasând cursorul în paragraf şi
utilizând meniul Insert (Inserare)  fila Text  lista ascunsă Drop
Cap (Literă majusculă).
Variantele sunt:
 31

 None (Fără) – se foloseşte pentru eliminarea iniţialei foarte mari);34

 Dropped (În paragraf) – textul normal „curge― pe lângă inițială;
 In margin (La margine) – textul normal se află în dreapta
inițialei;
 Drop Cap Options... (Opţiuni majuscule
încorporate) –afișează un dialog în care mai putem stabili:
 Font – fontul cu care se va scrie iniţiala;
 Lines to drop (Linii de scurtat) – pe câte linii
normale de text se va extinde, pe verticală, iniţiala;
 Distance from text (Distanţă de la text) – tastăm
distanţa dintre iniţială şi textul înconjurător.
Eliminarea: la fel, varianta Fără.
Observații
1. Operația nu este posibilă dacă paragraful începe cu spațiu sau cu Tab.
2. La eliminarea inițialei, paragraful revine la indentare 0, chiar dacă, inițial, avea o anumită
indentare.

11.2.10. Liste de paragrafe

Adesea, documentul nostru conţine mai multe paragrafe, cuprinse în liste. Word permite crearea de
liste de paragrafe (fie cu fiecare paragraf numerotat, fie cu fiecare paragraf cu un simbol în faţă). Putem
crea astfel de liste şi manual, tastând 1,2,3,... în faţa fiecărui paragraf din listă, dar ce facem cu
numerotarea la o listă cu 400 de paragrafe în care trebuie să inserăm un paragraf pe poziţia a cincia sau
din care trebuie să eliminăm un paragraf? În cazul utilizării listelor create de Word, actualizarea
numerotării este automată.
Word permite crearea a două tipuri de liste:
 liste cu numerotare (stil arab, roman, cu litere etc.);
 liste cu simbol în faţă.
Pentru crearea unei astfel de liste, putem proceda în două moduri:
 Tastăm fiecare element (paragraf) al listei, după care selectăm setul de paragrafe și îl formatăm ca
listă;
 Tastăm primul paragraf al listei și îl formatăm ca aparținând unei liste; ulterior, ori de câte ori
tastăm Enter în interiorul listei, Word va crea un paragraf formatat conform listei (cu numerotare
sau cu simbol).
11.2.10.1. Liste cu numerotare
Se folosesc, în general, pentru cazuri în care ordinea paragrafelor este importantă (de exemplu, la
descrierea unui proces tehnologic).
După tastarea textului dintr-o astfel de listă vom selecta paragrafele respective și vom utiliza Home 
fila Paragraph  lista ascunsă Numbering (Numerotare) .
Se va afișa un meniu din care vom alege stilul de numerotare dorit (varianta None – Fără se
folosește pentru a elimina numerotarea de la un set de paragrafe).35

34
Varianta La margine nu e disponibilă dacă textul e scris pe mai multe coloane.
35
Dacă în document s-au creat deja astfel de liste, stilul de numerotare se poate alege din zona Document Number
Formats (Formate de numerotare în document).
 32

Formatul numerotării se poate modifica din aceeași listă ascunsă, folosind Define New Number
Format ... (Definire format de număr nou), care afișează un dialog în care alegem stilul
de numerotare (Number Style – Stil număr), stabilim formatul numerotării (Number format
– Format număr) și parametrii de font ai numerelor (Font).

Dacă în document, înaintea listei actuale, mai există o listă de paragrafe cu

același stil de numerotare, Word ne propune, implicit, continuarea numerotării de
la lista anterioară. Dacă dorim reînceperea numerotării sau începerea numerotării
de la o anumită valoare, selectăm paragrafele și folosim aceeași listă ascunsă,
după care Set Numbering Value (Setare valoare de
numerotare), în dialogul afișat alegem varianta Start new list
(Pornire listă nouă) și stabilim valoarea de început la Set value
to (Setare valoare la).

Altă metodă: tastăm sau 1. sau 1) (de exemplu) și un spațiu și introducem

primul paragraf (acesta va fi, automat, prins într-o listă cu numerotare).36
Altă metodă: (mai rapidă dar mai puţin performantă) de a prinde un set de
parametri într-o listă cu numerotare: selectarea paragrafelor, apoi meniul Home
 fila Paragraph  butonul Numbering. Această variantă va aplică paragrafelor
formatul de listă cel mai recent utilizat.
Dacă dorim ca paragrafele să nu mai facă parte din listă, le selectăm şi folosim meniul Home 
fila Paragraph  butonul Numbering.

11.2.10.2. Liste cu simbol

Astfel de liste se utilizează, de obicei, acolo unde ordinea paragrafelor nu are importanţă. Se
procedează la fel ca la listele anterioare dar vom alege meniul Home  fila Paragraph  lista ascunsă
Bullets (Marcatori) , în care:
1. Alegem din cele 8 butoane de la Bullet Library (Bibliotecă marcatori) pe cel care
conţine tipul de listă care se apropie cel mai mult de tipul dorit (None – Fără se foloseşte pentru a

36
Metoda funcționează numai dacă e activat comutatorul Liste automat numerotate de la butonul Office 
Word Options  Verificare  Opţiuni AutoCorecţie  pagina de dialog AutoFormatare la
tastare.
 33

elimina simbolul de la un set de

paragrafe).
2. Dacă nici una dintre variante
nu ne mulțumește, folosim
Define New Bullet
... (Definire
marcator nou) și, în
dialogul afișat, alegem
simbolul dorit (Symbol) și
caracteristicile de font pentru el (Font).
La închiderea celor două dialoguri, paragrafele vor fi prinse într-o listă
cu simboluri în faţă.

Altă metodă: tastăm * urmat de un spațiu și de conținutul primului paragraf din listă.37 Metoda aplică,
automat, paragrafului stilul de marcator cel mai recent folosit.
Altă metodă: selectăm paragrafele care vor face parte din listă și folosim meniul Home  fila
Paragraph  butonul Bullets . El va aplica paragrafelor formatul de listă cel mai recent
folosit.
Dacă dorim ca paragrafele să nu mai facă parte din listă, le selectăm şi folosim varianta None
sau butonul Bullets din bara de formatare.

11.3. Copierea caracteristicilor de format de la o porţiune de text la alta

Dacă dorim ca un text să fie formatat cu aceleași caracteristici ca altul:
1. Selectăm textul ai cărui parametri de formatare dorim să-i copiem.
2. Home  fila Clipboard  butonul Format Painter (Descriptor de formate)

.
3. Selectăm textul căruia dorim să-i aplicăm parametrii respectivi.
Operația se poate repeta pentru mai multe texte.
Procedura funcţionează atât pentru parametrii de formatare la nivel de paragraf cât şi pentru cei la nivel
de porţiune de text.

11.4. Căutarea unui text formatat cu anumite caracteristici

Uneori nu cunoaştem textul pe care dorim să-l căutăm dar cunoaştem cum a fost formatat sau dorim să
căutăm toate textele formatate într-un anumit mod. Pentru aceasta:
1. Folosim meniul Home  fila Editing (Editare)  butonul Find (Găsire).
2. Folosim butonul More>>.
3. Butonul Format va deschide un meniu din care vom alege categoria de parametri pe care îi
cunoaştem şi stabilim valorile dorite. În acest moment, sub zona Find what (De găsit)
se va afişa setul de parametri specificaţi de noi.
4. Dacă cunoaştem şi textul, îl tastăm la Find what.

Metoda funcționează numai dacă e activat comutatorul Liste automat marcate de la butonul Office 
37

Opţiuni Word  Verificare  Opţiuni AutoCorecţie  pagina de dialog AutoFormatare la

tastare.
 34

5. Declanşăm căutarea cu Find next (Următorul găsit). Word ne va muta pe primul

text formatat cu parametrii respectivi.38
Dacă dorim să renunţăm la parametrii de formatare specificaţi vom folosi butonul Fără formate.

11.5. Formatarea la nivel de document

Parametrii stabiliţi prin acest nivel se aplică întregului document sau unei secţiuni a documentului.39
O pagină completă de document creat cu Word are aspectul alăturat.
Parametrii respectivi sunt:40
1. Dimensiune hârtie – dimensiunea fizică a
hârtiei pe care se va face listarea
documentului.
2. Orientare – formatele standard oferă două
moduri de orientare a textului în raport cu
laturile:
 Portret – textul este paralel cu latura
mai mică a hârtiei;
 Vedere – textul este paralel cu latura
mai mare a hârtiei.
3. Modul de listare a documentului (una –
Normal sau două feţe – Margini în
oglindă). Implicit, documentul se
listează pe o singură faţă a hârtiei. Dacă
dorim listarea faţă-verso, Word se va ocupa
de „oglindirea― marginilor pentru paginile
pare/impare.
4. Marginile paginii – reprezintă acea porţiune din pagina fizică în care nu se afişează imagini, text
etc.41 Parametrii care caracterizează marginile paginii sunt:
 Stânga – distanţa dintre marginea din stânga a hârtiei şi marginea stângă a textului (la listare
faţă-verso, se transformă în Interior);
 Dreapta – distanţa dintre marginea din dreapta a hârtiei şi marginea din dreapta a textului
(la listare faţă-verso, se transformă în Exterior);
 Sus – distanţa dintre marginea superioară a hârtiei şi începutul paginii de text;
 Jos – distanţa dintre sfârşitul paginii de text şi marginea inferioară a hârtiei;
 Pt. îndoire – reprezintă marginea suplimentară pentru îndosariere (de fapt, cotorul).
Dacă documentul se listează pe o singură faţă, această distanţă se adaugă întotdeauna la

38
Dacă am specificat şi textul, Word ne va opri la primul text care coincide cu cel introdus şi care este formatat astfel.
39
v. capitolul Împărţirea documentului în secţiuni.
40
Atenţie, modificarea unuia dintre ei poate duce la modificarea numărului de pagini din document sau la o reaşezare în
pagină a textului! Ca urmare, stabilirea acestor parametri se va face fie de la început, fie în final (în aceste cazuri, după orice
modificare a parametrilor, înainte de listare, vom previzualiza documentul şi vom face ajustările necesare).
41
Dacă dorim să fie vizibile marginile de pagină (ele nu se vor lista, oricum) vom activa Afişare limite text de la
butonul Office  Opţiuni Word  Complex  categoria Afişare conţinut document. Chiar dacă acest
comutator este activat, afişarea marginilor se va face numai dacă este folosit modul de afişare Aspect pagină
imprimată.
 35

valoarea la valoarea Stânga; dacă listarea se face pe ambele feţe, se adaugă la valoarea
Stânga pentru paginile impare şi la valoarea Dreapta pentru cele pare.
5. Dacă documentul are nevoie şi de un antet şi/sau de un subsol (un text care să se repete la
începutul respectiv la sfârşitul fiecărei pagini din document/din secţiune), vom putea stabili şi
înălţimile acestora prin:
 Antet – distanţa dintre marginea superioară a hârtiei şi începutul antetului;
 Subsol – distanţa dintre începutul subsolului şi marginea inferioară a hârtiei.
6. Alinierea pe verticală a textului – are efect numai la paginile parţial completate şi acceptă
următoarele variante:
 Sus – paragrafele sunt aliniate la marginea de sus a paginii;
 Centru – paragrafele sunt centrate pe verticală în pagină;
 Jos – paragrafele sunt aliniate la marginea de jos a paginii;
 Stânga-dreapta – paragrafele sunt răsfirate pe pagină, astfel încât să ocupe întreaga
pagină.

Specificarea acestor parametri se face folosind meniul Page

Layout (Aspect pagină)  fila ascunsă Page Setup
 butonul . 42 Toate paginile de dialog afişate aici au o listă
ascunsă Apply to: (Se aplică la), prin care vom putea
alege cărei porţiuni din document se aplică parametrii stabiliţi.
Pentru moment, vom alege Whole document (Document
întreg) (pentru detalii, v. capitolul Secţiuni într-un document,
mai jos).
De asemenea, fiecare pagină de dialog are o zonă în care putem
vedea cum va arăta documentul nostru cu actualii parametri.
În dialogul afişat vom putea stabili următoarele:43

 Dimensiunile hârtiei – pagina de dialog Paper (Hârtie) iar din lista

ascunsă Paper size (Dimensiune hârtie) vom alege mărimea

dorită.44 Se poate folosi și lista ascunsă Size (Dimensiune) din

meniul Page Layout (Aspect pagină)fila Page
Setup. Dacă nici una din dimensiunile afişate nu ne convine,
putem specifica lăţimea hârtiei – Width (Lăţime) şi înălţimea
ei – Height (Înălţime).
 Orientarea paginii – butoanele din zona Orientation

42
Lista conține și câteva formate predefinite, din care îl putem alege direct pe cel dorit.
43
Pentru testare putem folosi butonul Office  Imprimare  Examinare înaintea imprimării.
Revenirea la document se face cu tasta Esc sau cu Închidere Examinare înaintea imprimării.
44
Mărimile afişate aici sunt cele asigurate de imprimanta curentă la nivel de Windows.
 36

(Orientare) din pagina de dialog Margins (Margini): Tip portret -

Portrait şi Tip vedere - Landscape. Se poate folosi și lista ascunsă

Orientation (Orientare) din fila Page Setup.

 Modul de listare a documentului (una sau două feţe) – pagina de dialog Margins, de unde
folosim lista ascunsă Multiple pages: (Pagini multiple) şi alegem varianta dorită
(Normal sau Mirror margins – Margini în oglindă).
 Marginile paginii – pagina de dialog Margins, în care stabilim valorile pentru Top (Sus),
Bottom (Jos), Left (Stânga), Right (Dreapta), Gutter (Pt.
Îndoire).
 Înălţimile antetului şi subsolului – pagina de dialog Layout
(Aspect), în care specificăm Antet/Subsol.

 Alinierea pe verticală a textului – pagina de dialog Layout,

în care alegem varianta dorită din lista ascunsă Vertical
aligment (Aliniere pe verticală).

11.5.1. Secţiuni într-un document

Unele documente au nevoie
de modificarea unuia sau mai
multora dintre parametrii de la
nivelul document, de la un set
de pagini la altul (de exemplu,
pentru un tabel lat putem
schimba orientarea paginii,
astfel încât el să se listeze cu orientare Vedere, după care să revenim la orientarea Portret normală).
Pentru aceasta, documentul trebuie împărţit în secţiuni.
O secţiune este o zonă compactă dintr-un document la nivelul căreia este stabilit un set unitar de
parametri de formatare la nivel de document.
Secţiunile sunt numerotate (numărul secţiunii în care se află cursorul este afişat în bara de stare).45
Iniţial, documentul are o singură secţiune. Motivele care impun împărţirea documentului în secţiuni pot
fi:
 schimbarea valorii oricăruia dintre parametrii de tehnoredactare la nivel de document pentru o
porţiune de text (margini, mod listare, dimensiuni hârtie etc.);
 trecerea de la scrierea pe o coloană la scrierea pe mai multe coloane sau invers (inclusiv
schimbarea numărului de coloane) pentru o porţiune de text;
 schimbarea conţinutului antetului respectiv subsolului paginii pentru un set de pagini;
 schimbarea chenarului pentru pagini de la un grup de pagini la altul;
 reînceperea numerotării notelor de subsol la fiecare set de pagini (capitol);
 reînceperea numerotării paginilor la fiecare capitol;
45
Dacă numărul secţiunii nu este afişat, dăm clic dreapta pe bara de stare şi folosim Secţiuni.
 37

 gruparea notelor de final la sfârşitul unui set de pagini (capitol).

11.5.1.1. Împărţirea documentului în secţiuni
Sfârşitul unei secţiuni e stabilit printr-un marcaj Sfârşit de secţiune. Un astfel de marcaj, deşi
are efecte în orice mod de vizualizare, e vizibil numai în modurile de afişare Aspect pagină
imprimată (și numai dacă este activat butonul Afişare totală), Schiţă şi Ciornă.
Introducerea unui asemenea de marcaj se poate face în mai multe moduri:
1. Dacă textul care va fi secţiune distinctă este relativ scurt, îl putem selecta, după care vom aplica
direct noi parametri pentru acel text, având grijă ca în dialogurile respective la lista ascunsă Se
aplică la să fie aleasă varianta Text selectat. Word va plasa, automat, câte un astfel
de marcaj la începutul respectiv la sfârşitul textului.
2. Dacă textul care va fi secţiune distinctă este lung, este mai avantajos să plasăm întâi manual
marcajele, urmând ca stabilirea parametrilor pentru secţiunea respectivă să fie efectuată ulterior.
Pentru inserarea marcajelor folosim meniul Page Layout  fila Page Setup  lista
ascunsă Breaks (Întreruperi) din
categoria Section Breaks (Sfârşituri de
secţiune) alegem tipul de marcaj:
 Next page (Pagina următoare) – inserează
marcajul şi efectuează salt la pagină nouă (de exemplu,
pentru un capitol care dorim să înceapă la pagină nouă);
 Continuous (Continuu) – inserează marcajul,
fără salt la pagină nouă (de exemplu, pentru schimbarea
numărului de coloane pe care apare textul);
 Even Page (Pagină pară) – inserează marcajul
şi se sare la prima pagină cu soţ (de exemplu, pentru un
capitol care dorim să înceapă pe pagina stângă);
 Odd Page (Pagină impară) – inserează marcajul şi se sare la prima pagină fără soţ
(de exemplu, pentru un capitol care dorim să înceapă pe pagina dreaptă).
11.5.1.2. Stabilirea parametrilor pentru o secţiune
După împărţirea documentului în secţiuni ne vom deplasa la secţiunea dorită46, vom plasa cursorul
undeva în secţiune, vom deschide dialogul pentru stabilirea parametrilor (Margini, Coloane,
Borduri de pagină etc.) şi vom specifica noile valori, având grijă ca, în dialogul respectiv, în lista
ascunsă Se aplică la să fie selectată varianta Această secţiune.
11.5.1.3. Eliminarea unui marcaj separator de secţiune
Trecem în modul de vizualizare Ciornă (din meniu View  lista ascunsă Draft) plasăm cursorul
pe bara pe care scrie Section Break (Sfârşit de secţiune) şi folosim tasta Delete.47

11.5.2. Introducerea unui salt la pagină nouă

46
Eventual, folosind meniul Pornire  Găsire  Salt la  varianta Secţiune şi tastând numărul
secţiunii dorite la Introduceţi numărul secţiunii).
47
Atenţie! În acest moment, cele două secţiuni vor fuziona şi textul aflat în secţiunea din faţa marcajului va primi
parametrii de la secţiunea aflată după marcaj.
 38

Dacă documentul nu necesită împărţirea în secţiuni dar dorim,

totuşi, salturi la pagină nouă în anumite puncte, vom pune cursorul
unde dorim să apară saltul şi vom folosi meniul Page Layout 
fila Page Setup  lista ascunsă Breaks  din categoria
Page Breaks alegem Page (Pagină).
Eliminarea unui astfel de salt se face, în modul de afişare Schiţă
sau Ciornă, punând cursorul pe bara Sfârşit de secţiune şi
folosind tasta Delete.

