INSTRUCTIUNI TEHNICE PENTRU DETERMINAREA TASARII

CONSTRUCTIILOR DE LOCUINTE, SOCIAL-CULTURALE SI INDUSTRIALE

PRIN METODE TOPOGRAFICE

Indicativ C 61-74
înlocuieşte C 61-64
Cuprins
 
1. GENERALITATI SI DOMENIUL DE APLICARE
1.1. Prezentele instrucţiuni tehnice stabilesc metodologia de determinare a tasărilor efective ale construcţiilor de
locuinţe, social-culturale şi industriale prin metode topografice, în conformitate cu prevederile din STAS 2745-69
"Terenul de fundare. Urmărirea tasării construcţiilor prin metode topografice", putând fi utilizată şi la construcţiile
de tip similar din alte domenii (centrale electrice, rezervoare, castele de apă, construcţii agrozootehnice, lucrări
de artă etc.).
1.2. Valoarea tasării efective măsurată la o anumită dată este diferenţa dintre cota stabilită iniţial (la plantarea
mărcilor şi reperelor) şi cota măsurată la acea dată.
1.3. Pentru a furniza date complete de determinare a tasărilor unei construcţii, în timpul execuţiei şi exploatării
sale, este necesar ca plantarea mărcilor şi reperelor şi citirea iniţială (de reparaj) să se efectueze imediat după
executarea fundaţiilor.
1.4. Determinarea tasărilor unei construcţii are ca scop:
a) Stabilirea deplasărilor reale datorită terenului de fundare, menţionate în STAS 3300-71 "Terenul de fundare.
Calcului deformaţiilor probabile" (tasarea absolută, tasarea medie, tasarea relativă, înclinarea fundaţiei şi
încovoierea relativă la fundaţii continue).
b) Verificarea concordanţei dintre deformaţiile reale a terenului de fundare şi cele rezultate din calcul, în
vederea stabilirii în timp util a măsurilor necesare, în cazul constatării unor neconcordanţe care ar putea
provoca avarierea sau distrugerea construcţiei.
c) Stabilirea influenţei construcţiilor noi asupra construcţiilor vechi din vecinătate.
d) Obţinerea de date cu caracter ştiinţific pentru:
- stabilirea capacităţii portante reale a diferitelor pământuri;
- stabilirea limitelor periculoase ale tasărilor construcţiilor, având diferite tipuri de structuri şi fundaţii, sau în
funcţie de condiţiile lor specifice de exploatare;
- îmbunătăţirea prescripţiilor tehnice referitoare la fundarea construcţiilor şi la metodologia de determinare a
tasărilor.
1.5. Construcţiile la care trebuie determinate tasările se stabilesc de proiectant (pentru construcţiile noi) sau de
către un organ de specialitate (pentru construcţiile existente), în conformitate cu prevederile din STAS 2745-69.
Cazurile în care trebuie măsurate tasările sunt următoarele:
a) La construcţiile noi pentru care tasările anteevaluate prin calcul depăşesc jumătate din valoarea admisibilă a
tasării medii indicată în tabelul 11 din STAS 3300-71.
b) La construcţiile noi pentru care valorile anteevaluate prin calcul a diferenţelor de tasare, încovoierilor relative
sau înclinărilor sunt apropiate de valorile maxime admisibile indicate în tabelul 10 din STAS 3300-71.
c) La construcţiile noi ale căror fundaţii se execută pe pământuri cu caracteristici fizico-mecanice îmbunătăţite
artificial (prin compactare, piloţi de pământ, procedee chimice etc.), sau pe pământuri de umplutură realizată
prin hidromecanizare sau alte metode.

