Sunteți pe pagina 1din 6

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIALE

MASTER Românii în istoria Europei


Masterand NIȚULESCU BOGDAN
ANUL I
DISCIPLINA: Statul Asăneștilor și Imperiul Bizantin

Mihail al VIII-lea Paleologul


Recuperarea capitalei de drept a Imperiului Bizantin în 1261 prin
destrămarea Imperiului Latin a readus coroana imperială în cetatea basileilor. Țelul
lui Mihail al VIII-lea a fost de a reface grandoarea monarhiei bizantine de dinainte
de cruciada a IV-a (1202-1204). Ca urmare a campanilor militare reușite din
Peninsula Balcanică, la propunerea comandantului suprem al armatei Imperiului de
la Niceea, co-împăratul Mihail Palaiologos și-a pus problema recuceririi
Constantinopolului. A condus personal expediția, care însă a eșuat. Cu toate
acestea, campania s-a dovedit o excelentă misiune de recunoaștere a capacității
militare de apărare din acel moment a Imperiului Latin condus de Balduin al II-lea
de Courtenay.
Mihail Palaiologos s-a născut în 1223, într-o familie aristocratică bizantină
în Imperiul de la Niceea, fiu al guvernatorului Thesalonicului, familia sa având o
puternică ascendență imperială, fiind înrudită cu toate dinastiile precedente. Și-a
câștigat repede faima de om isteț,abil diplomat, ascensiunea politică fiind începută
în timpul împăratului Ioan al III-lea Ducas Vatatzes.1
După moartea lui Teodor al II-lea Lascaris (1254-1258), coroana imperială a
revenit fiului său minor, Ioan al IV-lea Lascaris (1258-1261), regenţa fiind
asigurată de un personaj de condiţie modestă, protovestiarul Gheorghe Muzalon,
împreună cu patriarhul Arsenie Autoreianos (1255-1259).Mihail Paleologul,
întemeietorul dinastiei Paleologilor, a fost suspectat de trădare şi de intenţia de a
1
Stelian Brezeanu, Istoria Imperiului Bizantin,Editura Meronia, București,2007, pp.422-431

1
uzurpa tronul încă din timpul vieţii împăratului Teodor al II-lea. Şi-a păstrat
libertatea şi demnitatea de Mare Conetabil doar în urma intervenţiei patriarhului
Manuel al II-lea (1244-1254), în faţa căruia Mihail a depus un jurământ de credinţă
faţă de împărat. În faţa acestei situaţii, aristocraţia condusă de Mihail Paleologul a
reacţionat violent: Gheorghe Muzalon a fost asasinat, la 9 zile după moartea
fostului suveran Teodor al II-lea Lascaris, în timpul slujbei de pomenire, în
biserica mănăstirii Sosandra. După eliminarea lui Gheorghe Muzalon, Mihail
Paleologul, având şi sprijinul patriarhului Arsenie, a fost numit tutore al
împăratului minor, ajungând Mare Duce şi apoi primind titlul de despot. Provenit
dintr-o familie aristocratică, Mihail Paleologul avea sprijinul armatei şi al clerului,
ascensiunea sa datorându-se atât meritelor sale cât şi situaţiei externe care impunea
o conducere fermă. Ascensiunea saa fost facilitată şi de alcătuirea unei noi coaliţii
occidentale condusă de Manfred, regele Siciliei şi fiul natural al lui Frederic al II-
lea Hohenstaufen, care neliniştiţi de consolidarea Imperiului de la Niceea s-au
asociat cu despotul Epirului, Mihail al II-lea (1233/34-1271) şi principele Ahaiei,
Guillaume de Villehardouin împotriva împăratului bizantin. Alianţa a găsit sprijin
şi la regele sârb Uroş I (1243-1276), neliniştit şi el de ascensiunea Imperiului
bizantin. În ciuda acestor dificultăţi, Mihail al VIII-lea, cu sprijinul fratelui său
Ioan Paleologul, a obţinut o victorie strălucită în toamna anului 1259 la Pelagonia,
luându-l chiar prizonier pe principele Ahaiei. El a fost mai târziu eliberat în
schimbul cedării unor cetăţi din Peloponez (Monembasia, Maina, Mistra,
Hieraclion). 2
La 1 ianuarie 1259, Mihail Paleologul a fost proclamat împărat după ce în
prealabil şi el şi minorul Ioan al IV-lea Laskaris au jurat în faţa patriarhului
Arsenie să nu întreprindă nimic unul împotriva celuilalt. După două săptămâni,
Mihail Paleologul şi soţia sa, Teodora, nepoată a împăratului Teodor al II-lea
2
Ibidem, p.431

