Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Facultatea de Geografie și Geologie

Specializarea Geografia Turismului

JAPONIA

Coordonator,

Asist. Dr. MELINTE CRISTIANA

Studenți:

Harabagiu Cristina

Levîrdă Ștefan Bogdan

Iași, martie 2020

 CUPRINS

Cap.I.......................................................................................................................................................4
I.1. Capitala........................................................................................................................................4
I.2. Populația......................................................................................................................................4
I.3. Religia..........................................................................................................................................5
I.4. Limba oficială..............................................................................................................................5
Cap. II.....................................................................................................................................................6
II.1. Poziția geografică........................................................................................................................6
Cap. III Potențialul geografic al țării........................................................................................................6
III.1. Clima...........................................................................................................................................6
III.2. Hidrografia..................................................................................................................................7
III.3. Flora și fauna..............................................................................................................................7
Cap IV.....................................................................................................................................................8
IV.1. Geografia istorică și politică.......................................................................................................8
Cap V....................................................................................................................................................10
V.1. Activitatea turistică a țării.........................................................................................................10
Cap. VI..................................................................................................................................................11
VI.1. Formele de turism ale țării.......................................................................................................11
Cap. VII.................................................................................................................................................12
VII.1. Activități de turism pentru ultimii 3 ani...................................................................................12
Cap VIII.................................................................................................................................................15
VIII.1. Japonia, concluzii....................................................................................................................15

2
 LISTĂ DE FIGURI

GRAFICE
Graficul nr. 1 Vizitele rezidenților de peste mări în Japonia, lunar......................................................12
Graficul nr. 2 Locuitorii de peste mări în Japonia pe an......................................................................13
Graficul nr. 3 Vizitele rezidenților / japonezilor din Japonia în străinătate, lunar................................13
Graficul nr. 4 Vizitele rezidenților / japonezilor din Japonia în străinătate pe an (din 1964)...............16
Graficul nr. 5 Numărul pasagerilor de croazieră din Japonia...............................................................16
Graficul nr. 6 Rata de creștere a Produsului Intern Brut (PIB)............................................................17
Graficul nr. 7 Recensământul național al populației - 2015.................................................................17
Graficul nr. 8 Caracteristici populație..................................................................................................18
Graficul nr. 9 Religia în Japonia (2016)..............................................................................................18
FOTOGRAFIIY
Foto nr. 1 Altar principal Shinrikyo din Kitakyushu...........................................................................19
Foto nr. 2 Templul budist timpuriu din Nara.......................................................................................19
Foto nr. 3 Shinto și Buddha.................................................................................................................20
Foto nr. 4 Orașul Tokyo (a).................................................................................................................20
Foto nr. 5 Orașul Tokyo (b).................................................................................................................20

TABE
Tabel nr. 1 Prognoza tendințelor de călătorie pentru anul 2019............................................................21

HART

Harta nr. 1 Harta dialectelor vorbite în Japonia...................................................................................21

3
Cap.I

I.1. Capitala
Japonia cunoscută și sub numele de ,,Țara Soarelui Răsare”, este un arhipelag muntos
format din 3992 de insule arcuite între Oceanul Pacific și Marea Japoniei, la est de Peninsula
Coreană. Potrivit legendei, Japonia a fost creată de către zei care au înfipt o sabie în ocean, la
scoaterea ei formându-se patru picături ce au devenit insulele principale precum și o
multitudine de insule mici.
Tokyo este capitala țării și în același timp cel mai mare oraș al Japoniei. Situl din
Tokyo a fost locuit din cele mai vechi timpuri; micul sat pescăresc Edo a existat acolo de
secole. Dezvoltarea lui Edo într-un oraș a avut loc în perioada Tokugawa (1603-1867), când a
devenit capitala shogunatului Tokugawa. În această perioadă, însă, familia imperială a rămas
în Kyōto, vechea capitală imperială. Odată cu restaurarea Meiji din 1868, care a pus capăt
shogunatului, capitala a fost mutată în Edo. Orașul a fost redenumit Tokyo, însemnând
„capitala estică”. Edo a fost cel mai mare oraș al Japoniei încă din secolul al XVII-
lea. Populația din Tokyo a depășit un milion la sfârșitul secolului al XIX-lea, iar ca centru
politic, economic și cultural al Japoniei a devenit unul dintre cele mai populate orașe din lume
în secolul XX. Zona metropolitană este cel mai mare centru industrial, comercial și financiar
din Japonia. Multe instituții financiare interne și internaționale și alte afaceri au sediul central
în Tokyo. Orașul este un important centru en-gros, unde sunt distribuite mărfuri din toate
părțile țării și ale lumii. Tokyo face parte din zona industrială Keihin , centrată pe țărmul
vestic al golfului, care a devenit cea mai importantă regiune de producție a țării.  Palatul
Imperial , casa împăratului Japoniei, se află în centrul orașului. Cartierul
comercial Ginza luminos, situat în partea de est a orașului central, este renumit la nivel
mondial. La nord-estul Palatului Imperial, districtul Kanda este remarcat pentru numeroasele
sale universități, librării și editori. Tokyo este principalul centru cultural al Japoniei. Afișele
care prezintă arta și istoria Japoniei și Asiei sunt prezentate la Muzeul
Național din Tokyo din Parcul Ueno . Tokyo este principalul centru de transport pentru
Japonia, precum și un important centru de trafic internațional. Este deservit de o rețea densă
de căi ferate electrice, metrou, linii de autobuz și autostrăzi.