d) La construcţii noi înalte (H > 20 m) a căror raport (în care H este înălţimea construcţiei şi B este
dimensiunea minimă a construcţiei în plan orizontal).
e) La construcţiile noi ce se execută pe pământuri cu proprietăţi speciale (pământuri sensibile la umezire,
pământuri contractile, pământuri organice, terenuri nestabile etc.).
În aceste cazuri, se va ţine seama de prevederile din prescripţiile tehnice referitoare la fundarea construcţiilor pe
astfel de pământuri (normativ pentru proiectarea, executarea şi exploatarea construcţiilor fundate pe pământuri
sensibile la umezire, indicativ C 7-73; Instrucţiuni tehnice pentru proiectarea şi executarea construcţiilor pe
pământuri contractile, indicativ P. 70-73).
f) La construcţiile noi importante, fundate pe piloţi flotanţi, chesoane şi alte procedee speciale de fundare, sau
ale căror fundaţii sunt calculate ca elemente rezemate pe mediu elastic.
g) La construcţiile existente la care au apărut fisuri vizibile în elementele portante şi care se presupune că se
datorează pământului de fundare.
h) La construcţiile existente la care, datorită terenului de fundare, s-au produs înclinări faţă de verticală mai mari
de cele admisibile (4%o) sau au apărut denivelări sau deformaţii constatate vizual.
i) La construcţiile existente lângă care apar încărcări mari ce se menţin timp îndelungat (terasamente, halde,
construcţii înalte etc.), sau surse de trepidaţii cu caracter permanent.
1.6. Obligativitatea urmăririi comportării construcţiilor cade în sarcina beneficiarului, care poate să realizeze
acţiunea prin forţe proprii sau printr-un organ de specialitate cu calificare tehnică corespunzătoare.
1.7. Pentru valorificarea datelor cu caracter ştiinţific, beneficiarul va trimite la INCERC informări periodice
(anuale) şi va semnala imediat cazurile mai importante.
[top]
 