11.5.3. Anteturi şi subsoluri de pagină

Antetul este un text care se repetă automat în partea de sus a fiecărei pagini iar subsolul în partea
inferioară a fiecărei pagini.
Ambele sunt localizate în afara paginii utile.
Anteturile şi subsolurile sunt vizibile numai dacă suntem în modul de afişare Aspect pagină
imprimată).
Exemple: titlul de capitol sau de document, numărul paginii, data şi ora listării etc.
11.5.3.1. Crearea unui antet
Se face plasând cursorul undeva în secţiunea respectivă şi folosind meniul Insert  fila Header
& Footer (Antet şi subsol)  lista ascunsă Header  varianta Blank
(Necompletat). Se vor afişa şi câteva variante predefinite pentru antet, din care o putem alege pe cea
dorită. Se va afișa o bară de instrumente cu următoarele butoane uzuale:

 Număr de pagină – deschide un submeniu în care putem stabili poziţia şi formatul

numărului de pagină.

 Dată şi oră – afișează un dialog prin care putem alege un format pentru data și ora ce
 39

vor fi afișate în antet. 48 Pentru ca data și ora să fie cele actuale la momentul tipăririi
documentului, în dialog vom activa comutatorul Update automatocally
(Actualizare automată).

 Imagine și Miniatură – deschid un dialog prin care putem insera în antet o

imagine sau o miniatură.

 Salt la subsol – mută cursorul în subsolul paginii.

 Secţiunea anterioară – mută cursorul în antetul secțiunii anterioare.
 Secţiunea următoare – mută cursorul în antetul secțiunii următoare.
 Legături la anteriorul – dacă este activat, antetul este preluat de la
secțiunea anterioară.
 Prima pagină diferită – dacă este activat, antetul primei pagini din
secțiunea curentă va fi diferit de cel al paginilor următoare (el trebuie specificat separat, plasând
cursorul în prima pagină a secţiunii curente).
 Paginile pare diferă de cele impare – dacă este activat,
antetele paginilor pare vor diferi de cele ale paginilor impare.
 Afişare text document – ascunde/afişează textul din document (este
util atunci când se lucrează la anteturi complexe).
 Antet de sus – înălțimea antetului.
 Subsol de jos – înălțimea subsolului
 Închidere antet şi subsol – închide bara de instrumente şi ne întoarce în textul
normal (în acest moment, se presupune că am terminat lucrul cu antetul respectiv). Se poate
folosi şi un clic dublu în textul normal.
Pe lângă valorile introduse de aceste butoane, un antet poate conţine și text normal – obţinut prin
tastare în poziţia cursorului.
11.5.3.2. Crearea unui subsol
Se procedează ca la anteturi, cu deosebirea că, la început, vom folosi lista ascunsă Footer

48
Data şi ora listării sunt preluate din sistem.
 40

(Subsol). Butoanele afișate sunt aceleași ca la anteturi.

11.5.3.3. Modificarea unui antet/subsol
Se poate face fie după un clic dublu pe antet/subsol, fie folosind meniul Insert 
Header/Footer  Edit Header/Footer . Se vor afişa aceleaşi butoane ca la
creare iar cursorul se va muta în antet/subsol, în care facem modificările dorite.
11.5.3.4. Formatarea unui antet/subsol
Gestionarea spaţiului dintr-un antet sau subsol se face ca la orice text (aliniere, formatare etc.).49
Câmpurile introduse din butoane (data, ora, numărul de pagină etc.) pot fi formatate ca orice text, dar
trebuie, în prealabil, selectate.50
11.5.3.5. Ștergerea unui antet sau subsol

Se face cu Insert  Header/Footer  Remove Header/Footer .

11.5.3.6. Antete și subsoluri diferite de la un set de pagini la altul
Putem avea mai multe variante de document:
 cu antet/subsol unic pentru toate paginile;
 cu un antet/subsol pentru prima pagina şi altele pentru următoarele;
 cu un antet/subsol pentru paginile pare şi altul pentru cele impare.
1. Dacă dorim ca antetul şi/sau subsolul să difere de la un set de pagini la altul, vom împărţi
documentul în secţiuni acolo unde dorim ca măcar unul dintre acestea să difere faţă de paginile
anterioare, după care vom specifica antetul/subsolul pentru fiecare secțiune.
2. Dacă dorim antet şi/sau subsol distincte pentru prima pagină a secțiunii vom activa comutatorul
Prima pagină diferită de la Aspect pagină  lista ascunsă Margini  pagina
de dialog Aspect, după care vom specifica un antet şi/sau subsol pentru prima pagină, apoi cele
pentru următoarele.
3. Dacă dorim antet şi/sau subsol distincte pentru paginile pare faţă de paginile impare vom activa
comutatorul Paginile pare diferă de cele impare din acelaşi dialog, după care
vom specifica un antet şi/sau subsol pentru o pagină pară, apoi pentru una impară.

11.5.4. Numerotarea paginilor unui document

Word se poate ocupa cu numerotarea automată a paginilor unui document, în diverse stiluri.51 Pentru
inserarea numărului fiecărei pagini vom folosi meniul Insert  fila Header & Footer  lista

ascunsă Page Number (Număr de pagină) . Lista se va dezvolta într-o serie de opțiuni
prin care putem specifica poziția numărului de pagină:
 Top of Page (Începutul paginii) – în antetul paginii;
 Bottom of Page (Sfârşitul paginii) – în subsolul paginii;
 Page Margins (Margini pagină) – pe una din marginile

49
Pentru anteturi, Word are definit stilul Antet iar pentru subsol stilul Subsol. Modificarea acestor stiluri va determina
modificarea tuturor anteturilor respectiv subsolurilor formatate cu aceste stiluri (vezi şi capitolul Stiluri).
50
Formatarea se poate face şi pe porţiuni (de exemplu, la dată se poate selecta doar porţiunea de lună).
51
Afişarea numărului paginii curente în bara de stare nu presupune şi tipărirea acestuia.
 41

laterale ale paginii.

 Current Position (Poziţia curentă) – în poziția în care se află cursorul. 52
 Format Page Numbers (Formatare numere de pagină). Se va afişa un dialog în
care:
 la Number Format (Format număr) selectăm stilul de numerotare a paginilor (arab,
roman, cu litere etc.);
 dacă activăm Include chapter number (Includere număr de capitol),
numărul paginii va fi precedat de numărul de capitol, separate fiind de caracterul ales la Use
separator (Utilizare separator)
 stilul cu care este considerat că începe un capitol este cel ales la
Chapter starts to with style (Capitolul
începe cu stilul);
 dacă vrem ca numerotarea să reînceapă la fiecare secţiune a
documentului vom dezactiva Continue from previous
section (Continuare din secţiunea
anterioară);
 dacă dorim ca numerotarea să înceapă de la o valoare diferită de
1, o vom specifica la Start at (Pornire de la).
Formatarea numărului de pagină din punct de vedere al fontului,
culorii, mărimii etc. se face după selectarea lui, în antet sau în subsol.
Eliminarea numerotării paginilor se face selectând numărul de pagină din antet sau din subsol şi
folosind tasta Delete.

12. TEXT PE MAI MULTE COLOANE

Textul unui document poate fi scris, total sau parţial, pe două sau mai multe coloane.53 Scrierea pe mai
multe coloane se foloseşte, în general, atunci când formatul hârtiei este foarte mare (A1 sau A2) şi
scrierea pe o singură coloană ar duce la un text cu linii lungi.
Ori de câte ori se schimbă numărul de coloane se va introduce un marcaj separator de secţiune:
 manual, de către utilizator, la începutul şi sfârşitul textului respectiv (după care vom preciza pe
câte coloane vrem să fie scris textul din secţiunea curentă);
 automat, de către Word, ori de câte ori îi impunem schimbarea numărului de coloane.
Pentru a scrie un text pe mai multe coloane, introducem textul în mod normal, după care îl selectăm și
folosim meniul Page Layout  fila Page Setup  lista ascunsă Columns (Coloane) 
More columns (Mai multe coloane).54 Se va afişa un dialog în care vom putea specifica:

1. La Presets (Presetări) – numărul de

coloane pe care va fi scris textul; dacă dorim mai
mult de trei coloane, vom specifica numărul
acestora la Number of columns (Număr
de coloane);
2. Iniţial, coloanele au lăţimi egale; dacă dorim să

52
Ne putem folosi de zona Examinare din dialog pentru a vedea poziţia numărului de pagină.
53
Scrierea textului pe mai multe coloane este vizibilă numai în modul de afişare Afişare pagină imprimată.
54
Putem folosi și variantele din lista ascunsă, dar acestea nu sunt prea performante.
 42

menţionăm lăţimea fiecărei coloane, vom dezactiva comutatorul Equel column width
(Coloane de lăţime egală) şi vom introduce, pentru fiecare coloană în parte, valorile
Width and spacing (Lăţime şi Spaţiere – spaţiul dintre ea şi coloana următoare);55
3. Cui aplicăm scrierea pe mai multe coloane la Se aplică la:
 Whole document (Document întreg) – întregul document;
 Text selectat – textului selectat anterior (apare numai dacă, înainte de a deschide dialogul,
am selectat textul)56;
 This point forward (De la acest punct înainte) – din poziţia curentă până
la sfârşitul documentului;57
 This section (Această secţiune) – secţiunii curente (apare numai dacă documentul
are cel puţin două secţiuni);
 Selected sections (Secţiunile selectate) – secţiunilor selectate anterior
(apare numai dacă, înainte de a deschide dialogul, am selectat textul din două sau mai multe
secţiuni).
4. Dacă dorim să separăm coloanele printr-o linie verticală vom activa comutatorul Line between
(Linie între).
Pentru a forţa un salt la coloană nouă în cadrul textului formatat astfel plasăm cursorul unde dorim să
apară saltul, după care avem două posibilităţi:
 Ctrl+Shift+Enter;
 Meniul Page Layout  lista ascunsă Breaks  Column.
După ce textul a fost deja introdus trecerea dintr-o coloana în alta se face cu un click de mouse în
coloana dorită sau cu Alt+săgeţile verticale.
Revenirea la text scris pe o singură coloană se face cu Aspect pagină  fila Iniţializare
pagină  lista ascunsă Coloane  Mai multe coloane şi alegând (dacă e cazul), la Se
aplică la, varianta Această secţiune.
Observație
Revenirea la text pe o singură coloană nu presupune și eliminarea marcajelor separatoare de la
începutul și de la sfârșitul acestuia (ele trebuie eliminate manual).

13. STILURI
Pentru formatarea paragrafelor şi textului dintr-un document putem aplica mai multe metode:
 formatarea pe măsură ce tastăm textul;
 selectarea în final a întregului document şi stabilirea parametrilor de format pentru textul
dominant urmând ca, în final, să reparcurgem documentul şi să formatăm excepţiile;
 utilizarea stilurilor.
Pentru documente mari şi complexe, primele două metode sunt ineficiente şi predispun la riscuri
privind omiterea formatării unor porţiuni de text sau formatarea lor necorespunzătoare. De aceea, în
aceste cazuri, se va prefera varianta formatării prin stiluri.
Un stil reprezintă un set de parametri de formatare ce caracterizează un text sau un paragraf. Un stil,
odată definit, poate fi aplicat în document ori de câte ori este nevoie, Word aplicând textului selectat
55
La un text scris pe mai multe coloane toţi parametrii specifici formatării la nivel de paragraf se calculează relativ la
marginile coloanei şi nu ale paginii.
56
În acest caz Word va plasa un marcaj separator de secţiune la începutul şi la sfârşitul textului selectat.
57
Atenţie! În această situaţie, Word va scrie întregul text de după poziţia curentă pe numărul de coloane specificat, chiar
dacă pentru secţiunile următoare nu dorim acest lucru!
 43

parametrii respectivi.
Marele avantaj al utilizării stilurilor constă în faptul că, la modificarea parametrilor ce caracterizează
unui stil aplicat mai în multe locuri în document, Word va reparcurge documentul şi va formata textele
respective conform noilor parametri.
Word permite definirea a patru tipuri majore de stiluri:
 stil tip Caracter – marcat cu a în lista de stiluri – conţine caracteristicile de formatare identice
cu cele accesibile prin meniul Pornire  fila Font;
 stil tip Paragraf – marcat cu ¶ în lista de fonturi – conţine, pe lângă caracteristicile de la stilul
tip porţiune de text, şi pe cele specifice paragrafelor (cele de la meniul Pornire  fila
Paragraf).
 stil tip Tabel – conţine informaţii privind formatarea tabelelor cărora li se aplică stilul.
 stil tip Listă – conţine informaţii privind formatarea listelor de paragrafe cărora li se aplică
stilul.
Din punct de vedere al celui care le-a creat, există stiluri predefinite (dar modificabile) dar există şi
posibilitatea definirii de noi stiluri.
Stilurile sunt memorate în document dar, dacă dorim să le utilizăm şi în alte
documente, ele pot fi memorate şi într-un fişier şablon special numit
NORMAL.DOTM. Ulterior, la documentele noi, stilurile respective pot fi
reutilizate.

13.1. Aplicarea unui stil

Un stil, odată definit, îl putem aplica ori de câte ori avem nevoie.
La aplicare vom ţine cont de tipul de stil ales (stilurile de tip paragraf conţin
şi parametri specifici paragrafelor, pe când stilurile tip porţiune de text nu!).

13.1.1. Aplicarea unui stil de tip paragraf

Se realizează plasând cursorul undeva în paragraf, după care putem proceda
în două moduri:58
 Alegem stilul dorit folosind lista ascunsă de stiluri

de la meniul Pornire  fila

59
Stiluri;
 Meniul Pornire  butonul Stiluri de la fila Stiluri.
În acest moment, în dreapta se va afişa un panou din care, din lista afișată, alegem stilul dorit.60

58
Dacă vrem să formatăm mai multe paragrafe cu acelaşi stil, ele trebuie selectate în prealabil.
59
Word afişează, în această listă ascunsă, numele stilului şi un eşantion de text formatat cu acel stil. Pentru a previzualiza
aspectul paragrafului cu un anumit stil, este suficient să lăsăm cursorul de mouse pe butonul cu stilul respectiv şi să observăm
fereastra Word (confirmarea vine abia la clic).
60
Dacă în listă nu apare stilul dorit, putem impune afișarea tuturor stilurilor existente folosind legătura Opţiuni din
panoul din dreapta, apoi la Selectaţi stilurile pentru afişare alegem una din variantele:
 Toate stilurile – se afişează toate stilurile existente pentru documentul curent.
 În uz – toate stilurile folosite efectiv în documentul curent (exclusiv cele existente şi, încă, nefolosite).
 44

13.1.2. Aplicarea unui stil unei porţiuni de text

Vom selecta porţiunea text respectivă, după care vom proceda ca la stilurile tip paragraf.

13.2. Crearea unui stil

1. Meniul Pornire  butonul Stiluri de la fila Stiluri  butonul Stil nou

din panoul afișat.

2. În dialog stabilim numele
noului stil și parametrii care îl
caracterizează, adică:
 Nume – numele stilului;
 Tip stil – tipul
stilului (Caracter,
Paragraf, Tabel,
Listă);61
 Stil bazat pe –
stilul de la a cărui
definiţie porneşte
definiţia noului stil;
 Stil pentru
paragraful
următor – stilul care
se va aplica
paragrafului care se
creează dacă, după un
text formatat cu stilul
respectiv, se tastează
Enter;
 din meniul afişat de
butonul Format
alegem, pe rând, categoria de parametri pe care dorim s-o modificăm (Font, Paragraf,
Bordură, Numerotare etc.). Pentru fiecare categorie se va afişa un dialog în care
efectuăm modificările dorite. 62
3. În dialogul iniţial se confirmă cu OK.63
Din acest moment, stilul va apărea şi în lista de stiluri şi va putea fi aplicat direct.