I.2. Populația
Potrivit Băncii Mondiale, populația Japoniei din 2018 era de 126,5 milioane, inclusiv
rezidenți străini. Începând cu 2010, Japonia a înregistrat o pierdere netă de populație din
cauza scăderii natalității și a imigrării minim , deși are una dintre cele mai mari speranțe de
viață din lume, la 85,00 ani din 2016 (se situa la 81,25 din 2006) (Graficul nr. 8). Scăderea
natalității și creșterea standardului de viață au condus la o relativă îmbătrânire a populației,
ponderea segmentului vârstnic ajungând la 17%, aproape egală cu cea a tinerilor sub 15 ani.
Din această cauză a fost redefinit sistemului de pensii, prin creșterea quantumului financiar
luat de la activi și introducere ,,salariului pentru bătrânețe” (Graficul nr. 7). Populația este
concentrată în jurul golfurilor în câmpii, și în zonele colinare fiind mai densă pe litoralul
Pacific. Concentrările populației au fost influențate în mare de concentrările industriale.
Japonia este una dintre cele mai urbanizate țări ale lumii, cca 9/10 din locuitori trăind în
4
mediul urban. Concentrările în banda litorală pacifică au conturat, pe cca 500 km, un
megapolis ce se întinde de la Tokyo la Kobe.

I.3. Religia
Termenul „religie” în sine în cultura japoneză definește doar religiile organizate (adică
religii cu doctrine specifice și apartenență obligatorie).  Oamenii care se identifică ca fiind
„non-religioși” în sondaje înseamnă de fapt că nu aparțin vreunei organizații religioase, chiar
dacă pot participa la ritualuri și culturi shintoase. Principalele religii din Japonia sunt
șintoismul și budismul (Graficul nr.9). Shinto (calea zeilor) este cea mai mare religie din
Japonia, practicată de aproape 80% din populație, dar doar un procent mic dintre aceștia se
identifică drept „șintoisti” în sondaje. Budismul este religia predominantă din Japonia și una
din cele mai vechi tradiții spiriutale din această țară. Majoritatea japonezilor nu sunt adepții
unei singure religii ci încorporează în viața lor de zi cu zi caracteristici din ambele religii într-
un proces numit sincretism. Acest lucru a fost posibil deoarece șintoiștii l-au considerat pe
Buddha un zeu (kami) iar budiștii au considerat zeii șintoiști ca fiind reîncarnări ale lui
Buddha.
Dintre religiile minoritare din Japonia amintim: creștinismul, islamul, iudaismul,
taoismul, confucianismul, ș.a.
Majoritatea japonezilor participă la ritualuri și obiceiuri derivate din mai multe tradiții
religioase. Evenimentele ciclului de viață sunt adesea marcate de vizite la un altar
shinto. Nașterea unui nou bebeluș este sărbătorită cu o vizită formală în altar la vârsta de
aproximativ o lună, așa cum sunt a treia, a cincea și a șaptea zi de naștere (Shichi-Go-San) și
începutul oficial al vârstei adulte la vârsta de douăzeci de ani (Seijin shiki). Ceremoniile
de nuntă sunt adesea efectuate de preoți șintoți , dar ceremoniile de nuntă laice în stil
occidental, numite howaito uedingu („nunta albă”), sunt de asemenea populare.
Înmormântările japoneze sunt de obicei efectuate de preoți budisti, iar riturile budiste sunt, de
asemenea, obișnuite în aniversările de la moarte ale membrilor familiei decedate. 91% din
înmormântările japoneze au loc conform tradițiilor budiste. Unele dintre sărbători sunt de
natură seculară, dar cele două cele mai semnificative pentru majoritatea japonezilor - Ziua de
Anul Nou și Obon - implică vizite la templele șintoiste sau, respectiv, la templele
budiste. Vacanța de Anul Nou (1 - 3 ianuarie) este marcată de practicarea a numeroase
obiceiuri și de consumul de alimente speciale. Vizitarea templelor șintoiste sau a templelor
budiste pentru a se ruga pentru binecuvântările familiei în anul următor, îmbrăcarea într-
un kimono , agățarea decorațiunilor speciale, mâncarea de tăiței în noaptea de Anul Nou și
citirea unei cărți de poezie sunt printre aceste practici. În timpul Obon, bon (altare spirituale)
sunt amenajate în fața altarelor familiei budiste, care, împreună cu mormintele ancestrale, sunt
curățate în așteptarea întoarcerii spiritelor. Oamenii care locuiesc departe de casele familiei se
întorc pentru vizite cu rudele. Festivitățile includ dansuri populare și rugăciuni la templele
budiste, precum și ritualuri de familie în cămin.

I.4. Limba oficială

Cea mai vorbită limbă din Japonia este japoneza ,care este separată în
numeroase dialecte iar dialectul Tokyo este considerat japonez standard. Japoneza este limba
națională a Japoniei , unde este vorbită de aproximativ 126 de milioane de oameni. Cea mai

5
veche atestare este japoneza veche , înregistrată folosind caractere chinezești în secolele VII și
VIII. Limba a cunoscut un aflux masiv de vocabular chino-japonez , începând cu
introducerea budismului în secolul al VI-lea și a culminat cu importul en-gros al culturii
chineze în secolele VIII și IX. (Harta nr.1).