2. MARCI SI REPERE PENTRU MASURAREA TASARILOR
2.1. Pentru determinarea tasărilor prin măsurători topografice se folosesc:
a) mărci (fixate pe construcţia ce se tasează - Fig.1, Fig. 2);
b) repere (amplasate în afara zonei de influenţă a construcţiei).
Reperele pot fi:
- repere de suprafaţă,
- repere de adâncime.
2.2. Mărcile şi reperele de suprafaţă se execută conform figurilor 1 şi 2. Se pot utiliza şi alte tipuri de piese
metalice, care să asigure o precizie corespunzătoare şi să se conserve în bune condiţii.
2.3. Bornele de beton în care se înglobează reperele de suprafaţă au secţiunea pătrată, cu latura de 20...40 cm;
capătul de jos al bornei va fi aşezat la o adâncime de minimum 1,50 m la suprafaţa terenului. Reperele de
suprafaţă se înglobează în poziţie verticală (fig. 3, a).
2.4. Ca repere de suprafaţă pot fi întrebuinţate şi repere înglobate în construcţii vechi, masive, care prezintă
siguranţa deplină că nu se tasează şi nu se demolează pe timpul efectuării măsurătorilor, acestea se vor
încastra în acelaşi mod ca şi mărcile.
2.5. În cazul pământurilor sensibile la umezire sau contractile, ce nu depăşesc 2 m, borna de beton va fi
plantată la o adâncime de minimum 2 m, iar în jurul bornei se va face o movilă, cu raza de 1 m, pentru
scurgerea apelor.
2.6. În cazul pământurilor moi sau existenţei unor straturi moi în adâncime, sau când adâncimea straturilor de
pământ sensibil la umezire depăşeşte 2 m, este necesar să se folosească repere de adâncime care se execută
conform figurilor 4 şi 5, precum şi alte tipuri recomandate de literatura de specialitate care să asigure o precizie
corespunzătoare şi care să poată fi conservate în timp.
Pentru montarea reperului de adâncime, se execută o gaură de foraj de minimum 2'', până se ajunge la stratul
incompresibil. În gaura de foraj se introduc tijele port-reperului, formate din elemente de oţel rotund  20 mm de
1 m lungime asamblate prin filet.
La partea inferioară a primului segment se asamblează prin filet, în prealabil pivotul reperului (fig. 4).
Pentru a fi protejate împotriva coroziunii, tijele port-reper vor fi acoperite - înainte de introducere - cu două
straturi de bitum între care s-a intercalat un strat de hârtie.
Baterea pivotului în fundul găurii de foraj se face prin intermediul unui număr corespunzător de ţevi de 1 1/2 ţoli
asamblate prin mufe, care se introduc peste tijele port-reper. Prima ţeavă are la capătul inferior o mufă care se
sprijină pe pivotul reperului, iar ultima ţeavă, care ajunge la suprafaţa terenului, are un cap de batere şi un dop
din lemn.
După baterea pivotului, astfel ca vârful să fie înfipt până la refuz în stratul incompresibil, ţevile se recuperează,
iar spaţiul rămas între tija port-reper şi gaura de foraj se umple cu nisip grăunţos (fig. 5)
În capul tijei port-reper se infiltrează un reper metalic, prevăzut în acest scop cu un filet corespunzător.
Pentru protejarea reperelor de adâncime contra mişcării sau deteriorării lor este absolut necesar ca ele să fie
introduse într-un tub metalic, cu diametrul de 5'' şi lungimea de circa 900 mm (fig. 5).
2.7. Amplasarea reperelor se va face ţinând seama de:
- condiţiile geotehnice şi hidrogeologice (uniformitatea stratificaţiei şi compresibilităţii pământurilor, nivelul şi
variaţia apei subterane etc.);
- zonele de influenţă ale construcţiilor şi a reţelelor subterane de apă, de canalizare, de termoficare, de gaze
naturale, de electricitate;
- necesitatea asigurării condiţiilor optime pentru efectuarea citirilor;
- elementele de organizare a şantierului;
- sistematizarea terenului din jurul construcţiei urmărite.
În privinţa condiţiilor geotehnice şi hidrogeologice, bornele în care se înglobează reperele trebuie îngropate
până la terenul natural, compact, neînmuiat, cu respectarea prevederilor de la punctele 2.3 şi 2.5; dacă acest
lucru nu este posibil se vor utiliza repere de adâncime, conform prevederilor de la punctul 2.6.