2
Lascaris, au fost încoronaţi de patriarhul Arsenie, purtând pe cap coroanele
imperiale, în timp ce minorul Ioan al IV-lea Lascaris mergea în urma uzurpatorilor
purtând doar o bentiţă de perle. Uitarea generală nu l-a salvat pe minorul Ioan
Laskaris de soarta pe care o împărtăşeau de regulă toţi cei care, mai devreme sau
mai târziu puteau emite pretenţii la tron. În urma intrigilor Evloghiei, sora lui
Mihail Paleologul, în legătură cu un posibil complot al lui Ioan Laskaris,
împăratul-uzurpator a poruncit ca moştenitorul legitim să fie orbit şi închis într-o
fortăreaţă, fapt petrecut în ziua de 25 decembrie 1261.
Relaţiile lui Mihail al VIII-lea Paleologul cu statele din apusul Europei au
fost mai complexe decât cele cu Orientul. Cei mai interesaţi în reinstaurarea
Imperiului latin de Răsărit erau Republica Veneţia şi Baldouin al II-lea (1228-
1261), ultimul împărat latin al Constantinopolului. În vederea anihilării unei
eventuale contraofensive a veneţienilor, Mihail al VIII-lea a încheiat în anul la 13
martie 1261, la Nymphaion, o alianţă cu Genova, care a permis pătrunderea pe
piaţa bizantină a acestei Republici maritime. Negustorii Republicii obțineau
avantaje vamale considerabile, spre deosebire de negustorii bizantini. La mijlocul
secolului al XIV-lea , genovezii se instalează în cartierul Pera, asupra căruia au
primit dreptul de a-l fortifica. Basileul renunțase la monopolul în Marea Neagră.
Acest tratat din 1261, a generat patru războaie venețiano-genoveze, cu scopul de a
obține dominația economic asupra unui Imperiu aflat în colaps.3
Mihail al VIII-lea a încercat să convingă clerul ortodox de necesitatea
înfăptuirii unirii cu Roma. Discuţiile în vederea unirii Bisericilor au început încă
din anul 1263, când papa Urban al IV-lea a trimis, la 28 iulie, o ambasadă la
Constantinopol cu propunerea unirii bisericeşti în schimbul păcii. Mihail dorea mai
întâi încheierea unui acord politic şi apoi a unuia religios, în timp ce papa dorea

3
Ionuț- Alexandru Tudorie, Autoritatea imperială în criză:Mihail al VIII-lea Palelologul(1258-1282)și raporturile
statului bizantin cu Biserica,Editura Istros, Brăila, 2016, pp.136-192

