MODELE ŞI VALORI ÎN EDUCAŢIE ÎN LUMEA GREACĂ

În Grecia Antică , educaţia era una practică, deoarece interesul individului se

subordona interesului cetăţii.
Acest lucru este valabil pentru toate cetăţile greceşti , dar există două modele-
cel spartan şi cel atenian.
Modelul spartan
Copii sunt lăsaţi în grija familiei până la vârsta de 7 ani , după care băieţii sunt
preluaţi de către stat.
Desigur , învaţă scrisul şi cititul, ca şi cântul şi dansul, dar mai ales sunt supuşi
unui regim foarte sever. Iau masa în comun, dar hrana este insuficientă. Se culcă în
dormitoare comune, pe rogojini. Sunt biciuiţi pentru orice greşeală.
Prin educaţia primită , tânărul spartan va învăţa să asculte, să devină puternic
şi să îndure orice privaţiune. Între 20-60 de ani , războinicul spartan se află în slujba
cetăţii. El trăieşte în cazarmă până la 30 de ani, chiar dacă e căsătorit.
La Sparta , fetele practicau public anumite sporturi , de exemplu aruncarea
discului şi a suliţei, deoarece se urmărea ca mamele să fie sănătoase şi voinice
pentru a da naştere unor copii zdraveni.
Modelul atenian
La Atena , tatăl dispunea de educaţia copiilor până la vârsta de 18 ani, acest
lucru constituind o îndatorire civică.
Părăsind tovărăşia exclusivă a femeilor, băieţii de 7 ani începeau şcoala , în
timp ce fetele rămâneau a fi educate în familie.
Educaţia se realiza în şcoli particulare. Copii învăţau să citească şi să scrie pe
tăbliţe de ceară sau de lemn la lecţiile de gramatică. Studiau poemele lui Homer ,
care îi învăţau despre zei şi eroi, despre religie şi morală.
Studiu gramaticii era completat cu cel al aritmeticii. Cea de-a doua disciplină
prevăzută de „programă” era muzica, iar cea de-a treia era gimnastica , practicată de
la vârsta de 12-14 ani în gimnazii.
La 18 ani , tânărul atenian devenea efeb ( adolescent ) , iar la 20 de ani intra
în rândul cetăţenilor.
Teatrul şi valoarea sa educativă
Modalitate de educare , teatrul reuşea şă trezească conştiinţa cetăţeanului,
să-l conducă spre o meditaţie permanentă asupra miturilor cetăţii, asupra relaţiilor
între zei şi oameni, asupra legilor ancestrale sau a responsabilităţilor civice.
Respectul faţă de zei
Grecii trăiau şi erau educaţi în spiritul respectului faţă de zei şi eroi. Viaţa lor
religioasă era supusă unui număr mare de credinţe şi rituri.
Zilnic se făceau sacrificii în faţa vetrei, iar toate momentele importante ale
vieţii familiale erau punctate prin oficierea unor ritualuri.
Practici de cult aveau loc şi în cadrul comunităţii în care grecii îşi duceau viaţa,
celebrând zeii protectori ai cetăţii, în onoarea cărora se organizau mari sărbători
,precum cele dedicate Atenei sau lui Apollo.