Cap. II
II.1. Poziția geografică
Japonia este un arhipelag muntos format din 3992 de insule arcuite în vestul Oceanului
Pacific pe o lungime de peste 3000 de km, de la NE spre SV, între 45°46´lat. N (Insula
Hokkaido) și 20°20´ lat. N (Insula Hateruma Shima). Arhipelagul japonez este rticulat în jurul
a patru insule principale: Honshu (230.400 km2), Hokkaido (78500 km2), Kyushu (42000
km2), Shikoku (18800 km2). În sud – vest se adaugă și rangul insulelor Ryukyu, prelungite
până aproape de Taiwan. Între marile insule sudice se află Marea Interioară, în fapt o
strâmtoare puțin adâncă, presărată cu o mulțime de insule de mici dimensiuni. Insule
japoneze însumează o suprafață de 372.824 km2, relativ restrânsă în comparație cu numărul
locuitorilor.
Condițiile naturale sunt marcate de puternice contraste. Componentă a Centurii de
Foc a Pacificului, Japonia este imaginea unei zone extrem de labile din punct de vedere
tectonic, cu înălțări, scufundări, remanieri teritoriale locale și o seismicitate extrem de
accentuată (peste 500 de cutremure anual în zona centrală). Predomină relieful montan (cca
75%), ce formează lanțuri paralele cu axele insulelor fiind reunite în trei noduri orografice
principale: Gifu, în centrul insulei Honshu, Ashahi în Hokkaido și Kyushu în insula cu același
nume. Pe coasta vestică se desfășoară Alpii Japoniei, munți tineri, cu altitudini ce depășesc
3000 de metri. Șapte lanțuri vulcanice, cu 165 de aparate vulcanice (54 vulcani activi)
traversează arhipelagul. Printre cei mai importanți vulcani se numără: Fuji-san (3778 m –
simbolul arhipelagului nipon), Aso-san, Asama-yama, Kirishima, Sakurajima, Bandai, Usu.
Câmpiile ocupă spații foarte restrânse și cu excepția unor mici șesuri intramontane
(Depresiunile Yamagatam, Suwa și Ina), sunt câmpii litorale, plate, formate din aluviuni
recente, fertile. Pe cca 28.000 km de litoral se înșiruie tipuri de coaste extrem de variate ca
aspect: faleze stâncoase și rectilinii, țărmuri joase cu amenajări suplimentare pentru porturi și
poldere industriale, golfuri adăpostite, fiorduri, mici estuare. În Japonia lipsa de terenuri este
acută. S-au realizat poldere japoneze (îndiguire și umplere cu aluviuni) și poldere industriale
realizate prin cimentarea deșeurilor urbane, mai ales în golfurile Tokyo și Osaka. Se mai
obține teren prin terasarea versanților pentru agricultură și din ce în ce mai mult prin
expansiunea urbană pe versanți destul de greu accesibil.

Cap. III Potențialul geografic al țării

III.1. Clima
Clima Japoniei se caracterizează printr-o largă diversitate de climate, schimbări ale
vremii și anotimpuri datorită influenței unor factori climatogeni locali și deșirăii arhipelaguri
în latitudine. Cu toate că suprafața țării nu este prea mare (377.000 km 2), arhipelagul se

6
întinde de la 20° lat.N în partea cea mai sudică a țării, Insula Okinotorishima până la 45°30´
lat.N în partea cea mai nordică a insulei Hokkaidõ. Diferențelor latitudinale li se adaugă și
poziția intermediară între cea mai masivă masă continentală și cel mai vast spațiu oceanic al
globului, având consecințe o varietate climatică spațială (contraste regionale) dar și temporală
(contraste sezoniere). Influența curentului rece Oya Shiwo se resimte prin moderarea
temperaturilor de vară în nord, unde media termică nu permite cultura orezului. În NE Insulei
Hokkaidõ, media lunii iulie este de 17°C, la fel cu cea a lunii ianuarie în Okinava. Vara este
subliniată de temperaturi ridicate, tropicale: 27° la Kagoshima, 26° la Tokyo, 22° la Sapporo.
Aerul este umed cu invazii musonice care dau precipitații abudente. Iarna contrastele termice
sunt mai mari datorită invaziilor de aer rece aduse de anticiclonul siberial. În centrul Insulei
Hokkaidõ temperaturile medii din ianuarie sunt de -10°C, la Tokyo de 3°C, iar în sudul
Insulei Okinava de 17°C.
Precipitațiile sunt abudente peste tot (cu excepția unor zone adăpostite din Marea
Interioară și din Hokkaidõ) peste 1000 mm/an. La Tokyo cad 1600 mm/an, iar pe versanții
vestici ai munților sunt peste 3000 mm/an. Precipitațiile de vară sunt determinate de circulația
musonică ce afectează mai ales jumătatea sudică a arhipelagului. La contactul dintre masele
de aer calde venite din sud și cele reci din Marea Ohotsk se produc fronturi atmosferice care
dau ,,ploile prunilor”, numite de japonezi baiu. Iarna ninge mai abudent pe coasta vestică și în
Hokkaidõ. La sfârșitul primăverii și începutul toamnei se abat asupra ținuturilor sud – estice
taifunuri, unele cu efecte distrugătoare, dar cu un aport substanțial de precipitații pentru
agricultură.

