Substantivul – aplicație 1

Joi, in 9 martie, părintele Daniil a făcut frumoasă slujbă la biserică pentru cei
patruzeci de sfinți mucenici din Sevasta. După geruri lungi, asta era întâia zi de moină.
Streșinile picurau si soarele împrăștia de deasupra Măgurii, pe omături, o strălucire
orbitoare. Corbi fâlfâiră spre albăstrime din brazii râpilor si pe urmă se întoarseră cu
zboruri învăluite si croncăniri, ca să spargă cu clonturile si sa bata cu aripile ouăle
înghețate in faur. Vitoria dusese cu Gheorghiță frumoase daruri la biserica: colaci, coliva,
untdelemn si vin. Asupra lor aprinsese cu mana ei făclii. Pe urma se închinase la toate
icoanele si se oprise în preajma altarului. Părintele Daniil i-a dat sfânta împărtășanie. A
închis ochii simțind o răcoreală de roua in cerul gurii si-n toata ființa si a îngenuncheat.
Nimeni, dintre poporanii de fata, nu cunoștea înțelesul acelei împărtășanii. Se curățise de
orice gânduri, dorințe si doruri in afara de scopu-i neclintit. Murmurele si cântările slujbei
ii ajungeau ca valuri line la urechi. Plătise părintelui trei hârtii de cate douăzeci, ca sa se
roage si pentru călătoria ei. In adevăr, preotul, intre celelalte chemări si rugăciuni, a înălțat
glas pe care tot numai ea singura l-a înțeles, pătrunzându-se de el pana in fundul finiții. Si
încă ne rugam pentru cei calatori înălța frumoasă cantare părintele Daniil Milies. Vitoria
suspina, bătu metanie sărutând lespedea de piatra si se înălța in picioare. Pentru dansa
slujba era isprăvită. Făcu semn lui Gheorghiță cu ochiul. Puteau sa plece. Mai aveau in ziua
aceea o mulțime de trebi si daraveruri.
— Bate vânt cald, zise ea intrând acasă. Se cunoaște ca purcede zodia primăverii.
— Poate s-avem vreme buna pe cale, răspunse feciorul.
— Ehe, Gheorghiță, calea noastră-i lunga s-au sa ne mai bata viscole, caci trebuie sa
vie asupra lumii omătul mieilor ș-al cocostârcilor. Pan ce ne-ntoarcem noi, se pot întâmpla
multe. Flăcăul clăti din cap, fără sa răspundă. Mama lui hotăra plecările si întoarcerile. Se
vede ca hotăra si vremea. El n-avea decât sa se supuie.
— Ascultă, Mitre, grăi gospodina cătră argat, eu am a pleca puțina vreme de-
acasă.
— Înțeleg eu asta, răspunse Mitrea râzând. Te duci s-aduci pe stăpân de pe unde-i
steclesc ochii si petrece.
— De unde știi tu asta?
— Am aflat si eu. Vorbesc unii si alții prin sat. Zic c-ar fi bine sa iei s-un
căpăstru, ca să-l aduci mai ușor. Daca purcezi astăzi, apoi până duminică ești înapoi.
Să n-ai nici o grija, ca păzesc eu casa.
Mihail Sadoveanu – Baltagul

1. Transcrieți, din text, un substantiv compus și două simple.

2. Realizează propoziții în care să existe:
a) Substantivul ziua, la numă rul plural, articulat cu articol nehotă râ t;
b) Substantivul rugăciuni, la numă rul singular, centru al unui grup nominal;
c) Substantivul Gheorghiță, element subordonat al unui grup nominal;
d) Substantivul vremea, la numă rul singular, articulat cu articol nehotă râ t;
e) Substantivul argat, la numă rul plural, articulat cu articol hotă râ t;
f) Substantivul zodia, care să sufere procedeul conversiunii, devenind adjectiv.
3. Transcrie, din cele de mai jos, afirmațiile adevă rate. Modifică afirmațiile false,
astfel încâ t să devină adevă rate:
 Substantivul spre albăstrime are funcția sintactică de atribut substantival
prepozițional.
 Substantivul râpilor stă în cazul dativ și are funcția sintactică de atribut
substantival.
 Substantivul lespedea are funcția sintactică de subiect.
 Substantivul lespedea este centru al unui grup nominal.
 Substantivul Mitre stă în cazul genitiv și nu are funcție sintactică .
 Substantivul ochii din sintagma de pe unde-i sticlesc ochii are funcția
sintactică de subiect.
 Substantivul până duminică are funcția sintactică de complement
circumstanțial de mod și stă în cazul acuzativ.