13.3. Modificarea caracteristicilor unui stil

Indiferent că este vorba de un stil nou sau de un stil predefinit, parametrii care-l caracterizează pot fi

 În documentul curent – toate stilurile folosite în documentul curent, inclusiv cele existente şi, încă,
nefolosite.
61
Nu toate stilurile permit modificarea tipului.
62
Unele opțiuni de formatare (font, culoare, bold, italic, aliniere etc. sunt disponibile și în dialogul principal.
63
Dacă dorim ca modificările să fie disponibile şi la documentele create în viitor, vom activa, înainte de OK, comutatorul
Noi documente bazate pe acest şablon, care va scrie modificările şi în fişierul şablon NORMAL.DOTM.
 45

modificaţi.
Pentru modificare, vom selecta un text sau un paragraf formatat cu stilul respectiv şi apoi:
1. Meniul Pornire  fila Stiluri  butonul Stiluri .
2. Selectăm stilul dorit din dialogul afişat.
3. Deschidem lista ascunsă ataşată stilului şi folosim opţiunea Modificare...
4. În dialogul afişat stabilim noii parametri ai stilului şi, în final, confirmăm cu OK.
Pentru a afişa în stânga documentului stilul folosit pentru fiecare paragraf în parte se alege pentru
vizualizare modul Schiţă sau Ciornă, apoi butonul Office  Opţiuni Word  categoria
Complex și, la Lăţime panou zonă stil în vizualizare ciornă şi vizualizare
schiţă de la Ecran, stabilim o lățime diferită de 0 a zonei de
afișare a stilurilor. Revenirea la forma iniţială se face introducând
lăţimea 0 sau revenind la modul de vizualizare Aspect pagină
imprimată.

13.4. Ştergerea un stil

Meniul Pornire  fila Stiluri  butonul 
deschidere listă ascunsă de lângă stilul respectiv  Ştergere…
Observaţii
1. Un stil odată şters, toate textele din document formatate cu el vor fi formatate cu stilul pe
baza căruia a fost el definit (cel de la Stil bazat pe).
2. Nu se pot şterge stilurile predefinite.

13.5. Copierea unui stil dintr-un document în altul

Dacă într-un document am folosit un stil şi vrem să-l utilizăm şi în alt document, îl putem copia, astfel
încât să-l putem folosi şi aici:
1. Deschidem, documentul în care se află definiţia stilului.
2. Butonul Pornire  fila Stiluri  butonul Stiluri  butonul Gestionare
stiluri .
3. Pagina de dialog
Editare  butonul
Import/Export.
4. În noul dialog folosim
pagina de dialog
Stiluri, apoi
ambele butoane
Închidere
fişier pentru a
închide atât fișierul curent cât și fișierul şablon NORMAL.DOTM.
5. Folosim buton Deschidere fişier de sub
lista din stânga şi deschidem fişierul din care
dorim să copiem definiţia stilului – sursa (vom
avea grijă ca, în dialogul afişat, în zona tipului de
 46

fișier, să alegem Toate documentele Word).

6. Repetăm pasul anterior și pentru lista din dreapta, deschizând aici documentul în care dorim să
facem copierea – destinația.
7. Din lista din stânga selectăm stilul dorit şi folosim butonul Copy dintre liste.64
Din acest moment, în documentul din lista din dreapta vom putea folosi, direct, stilul respectiv.

14. CUPRINSUL UNUI DOCUMENT

Cuprinsul este lista tuturor capitolelor unui document, ordonată după paginile la care se găsesc
acestea.
Pentru realizarea cuprinsului, Word are predefinite 9 stiluri tip paragraf numite Titlu 1...Titlu
9 care trebuie aplicate paragrafelor care constituie titluri în document, în funcţie de importanţa fiecărui
titlu.65
Astfel, capitolelor principale li se va aplica stilul Titlu 1, subcapitolelor stilul Titlu 2,
subsubcapitolelor stilurile Titlu 3 etc. La crearea cuprinsului, Word va parcurge documentul și va
determina unde există texte (titluri) formatate cu aceste stiluri.
Paşii de executat pentru crearea cuprinsului sunt următorii:
1. Se parcurge documentul şi se aplică textelor-titlu stilurile Titlu corespunzătoare importanţei
lor în document.
2. Se plasează cursorul în poziţia în care va apărea cuprinsul.
3. Se foloseşte meniul Referinţe
 fila Cuprins  lista ascunsă

Cuprins  Inserare
Cuprins  pagina de dialog
Cuprins. În dialogul afișat vom
specifica aspectul şi modul de
construire a cuprinsului, adică:
 dezactivăm comutatorul
Hyperlink-uri în locul
numerelor de pagină;66
 dacă activăm Afişare
numere de pagină, cuprinsul va conține și numerele de pagină la care se află capitolele
respective
 dacă activăm Aliniere la dreapta a numerelor de pagină, numerele de
pagină vor fi aliniate la dreapta; în acest caz, ele vor fi separate de titlul capitolului prin ceea
ce am ales la Precede tabulatorii;
 la Afişare niveluri stabilim câte nivele Titlu vor fi luate în considerare la crearea
(de exemplu, dacă specificăm 2, titlurile de subsubcapitole nu se vor regăsi în cuprins);

64
Dacă stilul există deja la destinație, Word cere confirmare pentru înlocuirea vechiului stil cu cel nou.
65
Stilurile Titlu sunt predefinite dar sunt modificabile, astfel încât utilizatorul să poată da titlurilor de capitole aspectul
dorit.
66
Dacă, la crearea cuprinsului, am lăsat activat Hyperlink-uri în locul numerelor de pagină, pentru
titlurile din cuprins se creează legături pentru deplasare rapidă la capitolele respective.
 47

4. Se confirmă cu OK.
Word va parcurge întregul document, va identifica stilurile Titlu şi va construi cuprinsul conform
opţiunilor noastre.
Observaţie
Word nu este capabil să actualizeze cuprinsul ori de câte ori se efectuează modificări în
document. Ca urmare, crearea cuprinsului se va face, în general, ca ultimă operaţie înainte de
listare.67
Totuşi, putem crea cuprinsul pe măsură ce introducem textul68, cuprinsul fiind un instrument util
pentru deplasări rapide de la un capitol la altul. În acest scop, după crearea lui dăm un clic în
cuprins pe numărul de pagină respectiv (cursorul va lua forma unei palme): Word ne va muta
automat în document la capitolul respectiv.

14.1. Modificarea aspectului cuprinsului

La crearea cuprinsului, Word asociază capitolelor din acesta niște stiluri predefinite dar modificabile,
numite Cuprins 1...Cuprins 9, corespondente stilurilor Titlu 1...Titlu 9 din document.
Foarte adesea, aspectul cuprinsului nu este chiar cel dorit. Putem modifica aspectul cuprinsului dând,
pe rând, clic în cuprins pe câte o linie cu stilul Cuprins pe care vrem să-l modificăm şi schimbând
caracteristicile stilului Cuprins respectiv.
Foarte adesea, după această operaţie cuprinsul documentului trebuie refăcut.

14.2. Actualizarea cuprinsului unui document

Dacă am efectuat modificări în document, este posibil ca anumite capitole să se fi mutat de pe o pagină
pe alta. Actualizarea cuprinsului se poate face în două moduri:
1. Plasăm cursorul undeva în cuprins și procedăm ca la
crearea acestuia. Word va cere confirmare pentru
înlocuirea vechiului cuprins cu cel nou.
2. Meniul Referinţe  fila Cuprins  butonul
Actualizare tabel. Se va afișa un dialog cu două
opțiuni:
 Actualizare numai numere de pagină –
se actualizează doar numerele de pagină din cuprins;
 Actualizare tabel întreg – se actualizează întregul cuprins (inclusiv titlurile de
capitole).

15. NOTE DE SUBSOL ŞI NOTE DE FINAL

Lucrările de volum mai mare conţin, adesea, termeni specifici care trebuie explicaţi sau detaliaţi.
Introducerea în text a uneia sau mai multor fraze explicative afectează cursivitatea textului, ceea ce duce
la necesitatea explicării termenilor în altă parte în document.
Tehnica notelor de subsol sau de final constă în inserarea în text, alături de termenul explicat, a unui
marcaj de notă (un număr sau un simbol), urmând ca textul explicativ să fie inserat fie în partea inferioară

67
În caz contrar, orice modificare în document (inserarea sau ştergerea unui caracter, modificarea fontului sau mărimi
acestuia) riscă să ducă la o reaşezare în pagină a întregului text, cu alte cuvinte ca existentul cuprins să nu mai corespundă cu
documentul.
68
Aceasta presupune aplicarea la titlurile de capitole a stilurilor Titlu corespunzătoare.
 48

a paginii respective (notă de subsol), fie la sfârşit de capitol sau de document (notă de final).
În general, explicaţiile apar ca note de subsol iar trimiterile la bibliografie ca note de final.
Notele de subsol fac parte din pagina utilă (ca urmare, la o notă de subsol mai cuprinzătoare, textul
normal îşi va micşora corespunzător înălţimea).
Word ne asigură că marcajul şi textul notei de subsol se
vor afla, întotdeauna, pe aceeaşi pagină (dacă marcajul din
textul normal se mută pe altă pagină, se va muta şi textul
notei).

15.1. Introducerea unei note de subsol

Pentru prima notă de subsol introdusă în document
trebuie să specificăm stilul de numerotare și poziția textului
notei. În acest scop:
1. Plasăm cursorul în textul normal unde dorim să apară
marcajul (trimiterea) şi folosim meniul Referinţe
 butonul de la eticheta Note de subsol.
2. În dialogul afişat activăm butonul radio Note de
subsol şi apoi, dacă e cazul, specificăm următorii
parametri:
 Lista ascunsă de lângă Note de subsol –
aici alegem unde va apărea textul notei la o pagină incompletă:
 În partea de jos a paginii;
 Sub text – imediat sub text;
 Format număr – stilul de numerotare (arab, roman, cu litere etc.); dacă nu dorim o
numerotare automată făcută de Word, putem impune ca marcaj un anumit simbol pe care fie îl
tastăm direct la Marcaj particularizat, fie îl alegem de la dialogul deschis cu
Simbol;69
 Pornire de la – valoarea de la care începe numerotarea;
 Numerotare – modul în care se reîncepe numerotarea, dacă e cazul:
 Continuu – numerotarea notelor se face continuu, până la sfârşitul documentului;
 Reluare la fiecare secţiune – numerotarea reîncepe ori de câte ori se trece
la altă secţiune;
 Reluare la fiecare pagină – numerotarea reîncepe ori de câte ori se trece la
altă pagină.
3. După confirmarea cu butonul Inserare, cursorul se va muta în subsolul paginii şi Word aşteaptă
introducerea textul notei.
Întoarcerea în textul normal se face fie clasic, fie cu un clic dublu de mouse pe marcajul din notă.
Notele de subsol următoare se pot introduce fie ca mai sus, fie, mai simplu, folosind butonul

Inserare notă de subsol de la meniul Referinţe  fila Note de

69
Atenţie! În acest caz, utilizatorul va trebui să aibă grijă ca marcatorul respectiv să nu apară de două ori pe aceeaşi
pagină, pentru a nu crea confuzii cititorului.
 49

subsol.

15.2. Introducerea unei note de final

Ca și la notele de subsol, pentru prima notă de final introdusă va trebui să specificăm poziția sa și stilul
de numerotare. Pentru aceasta:
1. Plasăm cursorul în textul normal unde dorim să apară marcajul (trimiterea) şi folosim meniul
Referinţe  fila Note de subsol  butonul .
2. În dialogul afişat activăm butonul radio Note de final şi apoi, dacă e cazul, specificăm
următorii parametri:
 Note de final – aici alegem unde va apărea textul notei de final:
 La sfârşitul documentului – la sfârșitul documentului;
 Sfârşit de secţiune – la sfârșitul secțiunii curente70;
 Format număr – stilul de numerotare (arab, roman, cu litere etc.); 71 dacă nu dorim o
numerotare automată făcută de Word, putem impune ca marcaj un anumit simbol pe care fie îl
tastăm direct la Marcaj particularizat, fie îl alegem de la dialogul deschis cu
Simbol;72
 Pornire de la – valoarea de la care începe numerotarea;
 Numerotare – modul în care se reîncepe numerotarea, dacă e cazul:
 Continuu – numerotarea notelor se face continuu, până la sfârşitul documentului;
 Reluare la fiecare secţiune – numerotarea reîncepe ori de câte ori se trece
la altă secţiune;
3. După confirmarea cu butonul Inserare, cursorul se va muta fie la sfârşit de secţiune, fie la
sfârşit de document Word şi va aştepta introducerea textul notei.
Întoarcerea în textul normal se face cu un clic dublu de mouse pe marcajul din notă.
Notele de final următoare se pot introduce fie ca mai sus, fie, mai simplu, folosind butonul meniul
Referinţe  fila Note de subsol  butonul Inserare notă de final.

15.3. Modificarea și formatarea unei note de subsol sau de final

Pentru a modifica textul unei note de subsol sau de final vom da un clic dublu în textul normal pe
marcaj şi apoi vom modifica textul.
Notele de subsol sau de final pot fi formatate ca orice text. În plus, Word pune la dispoziţia
utilizatorului patru stiluri predefinite dar modificabile:
 Referinţă notă de subsol– pentru marcajele notelor de subsol;
 Text notă de subsol;
 Referinţă note de final – pentru marcajele notelor de final;
 Text notă de final.

70
În acest caz, documentul va trebui, în prealabil, împărţit în secţiuni.
71
Dacă un document conţine atât note de subsol cât şi note de final, se recomandă ca stilurile de numerotare să fie diferite.
72
Atenţie! În acest caz, utilizatorul va trebui să aibă grijă ca marcatorul respectiv să nu apară de două ori pe aceeaşi
pagină, pentru a nu crea confuzii cititorului.
 50

15.4. Ştergerea unei note de subsol sau de final

Pentru aceasta vom selecta marcajul din textul obişnuit şi vom tasta Delete.73

15.5. Conversia notelor de subsol în note de final şi invers

Dacă documentul conţine note de subsol şi/sau note de final le putem
converti de la un tip la altul:
 toate notele de subsol în note de final (ele se vor „aduna― la sfârşit
de document/ secţiune);
 toate notele de final în note de subsol (ele se vor „împrăştia― pe
paginile în care apar marcatorii);
 notele de subsol în note de final şi invers.
Observaţie
Dacă documentul conţine note de ambele tipuri vom putea reveni la starea iniţială numai
imediat, cu butonul Anulare din bara Acces
Rapid. În caz contrar, la o redeschidere a
documentului Word nu va mai şti care au fost note de
subsol şi care de final şi nu va mai fi în stare să le
convertească în note de tipul corespunzător.
Pentru conversie, vom folosi folosim meniul Referinţe  fila Note de subsol  butonul
 butonul Conversie... Se va afișa un dialog cu trei opțiuni:
 Conversia tuturor notelor de subsol în note de final – toate notele de
subsol vor deveni note de final;
 Conversia tuturor notelor de final în note de subsol – toate notele de
final vor deveni note de subsol;
 Transfer note de subsol în note de final şi invers – notele de subsol vor
deveni note de final şi invers.

15.6. Trecerea de la o notă de subsol/de final la alta

Dacă dorim să consultăm notele de subsol sau de final, avem două variante:
A. Clasic
1. Meniul Pornire  fila Editare  Găsire  Salt la  în lista De sărit
la alegem Notă de subsol/de final.
2. La Introduceţi numărul notei de subsol/de final specificăm numărul sau
marcatorul pentru nota respectivă (eventual, precedat de +/–).
3. Butonul Următorul.
Cursorul se va muta în text la următorul marcaj de notă de subsol/final.
B. Specific Word 2007
1. Meniul Referinţe  lista ascunsă Nota de
subsol următoare, cu următoarele variante:
 Nota de subsol următoare – deplasare la nota
de subsol următoare

73
Atenţie! În acest caz, va dispărea şi textul aferent notei. De asemenea, trebuie remarcat că pot exista şi note de
subsol/final goale.
 51

 Salt la nota de subsol anterioară – deplasare la nota de subsol precedentă

 Nota de final următoare – deplasare la nota de final următoare
 Nota de final anterioară – deplasare la nota de final anterioară
Cursorul se va muta în text la următorul/precedentul marcaj de notă de subsol/final.

16. TABELE
Într-un tabel informaţia este organizată pe rânduri şi coloane. Fiecare intrare în tabel se numeşte
celulă, este independentă de restul celulelor şi poate conţine orice (text, valori numerice, formule de
calcul, imagini, diagrame, texte scrise cu WordArt, ecuaţii etc.).
Există două posibilităţi principale de creare a unui tabel:
 se creează întâi tabelul, gol, după care se completează cu valori;
 se introduce conţinutul tabelului ca text într-un anumit format, după care acesta se transformă în
tabel.