III.2. Hidrografia
Râurile se alimentează în special din precipitații, care asigură peste tot o curgere
lichidă important. Râurile sunt scurte (cel mai important, Tone are 322 km), au un profil
longitudinal înclinat, văi clasice în ,,V” și versanți cu pante abrupte care favorizează o curgere
imediată. Un exemplu de râu abrupt este Kurobe care se varsă în Marea Japoniei după ce
străbate numai 83 de kilometri de la sursa sa (Alpii Japoniei, la o altitudine de 2900 m). Râul
cel mai lung al Japoniei este Shinano care străbate 377 km de la munții din regiunea Chubu
spre Marea Japoniei. Râul Tone străbate Câmpia Kanto spre Oceanul Pacific. În sezonul
ploios debitul râurilor crește și transportă cantități considerabile de aluviuni pe care în timpul
inundațiilor, le etalează în câmpiile joase. Ample lucrări hidrotehnice (îndiguiri, consolidări,
retenții, canalizări, plantări și amenajări de versant) au eliminat pericolul inundațiilor, iar
aluviunile sunt dirijate spre poldere. În zonele montane majoritatea râurilor au fost amenajate
pentru producerea de hidroenergie. Irigațiile sunt peste tot posibile atât cu apa din precipitații
cât și prin acumulări și captări locale ale surselor subterane (apele subterane aprovizionează
centrele urbane în proporție de 45%). Lacurile sunt numeroase dar de mici dimensiuni. Cel
mai important lac natural este Biwa de origine vulcanică, are o suprafața de 674 km 2 și este
utilizat parțial pentru aprovizionarea orașelor Kyoto și Osaka.

III.3. Flora și fauna

Vegetația japoneză este în mod particular variată și heterogenă datorită climatului
umed. În zonele joase, antropizate, vegetația spontană a fost înlocuită prin culturi agricole și
expansiunea habitatului. Pădurea este dominantă, fiind bine protejată ocupă 2/3 din teritoriu și

7
este dispusă în benzi latitudinale și paliere altitudinale. În sud întâlnim păduri tropicale cu
palmieri, bambus, santal, camfor, liane, orhidee îmbinate ca într-un mozaic. În zonele
defrișate s-a instalat o vegetație specifică de bambuși pitici numită hara. Urmează pădurile cu
frunze strălucitoare (laurisilva) de tip mediteranean și păduri de foioase cu stejari, arțar, fag,
iar în nord păduri de conifere cu cedru, tuia, tsuga, pin, molid și mesteacăn, valorificate de
civilizațiile lemnului în trecut.
Grădinile japoneze sunt spații idealizate pe care niponii le încarcă cu puternice
principii filosofice. Văzută ca legătura dintre artă și natură, grădina japoneză este influențată
de filosofii diverse, ca Shinto, Tao și budism, toate împrumutând grădinilor ceva din spațiul
lor.
Frumusețea lor reiese din împletirea mai multor elemente: nisip, pietre, lampioane,
apă, plante, garduri de bambus etc.
Designul grădinilor se bazează pe trei elemente importante: scara redusă, simbolismul
și elemente împrumutate din alte peisaje. La scară redusă se pot înfățișa spații celebre, iar
folosirea pietrelor și a nisipului încorporează în grădini priveliștea unui râu sau a unui munte.
O grădină japoneză va surprinde întotdeauna prin lipsa florilor. Japonezilor le plac
grădinile mai ales iarna, atunci când acestea sunt practic sterpe și taie eventualele flori pentru
ca spațiul să rămână cât mai gol. Florile nu delimitează aleile și nici nu sunt lăsate să crească
în straturi. Florile sunt plantate numai într-un loc special din casă, numit tokonoma, special
desemnat pentru acest scop. Florile proaspete nu sunt, de altfel, folosite deloc în casă sau pe
masă, și nu sunt purtate în ceremoniile de nuntă sau înmormântate deoarece, în filosofia ce
guvernează în grădinile japoneze, ele au o viață specială și nu pot fi niciodată folosite ca
simple ornamente.
Fauna e reprezentată de mamifere mari (ursul, cerbul, mistrețul), prădători mici
(vulpea, nevăstuica, câinele enot) și rozătoare (iepuri, veverițe, arici). Cele câteva varietăți de
maimuțe constituie o componentă particulară a faunei.
Arhipelagul nipon se află pe ruta de migrație a peste 600 de specii de păsări. Dintre
zburătoarele locale se pot aminti: cocorii, berzele, lebedele, rațele și gâștele sălbatice,
cormorani, rândunicile de mare, pescărușii și albatroșii, precum și câteva specii de răpitoare
din familia șoimilor și ereților. În apele de munte și lacuri trăiesc broaște și șerpi, salamandre,
crapi, știuci și păstrăvi.
Confluența unor curenți calzi și reci aduce lângă țărmuri o bogăție de viețuitoare
specific apelor sărate: balene, delfini, broaște țestoase sau pești precum tonul, dorada,
macroul, heringul, sardelele, dar și moluște, crabi, creveți și languste.

