Patologia acută respiratore la copii: semiologia afecţiunilor în raport cu particularităţile

morfofuncţionale, principii de diagnostic şi condiută terapeutică. Rolul focarelor cronice de

infecţie în apariţia şi evoluţia maladiilor respiratorii la copii.
Afecțiunile sistemului cardiovascular la copii.
Studentul trebuie să cunoască:
1. Organogeneza arborelui bronșial și plămînilor pentru a înțelege anomaliile dezvoltării căilor
respiratorii;
2. Particularitățile anatomo-fiziologice a căilor respiratorii superioare, medii și inferioare;
3. Semiologia afecțiuniilor aparatului respirator la copii.
4. Sindroamele principale de afectare ale sistemului respirator la copii.
5. Metodele instrumentale și funcționale de investigații;
6. Metodica examenului de laborator;
7. Sindromul insuficienței respiratorii, gradul, cauzele și mecanismul;

Studentul trebuie să posede.

1. Determinarea și aprecierea stării generale a pacientului;
2. A aprecia dezvoltarea fizică și gradul de influență a maladiilor organelor respiratorii asupra
dezvoltării fizice;
3. A efectua corect metodic în corespundere cu particularitățile de vârstă, examinarea, palparea,
percuția, ascultația copilului și să analizeze datele obținute, depista simptomele care adeveresc
afectarea organelor respiratorii.
4. A depista simptomele și gradul insuficienței respiratorii, a face concluzie despre gravitatea
afectării organelor respiratorii și respectiv despre starea gravă a bolnavului.

Studentul trebuie să aplice

 Examinarea clinică a copilului cu afectare respiratorie
 Aprecierea rezultatelor clinice,
 Aprecierea rezultatelor de laborator
 Formularea diagnosticului prezumptiv
 Manevra și algoritme de evaluare și dezobstrucție a căilor

Particularitățile de examinare clinico-paraclinică a pacientului cu patologie respiratorie

- respirația pe nas e îngreuiată, caracterul secreției rinofaringiene;
- tusea și caracterul ei, intensitatea, frecvența, durata, cantitatea și caracterul sputei etc.;
- schimbarea vocii- răgușirea, afonia;
- respirația dispneică, precizați caracterul ei.
În continuare se apreciază :
- a fost febră;
- a contactat cu bolnavi contagioși în familie, în casă;
- a suportat afecțiuni a aparatului respirator, care au precedat afecțiunii prezente, asistența și gradul de
însănătoșire, a fost bolnav copilul de rujeolă, tuse convulsivă;
- prezența în familie și la rudele apropiate a bolilor aparatului respirator,
- anamneza alergologică (prezența alergiei la copil, în familie și la rudele apropiate).
- După terminarea interogării datele din anamneză se analizează și se face o scurtă încheiere.

La examenul obiectiv se va atrage atenția la :

1. Conștiința, poziția în pat, reacția la mediul înconjurător.
2. Starea dezvoltării fizice.
3. Colorația pielii feței și a mucoaselor pacientului.
4. Respirația nazală e liberă sau îngreuiată, caracterul eliminărilor nazale.
5. Tusea și caracterul ei, sputa.
6. Vocea copilului.
7. Forma și simetria toracelui.
8. Tipul respirației.
9. Ritmul, frecvența, profunzimea respirației.
10. Prezența dispneei. Corelația dintre inspirație și expirație.
 11. Bombarea sau depresiunea spațiilor intercostale (în deosebi monolateral), simetricitatea
participării la respirație a ambelor jumătăți ale cutiei toracice.
12. Umflarea aripilor nazale
13. Corelația dintre frecvența respirației și puls.
14. Starea vestibului faringian, peretelui posterior al faringelui și amigdalelor .

La palpare se va atenționa:
- elasticitatea și rezistența cutiei toracice:
- sensibilitatea la durere;
- vibrația vocii;
- participarea simetrică la actul pe sectoarele aranjate simetric ale cutiei toracice.
- Grosimea stratului adipos pe sectoarele aranjate simetric ale cutiei toracice.