Se va căuta ca locurile în care se amplasează reperele să fie astfel alese, încât să se poată găsi puncte de
staţii pentru măsurătorile topografice, cât mai egal depărtate de mărcile care se citesc din staţia respectivă.
La repartizarea reperelor se va ţine seama de lucrările de organizare a şantierului, astfel ca reperele să nu fie
mişcate sau deteriorate în timpul execuţiei construcţiei şi pentru a se asigura condiţiile necesare efectuării
măsurătorilor de tasare.
De asemenea, amplasarea reperelor se va face în afara zonelor care vor suferi transformări ulterioare (pe care
se vor executa noi construcţii sau căi de circulaţie, denivelări importante etc.).
2.8. Numărul de repere, ce se amplasează în afara zonei de influenţă a construcţiei ce se tasează, va fi de
minimum 3, dispuse astfel ca să acopere cât mai uniform zona înconjurătoare a construcţiei.
2.9. Zona de influenţă este suprafaţa din jurul perimetrului construcţiei în care se resimte efectul tasării
construcţiei.
În cazuri importante (construcţii cu înălţimi peste 40 m etc), zona de influenţă se va calcula pe baza teoriei
distribuţiei eforturilor într-un masiv de pământ.
2.10. Distanţa maximă la care se amplasează reperele nu trebuie să depăşească 50...60 m faţă de construcţie.
2.11. Pentru protejarea reperelor expuse la deteriorare, se vor executa garduri (ţarcuri) protectoare, vopsite în
culori de contrast (alb-negru, alb-roşu, etc.).
2.12. Mărcile se montează pe perimetrul exterior, încastrate în elementele de rezistenţă ale construcţiei astfel:
la colţurile construcţiei, în imediata vecinătate a rosturilor de tasare şi în alte puncte caracteristice ale
construcţiei (fig. 6).
La amplasarea mărcilor se va ţine seama de dimensiunile fundaţiei, încărcările diferitelor părţi ale fundaţiei,
inclusiv solicitările dinamice, precum şi de unele dintre condiţiile prevăzute la punctul 2.7.
De asemenea, se va ţine seama ca locul de amplasare a mărcilor să dea posibilitatea aşezării mirei în poziţie
verticală (aşezarea mirei să nu fie împiedicată de cornişe, solbancuri, balcoane etc.).
Se recomandă ca montarea mărcilor în elementele de rezistenţă din interiorul construcţiei să se facă numai în
cazul când nu se pot monta pe perimetrul exterior.
2.13. Încastrarea mărcilor în elementele de rezistenţă se va face în general prin executarea unor găuri, în care
corpul mărcii se cimentează cu mortar, în poziţie orizontală (fig. 3.b).
2.14. Montarea mărcilor se va face imediat ce construcţia a depăşit nivelul terenului cu 0,5-1 m; cu această
ocazie se va ţine seama şi de viitoarea cotă a nivelului trotuarelor sau platformei din jurul construcţiei, pentru a
se evita eventuala acoperire a mărcilor de către acestea.
2.15. Când elementul de construcţie de beton armat în care urmează să se înglobeze marca este subţire şi nu
permite executarea unei găuri de montaj, corpul mărcii se va suda de armătura elementului, cu sudură prin
puncte, cu condiţia de a nu prejudicia rezistenţa acestuia.
2.16. La construcţiile metalice, marca va fi fixată prin puncte de sudură.
2.17. Mărcile vor fi astfel înglobate în elementele de construcţie încât grosimea finisajelor ce se execută ulterior
să nu acopere capacul corpului mărcii.
2.18. Proiectantul construcţiei este obligat să prevadă reperele şi mărcile în proiectele de execuţie, la toate
construcţiile ce se încadrează în prevederile de la pct. 1.5. din prezentele instrucţiuni tehnice şi să includă în
deviz lucrările necesare pentru executarea lor.
Executarea şi montarea reperelor şi mărcilor se va face de constructor, la timpul şi în locul fixat în proiect,
consemnând efectuarea operaţiei într-un act, împreună cu proiectantul şi beneficiarul. Efectuarea măsurătorilor
de tasare se face prin grija beneficiarului de o unitate de specialitate.
2.19. La construcţiile date în exploatare, la care apare necesitatea urmăririi tasărilor (pct. 1.5, g, h, şi i),
amplasarea reperelor şi mărcilor precum şi măsurarea tasărilor se va face prin grija organului tehnic al titularului
investiţiei.
[top]
 