Cap IV
IV.1. Geografia istorică și politică
Istoria scirsă a Japoniei a început cu cele Douăzeci și patru de istorii, o colecție de
texte istorice chineze după secolul I d. Hr. Există totuși dovezi că oamenii au locuit pe
insulele japoneze începând cu Paleoliticul târziu. De-a lungul timpului, Japonia cunoaște
numeroase perioade, mai importante fiind cea a Imperiului japonez (1868 - 1945), apoi
Japonia Postbelică (1945 – până în prezent).

8
 Efectul unor contacte și schimburi comerciale tot mai intense cu Europa și SUA, deși
impuse prin violență a fost rapid, spectaculos și chiar benefic pe diferite planuri pentru
societatea japoneză. Între anii 1859 și 1868, valoarea comerțului exterior japonez a crescut de
la numai 2 milioane la 35 milioane dolari. Străinii cumpărau din Japonia mătase, bumbac,
hârtie, ceai, uleiuri, cupru, etc. și le vindeau japonezilor nave, arme, mașini și diferite obiecte
metalice, stofe de lână, țesături de bumbac și cânepă, unelte de pescuit etc. Preponderența
accentuată a importului față de export a cauzat scurgerea aurului în afara granițelor Japoniei.
Această pierdere de aur și dezechilibrarea sistemului monetar au provocat o gravă inflație
urmată de o criză accentuată care a dus la căderea regimului shogunatului. Începe o nouă
epocă în istoria Japoniei pe care împăratul Matsuhito, la cererea reformatorilor a numit-o
Meiji (guvernarea luminată). Această eră s-a dorit o continuare dar și o mutație socială și
politică în societatea japoneză. Japonia modernă a cultivat spiritul subordonării totale față de
instituțiile de stat, elemente psihologice care în timpul imediat anterior celui de-al Doilea
Război Mondial au fost orientate spre formarea mentalității militariste, fanatice. De la
restaurația Meiji și până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, împăratul va fi
conducătorul guvernului și al armatei.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Japonia a atacat baza navală de la Pearl
Harbor și coloniile britanice și olandeze din Asia de sud-est, intrând în război cu Statele
Unite. După o îndelungată campanie în Oceanul Pacific, Japonia și-a pierdut câștigurile
teritoriale inițiale și forțele americane au început bombardamente strategice asupra Tokyo,
Osaka, precum și bombardamente atomice asupra Hiroshima și Nagasaki. Japonezii au
acceptat în cele din urmă capitularea necondiționată în fața aliaților pe 15 august 1945.
Războiul a costat milioane de vieți în Japonia și în alte țări mai ales în Asia de Est și a lăsat
mare parte din industria și infrastructura țării distruse. În 1947, Japonia a adoptat o nouă
constituție pacifistă urmărind cooperarea internațională și punând accent pe drepturile omului
și pe practicile democratice.
După ocupație, în cadrul unui program de dezvoltare agresivă și beneficiind de
asistența americană, Japonia a cunoscut o creștere spectaculoasă, devenind una din cele mai
mari economii ale lumii. În ciuda unei majore prăbușiri a bursei de valori în 1990, din care
țara și-a revenit treptat, Japonia rămâne astăzi o putere economică globală și cere acum un loc
permanent în cadrul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite.
Forma de guvernământ a Japoniei este monarhia constituțională parlamentară, Japonia
fiind condusă de împăratul Akihito (ianuaria 1989), prim ministru; Shinzo Abe (decembrie
2012). Japonia are a treia economie din lume din punctul de vedere a PIB-ului nominal și a
patra pentru PPC; cunoscută pentru capacitatea sa industrială și pentru producția de mașini,
electronice, nave, substanțe chimice dar și pentru 15% din captura de pește din lumea
întreagă; revenirea spectaculoasă în urma distrugerilor provocate de al Doilea Război Mondial
a fost denumită ,,miracolul japonez”, creșterea economică anuală fiind de peste 10% în anii
`60, 5% în anii `70, 4% în anii `80; anii `90 au fost marcați de colaps, creșterea datoriei
publice (peste 200% din PIB, cea mai mare din lume) și recesiune; criza demografică și ea o
amenințare reală pentru viitorul economiei japoneze; de asemenea există o dependență
energetică externă datorită lipsei de resurse naturale și încetinirii folosirii energiei nucleare în
urma dezastrului de la Fukushima din 2011.