Percutor se va atenționa la:

- vârsta copilului ;
- starea gravă sau foarte gravă, care determină poziția bolnavului în timpul percuției;
- simetria ambelor jumătăți ale cutiei toracice;
- particularitățile percuției la copii de vârstă precoce (loviturile mai ușoare, percuția directă).
În timpul percuției comparative se determină caracterul sunetului percutor și prezența focarului
patologic, iar în timpul percuției topografice se determină:
- nivelul vîrfului plămînului deasupra claviculelor; aria cîmpurilor Kerning;
- marginea inferioară a plămînilor; proiecția lobilor pulmonari pe cutia toracică;
- mobilitatea marginii inferioare a plămînilor; proiecția lobilor pulmonari pe cutia toracică;
- mobilitatea marginii inferioare a plămînilor.
- În continuare trebuie de efectuat percuția ganglionilor limfatici intratoracici: ai mediastinului
anterior (semnul ,,cupa” Filosofov, semnul Filatov) și mediastinului posterior (paratraheal,
bronhopulmonar și de bifurcație), semnul Koranuyi, semnul Arcavin.

Auscultativ se va atrage atenția la:

- vârsta copilului;
- simetria zonelor de auscultare;
- caracterul suflului respirator principal, de ce e necesar a determina durata inspirației și expirației,
puterea și corelația lor;
- porțiunile localizării mai frecvente a focarelor patologice:
regiunile axilare, spațiile paravertebrale, regiunile suprascapulare și subscapulare.
- Prezența modificărilor patologice (raluri, murmur pleural);
- Modificările bronhofoniei;
- Semne auscultative de mărire a ganglionilor limfatici bronșici (semnul d`Espin).
La finele examenului clinic al bolnavului trebuie să facem o mică concluzie despre modificările
observate și despre starea gravă raportată la gradul de insuficiență respiratorie și simptomele de
toxicoză.
Apoi vor fi valorificate rezultatele metodelor adăugătoare de investigație:
1. Aprecierea stării acido- bazice după gazele din sînge, menționînd scăderea concentrației PO2și
mărirea concentrației de PCO2.
2. Examinarea sputei (bacteriologică și microscopică).
3. Cercetarea punctatului pleural (bacteriologică, microscopică, concentrația proteinelor).
4. Datele radiologice
5. Investigațiile instrumentale (bronhoscopia etc.)
6. Investigații funcționale- spirografia , pneumotahometria etc., rezultatele probelor funcționale.
7. Probele de scarificare cu cei mai răspîndiți alergeni.
8. Cercetarea bioptatului mucoasei bronhiilor și a țesutului pulmonar.

Simptomelele subiective și funcționale:

Cel mai frecvent simptom în bolile aparatului respirator este dispneea.
Dispnee – tulburare a respirației caracterizată prin modificarea ritmului și intensitatății mișcărilor
respiratorii, cu insuficiența de oxigenare a țesuturilor, creșterea CO2 în sânge, cu răsunet direct asupra
ventilației pulmonare.
Tipurile de dispnee: obstructivă, restrictivă, mixtă. Dispnee de origine extrapulmonară.
 Noțiuni de:
polipnee- acceleraree a ritmului respirator, de scurtă durată și neînsoțită de alte simptome respiratorii;
tahipnee- accelerarea necompensată a ritmului respirator, cu respirație rapidă, superficială, însoțită și de
alte simptome respiratorii.
Dispnee Cheyne-Stockes – ciclu de respirații în creștere și descreștere succesivă, intercalate cu perioade
de apneede 10-30 secunde
Dispnee Kusmaul- resăirație în 4 timpi, profundă, zgomotoasă, cu inspir, remanență în platou și expir de
aceeași durată cu inspirul, separate prin pauze egale, lungi.
Dispnee Biot: mișcări respiratorii urmate de perioade foarte lungi de apnee, cu durata de 5-30 secunde.
Tuse- act reflex sau voluntar, apărut ca o reacție de apărare a organismului, are ca efect expulzarea
violentă și sonoră a aerului intrapulmonar, a secrețiilor patologice și uneori a corpilor străini din arborele
traheobronșici, prin acțiunea cililor, mișcării peristaltice a bronșiilor.
Tipurile de tuse: umedă sau productivă, uscată sau neproductivă, tuse spasmodică, lătrătoare.
Expectorația- tot ce se elimină din spațiu alveolo-bronho-traheal printr0o expectorație forțată sau prin
tuse.
Componența sputei și aspectul macroscopic și examenul bacteriologic(importanța.)

