Argumente pentru încadrarea operei "Povestea lui Harap-Alb" în specia literara basm

cult:

Opera se înscrie în schema tipica a unui basm: Mezinul este supus unor probe pentru
a se arata vrednic sa plece la drum. Cu ajutorul unei batrâne gaseste calul si
straiele care îl vor ajuta sa ajunga la Verde Împarat. Apoi, înfrunta ursul pe care
îl întâlneste în drum, si care se dovedeste a fi chiar tatal sau. Dupa trecerea
probelor, apare interdictia, caci împaratul îl sfatuieste sa se fereasca de omul
spân. Mezinul încalca interdictia, iar spânul îl transforma în sluga lui.
Schimbarea conditiei eroului este marcata formal prin botezarea cu numele de Harap-
Alb, care sugereaza existenta contradictorie a acestui personaj devenit rob în
ciuda originii sale nobile. La curtea Împaratului Verde, spânul încearca sa obtina
tronul si este supus unor probe, a caror îndeplinire este pusa pe seama lui Harap-
Alb: furtul salatelor din gradina ursului, obtinerea nestematelor cerbului,
aducerea fetei de împarat. Fata împaratului se îndragosteste de Harap-Alb, îi
dezvaluie identitatea si îl respinge pe spân. Aceste îl ucide pe Harap-Alb, dar, cu
ajutorul apei vii, acesta este adus la viata de catre fata împaratului. Cei doi fac
nunta mare, aparând astfel motivul traditional de încheiere a basmului popular.

Spatiul si timpul sunt nedefinite: "Amu cica era odata într-o tara..."

Apar motive specifice basmului: motivul probelor, motivul razbunarii malefice,

învingerea binelui.

Personajele sunt conforme cu schema basmului: eroul (Harap-Alb), raufacatorii

(spânul), donatorii (albinele, furnicile, Sfânta Duminica), ajutoarele (Ochila,
Setila, Gerila, Flamânzila, Pasari-Lati-Lungila).

Formulele specifice basmului popular, dar cu note de originalitate:

Formule initiale: "Amu cica era odata într-o tara un crai care avea trei feciori"

Formule mediane: "si merg ei, si merg cale lunga sa le ajunga, trecând peste noua
mari, peste noua tari si peste noua ape mari, si într-o târzie vreme ajung la
împaratie"

Formule finale: "si a tinut veselia ani întregi, si acum mai tine înca. Cine se
duce acolo bea si manânca. Iar pe la noi, cine are bani bea si manânca, iara cine
nu, se uita si rabda."

Actiunea urmeaza o linie ascendenta: Eroul îsi schimba conditia, devenind un sclav,
iar apoi, printr-o moarte simbolica, îsi redobândeste statutul.

Oralitatea stilului:

Dialog ("Parca v-a iesit un sfânt din gura, Luminate împarate, zise atunci
Flamânzila...")

Folosirea dativului etic ("si odata mi ti-l însfaca cu dintii de cap...")

Exclamatii, interogatii, interjectii ("si hai, hai!...hai, hai!", "iacata-o-i,

ia!")

Expresii onomatopeice ("zbrrr", "teleap-teleap-teleap")

Adresare directa ("Ce-mi pasa mie? Eu sunt dator sa spun povestea si va rog sa ma
ascultati!")

Formule specifice oralitatii ("toate ca toate", "vorba aceea", "vorba cântecului")

Proverbe si zicatori

Versuri populare sau fraze ritmate

Regionalisme

Prezenta cifrelor si obiectelor fatidice: trei fii de împarat, trei probe etc., apa
vie, aripa de albina etc.

Elemente de originalitate:

Ritmul este alert, scriitorul elimina explicatiile inutile.

Actiunile si personajele sunt individualizate.

Apar amanunte concrete, detalii sugestive, care îndreapta atentia nu numai spre
peripetii, ci si spre starile sufletesti ale personajelor.

Povestea prinde un contur realist: personajele se aseamana cu niste tarani

moldoveni.

Eroul nu este lipsit de individualitate psihologica si morala. Raul are un efect

pozitiv asupra personalitatii sale, are o functie educativa, pregateste viitorul
conducator. Harap-Alb are trasaturi umane si nu are puteri supranaturale.

Umorul: naratiunea este presarata cu zicale, expresii mucalite, vorbe de duh prin
care se caracterizeaza o situatie, se face o iluzie ironica sau pur si simplu se
stârneste râsul.

Limbajul folosit este cel al taranului moldovean, dar tiparele acestei limbi,
expresiile si termenii ei specifici sunt supuse unei transformari artistice si unei
rostiri individuale, scotând în evidenta originalitatea autorului.