9
Cap V

V.1. Activitatea turistică a țării

Un domeniu economic ce are o importanță deosebită este turismul, care a cunoscut o
creștere importantă în ultimii ani – în 2016, Japonia a fost vizitată de peste 24 milioane de
turiști străini. Japonia este specializată pe turismul de afaceri, congrese, pentru evenimente
sportive speciale (ex. Olimpiada de iarnă de la Saporo, Jocurile Olimpice 2020), turism
stimulativ, fiind o destinație ideală datorită nivelului calitativ al serviciilor, pentru călătoriile
stimulent practicate de țări precum Italia, Germania, SUA.
Această creștere a numărului de turiști se datorează modului în care este organizată
activitatea turistică din Japonia:
- Baza materială a turismului a început cu realizarea cu rețele de hoteluri. Pe întreaga
suprafață a țării la inițiativa diferiților interprinzători particulari, încurajați și sprijiniți
de organele de conducere locale, s-au construit hoteluri moderne, cu un grad ridicat de
confort, cu asigurarea tuturor serviciilor, asigurarea unor condiții de tratament și mai
ales asigurarea a tot ceea ce ajută la relaxare și divertisment.
- Personalul angajat în hoteluri în anexele turistice, în transport și pe posturi de ghizi a
fost selecționat sever, pe baze strict profesionale, pentru a fi capabil să satisfacă
exigențele specifice muncii cu publicul.
- Multe hoteluri sunt așezate în zone cu izvoare termale, captate și folosite atât pentru
tratament dar și pentru refacere și relaxare. Japonia ca țară vulcanică este împânzită cu
asemenea izvoare, exploatate inteligent în toate sezoanele, pe baza unei largi
publicități care evidențiază proprietățile fiecărei izvor în parte.
Se pare că japonezii cunosc foarte bine definiția turismului din Enciclopedia
Britannica: ,,Activitatea și procesul de petrecere a timpului departe de casă, în scopul
recreării, relaxării și plăcerii, făcând uz de serviciile comerciale”. Străinii care ajung în
arhipelagul fără frontiere terestre se simt departe de casă, iar serviciile comerciale care
li se oferă acoperă o gamă largă de relaxare și distracții, de la băi termale (onsen),
muzee, temple, festivaluri în aer liber până la tururi complexe sau excursii tematice,
toate bine coordonate de organizația națională de turism. Țara plină de frumuseți
naturale, pornind de la festivalurile de iarnă și fermele de lavandă din Insula nordică
Hokaido, până la plajele însorite din sud sau relaxarea într-o stațiune balneară
vulcanică de pe Muntele Fuji. Japonia este un tărâm captivant, un amestec incredibil
între cultura veche și tehnologia modernă. De asemenea este un loc al creativității, al
frumuseții conservate al afacerilor energice și al fanteziei.
Trebuie adăugat că Japonia este țara care își sărbătorește cu regularitate și mult
respect toate sărbătorile naționale care sunt în număr de 13. Ultima dintr-un an
calendaristic este cea care celebrează Ziua de Naștere a Împăratului (23 decembrie)
dar pe lângă aceste se organizează și multe festivaluri regionale. În timp ce multe
festivaluri de primăvară sunt ținute cu scopul de a îmbuna zeii și a avea o recoltă bună,
iar festivalurile de toamnă pentru a mulțumi pentru aceasta, majoritatea festivalurilor
de vară au scopul de a-i feri pe japonezi de boli. Pentru o primire cât mai reușită a
turiștilor străini, JNTO lucrează îndeaproape cu managerii de hoteluri, orice vizitator
primind informații precise și clare precum și un ghid de conversație, un catalog cu

10
 obiectivele ce merită vizitate și o hartă toate scrise în mai multe limbi de circulație
internațională.
Festivaluri:
- Târgul internațional al filmelor de animație din Tokyo (sfârșitul lui martie);
- Spectacolul Gheishelor (la Kyoto);
- Festivalul Păpușilor (pe 3 martie);
- Festivalul florilor de cireș (martie):
- Comemorarea victimelor de la Hiroshima (6 august);
- Festivalul felinarelor (kanto festival) din Akita (5-7 august);
- Parada de Anul Nou;

Cap. VI
VI.1. Formele de turism ale țării
Turismul receptor – voiajele turistice organizate în Japonia pentru turiștii europeni și
americani cuprind o programare riguroasă a obiectivelor turistice în condițiile consumului
unui minim de timp necesar acestora activități. Turiștii americani și europeni erau trimiși în
Japonia pentru a cunoaște mentalitatea muncitorilor japonezi, atitudinea lor față de muncă.
Turismul emițător – multă vreme, Japonia reușea să trimită doar un flux turistic
marginal, ca efect al unei legislații a muncii în care timpul liber avea un rol secundar. În
decurs de numai un deceniu (1980 – 1990) prin modificarea acestei legislații dar și a
mentalității populației nipone în contextul mondializării, fluxul emițător nipon s-a transformat
într-un flux major cu perspective certe. Dintre formele de turism pe care le întâlnim în
Japonia în care putem vizita principalele atracții turistice nipone sunt:
- Turism montan – Muntele Fuji, cel mai înalt munte din Japonia (3776 m), simbol al
Japoniei;
- Turism cultural – muzee: Adachi of Museum of Art – se clasează pe locul întâi de 11
ani consecutivi în revistele americane destinate grădinilor japoneze; Kyoto este
capitala culturii, fiind supranumit ,,capitala liniștei și păcii” datorită sutelor de temple
și a grădinilor Zen; The Fukui Prefectural Dinosaur Museum – cel mai mare muzeu de
acest gen din Japonia și unul din top 3 din lume; Edo – Tokyo Museum – un muzeu în
care vei face o călătorie în Japonia din trecut;
- Turism al festivalurilor din Japonia – se organizează festivaluri atât primăvara cât și
vara;
- Turism religios – Marele Buddha de la Kamakura;
- Turism sportiv – Japonia a câștigat onoarea de a găzdui Jocurile Olimpice de vară din
2020 la Tokyo care a mai organizat ediția din 1964;
- Turism industrial – Hokkaido Saporro Beer Museum – cea mai veche berărie din
Japonia, berăria de la Saporro este renumită în lume pentru berea tare de aici servită cu
un platou mare cu sushi. A fost construită în 1890 și în iulie 1987 a fost redeschisă
vizitatorilor;
- Turism culinar - Bucătăria japoneză a devenit și mai renumită în întreaga lume de-a
lungul anilor. Japonezii au introdus în Patrimoniul Universal UNESCO mâncarea