Simptomatologia clinică obiectiv

Inspecția tegumentelor paliditatea, roșeața pomeților, cianoza, edeme, secreții nazale,secreții
conjunctivale. erupții cutanate, cicatrici, degete hipocratice.
Inspecția cutiei toracice torace rahitic, torace emfizematos sau globulos, torace astenic, infundibular,
Inspecția dinamică: constă din observarea mișcărilor respiratorii normale sau în inspir forțat, profund.
La copii este frecvent Tirajul – depresiunea părților moi din partea afectată mai ușor de observat în
spațiile intercostale inferioare în regiunea suprasternală, epigastrică și supraclaviculară. Tirajul poate fi
unilateral sau bilateral.
Cu ajutorul palpării se obține informații asupra conformării toracelui, mișcărilor respiratorii, asupra
transmiterii ,, vibrațiilor bucale” și frecăturilor pleurale:
Diminuarea freamătului pectoral se determină în : laringite, stenoze bronșice, pneumotorace.
Accentuarea freamătului pectoral se determină în : condensarea parenchimuluipulmonar: pneumonii,
atelectazii, tumori, chist hidatic.
Percuția toracică: se face sistematic, de la regiunea superioară spre baza hemitoracelui și comparativ
pe cele două hemitorace, pentru fețele anterioare, laterală și posterioară a toracelui.
Modificările sonorității pulmonare se datoresc unor procese patologice care influențează volumul
tensiunii aerului intrapulmonar. Intensitatea, timbrul și tonalitatea sonorității pulmonare se pot manifesta
prin reducerea lor (matitate, submatitate) sau prin creșterea lor (hipersonoritate).
Auscultația se face sistematic, de sus în jos pentru fețele anterioare, posterioară și laterală a fiecărui
hemitorace, comparativ în regiuni simetrice.

Sindroamele respiratorii:

Sindrpoamele bronșice- apar datorită suferinței bronhiilor, care induce modificări de calibru ale acestora
prn mai multe mecanisme: spoasmul musculaturii intrinseci a bronhiilor, apariția edemuljui inflamator
care determină alterarea mucoasei bronșice, tulburări ale secreției glandelor mucoasei bronșice.
Sindroamele de condensare pulmonară- apare cînd âesutul pulmonar ca urmare a pierderii conținutului
aeric, devine mai dens. Densificarea este datorită unor procese inflamatorii sau neoplazice.
Sindromul atelectatic- apare o rezorbție parțială sau totalî a aerului alveolar, datorită unor cauze
mecanice, bronhopilmonare, cel mai frecvent prin obstruarea bronșică.
Sindromul de distensie alveolară- creșterea spațiului aerian situat distal de bronhiolele terminale, care
poate fi trecător- ca în astmul bronșic, sau permanent- ca în emfizemul pulmonar, mecanismul de
producere fiind diferit pentru fiecare din cele două situații clinice .

Întrebări pentru autopregătire:

1. Particularitățile anatomofiziologice ale plămînilor.
2. Particularitățile de vârstă ale cutiei toracice la copii de diferite vârste și particularitățile respirației
determinate de acestea.
3. La ce trebuie de atras atenția în timpul examinării locale și generale a organelor respiratorii la copii?
4. Ce informație se poate obține la palparea toracelui în patologiile organelor respiratorii la copii?
5. Ce înseamnă stridor? Care sunt tipurile de stridor? Cum se manifestă el?
6. Ce fel de dureri se depistează în timpul palpației cutiei toracice? În care patologii?
7. În care patologii au loc schimbări ale vibrației vocale la copii?
8. Cum se schimbă sunetul percutor cu nuanță timpanică?
9. În care stări se manifestă o respirație accentuată (hiperpnee)? Ce este respirație aspră , suflu bronșic?
Ce zgomote adăgătoare se pot percepe la auscultația plămînilor? Ce fel de raluri există? În care afecțiuni
se percep ele? Ce fel de raluri există/ În care afecțiuni se percep ele?
10. Cum poate fi deosebit murmurul pleural de crepitații și de ralurile umede buloase mici?
11. Sindroamele obstructivee ale insuficienței respiratorii, gradele, cauzele și mecanismul.