16.1. Crearea unui tabel gol

Pentru crearea unui tabel gol plasăm cursorul în locul în care va
apărea tabelul, apoi folosim meniul Insert (Inserare)  fila
Tables  butonul Table). Se va afişa un meniu vertical în care
putem alege maniera în care dorim să creăm tabelul:
 Prin deplasarea mouse-ului peste rețeaua de pătrate descriem
mărimea tabelului (numărul de rânduri și coloane).
 Insert Tables... (Inserare ca tabel) – deschide un
dialog cu câteva opțiuni:
 Numbers of columns (Număr de coloane) – numărul de
coloane pe care le va avea tabelul;
 Numbers of rows (Număr de rânduri) – numărul de
rânduri din viitorul tabel;74
 la AutpFit behavior (Regim de potrivire
automată) putem stabili lăţimile coloanelor:
 Fixed column width (Lăţime fixă a
coloanelor) – coloanele vor avea iniţial lăţimi egale şi
tabelul se va extinde pe întreaga lăţime a paginii (varianta
Automat); eventual, aici putem să specificăm o lăţime pentru
coloane;
 AutoFit to contents (Potrivire automată la conţinut) –
coloanele, de lăţimi iniţial egale, îşi vor schimba, pe parcurs, lăţimile, în funcţie de
conţinut;
 AutoFit to window (Potrivire automată la fereastră) – coloanele
îşi vor schimba dimensiunile în funcţie de dimensiunile ferestrei în care sunt afişate (mai
ales pentru tabele care apar în pagini Web create cu Word)
 dacă activăm Remember dimensions for new tables (Memorare dimensiuni

74
Deşi numărul de linii poate fi mărit uşor ulterior, se recomandă ca acesta să fie cel puţin egal cu numărul de linii din capul
de tabel+1, pentru a asigura cel puţin o linie din corpul tabelului.
 52

pentru tabele noi), viitoarele tabele vor fi create cu dimensiunile stabilite pentru tabelul
curent.
 Excel Spreadsheet (Foaie de calcul Excel) – pentru inserarea unui tabel în stil
Excel (mai ales pentru tabele în care dorim să executăm calcule)
 Quick Tables (Tabele rapide) – aici putem alege din tabele cu formate predefinite.
Observație
După crearea tabelului, cât timp cursorul se află în el, barele de instrumente se vor modifica și
vor apărea meniurile Proiectare și Aspect.

16.2. Deplasarea într-un tabel

Pentru a ne muta cursorul într-un tabel de la o celulă la alta, putem folosi mouse-ul sau:
 Tab – în celula următoare;75
 Shift+Tab – în celula anterioară;
 tastele săgeţi verticale – un rând mai sus sau mai jos.

16.3. Completarea unui tabel cu valori

Se face mutând cursorul în celula respectivă şi tastând textul. Dacă textul nu încape într-o celulă a
tabelului, Word va înălţa corespunzător întregul rând.
În plus, putem copia sau muta valori dintr-o celulă/coloană/un rând/domeniu de valori în alt loc din
tabelul curent sau din alt tabel folosind butoanele Copy, Cut respectiv Paste de la meniul Home.

16.4. Operaţii cu celule, rânduri, coloane

Toate aceste operaţii presupun selectarea în prealabil a celulelor, rândurilor sau coloanelor respective,
selectare care se face astfel:
 o celulă – clic în partea stângă a celulei, în interiorul ei, atunci când cursorul
are forma unei săgeţi spre nord-est;
 un domeniu de celule – tragere cu mouse-ul deasupra celulelor sau folosirea
tastelor săgeţi cu tasta Shift apăsată.
 o coloană – clic deasupra primei celule din coloană atunci când cursorul are
forma unei săgeţi ↓ sau Layout (Aspect)  lista ascunsă Select
(Selectare)  Select Column (Selectare Coloană) când
ne aflăm cu cursorul undeva în coloană;
 mai multe coloane consecutive– tragere deasupra coloanelor când cursorul are forma ↓;
 un rând – clic în partea stângă a rândului, în exteriorul lui, atunci când cursorul are forma unei
săgeţi spre nord-est sau Layout  lista ascunsă Select  Select Row când ne aflăm cu
cursorul undeva în rând;
 mai multe rânduri consecutive – clic în stânga primului/ultimului rând din set, în exteriorul lui,
atunci când cursorul are forma unei săgeţi spre nord-est şi tragere în sus sau în jos până când se
selectează rândurile dorite.
 întregul tabel – clic pe butonul care apare în colţul din stânga-sus al tabelului sau Layout 
lista ascunsă Select  Select Table.

75
Atenţie! Dacă tastăm Tab în celula din colţul din dreapta-jos a tabelului se va adăuga o linie nouă la tabel.
 53

16.4.1. Golirea liniilor, coloanelor sau unor celule

Selectăm rândurile/coloanele/celulele şi folosim tasta Delete.

16.4.2. Inserarea unuia sau mai multor rânduri

Pot exista două situaţii:
 pentru a adăuga un rând la sfârşitul tabelului, vom tasta Tab atunci când cursorul se află în celula
din colţul din dreapta-jos al acestuia;
 pentru a insera un rând între alte două rânduri existente, plasăm cursorul în rândul lângă
care va apărea cel nou, apoi folosim meniul Layout  fila Rows & Columns 
butonul Inserare Abowe pentru inserarea unui rând deasupra celui selectat respectiv

butonul Inserare Below .

Observaţie
Dacă dorim să inserăm de la început mai multe rânduri într-un tabel, vom selecta întâi atâtea
rânduri câte dorim să inserăm în tabel şi apoi folosim aceleaşi opţiuni.

16.4.3. Inserarea uneia sau mai multor coloane

Selectăm coloana lângă care va apărea cea nouă, apoi folosim meniul Aspect  fila Rows &

Columns  butonul Insert Left respectiv Insert Right , în funcţie de unde

vrem să apară noua coloană.
Celelalte coloane îşi vor ajusta corespunzător lăţimile, astfel încât să facă loc noii coloane.
Observaţia de la linii este valabilă şi aici.

16.4.4. Ştergerea unuia sau mai multor rânduri

Selectăm rândul sau rândurile şi folosim meniul Layout  fila Rows &
Columns  lista ascunsă Delete  Delete Rows.
Observaţie
Folosirea tastei Delete după selectarea liniei/liniilor le goleşte doar, fără
însă a le şi şterge. Totuşi, putem şterge una sau mai multe linii selectate
folosind Shift+Delete în locul variantei cu meniul.

16.4.5. Ştergerea uneia sau mai multor coloane

Selectăm coloana sau coloanele şi folosim aceeaşi metodă de la rânduri, dar Delete Columns.
Observaţia de la ştergerea rândurilor e valabilă şi aici.

16.4.6. Modificarea lăţimii unei celule sau coloane

Pentru modificarea lăţimii unei celule selectăm celula şi tragem de una dintre marginile ei spre stânga
sau spre dreapta atunci când cursorul are forma unei bare verticale duble cu două săgeţi, stânga şi dreapta.
Pentru modificarea lăţimii unei coloane tragem de una dintre marginile ei spre stânga sau spre dreapta
atunci când cursorul are aceeaşi formă.
 54

Această modificare este aproximativă. Dacă se

impune specificarea unei lăţimi exacte pentru o
coloană, vom plasa cursorul undeva în coloana
respectivă şi vom folosi meniul Layout  fila
Table  butonul Properties  pagina de
dialog Column. În dialogul afişat vom putea preciza:
 Preferred width (Lăţime
preferată) – lăţimea coloanei;
 Measure in (Măsurare în) – unităţile de măsură pentru lăţimea coloanei
(Centimetri sau Procent – din lăţimea tabelului).
Cu butoanele Previous Column (Coloana anterioară) şi Next Column (Coloana
următoare) ne putem muta la celelalte coloane.
Observație
Pentru specificarea lățimii coloanei curente se poate folosi și meniul Layout  fila Cell
size  butonul Width .

16.4.7. Modificarea înălţimii unui rând

În mod normal, un rând este ceva mai înalt decât cea mai înaltă valoarea din ea. Totuşi, putem impune
o înălţime pentru rând.
Modificarea aproximativă a înălţimii se face prin
tragere cu mouse-ul de linia orizontală de chenar
atunci când cursorul are forma unei săgeţi cu două
bare orizontale şi două săgeţi verticale.76
Pentru specificarea unei înălţimi exacte pentru un
rând vom selecta rândul respectiv şi vom folosi
meniul Layout  fila Table  butonul
Properties  pagina de dialog Row. În dialogul afişat vom putea preciza:
 Specify height (Înălţime) – înălţimea rândului, în cm; Valoarea specificată aici depinde
de ceea ce alegem la Row height as (Înălţime rând) şi anume:
 At least (Cel puţin) – cel puţin valoarea de la Height;
 Exactly – exact valoarea de la Height.77
 Allow row to break across pages (Rândul poate fi pe pagini
diferite) – dacă este activat şi rândul a ajuns în partea inferioară a paginii fără a încăpea
complet, Word va scrie cât poate pe pagina curentă iar restul pe pagina următoare; dacă nu este
activat, rândul este mutat complet pe pagina următoare;
Cu butoanele Previous Row (Rândul anterior) şi Next row (Rândul următor) ne
putem muta la celelalte rânduri din tabel pentru a le stabili înălţimile.
Observație
Pentru specificarea înălțimii rândului curent se poate folosi și meniul Layout  fila Cell
Size  butonul Height.

76
Nu vom putea face rândul mai scund decât cea mai înaltă valoare din el.
77
Atenţie! În acest caz, dacă vreo celulă din rând conţine un text care nu încape pe înălţimea fixată, acesta nu va fi afişat.
 55

16.4.8. Egalizarea lăţimilor unor coloane

Foarte frecvent, după modificarea lăţimilor coloanelor prin tragere cu mouse-ul, acestea nu vor mai
avea lăţimi egale. Pentru a egaliza lăţimile mai multor coloane adiacente le vom selecta şi vom folosi
meniul Aspect  fila Dimensiune celulă  butonul Distribuire coloane .

16.4.9. Egalizarea înălţimilor unor rânduri

Adesea, după modificarea înălţimilor rândurilor prin tragere cu mouse-ul, acestea nu vor mai avea
înălţimi egale. Pentru a egaliza înălţimile mai multor linii adiacente le vom selecta şi vom folosi meniul
Aspect  fila Dimensiune celulă  butonul Distribuire rânduri .

16.4.10. Fuzionarea unor celule

Putem uni mai multe celule vecine selectându-le şi folosind meniul Aspect  fila Îmbinare 
butonul Îmbinare celule .

16.4.11. Divizarea unor celule

Putem descompune o celulă în mai multe celule, selectând-o și folosind meniul Aspect  fila
Îmbinare  butonul Scindare celule . Se va
afişa un dialog în care:
 la Număr de coloane stabilim în câte celule dorim să fie
divizată celula pe orizontală;
 la Număr de rânduri stabilim în câte celule dorim să fie
divizată celula pe verticală;
 dacă activăm Îmbinare celule înainte de
scindare celulele selectate vor fuziona întâi ca şi conţinut şi abia apoi vor fi divizate.

16.4.12. Copierea, mutarea şi ştergerea unui tabel

Toate aceste operaţii presupun selectarea tabelului (v. mai sus).
Pentru copiere sau mutare vom folosi butoanele Decupare, Copiere respectiv
Lipire de la meniul Pornire.
Pentru ştergere vom folosi meniul Aspect  fila Rânduri şi coloane 
butonul Ştergere  varianta Ştergere tabel.

16.5. Alinierea textului la una dintre marginile celulei

Frecvent, textele din celulele unei linii au înălţimi diferite, deoarece se întind pe numere
diferite de rânduri de text. Putem alinia textul din aceste celule la marginea de sus, la cea de
jos sau îl putem centra selectând celulele şi folosind butoanele de la meniul Aspect  fila
Aliniere.
 56

16.6. Text vertical în celule

Putem roti textul dintr-un domeniu de celule selectând domeniul şi folosind meniul Aspect
 fila Aliniere  butonul Orientare text. Textul se va roti cu câte 90o la fiecare
utilizare a butonului. La textele verticale, alinierea se poate face la una din laturile verticale ale
celulelor.

16.7. Formatarea conţinutului celulelor

Conţinuturile celulelor se pot formata ca orice text, cu deosebirea că aici
marginile paragrafelor şi indentările sunt raportate la marginile celulei şi nu
la cele ale paginii. Putem aplica toţi parametrii de formatare de la nivel de
paragraf şi de la nivel de porţiune de text.

16.8. Formatarea unui tabel

Celulelor dintr-un tabel le putem desena contururi cu diverse tipuri de
linie, grosimi, culori şi le putem aplica diverse culori de fundal. Implicit,
tabelul este desenat cu linii subţiri, simple, negre.
Pentru toate variantele se impune, în prealabil, selectarea domeniului de
celule/întregului tabel.

16.8.1. Borduri pentru un tabel

1. Selectăm linia/coloana/domeniul de celule/întregul tabel. 78
2. Meniul Pornire  fila Paragraf  lista ascunsă de lângă
butonul Borduri varianta Borduri şi umbrire.
3. În dialogul afişat procedăm ca la bordurile pentru paragrafe.
Altă variantă:
1. Plasăm cursorul în tabel şi folosim meniul Proiectare.
2. Fila Desenare borduri  lista ascunsă Stil creion pentru a stabili
tipul de linie;
3. Lista ascunsă Grosime creion pentru a stabili grosimea liniei, în puncte.
4. Lista ascunsă Culoare stilou pentru a stabili culoarea pentru linie.
5. Dăm clic pe fiecare latură căreia vrem să-i stabilim aceşti parametri de bordură.
Pașii 1-4 se repetă, dacă e cazul, pentru fiecare latură în parte.
Observaţie
Putem elimina chenarul sau o latură a acestuia pentru o celulă în mod asemănător. În modul de
vizualizare Aspect pagină imprimată, dacă lipseşte chenarul pentru o celulă, ea va fi
afişată cu o linie punctată. În modurile de vizualizare Schiţă sau Ciornă, dacă unei celule îi
lipseşte chenarul el va fi afişat sau nu cu linie punctată în funcţie de setarea de la Proiectare
 Borduri  Vizualizare stiluri de grilă.

78
Dacă este vorba de o singură celulă, este suficient să plasăm cursorul în ea.
 57

16.8.2. Culori de umplere pentru un tabel

Selectare celule  meniul Proiectare  fila Stiluri tabel  lista ascunsă Umbrire
 alegem culoarea.

16.9. Repetarea capului de tabel pe fiecare pagină

Dacă tabelul se întinde pe mai multe pagini, putem putea impune Word-ului să repete capul de tabel pe
fiecare pagină de continuare. Pentru aceasta, vom selecta rândul sau rândurile care reprezintă capul de
tabel (obligatoriu primele) şi apoi meniul Aspect  lista ascunsă Date  Repetare rânduri
antet.

16.10. Descompunerea unui tabel în două tabele

16.10.1. Descompunerea unui tabel în două tabele succesive
Putem diviza tabelul în două tabele aşezate succesiv în pagină (de exemplu, când dorim ca între două
linii ale unui tabel deja introdus să intercalăm nişte paragrafe de text).
Vom plasa cursorul pe linia care dorim să fie prima linie din tabelul al doilea şi vom folosi meniul
Aspect  fila Îmbinare  butonul Scindare tabel. Revenirea la un singur tabel se face
ştergând liniile de text intercalate.

16.10.2. Descompunerea unui tabel în două tabele vecine

Dacă dorim să creăm două tabele vecine, avem două posibilităţi:
 Crearea unui tabel care conţine atâtea coloane câte vor conţine ambele tabele+1 după care, pentru
linia care e spaţiu separator între cele două tabele, vom elimina liniile orizontale din chenar şi,
eventual, vom îngusta cât mai mult această coloană, pentru a câştiga spaţiu pentru cele două
tabele. Avantajul este simplitatea metodei dar dezavantajul constă în faptul că, la creşterea
înălţimii unei linii dintr-un tabel se va înălţa, şi linia ci celălalt tabel.
 Crearea a două casete de text şi introducerea, în fiecare dintre ele, a unui tabel. În acest caz, cele
două tabele sunt complet independente.

16.11. Crearea unui tabel dintr-un text introdus anterior

Avem posibilitatea de a crea un tabel dintr-un text introdus anterior după anumite reguli. Operaţia este
utilă, în general, când datele din viitorul tabel provin de la o aplicaţie care creează fişiere text ASCII
standard.
Textul va fi introdus ţinând cont de una din următoarele reguli:
 Pe fiecare linie de text sunt valorile din viitoarele celule de pe o linie de tabel, separate printr-un
caracter stabilit de noi. În funcţie de acest caracter, Word va depista unde începe valoarea unei
celule şi unde se termină.79
 Pe fiecare linie de text se află valoarea câte unei celule, urmând ca la conversie să specificăm
câte coloane are tabelul.
Pentru crearea tabelului vom selecta textul şi vom folosi meniul Inserare  butonul Tabel 
Conversie text în tabel. În dialogul afişat vom specifica:

79
Nu vom folosi ca separator un caracter care apare efectiv şi în text. În caz contrar, Word va interpreta caracterul din text
ca separator şi va împrăştia valoarea pentru o celulă în două celule.
 58

1. La Separare text la – separatorul folosit:

 Paragrafe – fiecare linie de text reprezintă
conţinutul unei celule; 80
 Tabulatori – separatorul folosit între două
valori vecine este caracterul Tab;
 Virgulă – separatorul este caracterul virgulă;
 Alte– separatorul este caracterul specificat de
noi alături.
2. Număr de coloane – numărul de coloane din
tabel; în afara cazului Paragrafe, specificarea
numărului de coloane nu este obligatorie deoarece
Word va analiza fiecare linie şi va afla câte coloane
va avea tabelul în funcţie de numărul de caractere
delimitatoare găsite în fiecare rând de text;

16.12. Sortarea valorilor dintr-un tabel

Valorile dintr-un tabel pot fi ordonate
crescător sau descrescător după 1...3
criterii. În acest scop, vom
selecta tabelul 81 , după care
folosim meniul Aspect 
butonul Date varianta
Sortare. În dialogul afişat vom stabili
următoarele caracteristici pentru sortare:
 dacă tabelul are cap de tabel
vom activa Rând antet (în
caz contrar, Word va trata
prima linie din tabel ca linie de
date şi o va plasa în poziţia corespunzătoare);
 la Sortare după alegem numărul sau numele coloanei care va constitui primul criteriu de
sortare, apoi stabilim ordinea în care se va face sortarea (Ascendent/Descendent);
 la Tip alegem tipul de dată aflat în coloana respectivă (Text, Număr, Dată);
 dacă dorim sortarea după mai multe criterii, pentru fiecare vom specifica parametrii
corespunzători la Apoi după.82
Există şi o metodă mai simplă dar mai puţin performantă de sortare:
1. Se plasează cursorul în coloana care va fi criteriu de sortare.
2. Se foloseşte unul din butoanele Sortare ascendentă/Sortare descendentă
din bara Tabele şi borduri.