11
 tradițională ,,washoku”. De obicei, mâncarea japoneză este consumată crudă și
proaspătă, dar ceea ce o face și mai atrăgătoare este prepararea tradițională . Deoarece
viața sănătoasă a fost în stilul lor de viață zilnic, durata de viață a oamenilor din
Japonia rămâne extrem de ridicată și consecventă, unul dintre secrete fiind și mâncarea
pe care o consumă. Orezul și tăițeii sunt două dintre produsele alimentare de bază ale
japonezilor.
- Turism radioactiv – în urma triplului dezastru din martie 2011, cutremul Tsunami și
accident nuclear care a condus la declinul brusc al intrărilor de turiști, autoritățile au
reacționat prin oferirea de bilete gratuite dus-întors către Japonia; lecția Fukushima
arată că în situații de criză fatalismul și disperarea trebuie evitate, în fața calamităților
japonezii dând dovadă de curaj și tenacitate.
- Turismul de aventură -  vizitatorii înstăriți din Japonia și cei, care vizitează Japonia de
mai multe ori, tind să aibă un interes puternic în vizitarea regiunilor locale și doresc să
se conecteze cu natura și cultura din Japonia prin „experiențe”. Printre numeroasele
tipuri de „experiențe”, mai ales de remarcat este turismul de aventură. Turismul de
aventură are trei piloni - activitate, natură și experiență interculturală - și urmărește
dezvoltarea durabilă a regiunii și revitalizarea economiei regionale.
În general, majoritatea vizitatorilor stau în Tokyo, Osaka și alte mari orașe. Cu toate
acestea s-a constat că vizitatorii din Hong Kong sau Taiwan stau în majoritatea timpului în
Hokkaido, pe când turiștii din Europa preferă Kyoto. Principalii turiști sunt din Coreea și
China. Din punct de vedere al modalității de cazare, hotelurile reprezintă 74,7% din total în
timp ce ryokanurile (casa tradițională niponă) 22%. Numărul turiștilor crește în luna august pe
timpul vacanțelor de vară.
Multe restaurante din marile orașe au meniuri în engleză și unde nu au, multe meniuri
au fotografii cu mâncărurile servite sau se prezintă în vitrinele localurilor, modele de plastic
foarte realiste cu alimente ce pot fi comandate, doar trebuie să le indici. Japonia este țara cu
cea mai mică rată a criminalității din lume, ceea ce o face destinația ideală pentru turiști.
Japonia contribuie la patrimoniu turistic mondial cu câteva atracții de frumusețe rară
sunt recomandate următoarele locuri unice precum: Templul budist din Hõryú-ji, castelul
Himeji, insula Yakushima, zona Kyoto, satele vechi din Shirakawa-gõ și Gokayama, altarul
din Itsukushima, templul din Nara, Ryukyu, locuri de pelerinaj din zona Munților Kii, Parcul
Național Shiretoko, templul din Hiraizumi, insulele Bonin sau muntele Fuji.

Cap. VII
VII.1. Activități de turism pentru ultimii 3 ani

- Activități de turism pentru 2020 (ocuparea de turism, indicatori, cererea turistică)

Potrivit JNTO, numărul estimat de călători internaționali în Japonia în ianuarie a fost
de 2,7 milioane, cu o scădere de 1,1% față de anul precedent și a fost redus timp de patru luni
succesive. După luna trecută, aceasta a fost foarte afectată de decelerarea pieței sud-
coreene. Cu toate acestea, întrucât Anul Nou Chinez a trecut la ianuarie începând cu luna
februarie a acestui an, momentul creșterii cererii pentru vizitarea Japoniei a devenit de

12
asemenea mai devreme, creșterea stabilă a fost observată pe piețele din sud-estul Asiei și alte
piețe.

Graficul nr. 1 Vizitele rezidenților de peste mări în Japonia, lunar

Pe piață, China, cu 924.000 de călători (+ 22,6% față de anul precedent), împreună cu

Taiwan (461.000, + 19,0%) și Hong Kong (219.000, + 42.2%), au crescut față de anul
precedent și au înregistrat cel mai mare cifră pentru ianuarie în istorie. Acest lucru a fost
considerat a fi contribuit prin efectul Anului Nou Chinez anterior, precum și prin creșterea
capacității scaunelor aeriene. Creșterea remarcabilă cu peste 40% pe piețele din sud-estul
Asiei, inclusiv Malaezia, Filipine și Vietnam. Cu toate acestea, reducerea zborurilor
internaționale din cauza situației actuale dintre Coreea de Sud și Japonia a provocat o scădere
de 59,4% a vizitatorilor coreeni față de anul precedent.