Infecţii respiratorii acute la copii

Studenţii trebuie să cunoască:

 Definiția IRA. Actualitatea IRA. Etiologia și epidemiologia, patogenia infecțiilor respiratorii
acute la copii
 Definiția. Etiologia și patogenia Sindromului de detresă respiratorie acută tip adult (ARDS)
 Criterii clinico-diagnostice pentru IRVA: GRIPA, infecția cu adenovirus, infecția cu virusul
sincițial respirator, rinovirus la copii.
 Manifestările clinice ale IRA la copii.
 Simptomele clinice de pericol în IRA la copii
 Profilaxia IRA la copii
 Metodele de examinare clinice, paraclinice, instrumentale la copiii cu IRA
 Tratamentul IRA la copii. Principii de tratament
 Insuficiența respiratorie acută, etiologia, patogenia, criterii clinico/paraclinice, diagnostice

Studentul trebuie să posede.

 Recunoaşterea semnelor vitale, a simptomelor şi semnelor de boală, sindroamelor majore
 Abilităţi de colectare a anamnezei, depistare a semnelor şi simptomelor de afectare a sistemului
respirator.
 Însuşirea competenţelor practice de examinare fizicală a sistemului respirator: inspecţia, palpaţia,
percuţia, auscultaţia.
 Acordarea asistenţei medicale de urgenţă copilului în stare critică.
Studentul trebuie să aplice
 Argumentarea sindroamelor clinice în baza rezultatelor obţinute
 A lămuri patofiziologia sindroamelor
 A aprecia gradul insuficienţei respiratorii
 Formularea diagnosticului prezumptiv
 Manevra Heimlich și algoritme de evaluare și dezobstrucție a căilor aeriene prin corpi străini
pentru copii și maturi
 Sindromul febril și măsuri de urgență pentru hipertermie.
 Neurotoxicoză și măsuri de urgență.

Pneumonia comunitară la copil.

Studentul trebuie să cunoască:
 Particularităţile anatomofuncţionale ale sistemului respirator la copii de diferită vîrstă.
 Particularitățile clinico/paraclinice a pneumoniei comunitare în funcție de etiologie: stafilococică,
pneumococică, flora atipică (chlamidii, micoplasma).
 Algoritmul general de conduită a pneumoniei comunitare la copii
 Factorii de risc pentru dezvoltarea PC la copil
 Caracteristica clinico-evolutivă a pneumoniei comunitare la copii
 Argumentarea antibioticoterapiei raţionale (tratamentul empiric) a pneumoniei comunitare la copii
 Oxigenoterapia neinvazivă și invazivă, dispozitive, tehnici, indicații
 Recomandări practice de profilaxie primară (călire, vaccinare), dispensarizare și reabilitare a
copiilor cu pneumonie comunitară la copii.
Studentul trebuie să posede:
 Recunoaşterea semnelor vitale, a simptomelor şi semnelor de boală, sindroamelor majore
 Abilităţi de colectare a anamnezei, depistare a semnelor şi simptomelor de afectare a sistemului
respirator.
 Însuşirea competenţelor practice de examinare fizicală a sistemului respirator: inspecţia, palpaţia,
percuţia, auscultaţia.
 A indica tratament general şi medicamentos copilului conform diagnosticului stabilit, măsuri de
prevenire şi reabilitare.
 Întocmirea planului de supraveghere-recuperare a bolnavului cu pneumonie comunitară.
 Acordarea asistenţei medicale de urgenţă copilului în stare critică.

Studentul trebuie să aplice:

 Examinarea clinică complexă a pacientului cu pneumonie comunitară
 Aprecierea frecvenței respiratorii, pulsoximetriei
 Să aplice tehnica de ventilare cu balon cu mască
 Să aplice etapele ABCD de resuscitare
 Să aplice tehnica Oxigenoterapiei pe canula nazală, balon şi mască facial
Bibliografie:
1. Revenco N. Pediatrie, manual. Chişinău:Tipografia ”Nova-Imprim”, 2014,
2. Ciofu C., Ciofu Eugen. Esenţialul în pediatrie. Bucureşti. Editură Medicală. Amaltea. 2002
3. S.Ştiuca. Pneumologie pediatrică. Chişinău 2000
4. Cursul Departamentului Pediatrie.
5. Kliegman Robert M. … [et al.]. Nelson Textbook of Pediatrics, 21 th edition, 2020. IE ISBN:
978-0-323-56890-6
6. Culegere de teste in pediatrie / red. st. : M. Rudi, V. Turea ; USMF "Nicolae Testemitanu" -
Chisinau : Medicina , 2005. - 533 p.
7. Evaluarea paraclinica in pediatrie, indrumar practice. V. Turea, L. Bologa, G. Esanu,
...-Ch.,2009