80
În acest caz, este obligatoriu să specificăm numărul de coloane la Număr de coloane pentru că Word nu are nici un
alt indiciu în privinţa acestui număr.
81
Putem selecta şi numai un domeniu compact de linii.
82
Este foarte importantă ordinea în care se aleg criteriile de sortare. De exemplu, într-un tabel în care avem o coloană
pentru nume şi una pentru prenume, dacă vom alege ca prim criteriu numele şi al doilea prenumele, sortarea se va face după
nume iar al doilea criteriu va avea efect numai dacă în tabel există două persoane cu acelaşi nume.
 59

16.13. Formule într-un tabel

Într-un tabel se pot face anumite calcule matematice introducând formule în celule. Fiecare celulă este
identificată printr-o combinaţie formată dintr-o literă (care dă coloana) şi un număr (care dă linia) (ex: A2,
B5 etc.), combinaţie numită adresă de celulă.
Word recunoaşte formulele prin faptul că încep cu un caracter egal (=), urmat de expresia formulei.
O formulă poate conţine:
 adrese de celule sau nume de câmpuri;
 constante numerice;
 operatori aritmetici (+,–, /, *) şi de
comparare (<, <=,>, >=, =, <>);
 paranteze, pentru a stabili ordinea de
execuţie a calculelor;
 funcţii predefinite.83

16.13.1. Introducerea unei formule

Pentru a introduce o formulă într-un tabel:
1. Plasăm cursorul în celula în care va apărea
rezultatul formulei.
2. Meniul Aspect  butonul Date  butonul Formulă şi, din lista ascunsă Lipire
funcţie alegem funcţia dorită.84 După ce se selectează funcţia, se poate preciza domeniul de
celule la care se referă aceasta.
3. La confirmarea cu Enter, în celulă se va afişa rezultatul formulei.
Observaţii
2. Valorile celulelor care conţin formule sunt afişate pe un fundal gri pentru a evidenţia că
valorile sunt rezultatul unor formule şi nu sunt introduse prin tastare, dar fundalul nu se
listează.
3. Din păcate, valoarea afişată de formulă rămâne aceeaşi, chiar dacă între timp schimbăm
valorile celulelor care participă la formule. Ca urmare, se recomandă să introducem
formulele numai după ce tabelul este definitivat ca valori.

16.14. Formate prestabilite pentru un tabel

Putem aplica tabelului un format dintr-o
galerie de formate, pe care îl putem alege

83
Word dispune de o serie de funcţii predefinite, care primesc unul sau mai multe argumente, separate prin caracterul ales
la nivel de Windows din Control Panel  Regional and Language options  pagina de dialog Formats
 Customize this format  lista ascunsă List separator. Funcţiile returnează o valoare pe baza
argumentelor primite, valoare care va fi folosită în calculul formulei.
84
Funcţiile uzuale sunt SUM(domeniu) – returnează suma valorilor din domeniu; AVERAGE(domeniu) – returnează
media valorilor din domeniu; MAX(domeniu), MIN(domeniu) – returnează valoarea maximă, respectiv minimă din
domeniu, PRODUCT (domeniu) – returnează produsul valorilor din domeniu, ROUND(valoare, nr_zecimale) –
returnează valoarea, rotunjită la numărul de zecimale specificat, IF(condiţie;valoare_1;valoare_2) – testează
dacă este adevărată condiţia şi, dacă da, returnează valoare_1, dacă nu, returnează valoare_2. Domeniul poate fi descris prin
adresele celulelor din colţul din stânga-sus respectiv dreapta-jos al domeniului, separate prin caracterul două puncte (de
exemplu A2:B5) sau prin cuvintele cheie ABOVE (valorile de deasupra celulei curente, pe aceeaşi coloană), LEFT (valorile din
stânga celulei curente, pe aceeaşi linie), RIGHT (valorile din dreapta celulei curente, pe aceeaşi linie).
 60

plasând cursorul în tabel şi folosind meniul Proiectare  fila Stiluri tabel (eventual, se
poate folosi lista ascunsă din dreaota filei, pentru a afişa mai multe stiluri predefinite).

17. SEMNE DE CARTE

Semnele de carte reprezintă marcaje introduse în text în scopul poziţionării rapide la un anumit punct
din document.85 Fiecare semn de carte poartă un nume unic, dat de utilizator.
Pentru a defini un semn de carte se poziţionează cursorul
în locul dorit după care:
1. Meniul Inserare  fila Linkuri 
Marcaj în document.
2. În zona Nume marcaj în document se
completează prin tastare numele semnului de carte
(nu se admit spaţii), după care se foloseşte butonul
Adăugare.86
Deplasarea ulterioară la un semn de carte se face astfel:
1. Meniul Pornire  fila Editare  lista
ascunsă Găsire  varianta Salt la.
2. Din lista De sărit la se alege Marcaj în
document.
3. Din lista ascunsă Introduceţi numele marcajului în document se alege numele
semnului de carte dorit şi se tastează Enter sau se foloseşte butonul Salt la.
Ştergerea unui semn de carte se face la fel, dar folosind butonul Ştergere după ce am ales din listă
semnul de carte care nu mai e necesar.

18. CASETE DE TEXT

O casetă de text este o zonă dreptunghiulară a paginii unui document ale cărei dimensiuni şi poziţie
sunt stabilite de utilizator.
O casetă de text poate conţine texte, imagini, tabele, grafice (eventual combinaţii) şi se foloseşte ori de
câte ori dorim să plasăm un astfel de element într-o anumită zonă din document, independent de
conţinutul restului paginii.
Într-o casetă de text se pot stabili parametri de formatare la nivel de paragraf (aceştia vor fi relativi la
marginile cadrului) sau la nivel de porţiune de text.
Pentru o casetă de text putem stabili poziţia, dimensiunile, modul de aranjare a textului în jurul său,
chenarul, culoarea de umplere.

18.1. Crearea unei casete de text

Pentru a crea o casetă de text trebuie să fim în modul de vizualizare Aspect pagină imprimată.

85
Semnele de carte sunt utile, de exemplu, atunci când corectăm sau formatăm un document cules, pentru a lăsa un marcaj
în locul în care am ajuns în momentul de faţă cu operaţiile.
86
Dacă dorim să vedem semnele de carte dintr-un document, vom folosi butonul Office  Opţiuni Word 
Complex  categoria Afişare conţinut document  comutatorul Afişare marcaje. Semnele de carte se vor

afişa ca o bară verticală .

 61

1. Vom folosi Inserare  fila Text  lista ascunsă Casetă text  varianta
Casetă text simplă. În acest moment va apărea o casetă cu un text explicativ.
2. Tastăm, în interiorul casetei, textul dorit. Pentru ieşire, dăm un clic în afara casetei.
Observaţie
Dialogurile descrise mai jos se pot obţine şi din meniul Format, după selectarea cadrului.

18.2. Stabilirea dimensiunilor unei casete de text

Iniţial, caseta de text are dimensiunile stabilite prin tragere,
deci aproximative.
Dacă nu are mare importanţă precizia, putem modifica
dimensiunile casetei prin tragere cu mouse-ul de unul din cele 8
marcaje care apar pe laturile şi în colţurile casetei atunci când
dăm un clic în ea.
Dacă se impune stabilirea cu precizie a acestor parametri,
vom da un clic dreapta pe marginea casetei, apoi vom alege
pagina de dialog Dimensiune în care, la Înălţime 
Absolută respectiv Lăţime  Absolută vom stabili
dimensiunile casetei.87
Dacă activăm Blocare raport aspect se va păstra
raportul între înălţime şi lăţime ori de câte ori se va încerca
modificarea uneia din aceste valori.88
Valorile de la Scară se aplică drept raport între
dimensiunile iniţiale şi cele finale.

18.3. Introducerea unui text într-o casetă text

Pentru a introduce un text într-o casetă text, vom da un clic în interiorul ei şi apoi vom tasta textul.
Acesta poate fi formatat ulterior ca un text obişnuit, cu deosebirea că aici marginile se raportează la
marginile cadrului şi nu ale paginii.89

18.4. Mutarea, copierea şi ştergerea unei casete de text

Iniţial, poziţia unei casete de text este determinată de locul unde a fost desenată şi poate fi modificată
prin tragere cu mouse-ul de una dintre laturile cadrului.
Pentru mutare, vom trage caseta cu mouse-ul, după ce plasăm cursorul pe una dintre laturi şi
indicatorul ia forma unei cruci cu săgeţi.
Dacă e vorba de o mutare mai departe în document: selectare casetă  meniul Pornire  fila
Clipboard  butonul Decupare  plasăm apoi cursorul unde vrem să facem mutarea 
butonul Lipire. Caseta se va ancora, la noua poziţie, de cel mai apropiat paragraf.
Pentru copiere se procedează asemănător dar, în loc de Decupare folosim butonul Copiere.

87
Dacă Word cere specificarea unor dimensiuni în inch, vom folosi butonul Office  Opţiuni Word  categoria
Complex  zona Ecran  Afişare măsuri în unităţi de măsură şi alegem centimetri sau milimetri.
88
Nu funcţionează şi la modificarea dimensiunilor prin tragere cu mouse-ul.
89
În plus, la umplerea unui cadru, acesta nu se înalţă automat, această sarcină aparţinând utilizatorului.
 62

Mutarea/copierea unei casete de text în alt document se realizează similar dar, după selectarea casetei
din documentul sursă, vom folosi obligatoriu meniul Pornire  fila Clipboard 
Decupare/Copiere (varianta prin tragere nu funcţionează)
Vom deschide apoi documentul destinaţie şi acolo vom folosi meniul Pornire  fila Clipboard
 butonul Lipire.
Pentru ştergere, vom selecta caseta şi vom folosi tasta Delete.

18.5. Stabilirea modului în care textul exterior înconjoară caseta de text

Textul aflat în jurul casetei se poate
suprapune peste acesta, îl poate înconjura
sau poate fi acoperit de ea.
4. Clic dublu pe o latură a
cadrului.
5. Meniul Format  fila
Aranjare  lista ascunsă
Încadrare text  varianta
Mai multe opţiuni
aspect.
6. Alegem varianta dorită din zona
Stil de încadrare din
pagina de dialog Încadrare
text.
7. Butoanele radio din zona Încadrare text (Ambele părţi, Numai stânga, Numai
dreapta, Numai cea mai lată) permit stabilirea alinierii cadrului pe lăţimea paginii.90
8. La Distanţă de la text putem stabili distanţa dintre caseta de text şi textul înconjurător.

18.6. Culoare de umplere, bordură, formă şi stil pentru

caseta de text

18.6.1. Culoarea de umplere

1. Selectare casetă de text.
2. Meniul Format  lista ascunsă Umplere formă  alegere
culoare/imagine/degradeu/model etc.
Formatul se va aplica instantaneu la clic pe variantă, permiţând, anterior, şi o
„previzualizare― direct în document.
Altă variantă: clic dreapta pe marginea casetei de text  Formatare
casetă text  pagina de dialog Culori şi linii  lista ascunsă
Culoare/butonul Efecte de umplere din zona Umplere;

18.6.2. Bordura
1. Selectare casetă de text.

90
Nu toate stilurile de încadrare permit stabilirea alinierii pe orizontală.
 63

2. Meniul Format  fila Stiluri casetă text  lista ascunsă Contur formă 
alegere culoare bordură/ grosime/ tip linie/ model etc.
Bordura se va aplica instantaneu la clic pe variantă, permiţând, anterior, şi o „previzualizare― direct în
document.
Altă variantă: clic dreapta pe marginea casetei de text  Formatare casetă text  pagina de
dialog Culori şi linii  zona Linie, în care putem specifica:
 Culoare – culoarea liniei de chenar;
 Liniuţe – tipul de linie
 Stil şi Grosime – stilul respectiv grosimea liniei de bordură.

18.6.3. Modificare formei casetei text

Casetele text pot avea diverse forme, pe care le putem stabili cu clic pe
bordura lor  meniul Format  fila Stiluri casetă text  lista
ascunsă Modificare formă  alegere formă.

18.6.4. Stiluri casetă text

Selectare casetă  meniul Format  fila Stiluri casetă text

 lista ascunsă  alegere stil.

18.6.5. Efecte de umbră

Selectare casetă  meniul Format  fila
Stiluri casetă text  lista ascunsă Efecte
umbră  alegere efect.

18.6.6. Efecte 3D
Selectare casetă  meniul Format  fila
Stiluri casetă text  lista ascunsă  alegere
efect.

18.7. Ancorarea casetelor de text

Iniţial, noua casetă se agaţă (ancorează) de cel mai
apropiat paragraf, împreună cu care se va muta, eventual,
în document.
Paragraful de care este ancorat în momentul de faţă
caseta de text e marcat în stânga cu un caracter care se afişează după selectarea
casetei şi activarea butonului Afişare totală de la Pornire  fila
Paragraf91.

Dacă ancora nu este vizibilă nici acum, vom activa comutatorul Ancorele obiectelor de la butonul Office 
91

Opţiuni Word  categoria Afişare.

 64

Observaţii
1. Se recomandă ca, pentru subcapitolele privind ancorarea, să se folosească varianta de afişare
Pagină întreagă sau varianta Două pagini.
2. Atenţie! La ştergerea paragrafului de care este ancorat o casetă de text va dispărea şi caseta.
De aceea, dacă vrem să păstrăm caseta şi să ştergem paragraful, înainte de ştergere o vom
ancora de alt paragraf.

18.7.1. Schimbarea ancorării

Dacă dorim să ancorăm o casetă de text de alt paragraf, selectăm caseta şi tragem cu mouse-ul de
simbolul ancoră până când acesta ajunge în dreptul paragrafului de care dorim să fie ancorată.

18.7.2. Probleme care pot apărea

La deplasări ale textului care înconjoară caseta de text, se pun două întrebări:
18.7.2.1. Ce se întâmplă cu caseta de text când se mută textul exterior?
Dacă dorim ca deplasarea paragrafului de care e ancorat caseta să nu influenţeze poziţia acesteia în
pagină (caseta să rămână fixă indiferent de poziţia paragrafului de care e ancorată), clic dreapta pe
bordura casetei  Formatare casetă text  pagina de dialog Aspect  butonul Complex 
dezactivare comutator Se mută obiectul odată cu textul.
18.7.2.2. De ce paragraf se va ancora o casetă de text la mutarea sa?
În mod normal, la mutarea unei casete de text, ea se ancorează de cel mai apropiat paragraf. Dacă
dorim ca ancorarea să nu se schimbe la mutarea casetei, folosim acelaşi dialog ca mai sus şi activăm
comutatorul Blocare ancoră.

O astfel de ancorare e numită ancorare fixă şi e marcată de simbolul în stânga paragrafului

respectiv.
Observaţie
Mutarea unei ancorări fixe pe un alt paragraf se face prin transformarea ei, în prealabil, într-o
ancorare mobilă, dezactivând comutatorul Blocare ancoră.

18.8. Imagini într-o casetă de text

Într-o casetă text se pot introduce două tipuri de imagini:
 imagini din fişiere;
 imagini-miniatură propuse de Word (aşa-numitele clip-art-uri).

18.8.1. Introducerea unei imagini dintr-un fişier

Pentru a introduce o imagine dintr-un fişier92 într-o casetă text vom plasa cursorul în casetă în locul în
care dorim să apară imaginea şi vom folosi meniul Inserare  fila Ilustraţii  butonul

Imagine .
Se va afişa un dialog din care vom alege discul şi folderul în care se află fişierul imagine, apoi fişierul

92
Fişierele imagine au, în general, extensiile .JPG, .JPEG, GIF, .PCX, .BMP, .PNG .DWG (create cu AutoCad), .CDR
(create cu CorelDraw).
 65

imagine din lista din dreapta şi vom confirma cu un clic dublu pe el sau folosind butonul Inserare.
Observaţie
1. Pentru ca lista de imagini să fie
mai sugestivă, se recomandă ca
în dialog să folosim unul din
modurile de afişare Extra
Large Icons, Large
Icons sau Medium Icons,
care se aleg din lista ascunsă
de lângă butonul Views.
2. Dacă dorim ca deasupra
imaginii, în caseta de text, să
apară un text, înainte de
inserarea imaginii vom tasta în
casetă cel puţin de două ori
Enter şi vom plasa cursorul pe
al doilea paragraf înainte de
introducerea imaginii.
În general, vom plasa o imagine într-o casetă de text doar în următoarele cazuri:
 vrem ca imaginea să se afle lângă un alt element (text, tabel, grafic etc.);
 vrem să înconjurăm imaginea cu un chenar sau o culoare de umplere;
 vrem să avem două imagini alăturate.
Dacă dorim să inserăm doar o imagine, nu avem nevoie de
casetă text şi o vom insera direct (în acest caz, imaginea se
ancorează de cel mai apropiat paragraf, ancorarea funcţionând ca
la casete de text).
Indiferent de metodă, la selectarea imaginii se va afişa meniul
Format, cu butoanele semnificative în fila Ajustare:93
1. Luminozitate – pentru schimbarea luminozităţii imaginii.
2. Contrast – contrastul din imagine.
3. Recolorare – schimbarea modului de afişare şi/sau listare a imaginii:
 Automat – imaginea este prezentată cu culori cât mai apropiate de original;
 Tonuri de gri – culorile vor fi convertite în nuanţe de gri;
 Alb şi negru – culorile vor fi convertite la alb-negru;
 Spălare – nuanţe difuze.
 Stabilire culoare transparentă – permite schimbarea transparenţei porţiunii din
imagine pe care se dă clic după folosirea butonului (când sunt imprimate, suprafeţele
transparente din imagini au aceeaşi culoare ca şi hârtia pe care se face listarea).
4. Comprimare imagini – afişează un dialog care permite comprimarea imaginii, astfel încât
documentul care o conţine să ocupe mai puţin spaţiu pe disc.
5. Reiniţializare imagine – pentru revenirea imaginii la parametrii originali.