3. APARATURA NECESARA PENTRU MASURAREA TASARILOR
3.1. Măsurătorile pentru determinarea tasărilor se execută cu ajutorul instrumentelor de nivelment de precizie
(de exemplu Ni 004; NA 1; Koni 007 etc.) şi al mirelor de precizie cu bandă de invar, prevăzute cu nivele sferice
pentru asigurarea verticalităţii.
3.2. În cazuri deosebite, unde din anumite consideraţii tehnice a fost necesară amplasarea mărcilor în interiorul
construcţiei sau în locuri cu vizibilitate redusă şi nu este posibilă folosirea aparatelor topografice, urmărirea
tasărilor se poate face cu ajutorul unei aparaturi cu rigle, bazată pe principiul vaselor comunicante, a cărei
descriere şi desene se dau în anexa 1 fig. 7...10. Cotarea acestor puncte se face plecând din puncte exterioare,
cotate topografic.
3.3. Atunci când se consideră necesar, unităţile de specialitate pot folosi şi alte mijloace de măsurare a tasărilor
de precizie mai mare, în afara celor prevăzute la punctele 3.1. şi 3.2.
[top]
 
4. EFECTUAREA MASURATORILOR PENTRU DETERMINAREA TASARILOR
4.1. Pentru efectuarea măsurătorilor în vederea determinării tasărilor, se deşurubează capacele mărcilor şi
reperelor, care au la partea interioară bulonul cu cap sferic; se întorc apoi capacele cu capul sferic în afară şi se
înşurubează din nou până la refuz. După terminarea operaţiilor de măsurătoare, capacele se înşurubează în
poziţia iniţială.
4.2. Stabilirea nivelelor reperelor şi mărcilor se face prin nivelment geometric de precizie, cu instrumentele de
nivelment şi mirele arătate la punctul 3.1. La executarea citirilor se va folosi o umbrelă pentru protejarea
instrumentului împotriva razelor solare.
4.3. Prima măsurătoare se începe după 24 ore de la încastrarea mărcilor în fundaţia terminată şi apoi ele se
repetă pe măsura creşterii încărcării şi în perioada exploatării, după indicaţiile de la punctele 5.8 şi 5.9.
Nivelmentul iniţial pentru cotarea reperelor fixe trebuie executat cu atenţie, în condiţii atmosferice favorabile, în
sens direct şi invers, sau cu două orizonturi.
Acest nivelment este deosebit de important, căci erorile cotelor reperelor, de care ulterior se vor lega toate
observaţiile efectuate asupra mărcilor, denaturează în mod sistematic valoarea tasărilor înregistrate.
Cotele reperelor şi mărcilor vor fi calculate faţă de o cotă arbitrară, dată unuia din repere. În cazul grupurilor de
construcţii este recomandabil să se coteze toţi reperii faţă de cota arbitrară dată uneia din repere. Se
recomandă ca, ori de câte ori este posibil, să se facă legătura cu un reper de nivelment al reţelei de stat.
Verificarea stabilităţii reperelor se va face conform exemplului dat în anexa 2. În acest caz, se pot constata
eventualele erori produse la efectuarea nivelmentului iniţial.
4.4. Nivelmentul se execută conform indicaţiilor din planşa 6, prin drumuiri de nivelment stabilite prin proiect,
după acelaşi traseu, ceea ce micşorează în mare măsură influenţa erorilor sistematice în determinarea mărimii
tasărilor.
Distanţa de la instrument la repere nu trebuie să depăşească de regulă 25-30 m.
4.5. Neînchiderile drumurilor de nivelment nu vor depăşi valoarea calculată cu formula

în care fh este toleranţa în mm, iar n este numărul staţiilor.

