Kramer Aida

clasa 9S1

COMPARAȚIA ÎNTRE EDUCAȚIA SPARTANĂ ȘI

CEA ATENIANA
 Sparta
În sistemul spartan copilul aparținea familiei numai până la vârsta de 7 ani, în
cazurile în care nu era ucis prin aruncarea într-o prăpastie datorită anumitor
deficiențe la naștere. Ținând cont de faptul că scopul educației era acela de a crea
un militar care să nu se lase pradă lașității și care să reziste la condiții drastice se
impunea antrenamentul fizic intens, prin exerciții dure. Copiii umblau desculți, cu
capul ras, antrenându-se complet goi, mâncând mizerabil și insuficient, dormind pe
un strat de trestii rupte cu mâna. Erau biciuiți des doar pentru a fi capabili să
suporte durerea. Erau organizați în trupe și secțiuni. Educația intelectuală era
complet neglijată. Doar anumiți copii care poate dispuneau de o situație mai bună
beneficiau de studii de bază asupra aritmeticii și muzică militară. Dacă ascundeau
ceva era considerat furt, iar pentru aceasta erau biciuiți și obligați să postească. 

 Atena
Cu totul diferită era educația la Atena. Mamele, secondate uneori de sclave se
îngrijeau de creșterea copiilor până la vârsta de 7 ani. Statul atenian suporta
cheltuielile doar pentru copiii orfani de război. La școală copiii învățau noțiuni de
scris și de citit, de aritmetică și muzică. Muzica deținea un rol important fiind cea
care îl însoțea pe atenian la bancheturi, la război și la anumite ritualuri. Muzica
corală antrena copiii pentru acomodarea într-o societate, împreuna cu cea
instrumentală( la liră, flaut, harpa). După ce învățau să înțeleagă cuvintele scrise,
copiii erau puși să citească poemele poeților buni ca Homer, Hesiod și Solon
deoarece lucrările lor conțin multe sfaturi bune pentru viață, astfel încât copiii să-i
imite și să devină asemenea lor. După vârsta de 14 ani educația fizică lua locul
celei intelectuale. Erau trimiși la instructorul de gimnastică pentru ca să aibă un
corp sănătos să-l folosească în scopul gândirii folositoare și să nu se lase pradă
lașității în cazul unor lupte sau în alte circumstanțe în care pot pune în pericol
bunăstarea cetății. 
Scopul educației ateniene era de a crea un om bun și frumos, bun cetățean care să
participe activ la viața politică a cetății.