Graficul nr. 2 Locuitorii de peste mări în Japonia pe an

13
 JNTO a estimat că numărul de călători japonezi de peste mări în ianuarie 2020 a fost
de aproximativ 1,38 milioane, care a scăzut cu 4,9% față de anul precedent.

Graficul nr. 3 Vizitele rezidenților / japonezilor din Japonia în străinătate, lunar

Activitățile de turism din 2019 (ocuparea de turism, indicatori, cererea turistică)

(Tabel nr.1)
Tendințele cheie din 2019 au fost: consumul și interesul de călătorie în rândul
japonezilor a rămas crescut. S-a observat o creștere a cererii de călătorie de peste mări a
generației ,,Baby boomers”. Piața călătoriilor străine în Japonia a crescut datorită Cupei
mondiale de Rugby, întâlnirii G20 și ceremoniei de încoronare. De asemenea s-a observat o
creștere calitativă a pieței de croaziere (Graficul nr.5).
În anul 2018 s-a constat că în segmentul Turismul de Aventură (AT), Japonia are
multe de oferit precum: mersul pe gheață, scufundarea în ruine, drumeția în pădure
subtropicală cu copaci vechi de 7000 de ani și multe alte experiențe interesante. Cu toate
acestea, Japonia nu apare încă în topul listei atunci când vorbim despre AT. Faptul este că
vizitarea orașului cunoaște în continuare cea mai importantă creștere a turiștilor străini iar
oferta AT nu este cunoscută suficient.
Guvernul japonez a oferit evaluarea în Raportul său economic lunar pentru februarie
2020 că „economia japoneză se redresează într-un ritm moderat, în timp ce activitatea
producătorilor continuă să scadă deoarece exporturile rămân pe un nivel scăzut”. În ceea ce
privește perspectivele pe termen scurt, guvernul și-a arătat părerea că „scăderea rămâne
deocamdată, însă economia este de așteptat să își revină, susținută de efectele politicilor, în
timp ce situația ocupării forței de muncă și a veniturilor se îmbunătățește; trebuie luate în
calcul și efectele Epidemiei Coronavirus asupra economiilor japoneze și de peste mări. De
asemenea, ar trebui să se acorde atenție situațiilor din economiile de peste mări, inclusiv
situațiilor asupra problemelor comerciale și efectelor fluctuațiilor pe piețele financiare și de
capital.” (Graficul nr.6)

14
Cap VIII
VIII.1. Japonia, concluzii
Au trecut cincizeci și cinci de ani de la liberalizarea călătoriilor de peste mări în 1964.
La momentul liberalizării, numărul călătorilor de peste mări în Japonia a fost de aproximativ
8.000 de persoane, număr care a crescut la 18 milioane pentru prima dată în 2012. În timp ce
acest număr a scăzut ulterior și a rămas scăzut în 2015, a ajuns la un nivel permanent de 18,95
milioane de persoane în 2018 (o creștere de 6,0% de la an la an) și a ajuns la un total
cumulativ din ianuarie-mai de 8,0214 milioane de persoane în 2019 (9,0% an- creștere
anuală), * punând accentul pe posibilitatea realizării „20 de milioane în 2020”.
* Publicat de Organizația Națională de Turism din Japonia
Megastar economic, Japonia continuă să rețină atenția lumii întregi prin dezvoltarea
economică fenomenală din ultimele decenii dar și prin soluțiile ingenioase de ieșire din crizele
economice conjuncturale.

BIBLIOGRAFIE

 Conf. univ. dr. Eugen Rusu , Geografia Continentelor, Asia pag. 169 – 175
 Keneth.G.Henshels, O istorie a Japoniei: de la epoca de piatră la superputere

Site-uri:
 JTB Tourism Research &Consulting Co. (Japanese outbound tourists Statistics) -
https://www.tourism.jp/en/tourism-database/stats/outbound/
 JTB Tourism Research &Consulting Co. (The State of Overseas Tourist Travel 2019) -
https://www.tourism.jp/en/tourism-database/studies/2019/08/state-overseas-tourist-travel-
2019/
 Japan Endless Discovery - https://www.japan.travel/en/
 Wikipedia (Regiunile Japoniei) - https://en.wikipedia.org/wiki/Religion_in_Japan

15
16
 ANEXA 1

Graficul nr. 4 Vizitele rezidenților / japonezilor din Japonia în străinătate pe an (din 1964)

Graficul nr. 5 Numărul pasagerilor de croazieră din Japonia

17
Graficul nr. 6 Rata de creștere a Produsului Intern Brut (PIB)

Graficul nr. 7 Recensământul național al populației - 2015

18
 Graficul nr. 8 Caracteristici populație

Graficul nr. 9 Religia în Japonia (2016)

19
Foto nr. 1 Altar principal Shinrikyo din Kitakyushu

Foto nr. 2 Templul budist timpuriu din Nara

20
Foto nr. 3 Shinto și Buddha

Foto nr. 4 Orașul Tokyo (a)

Foto nr. 5 Orașul Tokyo (b)

21
 Harta nr. 1 Harta dialectelor vorbite în Japonia

Tabel nr. 1 Prognoza tendințelor de călătorie pentru anul 2019

22