Neînchiderea se compensează prin repartizarea în părţi egale pentru toate staţiile.
4.6. Tasarea efectivă (s) a fiecărei mărci se calculează cu diferenţa dintre cota iniţială (H 1) şi cotele următoarelor
cicluri de observaţii (Hi) cu formula:
s = H1 - H i
4.7. Când măsurătorile se fac prin sistemul de rigle bazat pe principiul vaselor comunicante, se vor respecta
indicaţiile date în anexa 1.
4.8. Măsurătorile pentru stabilirea cotelor reperelor şi mărcilor se vor efectua în timpul execuţiei construcţiei
după un program elaborat de proiectant, în funcţie de importanţa construcţiei şi a tasărilor probabile calculate în
proiect. Se recomandă ca intervalele între citiri să corespundă unui spor de încărcare a terenului de fundaţie de
aproximativ 1/4 din încărcarea totală prevăzută prin proiect.
4.9. După darea în exploatare a construcţiei, măsurătorile pentru stabilirea cotelor reperelor şi mărcilor se vor
face la intervale de 3 luni în primul an, la intervale de 6 luni în al doilea an şi apoi din an în an, până la completa
stingere a tasărilor. În cazul în care tasările se produc într-un ritm accentuat, măsurătorile se vor face la
intervale de timp mai mici, care se vor stabili de proiectant şi organul tehnic care urmăreşte tasarea, cu
consultarea unităţii care a elaborat studiul geotehnic.
4.10. Când se determină tasarea construcţiilor existente la care se produc tasări importante, precum şi în cazul
construcţiilor la care încărcarea utilă este mare în raport cu sarcina permanentă şi este variabilă în timp,
perioadele de efectuare a măsurătorilor se vor stabili de la caz la caz de către proiectant în colaborare cu
organul tehnic însărcinat cu urmărirea tasărilor şi cu beneficiarul investiţiei.
4.11. Când în perioada de urmărire a tasărilor se produce un cutremur de pământ de la gradul 6 (inclusiv) în
sus, se va face o măsurătoare a cotelor reperelor şi mărcilor în timpul cel mai scurt posibil după cutremur,
executându-se apoi o nouă măsurătoare la in interval de circa o lună de zile.
4.12. Ori de câte ori sunt indicaţii că anumite acţiuni influenţează mişcările construcţiei, cum ar fi de exemplu:
variaţia nivelului apelor subterane, provocată de cauze naturale sau artificiale, executarea de terasamente
înalte, baterea piloţilor sau vibraţii în apropierea construcţiei, producerea de explozii etc., precum şi în cazul
înmuierii terenului de fundaţie la construcţii fundate pe pământuri sensibile la umezire sau al apariţiei de fisuri
care se încadrează în prevederile punctului 1.5. litera i, se va face o nouă măsurătoare a reperelor şi mărcilor în
cel mai scurt timp posibil după sesizarea fenomenului.
4.13. Atunci când o marcă a fost mişcată, distrusă sau astupată, se va monta o marcă nouă pe acelaşi element
de rezistenţă, stabilindu-se noua cotă. Mărcile noi care înlocuiesc pe cele distruse vor purta specificaţia de
marcă înlocuită.
După refacerea unor mărci lovite sau distruse, se recomandă ca, după efectuarea măsurătorii de stabilire a
noilor cote, să se facă o a doua măsurătoare la scurt interval (circa 2 săptămâni).
4.14. La executarea fiecărui ciclu de observaţii pentru determinarea tasărilor, se vor stabili, împreună cu
delegatul beneficiarului investiţiei, încărcările ce se transmit la teren, în vederea calculării presiunii efective pe
talpa fundaţiei, pentru a fi trecute în fişa de măsurătoare, graficul şi fişa sintetică, în conformitate cu prevederile
de la punctul 5.2.
În cazul unor construcţii de importanţă deosebită, măsurarea presiunii efective pe talpa fundaţiei se va face cu
aparatură specială.
4.15. Atunci când tasările măsurate depăşesc prevederile din proiect, organul tehnic care efectuează
măsurătorile va înştiinţa de îndată pe proiectant.
[top]
 
5. ÎNSCRIEREA DATELOR DE TASARE
5.1. Fiecare construcţie la care se urmăreşte tasarea va avea un dosar întocmit special în acest scop, ce va
face parte din cartea construcţiei. Dosarul va cuprinde: o copie a studiilor geotehnice ale terenului de fundaţie,
planurile fundaţiilor şi planurile din care să rezulte structura de rezistenţă, în fază de proiect de execuţie,
calculele pentru stabilirea presiunii pe teren şi a tasării şi rezultatele măsurătorilor de tasare.
De întocmirea şi ţinerea la zi a dosarului se va îngriji organul tehnic al titularului investiţiei.
5.2. Rezultatele măsurătorilor de tasare şi datele privind presiunea efectivă se înscriu în fişa de măsurătoare,
graficul tasărilor şi fişa sintetică, care sunt date în planşele 1, 2 şi 3; în anexele 3, 4 şi 5 sunt date instrucţiunile
de completare şi exemple numerice de felul cum trebuie întocmite.
[top]