93
Celelalte butoane au aceleaşi efecte ca la casetele de text (v. mai sus).
 66

18.8.1.1. Rotirea imaginii

Se face prin tragere cu mouse-ul de marcajul care apare în partea superioară a imaginii. Operaţia
este posibilă numai dacă pentru imagine s-a stabilit o încadrare text de tip Pătrat.
18.8.1.2. Modificarea dimensiunilor
Tragere cu mouse-ul de unul din cele 8 marcaje care apar pe laturi şi în
colţuri (Atenţie la deformare!).
18.8.1.3. Copierea, mutarea şi ştergerea unei imagini
Copierea, mutarea şi ştergerea unei imagini se fac la fel ca la casete de
text.
Mutarea/copierea unei imagini în alt document se realizează la fel ca la
casete de text.

18.8.2. Introducerea unei imagini miniatură (Clipart)

1. Plasăm cursorul în document în locul unde dorim să inserăm
miniatura.94
2. Meniul Inserare  fila Ilustraţii  butonul
Miniatură. În dreapta ecranului se va afişa panoul
Miniatură.
3. Dacă cunoaştem un cuvânt-cheie (în engleză) din descrierea
miniaturii, îl tastăm în zona Căutare; dacă nu cunoaştem nici
un astfel de cuvânt, lăsăm zona Căutare goală.
4. Folosim Enter sau butonul Salt. Spaţiul de mai jos va conţine toate miniaturile în a căror
descriere se află cuvântul tastat (dacă nu am tastat nici un cuvânt, se vor afişa toate miniaturile
disponibile).
5. Dăm clic pe miniatura dorită (eventual folosim barele de derulare în listă) şi închidem panoul
Miniatură.
Modificarea dimensiunilor, copierea, mutarea şi ştergerea unei miniaturi se fac ca la imaginile
obişnuite..
Mutarea/copierea unei imagini-miniatură în alt document se realizează la fel ca la imaginile obişnuite.
De asemenea, putem schimba aspectul miniaturii folosind butoanele din meniul Format care se
afişează la selectarea ei.

19. TEXTE CU EFECTE SPECIALE

Aplicaţia WordArt face parte din pachetul Microsoft Office 2007 şi permite aplicarea unor efecte
grafice speciale unui text.

19.1. Introducerea unui text WordArt

1. Meniul Inserare  butonul WordArt .
2. În dialogul afişat selectăm un model din cele disponibile (el

94
Fişierele miniatură au, de obicei, extensiile .WMF sau .EMF.
 67

va putea fi modificat ulterior).

3. În dialogul afişat eliminăm textul propus
de Word 2007 şi tastăm textul dorit (aici
vom putea alege şi fontul, mărimea lui 95 şi
faptul că textul este bold sau italic). Se pot
introduce mai multe paragrafe de text.
4. Confirmăm cu OK.

19.2. Modificarea unui text WordArt

Un text WordArt poate fi formatat prin intermediul filelor afişate cu meniul Format după selectarea
obiectului WordArt.

Fila Text
5. Editare text – pentru modificarea textului WordArt existent.
6. Spaţiere – spaţiul între două caractere consecutive.
7. Înălţime egală – toate literele vor avea aceeaşi înălţime, de exemplu .
8. Text vertical WordArt – textul va fi scris pe verticală.
9. Lista ascunsă Aliniere text – pentru alinierea textului la cele
două margini (în cazul în care textul WordArt conţine două sau mai multe
paragrafe).
Fila Stiluri WordArt:
1. Lista ascunsă de stiluri – pentru schimbarea modelului textului WordArt.
2. Lista ascunsă Umplere – alegerea culorii de umplere pentru
caractere.96
3. Lista ascunsă Contur formă – tip de linie, culoare şi grosime
pentru conturul caracterelor din textul WordArt.
4. Lista ascunsă Modificare formă WordArt – conturul general al textului WordArt.
Celelalte instrumente sunt similare celor de la casete de text.

19.3. Aşezarea în pagină şi ancorarea unui text WordArt

Identic cu casetele de text. De asemenea, ca şi casetele de text, şi textele WordArt se ancorează de cel
mai apropiat paragraf.

19.4. Rotirea şi schimbarea dimensiunilor pentru un text WordArt

Identic cu casetele de text.97

95
Mărimea nu e esenţială, deoarece ea se va putea modifica ulterior, la schimbarea dimensiunii obiectului WordArt.
96
Nu toate modelele WordArt permit alegerea culorii pentru caractere şi/sau a liniilor de contur.
97
Rotirea nu e posibilă la toate tipurile de aşezare în pagină.
 68

19.5. Mutarea, copierea şi ştergerea unui text WordArt

Ca la cadre.

20. DESENAREA ÎN WORD

Word oferă posibilitatea de a realiza schiţe sau desene în document
folosind meniul Inserare  fila Ilustraţii  lista ascunsă
Forme.
Toate elementele grafice create cu aceste instrumente au proprietăţi
individuale, care pot fi stabilite separat. De asemenea, ca şi imaginile,
casetele şi textele WordArt, obiectele desenate se ancorează de cel mai
apropiat paragraf.
Desenarea se realizează selectând forma dorită din listă şi trăgând cu
mouse-ul (cu butonul stâng apăsat) deasupra zonei în care dorim
plasarea obiectului, când cursorul are forma unui „+―.98
Aspectul unei forme automate (culoare de contur, de umplere, tip de
linie) se poate stabili dând clic-dreapta pe formă, apoi Formatare
formă automată sau meniul Format.
Putem aplica un acelaşi aspect mai multor forme, selectându-le în
prealabil (clic pe unul din ele, apoi Ctrl+clic pe fiecare).
Observaţii
1. Pentru desenare Word foloseşte o grilă, invizibilă pentru
utilizator, care ajută la alinierea formelor desenate. Pentru
afişarea grilei selectăm o formă desenată, meniul Format
 fila Aranjare  lista ascunsă Aliniere 
99
Vizualizare linii de grilă.
2. Activarea/dezactivarea alinierii la grilă se face selectând forma automată  meniul Format
 fila Aranjare  lista ascunsă Aliniere  comutatorul Fixare obiecte la
grilă când liniile de grilă nu se afişează Dacă acesta nu este activat
alinierea se va face la nivel de pixel.
3. Spaţierile pe orizontală şi pe verticală şi alinierea la grilă rămân valabile şi pentru alte
documente.
Schimbarea dimensiunilor unei forme automate se face prin tragere cu mouse-ul de unul din cele 8
marcaje care apar, la selectare, pe laturi şi în colţuri.
Mutarea, copierea şi ştergerea formelor automate se fac la fel ca la casetele de text.
Mutarea/copierea unei forme automate în alt document se realizează la fel ca la casetele de text.
Rotirea unei forme automate se face ca la textele WordArt.

98
Implicit, la crearea unei forme, Word 2007 o plasează într-o „pânză― (un fel de ecran de lucru) în care, ulterior, vom
putea introduce şi alte forme. Avantajul acestui mod de lucru este că, ulterior, putem muta/copia/şterge întregul grup de forme
efectuând operaţia asupra pânzei de desenare (obiectele rămân grupate). Totuşi, dacă e vorba de un singur obiect, acest lucru
poate fi deranjant. De aceea, în aceste situaţii, putem dezactiva afişarea pânzei folosind butonul Office  Opţiuni Word
 categoria Complex  comutatorul Se creează automat pânză de desen la inserarea formelor
automate.
99
Dacă grila nu se afişează, folosim aceeaşi listă ascunsă  Setări pentru grilă  activăm Afişare linii
de grilă pe ecran. Fineţea grilei se stabileşte la Vertical la fiecare respectiv la Orizontal la fiecare.
 69

20.1. Gruparea formelor automate

Dacă dorim să mutăm/copiem un desen format din mai multe forme automate în alt loc din document
sau în alt document operaţia ar fi destul de dificilă. Pentru a o face mai simplă, putem grupa formele,
urmând ca acestea să se comporte ca un tot unitar. În acest scop:
1. Selectăm toate formele dorite, ţinând apăsată tasta Ctrl.
2. Meniul Format  fila Aranjare  lista ascunsă Grupare  Grupare. Din acest
moment, formele selectate se vor comporta ca un singur obiect.
3. Mutăm/copiem întregul desen.
Dacă vrem, ulterior, să anulăm gruparea astfel încât să putem manevra independent fiecare formă
automată din desen, selectăm grupul de forme  butonul Anulare grupare din acelaşi loc.

20.2. Suprapunerea obiectelor

Pot exista cazuri în care formele desenate se suprapun, parţial sau total. Putem stabili care formă este
afişată în prim-plan, într-un plan secundar sau în fundal selectând-o şi folosind Format  fila
Aranjare  lista ascunsă Aducere în prim plan/lista ascunsă Trimitere în ultimul
plan. Variantele sunt:
 Aducere în prim plan – obiectul selectat este adus în prim-plan;
 Trimitere în ultimul plan – obiectul selectat este trimis în fundal;
 Aducere în plan apropiat – se foloseşte atunci când sunt suprapuse mai multe
obiecte; în acest caz, cel selectat este adus cu o treaptă mai în faţă;
 Trimitere în plan secundar – se foloseşte atunci când sunt suprapuse mai multe
obiecte; în acest caz, cel selectat este trimis cu o treaptă mai în spate;
 Aducere în faţa textului – aduce obiectul deasupra textului din document;
 Trimitere în spatele textului – plasează obiectul sub textul din pagină.

20.3. Text în obiecte

În interiorul obiectelor desenate se poate adăuga text dând un clic dreapta pe ele, selectând Adăugare
text din meniul contextual afişat şi tastând textul dorit.
Observaţie
Ca şi cadrele, şi obiectele desenate astfel sunt ancorate de cel mai apropiat paragraf.

21. FOI DE CALCUL EXCEL ÎNTR-

UN DOCUMENT
Într-un document putem introduce şi foi de
lucru Excel, care pot fi conţine date şi formule în
format tabelar.
Pentru a introduce o foaie de lucru Excel:
1. Meniul Inserare  fila Tabele
 lista ascunsă Tabel  Foaie
de calcul Excel.
2. Revenirea în textul normal se face cu un clic în afara foii de lucru.
Modificarea ulterioară a datelor/formatului/conţinutului tabelului din foaia de lucru se face, după un
 70

clic dublu pe tabel, folosind regulile de la Excel.100

Schimbarea dimensiunilor unei foi de lucru Excel se face prin tragere cu mouse-ul de unul din cele 8
marcaje care apar, la selectare, pe laturi şi în colţuri.
Mutarea, copierea şi ştergerea foilor de lucru Excel se fac la fel ca la casetele de text.
Mutarea/copierea unei foi de calcul Excel în alt document se realizează la fel ca la casetele de text.
Observaţie
Chiar dacă foaia de lucru se afişează pe gri, ea se va imprima pe alb sau cu culoarea de fundal
stabilită la nivel de Excel.

22. DIAGRAME
Datele dintr-un tabel pot fi prezentate şi sub forma unei diagrame. Acestea pot ilustra mai bine relaţiile
şi tendinţele din date, fiind mai uşor de interpretat decât prezentarea tabelară.
Diagramele se generează pe baza unei porţiuni dintr-un tabel Word, completat cu valori. Ca urmare,
înainte de a construi diagrama trebuie să construim tabelul şi să-l completăm cu valori.

22.1. Crearea diagramei

Pentru construirea diagramei:
1. Selectăm datele din tabelul care constituie sursa pentru diagramă.101
2. Plasăm cursorul în locul în care va apărea diagrama.
3. Meniul Inserare  fila Ilustraţii  butonul Diagramă.
În acest moment se va afişa o fereastră gen Excel care conţine o foaie de calcul cu datele
selectate anterior şi diagrama dorită, fereastră pe care o vom închide.
Observaţie
O diagramă odată construită, legătura între ea şi datele din tabelul sursă se rupe. Ca urmare,
chiar dacă ulterior construirii diagramei modificăm datele din tabel, aceasta va avea acelaşi
aspect. Pentru actualizare va trebui să o re-creăm sau să modificăm valorile în foaia de calcul (vezi
mai jos).

22.2. Modificarea aspectului şi conţinutului diagramei

Aproape sigur că diagrama astfel construită nu va corespunde doleanţelor noastre în privinţa aspectului
şi, ca urmare, trebuie modificată. Pentru aceasta, vom da clic dublu pe diagramă, moment în care bara de
instrumente şi meniul se modifică, apărând noi butoane şi alte opţiuni.

22.2.1. Modificarea alurii graficului din cauza modificării valorilor

Butonul Vizualizare bază de date apoi, în tabelul afişat, introducem noile valori.
Operaţia nu afectează datele din tabelul sursă.

100
Cât timp suntem în interiorul foii de calcul Excel, meniul Word 2007 va fi înlocuit cu meniul Excel 2007, revenirea
făcându-se la ieşirea din foaia de calcul.
101
Sursa poate cuprinde numai un domeniu compact şi dreptunghiular de celule. Ulterior, putem exclude linii şi/sau
coloane de date din grafic. De asemenea, nu este obligatorie existenţa unui tabel din care să provină datele, acestea putând fi
introduse direct, la momentul creării diagramei.
 71

22.2.2. Orientarea seriilor de date

O diagramă se compune din două tipuri de date:
 serii de valori numerice ce se vor reprezenta grafic;
 elemente adiţionale ce vor explicita diagrama (o legendă şi valorile reprezentate pe axa
absciselor).
Problema care se pune este ce vom reprezenta pe axa absciselor (secţiile sau luna?) şi ce va apărea la
legendă (luna sau secţia?) la tabelele de genul:
Ianuarie Februarie Martie
Secţia 1 20 54 61
Secţia 2 51 43 31
Secţia 3 94 54 108
Prin orientarea seriilor de date pe linie se înţelege faptul că datele din prima linie a zonei selectate
din tabelul sursă vor fi atribuite etichetelor de pe abscisă iar cele din prima coloană vor apărea la
legendă (lunile pe abscisă şi secţiile în legendă).
Prin orientarea seriilor de date pe coloană se înţelege faptul că datele din prima coloană a zonei
selectate din tabelul sursă vor fi atribuite etichetelor de pe abscisă iar cele din prima linie vor apărea la
legendă (secţiile pe abscisă şi lunile în legendă).
Iniţial, orientarea seriilor de date este pe coloană dar ea se poate modifica folosind butoanele
După rând sau După coloană din bara standard, după ce dăm un clic dublu pe diagramă.

22.2.3. Alegerea tipului de diagramă

Se face folosind lista ascunsă Tip de diagramă după ce am dat un clic dublu pe
diagramă. Din dialogul afişat vom putea alege tipul de diagramă.

22.2.4. Modificarea aspectului diagramei

Pentru a modifica anumite elemente ale diagramei (culori, linii, fonturi, mărimi text,
legendă etc.) vom da un clic dublu pe ele şi vom alege, din dialogul afişat, valorile dorite.

22.2.5. Modificarea dimensiunilor unei diagrame

Se face selectând-o cu un clic de mouse şi trăgând apoi de unul din cele opt marcaje care apar la colţuri
şi pe laturi.

22.2.6. Afişarea/ascunderea legendei

Se face cu butonul Legendă din bara de instrumente.

22.3. Mutarea, copierea şi ştergerea unei diagrame

Mutarea, copierea şi ştergerea graficelor se fac la fel ca la cadre.
Mutarea/copierea unui grafic în alt document se realizează la fel ca la cadre.

23. EDITORUL DE ECUAŢII

Pentru scrierea de ecuaţii matematice Microsoft Office 2007 asigură o aplicaţie numită Microsoft
Equation 3.0.
Pentru inserarea unei ecuaţii matematice într-un document plasăm cursorul în document în locul în
 72

care dorim să apară ecuaţia şi folosim meniul Inserare fila Text  lista ascunsă Inserare
Obiect varianta Obiect  din lista ascunsă Tip obiect alegem Microsoft
Equation 3.0. Se va afişa un cadru în care vom introduce ecuaţia dorită şi o bară de instrumente din
care vom alege simbolurile care apar în ecuaţie.102
Putem stabili fonturile care sunt folosite în ecuaţii pentru fiecare tip de element cu StyleDefine
(eventual, combinaţii cu Bold şi Italic).
Mărimile dorite pentru
fiecare stil se stabilesc cu
SizeDefine.
Terminarea redactării unei
ecuaţii se face cu un clic de mouse oriunde în afara ei.
Reguli generale
1. Pentru deplasarea în ecuaţie de la un element la altul folosim mouse-ul sau tastele săgeţi.
2. Pentru fracţii între paranteze, sub radicali sau pentru matrice se aleg întâi delimitatorii din
butonul din bara de instrumente şi abia apoi se introduce conţinutul.
3. Spaţierea între două elemente consecutive se face cu Ctrl+spaţiu.
4. La o ecuaţie prea lungă pentru a încăpea pe lăţimea hârtiei, editorul nu este în stare să o
despartă în mai multe ecuaţii. Ca urmare, când observăm că o ecuaţie ajunge aproape de
marginea dreaptă a paginii, va trebui să ieşim din ecuaţie şi să deschidem altă ecuaţie de
continuare.
5. Modificarea unei ecuaţii se face după un clic dublu pe ea.
6. Dacă, după ce am cules o ecuaţie dorim să-i schimbăm stilurile sau mărimile unor componente,
va fi suficient să intrăm în ecuaţie şi să ieşim din ea (evident, în prealabil trebuie să fi modificate
stilurile şi mărimile pentru ecuaţie, conform celor menţionate mai sus).
7. Ştergerea unei ecuaţii se face prin selectare, urmată de tasta Delete sau Backspace.

