Lucrarea 2

SOLUŢII LICHIDE (I)

OBIECTIVELE LUCRĂRII

 Această lucrare își propune să reamintească cititorilor

modalitatea de exprimare și de determinare a pH-ului
soluțiilor, modalități de măsurare a acestuia etc.
 De asemenea, se introduce și se explică noțiunea de
indicatori de culoare, precum și aplicabilitatea practică a
acestora.
 2.1. Ph-ul soluțiilor

Datorită caracterului său acido-bazic (solvent polar), apa poate desface legăturile
chimice ale moleculelor substanţelor pe care le dizolvă, fenomen numit disociere
electrolitică şi care poate fi descris schematic prin relaţia:
AB  A   B  [2.1]
Disocierea electrolitică este un fenomen reversibil care decurge conform acţiunii
maselor: viteza cu care se produce o transformare chimică, la o temperatură dată, este
proporţională cu produsul maselor, deci, implicit, al concentraţiilor substanţelor care se
transformă.

Fenomenul se va produce, astfel:

 în sensul disocierii, cu viteza
V1  k 1  AB [2.2.]
 în sensul recompunerii substanţei, cu viteza
  
V2  k 2  A   B  [2.3.]
în care:
 k1 şi k2 sunt constante de proporţionalitate care depind de temperatura
sistemului;
 [AB], [A+] şi [B-] sunt concentraţiile molare ale substanţei AB şi ale ionilor
A+, respectiv B-.

La echilibrul dinamic (V1 = V2), rezultă:

  
k1  AB   k 2  A  B  K
k

A  B 
 

k2 AB [2.4.]

Constanta K – numită constanta de disociere electrolitică - poate fi determinată prin

măsurarea conductivităţii electrice a soluţiei şi, în funcţie de aceasta, substanţele se
caracterizează ca:
 electroliţi tari, care în soluţii apoase disociază complet (HCl; H2SO4; HNO3;
Ca(OH)2; NaCl; Na2SO4 etc.);
 electroliţi mijlocii (H3PO4; H2SO3 etc.);
 electroliţi slabi (H2S; H2SiO3; H2CO3 etc.).
  Apa pură suferă disociere electrolitică, având constanta K = 1,8 x 10-16.
Cum molaritatea apei este 55,5 şi concentraţiile ionilor rezultaţi (H+ şi OH-) sunt egale,
se poate scrie:

K  1,8  10 16 
H  OH   H   K  H O  1,8 10
 
 2 16
 55,5  10 14
H O
2
2
[2.5.]
Se consideră:
H   OH   10
  7
[2.6.]

Pentru uşurinţa exprimării, s-a apelat la valoarea logaritmului zecimal, cu semn

schimbat, a concentraţiei protonilor H+, rezultaţi în urma disocierii electrolitice, valoare
numită puterea, sau exponent al activităţii, ionilor de hidrogen:
pH = - lg [H+] [2.7.]
Pentru pH = 7, cazul apei pure, rezultă că soluţiile sunt neutre,
(întrucât [H+]=[OH-]).
Când în apă se dizolvă un electrolit, disocierea electrolitică se produce conform
următoarelor scheme:
acid  HOH  H3 O   bază
bază  HOH  OH   acid [2.8.]

In soluţiile apoase diluate H3O+ este cel mai tare acid, iar HO- este cea mai tare bază,
încât, corespunzător modificării raportului între concentraţiile protonilor de hidrogen şi
grupărilor oxidril, valoarea pH -ului se modifică.
 pentru pH < 7, [H+] > [OH-], soluţia având caracter acid;
 pentru pH > 7, [H+] < [OH-], soluţia având caracter bazic.

2.2. Determinarea pH -ului soluţiilor.

PH -ul soluţiilor se poate determina prin metode colorimetrice, folosind indicatorii de pH,
sau prin metode electrice.
Indicatorii de pH sunt substanţe organice care, prin ionizare / schimbări structurale, îşi
modifică culoarea. Modificarea culorii (virajul) se produce în domenii de valori ale pH -
ului specifice indicatorilor (Tabel 3.1.). numite domenii de viraj sau intervale de
tranziţie.
Tabelul 2.1. Principalii indicatori de pH
Domeniul
Culoarea, în mediu:
Indicator pH pH
Acid Bazic de viraj
Fenolftaleină Incoloră Roşie 8-10
Turnesol Roşie albastră 5-8
Albastru de
Galbenă albastră 6-8
bromtimol
Roşu de metil Roşie galbenă 4-6
Metiloranj Roşie galbenă 3-4,5
Metilviolet Verde violetă 0-2

Indicatorii se pot folosi sub formă de soluţii, de regulă alcoolice, din care se introduc (1
... 3) picături în soluţia de analizat, sau sub formă de hârtie de filtru impregnată, care se
umezeşte cu soluţia de analizat. Valoarea pH -ului se stabileşte prin compararea culorii
obţinute cu scala etalon de culori ale indicatorului folosit.
Determinarea pH -ului prin metode electrice, numite metode potenţiometrice, se
bazează pe măsurarea tensiunii electromotoare a unei pile galvanice formată, în soluţia
de analizat, dintr-un electrod de referinţă (cu potenţial cunoscut) şi un electrod de
măsură al cărui potenţial variază în funcţie de concentraţia ionilor H+ din soluţia de
analizat.
Electrodul de măsură este alcătuit dintr-un balon de sticlă semipermeabilă, în interiorul
căruia se introduce o soluţie de concentraţie precis cunoscută şi un electrod metalic de
contact. Tensiunea electromotoare ce ia naştere, ca urmare a dezechilibrului de
potenţial între electrozi, prin tranzitarea peretelui balonului de către ionii H+, în tendinţa
de egalare a concentraţiilor soluţiilor (din balon, respectiv de analizat), amplificată de
sistemul electronic al aparatului (numit pH-metru sau potenţiometru) este măsurată pe
scala etalonată în unităţi pH.

Tabel 2.2. Rezultate practice

Indicator Caracterul pH –ul (cu

SOLUŢIA Culoarea Observaţii
(soluţie) soluţiei hârtie)

Apa
 distilată
Apă
potabilă
Soluţie de
NaOH
Soluţie de
HCl
Soluţie de
(COOH)2
Apă
de var
Suspensie
de ciment

Reguli minime de protecția muncii

Substanțele chimice, de cele mai multe ori pot fi agresive, cu efecte nedorite asupra
organismului uman, astfel încât se impune respectarea câtorva reguli:
 Nu se vor mirosi sau gusta substanțele chimice.
 Nu se vor face amestecuri de substanțe, decât în conformitate cu indicațiile
conducătorului lucrării.
 Recipientele ce conțin soluții sau substanțe chimice se vor păstra închise și se
vor manipula cu grijă, pentru evitarea spargerii.
 Se va evita contactul substanțelor chimice cu pielea, ochii sau îmbrăcămintea. În
cazul contactului accidental, se va proceda la tamponarea rapidă a zonei cu
tampoane îmbibate cu soluție diluată cu caracter opus (pentru neutralizare) și la
spălarea cu apă.
 Deversarea soluțiilor la canalizare se va face numai după diluarea și
neutralizarea lor.
 După terminarea lucrărilor, vasele și aparatura se vor spăla cu apă potabilă.