3
exact contrariul, astfel nu s-a ajuns la nici un rezultat. . Sub presiunea crescândă a
ameninţării lui Carol de Anjou, care i-a propus papei Grigorie realizarea unirii
Bisericilor prin restaurarea Imperiului latin de Constantinopol, Mihail a trimis o
nouă ambasadă la Roma, în vara anului 1272, cu propunerea unirii celor două
Biserici.Papa Grigorie a trimis pe malul Bosforului o primă ambasadă, la 26
octombrie 1272, cu o scrisoare ce cuprindea mărturisirea de credinţă, având acelaşi
conţinut cu cea pe care o trimisese, în anul 1267, papa Clement al IV-lea. Spre
deosebire de predecesorul său, Grigorie a cerut ierarhiei bizantine doar o scrisoare
sinodală de acceptare a mărturisirii de credinţă şi de recunoaştere a primatului
papal. 4
Într-un chrysobul alcătuit la sfârşitul anului 1273 sau cel târziu la începutul
lui 1274, împăratul Mihail Paleologul garanta ortodocşilor că unirea se va realiza
doar prin acceptarea şi respectarea celor trei puncte pe care le prezentase şi în faţa
sinodului şi că Biserica bizantină nu va fi obligată să accepte nici o schimbare a
dogmelor şi a tradiţiilor moştenite din vechime. Fiind realizată din considerente pur
politice şi impusă clerului şi poporului de puterea seculară, unirea de la Lyon nu a
fost acceptată de majoritatea clerului bizantin, de popor şi, în special, de monahi.
Autoritatea bizantină a devenit legitimă ,prin recucerirea capitalei,
Constantinopol,la 25 iulie 1261, datorită generalului său,Alexios Strategopoulos.
Micul său detașament de 800 de soldați, profita de lipsa trupelor lui Balduin
al II-lea din oraș, iar la 15 august 1261, basileul Mihail al VIII-lea, intra în capital
pe Poarta de Aur. În preambulul mărețului eveniment, soldații niceeni au ocupat în
primăvara anului 1260, Selymbria. 5
Domnia lui Mihail Paleologul , întemeietorul unei noi dinasti, a coincis
procesului de feudalizare a statului, început sub dinastia Anghelos. Existau feudali

4
Steven Runciman, Ultima renaștere bizantină, Editura Nemira, București, 2016, pp.63-89
5
Stelian Brezeanu, op.cit.,pp.432-434

4
locali, care primeau mari domeni,pronoia,în schimbul obligațiilor fiscale și
militare. Alt fenomen characteristic perioadei deschise de domnia lui Mihail al
VIII-lea a fost centralizarea excesivă a statului, demnitățile imperial fiind
concentrate în mâinile famiiei basileului.Cu toate acestea sub Paleologi, au fost
readuse în prim plan concepțiile universaliste de mult uitate,iar secătuirea continuă
a finanțelor statului politică fermă. După cucerirea capitalei, peisajul
Constantinopolului nu aducea deloc cu măreția de odinioară, potrivit cronicarului,
Nikephor Gregoras „Nimic altceva decât o întindere a distrugerii, plină de
sfărămături și ruine”.
Perioada scursă dintre anii 12014-1261, cât existase Imperiul Latin de
Răsărit, a provocat distrugeri asupra monumentelor și complexului de fortificații.
Mihail al VIII-lea trebuia să gestioneze o situație externă tensionată și după
încoronare, astfel în nordul Peninsulei Balcanice, erau statele sîrbilor și bulgarilor,
relațiiloe cu regatul Siciliei erau proaste, chiar despotatul Epirului , vassal,
complota împotriva sa. Succesorii săi din secolul al XIV-lea au trebuit să facă față
unei provocări extreme, infiltrarea turcilor selgiucizi în Europa, motiv de dispariție
a Impeiului romeilor.6

6
Ionuț-Alexandru Tudorie, op.cit., pp.193-196

5
Bibliografie
1. Brezeanu, Stelian, Istoria Imperiului Bizantin, Editura Meronia,
București,2007
2. Tudorie, Ionuț-Alexandru, Autoritatea imperială în criză:Mihail al VIII-lea
Paleologul(1258-1282)și raporturile Statului bizantin cu Biserica,Editura
Istros, Brăila, 2016
3. Runciman, Steven,Ultima renaștere bizantină,Editura Nemira,
București,2016