24. INTRODUCEREA DATEI ŞI OREI CURENTE ÎNTR-UN DOCUMENT

Dacă dorim să introducem data şi ora într-un
document, plasăm cursorul unde dorim să apară şi
folosim meniul Inserare  butonul Dată şi
oră după care, în dialogul afişat, stabilim:
 la Formate disponibile – forma de
afişare pentru dată şi/sau oră;
 la Limbă – limba în care se vor afişa, eventual,
lunile şi zilele săptămânii;
 dacă activăm comutatorul Actualizare
automată, ori de câte ori se va lista
documentul, se vor imprima data şi ora curente,
preluate din Windows.
Data şi/sau ora se introduc ca şi câmp.
Dacă dorim ca formatul să fie acelaşi pentru toate datele şi orele pe care le vom introduce de acum
încolo, putem folosi butonul Implicit din dialog.

102
În plus, meniul se va schimba!
 73

25. INSERAREA CONŢINUTULUI UNUI DOCUMENT ÎN ALT DOCUMENT

Într-un document deschis se poate insera conţinutul altui fişier document. Pentru aceasta vom poziţiona
cursorul în locul în care dorim să apară conţinutul celuilalt document şi alegem meniul Inserare 
lista ascunsă Inserare obiect  varianta Text din fişierul; din lista de fişiere
afişată alegem documentul dorit şi confirmăm cu OK.

26. ÎMBINAREA CORESPONDENŢEI (MAIL MERGE)

Uneori vrem să trimitem o scrisoare mai multor persoane; textul scrisorii este acelaşi, dar persoanele
cărora le vom trimite scrisorile sunt diferite. Pentru a nu scrie aceeaşi scrisoare pentru fiecare persoană în
parte, Word ne oferă funcţia Mail Merge cu ajutorul căreia putem îmbina textul scrisorii cu numele
persoanelor care o vor primi.

26.1. Crearea unei scrisori pornind de la o listă de destinatari

Ne propunem să creăm câte o adresă pentru clienţii băncii noastre, prin care să îi anunţăm că dobânda
s-a micşorat şi că valoarea corespunzătoare a fost virată în contul lor.

26.1.1. Crearea listei de destinatari

Pentru aceasta:
1. Creăm un document în care să apară un tabel cu toate câmpurile care dorim să apară la îmbinare,
de exemplu:103
Client Data început Dobânda Domiciliul Suma Operator
Georgescu 12-12-1912 5% Avrig 147 Gheorghe
Nicolaescu 12/12/1998 3% Avrig 190 Constantin
Popescu 01-03-1945 6,5% Sibiu 200 Ion
Popescu 01/01/2001 6% Cisnădie 100 Nicolae
Vasilescu 11/11/1907 9,43% Sibiu 567 Dumitru
2. Salvăm documentul cu un nume, în folderul dorit.

26.1.2. Crearea documentului principal şi îmbinarea corespondenţei

Creăm un document şi folosim meniul Corespondenţă  fila Pornire
îmbinare corespondenţă  varianta Expert pas cu pas de îmbinare
corespondenţă. Se va afişa un panou cu un set de 6 dialoguri, în care trecerea de la
un dialog la următorul respectiv revenirea la cel anterior se fac cu legăturile Următorul
respectiv Anteriorul din partea inferioară a dialogului.
Paşii sunt:
1. Selectare tip document, cu variantele:
 Scrisori – trimiterea unei scrisori unui grup de oameni din listă;
 Mesaje poştă electronică – pentru trimiterea unui mesaj
unui grup de oameni din listă (în acest caz, lista trebuie să conţină
adresele de e-mail ale persoanelor);
 Plicuri – pentru listarea plicurilor pentru un grup de

103
Documentul va conţine numai tabelul respectiv şi nimic altceva (nici măcar caractere Enter înaintea tabelului).
 74

oameni din listă;

 Etichete – etichete cu adresa unui grup de oameni din listă;
 Repertoar– crearea unui catalog cu lista de adrese.
2. Selectarea documentului de pornire, cu variantele:
 Utilizare document curent;
 Pornire de la un şablon –
pornire de la un şablon existent,
modificabil (în acest caz vom folosi
legătura Selectare şablon pentru
a alege şablonul dorit);
 Pornire de la un document
existent – se foloseşte dacă
documentul-machetă de pornire există,
el putând fi deschis cu butonul
Deschidere.
3. Selectare destinatari, cu
variantele:
 Utilizarea unei liste existente – se foloseşte
dacă există deja o listă ce conţine valorile pentru fiecare
destinatar – lista poate fi un document Word, o foaie de
calcul dintr-un registru Excel, un tabel dintr-o bază de date
Access – şi deschidem lista folosind legătura Răsfoire.
Se va afişa un dialog în care vom putea alege, activând/dezactivând comutatoarele din dreptul
fiecărui destinatar dacă dorim sau nu să generăm o scrisoare şi pentru el;
 Selectare din persoanele de contact – util dacă în Microsoft Outlook există o
listă de persoane de contact, din care vom putea alege (lista se alege cu legătura Alegere
folder persoane de contact);
 Tastarea unei noi liste – crearea unei liste de destinatari; metoda e mai rapidă, dar
lista de câmpuri care pot fi folosite e limitată.
4. Scrieţi scrisoarea – aici vom tasta textul scrisorii, fără valorile din tabel, de exemplu:
Stimate domnule

Prin prezenta vă anunţăm că, începând din data de s-a micşorat dobânda la
împrumutul de la banca noastră la .
Ca urmare, vă vom returna în contul dv. suma de .
Cu stimă,
şi îl formatăm conform dorinţei.
Pe măsură ce introducem textul scrisorii, în momentul în care vom avea nevoie de o valoare din
tabel, folosim legătura Mai multe elemente şi, din dialogul afişat, alegem câmpul dorit.104
Nu e obligatoriu să folosim în scrisoare toate câmpurile din tabel.
La finalul acestui pas, documentul ar trebui să arate astfel:
Stimate domnule «Client»
«Domiciliul»

104
Câmpurile pot fi formatate, după selectare, ca orice text.
 75

Prin prezenta vă anunţăm că, începând din data de «Data început» s-a micşorat
dobânda la împrumutul de la banca noastră la «Dobânda».
Ca urmare, vă vom returna în contul dv. suma de «Suma».
Cu stimă,
«Operator»
5. Examinaţi scrisorile – la acest pas vom putea vedea, pe rând, scrisorile generate pentru
persoanele din listă. Trecerea de la o scrisoare la alta se face folosind butoanele săgeţi de lângă

numărul destinatarului . Fiecare scrisoare va avea aspectul:

Stimate domnule «Client»
«Domiciliul»
Prin prezenta vă anunţăm că, începând din data de «Data_început» s-a micşorat
dobânda la împrumutul de la banca noastră la «Dobânda».
Ca urmare, vă vom returna în contul dv. suma de «Suma».
Cu stimă,
«Operator»
6. Finalizare îmbinare – în acest moment avem la dispoziţie
două variante:
 Imprimare (Print) – scrisorile obţinute vor fi trimise spre
imprimantă, afişându-se un dialog în care putem stabili pentru ce
destinatari dorim să generăm scrisori;
 Editare scrisori individuale – se va afişa acelaşi
dialog ca la Imprimare, dar apoi se va crea un document numit Scrisoare1 ce conţine
toate scrisorile, fiecare la pagină nouă. Acest document poate fi apoi formatat la nivelul
fiecărei scrisori în parte şi, eventual, poate fi salvat cu un nume pentru o listare ulterioară.

27. FACILITATEA DE CORECTARE AUTOMATĂ A TEXTULUI

Această facilitate permite utilizatorului ca în momentul în care termină de scris un cuvânt şi apasă
Enter, bara de spaţiu sau un semn de punctuaţie să lase Word-ul să facă unele corectări automate ale
textului.
În dialogul afişat cu butonul Office
 Opţiuni Word  categoria
Verificare  Opţiuni
autocorecţie putem specifica
tipurile de corecturi dorite:
 Corectare DOuă
MAjuscule INiţiale –
dacă este activat şi am început
un cuvânt cu două litere mari şi
am continuat cu litere mici, a
doua majusculă devine literă
mică;
 Propoziţia începe cu
majusculă – dacă este activat, frazele vor începe cu majusculă, chiar dacă nu mai folosim
 76

Shift pentru aceasta; 105 dacă, totuşi, vrem să forţăm, în unele cazuri, fraze care să înceapă cu
literă mică, după tastarea primului cuvânt ne întoarcem şi facem corectarea;
 Celulele tabelului încep cu majusculă – similar, dar se aplică la celulele unui
tabel;
 Numele zilelor cu majusculă – dacă este activat, numele zilelor din săptămână vor
începe cu majusculă.
 Corectare utilizare accidentală a tastei cAPS lOCK (Correct
accidental usage of cAPS lOCK key) – dacă este activat şi, din greşeală, am folosit
tasta CapsLock şi apoi tasta Shift pentru combinaţii litere mari-litere mici, Word va transforma
literele mari în litere mici şi invers;
 Înlocuire text în timpul tastării – se foloseşte dacă observăm că avem tendinţa
să tastăm frecvent greşit un cuvânt sau pentru definirea unei prescurtări care va fi folosită pentru
tastarea unui text mai lung, fix. În acest ultim caz, utilizatorul poate introduce prescurtarea
respective la Înlocuire iar la cu varianta corectă, urmând să adauge intrarea cu butonul
Adăugare sau, eventual, să o elimine cu Ştergere. Din acest moment, vom putea să tastăm
numai prescurtarea şi să confirmăm cu Enter sau cu bara de spaţiu, urmând ca Word să
completeze automat expresia.
Exemple
Înlocuire comnada cu comanda sau Înlocuire w cu Word 2007 sub Windows sau
Înlocuire d cu Stimate domnule sau Înlocuire mp cu microprocesor etc.

28. VERIFICAREA ORTOGRAFICĂ A TEXTULUI INTRODUS

Putem impune Word-ului să verifice din punct de vedere ortografic textul din document. Pentru
aceasta, el dispune de un dicţionar de cuvinte pentru fiecare limbă şi compară cuvintele tastate cu cele
găsite în dicţionar, evidenţiindu-le prin subliniere cu o linie ondulată roşie pe cele necunoscute pentru el.
În acest scop, vom stabili, întâi, limba în care este considerat textul şi apoi vom activa verificarea
ortografică.

28.1. Stabilirea limbii în care este scris textul

Pentru ca Word să poată folosi dicţionarul corespunzător limbii, trebuie să specificăm limba în care e
scris textul. În acest scop:
1. Selectăm textul (eventual întregul document).
2. Folosim meniul Revizuire  fila Verificare
 butonul Setare limbă. Se va afişa un dialog
în care:
 din lista Marcare text selectat ca alegem
limba;
 dacă activăm Fără verificare
ortografică sau gramaticală,
eventualele cuvinte necunoscute nu sunt subliniate;
 dacă activăm Detectare automată a
limbii Word va detecta pentru fiecare porţiune de

105
Word consideră că o frază se termină cu punct sau Enter.
 77

text limba care a fost utilizată la scriere;106

 dacă preconizăm că vom folosi limba respectivă şi la viitoarele documente noi, folosim
butonul Implicit şi confirmăm cu Da.
Din acest moment, toate cuvintele necunoscute pentru Word vor fi subliniate cu o linie ondulată roşie.
Dacă acest lucru nu se întâmplă, vom folosi butonul Office 
Opţiuni Word  categoria Verificare se activează
Verificarea ortografiei în timpul tastării –
pentru verificare gramaticală.

28.2. Îmbogăţirea dicţionarului cu noi cuvinte

Chiar dacă dicţionarul e foarte cuprinzător, pot exista cuvinte care să nu se afle în el.
Pentru a introduce cuvinte în dicţionar, vom plasa cursorul în text undeva înaintea unui
asemenea cuvânt şi vom folosi meniul Revizuire  fila Verificare  butonul
Ortografie şi gramatică sau tasta F7.
Se va afişa un dialog în care:
 la Nu este în dicţionar se afişează
cu roşu cuvântul pe care Word nu-l
recunoaşte;
 la Sugestii Word propune, dacă
reuşeşte, cuvinte care să înlocuiască
cuvântul respectiv.
Din acest moment, avem la dispoziţie câteva
variante:
 Ignorare – ignoră cuvântul necunoscut
şi trece la următorul, fără a-l adăuga la
dicţionar;
 Ignorare totală – la fel, dar fără a se mai opri la acel cuvânt în document, dacă mai apare
pe undeva;
 Adăugare în dicţionar – adaugă cuvântul la dicţionar, pentru ca în viitor să nu se mai
oprească la el (această operaţie va avea efect, pe viitor, şi la alte documente).
 Modificare – înlocuieşte cuvântul de la Nu este în dicţionar cu cel selectat la
Sugestii;
 Modificare peste tot – înlocuieşte în tot documentul cuvântul de la Nu este în
dicţionar cu cel selectat la Sugestii;
Dacă, pe parcursul corectării am descoperit un cuvânt tastat greşit, putem da un clic în document (fără
a închide dialogul), efectuăm corectarea, ne vom întoarcem la dialog cu un clic pe el şi folosim butonul
Reluare pentru continuare.

106
Word recunoaşte şi semnalează numai limbile active. Pentru activarea unei limbi, vom folosi, la nivel de Windows,
Start  All Programs  Microsoft Office  Instrumente Microsoft Office  Microsoft
Office 2007 setări limbă şi, din lista afişată în stânga, alegem limba pe care vrem să o activăm.
 78

29. INTERFAŢA CU UTILIZATORUL

29.1. Bara de instrumente Acces Rapid

Iniţial, bara Acces Rapid conţine
doar câteva butoane (Salvare, Anulare etc.) dar îi
putem adăuga şi altele, astfel încât să avem acces la
operaţiile respective indiferent care meniu este activ.
Pentru aceasta:
1. Clic dreapta pe unul din butoanele din bara
Acces Rapid, apoi Particularizare
bară de instrumente Acces
Rapid.
2. În lista ascunsă Afişare comenzi de
la alegem categoria în care se află comanda
dorită (comenzile dintr-un anumit meniu, comenzile care nu apar în barele de instrumente, toate
comenzile etc.)
3. Căutăm comanda în lista din stânga, o selectăm şi folosim butonul Adăugare pentru a o
adăuga în lista din dreapta.
4. Confirmăm cu OK.
Eliminarea unui buton din bara Acces rapid se face asemănător, dar selectând butonul din lista din
dreapta şi folosind butonul Eliminare.
Revenirea la configuraţia standard a unei bare de instrumente se face din acelaşi dialog, folosind
butonul Reiniţializare.

30. IMPRIMAREA UNUI DOCUMENT

Înainte de imprimarea documentului se recomandă afişarea sa pe ecran în modul în care va fi listat,
observarea greşelilor de aşezare în pagină şi efectuarea corectărilor.

30.1. Previzualizarea documentului

Se face cu butonul Office  Imprimare  Examinare înaintea imprimării.

Se va afişa o fereastră (care se poate închide cu butonul Închidere Examinare înaintea

imprimării sau cu tasta Esc) în care se va prezenta aspectul documentului în momentul listării şi care,
în partea superioară, conţine o bară de instrumente cu câteva file:
Fila Imprimare Declanşează imprimarea.
Fila Iniţializare pagină Conţine câteva liste ascunse prin care putem schimba marginile,
orientarea şi dimensiunile hârtiei pe care se va face imprimarea.
Fila Panoramare Aici putem stabili câte pagini sunt afişate simultan în timpul
examinării.
Fila Examinare Conţine câteva comenzi specifice:
 79

 Afişare riglă – dacă e activat, se afişează şi riglele

cu unităţi de măsură.
 Lupă – dacă e activat, se afişează o lupă prin care putem
mări porţiunea în care am dat clic, pentru a observa
detaliile.
 Reducere o pagină – determină micşorarea tuturor
fonturilor din document cu un punct, pentru a obţine o
altă aşezare pe hârtie a ultimei pagini (util atunci când
ultima pagină din document conţine doar câteva
rânduri).107
 Pagina anterioară/următoare – trecere la altă
pagină.
După această etapă se fac corecturile de rigoare (eventual, paşii corectură-previzualizare se repetă) şi
abia apoi se declanşează imprimarea.

30.2. Imprimarea propriu-zisă

Pentru imprimare se va
folosi butonul Office 
Imprimare 
Imprimare. În dialogul
afişat vom specifica
următoarele:
 la Nume – se alege
numele imprimantei
pe care se va lista
documentul (vom
putea alege numai
dintre imprimantele
instalate la nivel de
Windows);
 la Interval de
pagini – domeniul
de pagini care vor fi
listate:
 Toate – toate paginile din document;
 Pagina curentă – pagina curentă;
 Selecţia – textul selectat anterior;
 Pagini – paginile specificate. Aici putem specifica fie domenii de pagini, fie pagini
disparate, separând elementele din listă printr-o virgulă, de exemplu 1,3,5-12,17-21,28,41-52.
De asemenea, putem specifica şi secţiunea din care dorim listarea, cum ar p3s2-p11s5.
 la De imprimat – ce dorim să listăm din document:
 Document – documentul în sine;

107
Atenţie! Nu se va folosi această comandă când în document există şi fonturi mici (de exemplu, textul scris iniţial cu font
de 8 va coborî la dimensiunea 7. De asemenea, nu vom folosi comanda în mod repetat.
 80

 Proprietăţi document – se listează proprietăţile documentului (cele afişate cu butonul

Office  Pregătire  Proprietăţi, adică numele documentului, locul unde se
află pe disc, mărimea, timpul cât s-a lucrat la el etc.);
 Stiluri – se listează definiţiile stilurilor folosite în document;
 Atribuiri taste – se listează atribuirile făcute de utilizator tastelor funcţionale şi
combinaţiilor de taste.
 la Imprimare – stabilim cum dorim să se facă listarea:108
 Toate paginile din interval – toate paginile din domeniul specificat;
 Pagini pare – toate paginile cu soţ;
 Pagini impare – toate paginile cu soţ.
 Număr de copii –numărul de copii dorite pentru document. Modul în care vor fi furnizate
copiile se stabileşte cu Asamblare – fie exemplare complete, fie toate exemplarele pentru
aceeaşi pagină – vezi zona de previzualizare alăturată;
 Proprietăţi – permite stabilirea proprietăţilor imprimantei (mărime hârtie, calitate
imprimare, listare color/alb-negru etc.). Opţiunile diferă de la o imprimantă la alta;
 Pagini per foaie – numărul de pagini de document care se vor lista pe o pagină de hârtie
(1…16 pagini).109
 Imprimare în fişier (Print to file) – trimite listingul spre un fişier care va fi listat
ulterior (se afişează un dialog în care se cere numele fişierului-destinaţie şi locul unde va fi
salvat); implicit, extensia unui astfel de fişier e .PRN.
Declanşarea listării se face cu OK.

108
Opţiunea este utilă mai ales atunci când se listează documente faţă-verso, pentru a da teancul de coli pentru listare a
paginilor fără soţ, apoi pentru a da acelaşi teanc, întors, pentru listarea paginilor cu soţ.
109
Se recomandă folosirea acestei opţiuni numai când fonturile folosite în document sunt suficient de mari pentru a permite
micşorarea lor pentru listarea a două sau mai multe pagini de document pe o aceeaşi foaie de hârtie.
 81

CUPRINS
1. GENERALITĂŢI ......................................................................................................... 1
1.1. Deschiderea aplicaţiei ........................................................................................ 1
2. COMPONENTELE FERESTREI WORD 2007 ....................................................... 1
2.1. Ieşirea din Word 2007 ....................................................................................... 2
3. OPERAŢII CU DOCUMENTE .................................................................................. 2
3.1. Crearea unui document ..................................................................................... 2
3.2. Salvarea unui document nou ............................................................................ 3
3.2.1. Modificarea folderului în care se salvează, implicit, documentele ........................................... 3
3.3. Deschiderea unui document existent ................................................................ 4
3.3.1. Deschiderea mai multor documente simultan ........................................................................... 5
3.3.2. Alternarea între mai multe documente deschise ....................................................................... 5
3.4. Salvarea unui document existent ...................................................................... 5
3.5. Salvarea unui document existent pe un alt disc şi/sau în alt folder .............. 5
3.6. Salvarea unui document sub un alt nume ....................................................... 6
3.7. Salvarea unui document sub alt format........................................................... 6
3.8. Lucrul cu fişiere şablon ..................................................................................... 6
3.8.1. Crearea unui fişier şablon ......................................................................................................... 6
3.8.2. Crearea unui document folosind un şablon ............................................................................... 6
3.9. Închiderea unui document ................................................................................ 7
4. MODIFICAREA SETĂRILOR DE BAZĂ................................................................ 7
4.1. Schimbarea procentului de afişare a textului ................................................. 7
4.2. Moduri de vizualizare a paginii ........................................................................ 8
4.2.1. Modul Aspect pagină imprimată ............................................................................................... 8
4.2.2. Modul Citire în ecran complet .................................................................................................. 8
4.2.3. Modul Aspect pagină Web ........................................................................................................ 8
4.2.4. Modul Schiță ............................................................................................................................. 8
4.2.5. Modul Ciornă ............................................................................................................................ 9
4.3. Afişarea/ascunderea caracterelor netipăribile ............................................... 9
4.4. Modificarea numelui utilizatorului care a creat documentul ..................... 10
4.5. Salvarea automată a documentului la un anumit interval de timp ............ 10
5. OPERAŢII DE BAZĂ ................................................................................................ 10
5.1. Reguli generale de introducere a textului...................................................... 10
6. DESPĂRŢIREA ÎN SILABE..................................................................................... 11
7. STATISTICI PRIVIND DOCUMENTUL ............................................................... 12
7.1.1. Statistici privind o porțiune selectată din document ............................................................... 12
7.2. Introducerea de simboluri într-un text .......................................................... 12
7.3. Deplasarea în text ............................................................................................. 13
7.3.1. Deplasarea cu tastatura............................................................................................................ 14
 82

7.3.2. Deplasarea folosind mouse-ul ................................................................................................. 15

7.3.3. Deplasarea la un element al documentului .............................................................................. 15
7.4. Selectarea unui text .......................................................................................... 15
7.4.1. Selectarea unui text cu tastatura .............................................................................................. 15
7.4.2. Selectarea unui text cu mouse-ul ............................................................................................. 16
7.5. Copierea unui text ............................................................................................ 16
7.6. Mutarea unui text ............................................................................................. 17
7.7. Copierea/mutarea unui text dintr-un document în altul ............................. 17
7.8. Ştergerea unui text ........................................................................................... 18
8. ANULAREA ŞI REEXECUTAREA ULTIMELOR COMENZI .......................... 18
9. CĂUTARE SIMPLĂ ŞI CĂUTARE CU ÎNLOCUIRE.......................................... 18
9.1. Căutarea unui text............................................................................................ 18
9.2. Căutarea unui text şi înlocuirea lui cu altul .................................................. 20
10. TRECEREA UNUI TEXT LA LITERE MARI SAU LA LITERE MICI . 20
11. BAZELE FORMATĂRII ................................................................................ 21
11.1. Formatarea unei porţiuni de text ................................................................... 21
11.2. Formatarea la nivel de paragraf ..................................................................... 24
11.2.1. Alinierea pe orizontală ............................................................................................................ 24
11.2.1.1. Stabilirea alinierii folosind tabulatorii ............................................................................... 25
11.2.2. Indentarea ................................................................................................................................ 26
11.2.3. Indentarea primei linii a paragrafului ...................................................................................... 26
11.2.4. Spaţiul între două linii consecutive ......................................................................................... 27
11.2.5. Spaţiul între paragraf şi paragrafele vecine ............................................................................. 27
11.2.6. Unele caracteristici privind împărţirea paragrafului pe două pagini ....................................... 27
11.2.7. Chenare pentru paragrafe......................................................................................................... 28
11.2.7.1. Chenare pentru o porţiune de text ....................................................................................... 29
11.2.7.2. Chenare pentru pagini ......................................................................................................... 29
11.2.8. Culoarea de fundal pentru un paragraf .................................................................................... 30
11.2.9. Iniţială foarte mare pentru un paragraf .................................................................................... 30
11.2.10. Liste de paragrafe ................................................................................................................ 31
11.2.10.1. Liste cu numerotare ......................................................................................................... 31
11.2.10.2. Liste cu simbol ................................................................................................................. 32
11.3. Copierea caracteristicilor de format de la o porţiune de text la alta .......... 33
11.4. Căutarea unui text formatat cu anumite caracteristici ................................ 33
11.5. Formatarea la nivel de document ................................................................... 34
11.5.1. Secţiuni într-un document ....................................................................................................... 36
11.5.1.1. Împărţirea documentului în secţiuni ................................................................................... 37
11.5.1.2. Stabilirea parametrilor pentru o secţiune ........................................................................... 37
11.5.1.3. Eliminarea unui marcaj separator de secţiune ................................................................... 37
11.5.2. Introducerea unui salt la pagină nouă ...................................................................................... 37
11.5.3. Anteturi şi subsoluri de pagină ................................................................................................ 38
11.5.3.1. Crearea unui antet ............................................................................................................... 38
11.5.3.2. Crearea unui subsol ............................................................................................................ 39
 83

11.5.3.3. Modificarea unui antet/subsol ............................................................................................ 40

11.5.3.4. Formatarea unui antet/subsol ............................................................................................. 40
11.5.3.5. Ștergerea unui antet sau subsol .......................................................................................... 40
11.5.3.6. Antete și subsoluri diferite de la un set de pagini la altul .................................................. 40
11.5.4. Numerotarea paginilor unui document.................................................................................... 40
12. TEXT PE MAI MULTE COLOANE ............................................................ 41
13. STILURI ........................................................................................................... 42
13.1. Aplicarea unui stil ............................................................................................ 43
13.1.1. Aplicarea unui stil de tip paragraf ........................................................................................... 43
13.1.2. Aplicarea unui stil unei porţiuni de text .................................................................................. 44
13.2. Crearea unui stil ............................................................................................... 44
13.3. Modificarea caracteristicilor unui stil ........................................................... 44
13.4. Ştergerea un stil ................................................................................................ 45
13.5. Copierea unui stil dintr-un document în altul .............................................. 45
14. CUPRINSUL UNUI DOCUMENT ................................................................ 46
14.1. Modificarea aspectului cuprinsului ............................................................... 47
14.2. Actualizarea cuprinsului unui document ...................................................... 47
15. NOTE DE SUBSOL ŞI NOTE DE FINAL .................................................... 47
15.1. Introducerea unei note de subsol .................................................................... 48
15.2. Introducerea unei note de final....................................................................... 49
15.3. Modificarea și formatarea unei note de subsol sau de final ........................ 49
15.4. Ştergerea unei note de subsol sau de final ..................................................... 50
15.5. Conversia notelor de subsol în note de final şi invers .................................. 50
15.6. Trecerea de la o notă de subsol/de final la alta ............................................. 50
16. TABELE............................................................................................................ 51
16.1. Crearea unui tabel gol ..................................................................................... 51
16.2. Deplasarea într-un tabel .................................................................................. 52
16.3. Completarea unui tabel cu valori ................................................................... 52
16.4. Operaţii cu celule, rânduri, coloane ............................................................... 52
16.4.1. Golirea liniilor, coloanelor sau unor celule ............................................................................. 53
16.4.2. Inserarea unuia sau mai multor rânduri ................................................................................... 53
16.4.3. Inserarea uneia sau mai multor coloane .................................................................................. 53
16.4.4. Ştergerea unuia sau mai multor rânduri .................................................................................. 53
16.4.5. Ştergerea uneia sau mai multor coloane.................................................................................. 53
16.4.6. Modificarea lăţimii unei celule sau coloane............................................................................ 53
16.4.7. Modificarea înălţimii unui rând .............................................................................................. 54
16.4.8. Egalizarea lăţimilor unor coloane ........................................................................................... 55
16.4.9. Egalizarea înălţimilor unor rânduri ......................................................................................... 55
16.4.10. Fuzionarea unor celule ........................................................................................................ 55
16.4.11. Divizarea unor celule .......................................................................................................... 55
16.4.12. Copierea, mutarea şi ştergerea unui tabel ........................................................................... 55
16.5. Alinierea textului la una dintre marginile celulei ......................................... 55
 84

16.6. Text vertical în celule ....................................................................................... 56

16.7. Formatarea conţinutului celulelor.................................................................. 56
16.8. Formatarea unui tabel ..................................................................................... 56
16.8.1. Borduri pentru un tabel ............................................................................................................ 56
16.8.2. Culori de umplere pentru un tabel ........................................................................................... 57
16.9. Repetarea capului de tabel pe fiecare pagină................................................ 57
16.10. Descompunerea unui tabel în două tabele ..................................................... 57
16.10.1. Descompunerea unui tabel în două tabele succesive ........................................................... 57
16.10.2. Descompunerea unui tabel în două tabele vecine ................................................................ 57
16.11. Crearea unui tabel dintr-un text introdus anterior ...................................... 57
16.12. Sortarea valorilor dintr-un tabel .................................................................... 58
16.13. Formule într-un tabel ...................................................................................... 59
16.13.1. Introducerea unei formule.................................................................................................... 59
16.14. Formate prestabilite pentru un tabel ............................................................. 59
17. SEMNE DE CARTE ........................................................................................ 60
18. CASETE DE TEXT ......................................................................................... 60
18.1. Crearea unei casete de text .............................................................................. 60
18.2. Stabilirea dimensiunilor unei casete de text .................................................. 61
18.3. Introducerea unui text într-o casetă text ....................................................... 61
18.4. Mutarea, copierea şi ştergerea unei casete de text ....................................... 61
18.5. Stabilirea modului în care textul exterior înconjoară caseta de text .......... 62
18.6. Culoare de umplere, bordură, formă şi stil pentru caseta de text .............. 62
18.6.1. Culoarea de umplere ................................................................................................................ 62
18.6.2. Bordura .................................................................................................................................... 62
18.6.3. Modificare formei casetei text ................................................................................................. 63
18.6.4. Stiluri casetă text ..................................................................................................................... 63
18.6.5. Efecte de umbră ....................................................................................................................... 63
18.6.6. Efecte 3D ................................................................................................................................. 63
18.7. Ancorarea casetelor de text ............................................................................. 63
18.7.1. Schimbarea ancorării ............................................................................................................... 64
18.7.2. Probleme care pot apărea ......................................................................................................... 64
18.7.2.1. Ce se întâmplă cu caseta de text când se mută textul exterior? .......................................... 64
18.7.2.2. De ce paragraf se va ancora o casetă de text la mutarea sa?............................................. 64
18.8. Imagini într-o casetă de text ............................................................................ 64
18.8.1. Introducerea unei imagini dintr-un fişier ................................................................................. 64
18.8.1.1. Rotirea imaginii ................................................................................................................... 66
18.8.1.2. Modificarea dimensiunilor .................................................................................................. 66
18.8.1.3. Copierea, mutarea şi ştergerea unei imagini ...................................................................... 66
18.8.2. Introducerea unei imagini miniatură (Clipart) ......................................................................... 66
19. TEXTE CU EFECTE SPECIALE ................................................................. 66
19.1. Introducerea unui text WordArt .................................................................... 66
19.2. Modificarea unui text WordArt ..................................................................... 67
 85

19.3. Aşezarea în pagină şi ancorarea unui text WordArt ................................... 67

19.4. Rotirea şi schimbarea dimensiunilor pentru un text WordArt .................. 67
19.5. Mutarea, copierea şi ştergerea unui text WordArt ...................................... 68
20. DESENAREA ÎN WORD ................................................................................ 68
20.1. Gruparea formelor automate.......................................................................... 69
20.2. Suprapunerea obiectelor ................................................................................. 69
20.3. Text în obiecte................................................................................................... 69
21. FOI DE CALCUL EXCEL ÎNTR-UN DOCUMENT .................................. 69
22. DIAGRAME ..................................................................................................... 70
22.1. Crearea diagramei ........................................................................................... 70
22.2. Modificarea aspectului şi conţinutului diagramei ........................................ 70
22.2.1. Modificarea alurii graficului din cauza modificării valorilor ................................................. 70
22.2.2. Orientarea seriilor de date ....................................................................................................... 71
22.2.3. Alegerea tipului de diagramă .................................................................................................. 71
22.2.4. Modificarea aspectului diagramei ........................................................................................... 71
22.2.5. Modificarea dimensiunilor unei diagrame .............................................................................. 71
22.2.6. Afişarea/ascunderea legendei .................................................................................................. 71
22.3. Mutarea, copierea şi ştergerea unei diagrame .............................................. 71
23. EDITORUL DE ECUAŢII .............................................................................. 71
24. INTRODUCEREA DATEI ŞI OREI CURENTE ÎNTR-UN DOCUMENT
72
25. INSERAREA CONŢINUTULUI UNUI DOCUMENT ÎN ALT
DOCUMENT ..................................................................................................................... 73
26. ÎMBINAREA CORESPONDENŢEI (MAIL MERGE) .............................. 73
26.1. Crearea unei scrisori pornind de la o listă de destinatari ........................... 73
26.1.1. Crearea listei de destinatari ..................................................................................................... 73
26.1.2. Crearea documentului principal şi îmbinarea corespondenţei ................................................ 73
27. FACILITATEA DE CORECTARE AUTOMATĂ A TEXTULUI ............ 75
28. VERIFICAREA ORTOGRAFICĂ A TEXTULUI INTRODUS ................ 76
28.1. Stabilirea limbii în care este scris textul ........................................................ 76
28.2. Îmbogăţirea dicţionarului cu noi cuvinte ...................................................... 77
29. INTERFAŢA CU UTILIZATORUL ............................................................. 78
29.1. Bara de instrumente Acces Rapid .................................................................. 78
30. IMPRIMAREA UNUI DOCUMENT ............................................................ 78
30.1. Previzualizarea documentului ........................................................................ 78
30.2. Imprimarea propriu-zisă................................................................................. 79